Obiectul previziunii macroeconomice

OBIECTUL PREVIZIUNII MACROECONOMICE

PREVIZIUNEA - componenta de baza a conditiei macroeconomice.

Economia nationala moderna constituie un mecanism complex format dintr-o multitudine de unitati economice, ramuri si subramuri, unitati administrativ teritoriale intre care exista legaturi de interdependenta rezultat al diviziunii sociale a muncii.

Pentru ca o intreprindere sau ramura sa-si poata desfasura activitatea in conditii normale este necesar ca alte ramuri sa-i furnizeze mijloacele de productie necesare si sa-i absoarba produsele, realizand astfel circuitul continuu al reproductiei.

Astfel activitatile economice din diferite judete, localitatile sunt strans legate prin stranse relatii de schimb integrandu-se intr-un proces complex ce cuprinde intreaga tara.

Existenta acestor legaturi, interdependente dintre unitati ramuri si subramuri, unitati administrativ teritoriale determina caracterul complex al economiei si impun cu necesitate asigurarea unor orientari, ordonari a fluxurilor economice la nivel economic.

Nevoile societatii sunt mari si in continua crestere in timp ce resursele sunt limitate si epuizabile. Daca deci, din resursele sociale vor fi alocate unor ramuri de activitate mai mult decat este nevoia ei reala, aceasta ramura se va dezvolta mai rapid, iar dupa o perioada va produce mai mult decat este nevoia sociala de produse al ramurii.

In felul acesta o cantitate de resurse a fost cheltuita inutil, intampinand si greutati in ceea ce priveste realizarea acestor produse. Pe de alta parte nu vom mai avea posibilitatea sa satisfacem la nivel necesitatile reale ale altor ramuri. Daca deci, din resursele sociale vom aloca unei ramuri de activitate mai putin decat necesitatile reale acestei ramuri se va dezvolta mai mult decat ar fi fost necesar, ponderea ei in cadrul produsului global scade, productia va fi mai mica decat cea necesara de unde rezulta perturbari in aprovizionarea altor ramuri sau unitati daca ramura respectiva era producatoare de mijloace de productie.

Daca respectiva ramura ar produce bunuri de consum se produc perturbari in aprovizionarea populatiei.

A utiliza resurselor in cea mai adecvata forma, a concepe si realiza un model eficient al raportului dintre resurse si nevoi, a prognoza evolutia acestui raport si a gasi caile optimizarii lui este o stiinta: stiinta economica.

STIINTA CONDUCERII - identificarea si cercetarea principiilor generale ce stau la baza indrumarii, orientarii activitatilor economice si sociale, elaboreaza un sistem de metode de lucru care sa permita utilizarea in practica a acestor functii si principii.

NECESITATEA APARITIEI STIINTEI ECONOMICE

Conducerea a devenit o cerinta obiectiva in lumea contemporana care decurge din conditiile materiale ale productiei moderne.

a). rolul tehnico - stiintific - caracterizat de importanta realizarilor, de patrunderea rapida a lor in economie, exercitand o puternica influenta asupra dezvoltarii factorilor de productie si asupra organizarii si conducerii productiei materiale atat la nivel micro cat si la nivel macroeconomic.

b). dezvoltarea importanta a factorilor de productie - urmare fireasca a dezvoltarii stiintifice declansate in ultima treime a veacului 19, implica adancirea divizarii sociale a muncii, accentuand procesul de specializare paralel cu cresterea concentrarii si cooperarii in productie, aspecte care multiplica si diversifica legaturile care exista pe linia aprovizionarii tehnico - materiale si desfacere intre agentii economici, ramuri, subramuri, unitati administrativ teritoriale.

c). necesitatea cresterii continue a activitatii economice - stiinta economica conform lui

Galbrait defineste stiinta economica ca: stiinta care studiaza comportamentul uman ca o relatie intre telul si resursele rare care au intrebuintari alternative;

Samuelson defineste stiinta economica ca: modul in care ne decidem sa folosim resursele productive rare cu intrebari alternative pentru realizarea unui scop prevazut.

Iata asadar ce intelegem prin previziune: se actioneaza deci asupra mijloacelor existente in prezent in vederea realizarii unor dinamici convenabile in conformitate cu scopurile de perspectiva sociala, se exploreaza principalele tendinte de evolutie si implicatiile lor asupra viitorului, se orienteaza eforturile asupra directiilor considerate convenabile.

Prin previziune (planuri, prognoze etc), se deduce traiectoria evenimentelor pe baza unor analize riguros stiintifice a realitatii.

CURENTE SI TENDINTE IN GANDIREA PREVIZIONALA

D.p.d.v al scopurilor prioritare se disting 3 scoli principale:

Scoala americana - trateaza problemele sociale in mod pasiv, sun unghiul consecintelor pe care dezvoltarea tehnico - economica le produce. Tipul american de cercetare, prospectare este pragmatic, utilitarist si tehnologizat. Exista peste 100 de departamente si catedre de studiu al viitorului / previziunii.

Scoala europeana - acorda o atentie deosebita omului si problemelor sale. Cea mai mare parte din ele ridicate de ritmul evolutiei stiintifice. Tipul conceptual si filozofic este axat pe structurile sociale si vizeaza un viitor eliberat de prezent. Exista peste 300 institutii guvernamentale, neguvernamentale si universitare angajate in cercetarile prospective.

Scoala japoneza - bazate in parte pe traditii culturale si conceptia nipona de viata si in acelasi timp pe conditii noi ale conceptiei industriale. Viziunea japoneza a societatii viitoare tinde sa "individualizeze" potentialul actual al tehnologiei in scopul de a da fiecarui membru al societatii posibilitatea optima de a participa la calificare si la procesele sociale.

CATEGORII SI INSTRUMENTE DE PREVIZIUNE

a). futurologia - termen introdus in 1943 de politicianul german Ossi Kurt Flethain cu sensul de oglinda a istoriei.

Aria de activitate:

o       prognozarea pe termen lung privind universul, dand atentie dezvoltarea viitoare a pamantului, florei, faunei si climei sale

o       studiul civilizatiei umane in secolele viitoare si elaborate de prognoze ale procesului socio - cultural pe termen mediu

o       previziunea pe termen scurt privind dezvoltarea economica in urmatorii ani, tendinte politice ale deceniilor viitoare, demografice etc.

b). conjunctura (conjectura) - instrument introdus de Bertrant Dejuvenile titularul primei catedre de studiu al viitorului din lume de la Srobona.

Conjunctura - o constrangere intelectuala a unor viitori verosimili sau viitori posibili.

c). Prospectiva - concept introdus de filozoful francez Gaston Berjere - Comisia Economica ONU pentru Europa defineste acest concept drept studiul viitorului in ipoteza in care viitorul poate fi orientat, ceea ce comporta ca deciziile actuale sa fie luate in functie de ideea ce se formeaza despre viitor.

d). Prognoza si prognozarea - (pro = inainte; cnosis = a cunoaste) - sunt concepte complexe care reusesc sa acopere cel mai bine spatiul larg rezervat de societate studiului viitorului considerat camp de actiune.

Se anticipeaza evolutia probabila a proceselor si fenomenelor pornind de la realizarile pe perioade precedente, de la tendinte conturate si luand in considerare modificarile previzibile a avea loc.

Programul nu ofera certitudine asupra viitorului ci solutii pe baza carora sa se poata stabili optiunile in prezent, in perspectiva unui orizont relativ dezirabil.

Comisia Economica ONU pentru Europa defineste drept evaluare probabila, stabilirea in mod stiintific a evolutiei calitatii si cantitatii a unui anumit domeniu intr-un interval de timp; ea reprezinta rezultatele unor cercetari care urmeaza sa stabileasca evolutiile si starile posibile care constituie orizontul prognozei.

Obiective principale

o       descifrarea megatendintei dezvoltarii tehnologice sociale pe baza analizei legaturilor obiective dintre fenomene si procese in conditii istorice date

o       estimarea implicarilor in perspectiva a tendintelor de durata descifrate

o       Identificarea alternativelor posibile de dezvoltare in perspectiva cu avantajele si dezavantajele corespunzatoare fiecareia, oferind elemente de judecare pentru ierarhizarea elementelor alternative si in consecinta pentru alegerea variantei optime.

Previziunile in general deci si prognozele se refera la un orizont mai apropiat sau mai indepartat, aria subiectelor luate in analiza este mai ingusta sau mai larga, iar gradul de credibilitate este in crestere sau scadere in functie de acesti 2 parametrii.

Prognozele pot fi:

o       Macromondiale - pe grupe de tari, pe zone economice, geografice etc;

o       La nivelul economiei nationale

o       La nivel de ramura si domenii de activitate

o       Pe unitati administrativ teritoriale

Macroprognozele se elaboreaza pe probleme de sinteza cum ar fi evolutia fenomenelor ecologic, demografice instructie etc.

Prognozele se mai pot clasifica:

o       Stiinte tehnice - stau la baza tuturor celor....

o       Economice

o       Sociale

e). programarea activitatilor economice sociale - stabilesc un itinerar ce duce la obiectul urmarit prin structurarea componentelor si ierarhizarii proiectelor.

Programarea - un sistem de actiune sau lucrari esalonate in timp si avand fixate resurse posibile pe fiecare secventa precum si distribuite astfel incat sa conduca in conditii mai bune la realizarea unui obiectiv.

Programele pot fi:

Strategice - pe termen lung cu obiective de mare importanta pentru tara (instituirea unui sistem national de protectie ecologica)

Macroeconomice - cuprind principalele probleme de dezvoltare economico - sociale la scara intregii tari;

Sectoriale - pe domenii de activitate, ramuri sau subramuri, pe principalele probleme (investitii)

Teritoriale (regionale) - au ca rol valorificarea completarii a resurselor umane si materiale din fiecare zona, eliminarea unor zone.

De coordonare operativa si de masuri folosite la nivel microeconomic

f). plan si planificare - adancirea continua a crizei conducerii pana in 1989 a reflectat incapacitatea dictaturii personale de a conduce viata economica si sociala a tarii.

Planificarea - definita ca o componenta importanta a mecanismului economic s-a transformat treptat intr-o activitate birocratica excesiv centralizata:

o planificare centralizata extrem de detaliata cu sarcini impuse de sus in jos, rupte de posibilitatile reale ale economiei;

supraestimarea potentialului productiv existent al tarii;

distorsiunea raporturilor furnizori - beneficiari prin subordonarea contractelor economice, planurilor de repartitii

stabilirea de sarcini de plan la un mare numar de indicatori si pe termen foarte scurt

elaborarea planurilor pornind de la prevederile planului precedent si nu de la realizari

lipsa de interes a agentilor economici pentru o activitate rentabila deoarece cea mai mare parte a veniturilor unitatilor economice centralizate la stat si redistribuite in mare masura unor unitati nerentabile in loc sa ramana la unitati pentru a-i stimula pe lucratori si a asigura modernizarea tehnologica etc.

lipsa finalitatii sociale deoarece problemele de crestere a nivelului de trai nu erau puse la baza planului de executie.

Planificarea nu este un atribut al economiei comuniste ea reiese din cea mai evidenta normalitate a fenomenului economic.

Este in firea lucrurilor ca agentii economici sa fie vitali interesati de cumularea prealabila a evolutiei sau involutiei vietii economico - sociale ca si de orice posibilitate de influentare a acestuia intr-un sens sau altul.

Toate economiile de piata din tarile dezvoltate economic utilizeaza instrumentele planului si prognozei. Se vorbeste mult de secretari de stat al planului din Franta, dar organisme similare cu rezultate mai bune exista in tarile scandinave.

Italia - Comisia Nationala de planificare economica

Germania (Comitetul federal al planificarii), Austria, Finlanda, Spania, Portugalia, Turcia (Ministerul planificarii), Brazilia, Cile, Venezuela, Argentina, Japonia (Agentia de planificare economica), Coreea de Sud, Taivan, Filipine etc.

A planifica nu inseamna a obliga, ci a orienta; adica, orizontul prefigurat dezvoltarii poate fi atins prin orientarea agentilor economici utilizand stimuli economici (parghii economice - preturi, tarife, impozite, taxe).

PLANUL - un sistem de decizii sau orientari prin care se stabilesc niveluri, ritmuri si proportii ale dezvoltarii viitoare pe baza studiilor atente a cerintelor manifestate pe piata, precum si a resurselor disponibile, astfel incat sa se obtina o activitate intemeiata pe criterii de eficienta economica, ecologica, tehnica si sociala.

FUNCTII, PRINCIPII, CADRUL ORGANIZATORIC SI FUNCTIONAL AL ACTIVITATII PREVIZIONALE

FUNCTII:

de informare - subliniaza rolul cresterii sistemului informational in fundamentarea deciziilor

de prevedere - se refera la insasi activitatea previzionala, elaborarea de programe, planuri si prognoze etc.

de organizare - se refera la activitatea de sistematizare a unei activitati si consta in dispunerea sistemica a elementelor ce compun o actiune viitoare, asigurand astfel o functionalitate optima in scopul obtinerii unei eficiente maxime

de coordonare - sincronizarea tuturor factorilor implicati in activitatea supusa procesului de conducere astfel incat fiecare factor sa depinda functie de ceilalti si sa contribuie la realizarea scopului urmarit

de antrenare - stimularea agentilor economici si al angajatilor acestora in directia realizarii obiectivelor propuse cu ajutorul unor parghii financiare si sociale

de control - evaluarea rezultatelor obtinute si compararea lor cu obiectivele stabilite initial

PRINCIPII:

Mentinerea planificarii si prognozarii intr-o economie libera, pluralista si bazata pe principiul rationalitatii si eficientei trebuie sa aiba in vedere:

planificarea orizontului de dezvoltare (dezirabil si realizabil) prin desemnarea unor scenarii alternative capabile sa prefigureze cadrul general al dezvoltarii pe termen mediu si lung.

Rolul lor este de a fundamenta politici si strategii pe baza tendintelor observate in tara si pe plan mondial, adoptand masuri cu rol de reglare indirecta care sa favorizeze autoreglarea.

limitarea in cat mai mare masura a incertitudinii si riscului

evaluarea pretului dezvoltarii prin studii la nivel economic si social, national si international, prezent si viitor, tehnic si ecologic al raportului esential cost - eficienta

toate previziunile la nivel macroeconomic pornesc de la cerintele exprimate pe piata si se termina cu manifestarea corecta a acestor previziuni pe baza compararii gradului de satisfacere a cererii si ofertei

asigurarea coerentei continuitatii dezvoltarii prin existenta unor scenarii - cadru general, compatibil cu interesele generale pe termen mediu si lung, expresia a unei strategii de consens democratic a tuturor factorilor antrenati in viata politica si economica

integrarea unui sistem de protectie sociala in cadrul previziunii

CADRUL INSTITUTIONAL:

Solutiile adoptate de la o tara la alta sunt foarte diversificate. In SUA, sunt de competenta ministerelor, coordonarea lor se realizeaza de Guvern, dar nu exista un organism central de previziune macroeconomica.

In cele mai multe tari dezvoltate exista astfel de organisme centrale de previziune, subordonate sefului centrului.....

La noi a luat fiinta in 1990 Comisia Nationala de Previziune, plan si conjunctura economica. In functie de diferite guverne care au condus tara, aceasta comisie a capatat diferite denumiri si structuri.

FUNCTII:

prin intermediul ministerelor, departamentelor economice si sociale, comisia fundamenteaza dezvoltarea economica sociala, elaboreaza programe pe termen mediu si lung, planuri cu caracter orientativ pe care le pune la dispozitia executantului

prin prognoze si planuri, comitetul defineste principalele orientari ale politicii economice:

o       asigura informarea calitativa si cantitativa a legaturilor de functionare economica pe ansamblu, sectoare si regiuni

o       verifica proiectele elaborate de ministere, departamente, institutii centrale, regiuni, asigurandu-se compatibilitatea lor cu obiectivele de ansamblu

o       asigura urmarirea executarii planului.

Au fost astfel enumerate cateva din principalele functii ale comisiei:

informare

previziune

ajustare

control

Este locul sa subliniem ca la noi, funct cu rezolvari deosebite - Institutul de Prognoza Economica din cadrul Institutului National de Cercetare Economica.

ORGANIZAREA ACTIVITATII DE PREVIZIUNE

FUNDAMENTAREA PREVIZIUNII - DIAGNOZA

Elaborarea unei previziuni incepe cu o analiza complexa cu caracter retroactiv privind activitatea economico - sociala pana la momentul initial al prevederii ce se elaboreaza - diagnoza.

Aceasta analiza ce are caracterul unui bilant al nivelului dezvoltarii, diagnosticheaza atat

• aspectele calitative ale evolutiei (ce contureaza tendinte, performantele si tendintele economice esentiale si persistente, devenind astfel conditii ale dezvoltarii viitoare) cat si pe cele
• calitative, care pot fi
• pozitive (actiunea lor fiind stimulata pentru viitor) sau
• negative (actiunea lor fiind descurajata)

DIAGNOZA - se bazeaza pe date statistice certe pentru perioada scursa pana la momentul inceperii analizei si pe date preliminate pentru perioada cuprinsa intre momentul inceperii analizei si momentul inceperii perioadei de previziune.

Pe baza datelor astfel obtinute se stabileste nivelul ce va fi atins la sfarsitul perioadei de baza (momentul inceperii previziunii urmatoare) si care va constitui punctul de plecare, nivelul de referinta pentru stabilirea evolutiei viitoare.

Putem spune deci, ca diagnoza are rolul de a prezenta starea economiei nationale la un moment dat si de a pune in evidenta anumite fenomene esentiale si persistente si care capatand caracter de tendinta pot influenta evolutia socio - economica.

A fundamenta previziunea - stabilirea fiecarui element al ei pe o baza de informatii sigura, suficienta, oportuna, folosind studii si calcule riguroase cu luarea in considerare a unor multitudini de interdependente, a evolutiilor previzibile, asigurandu-se totodata masurile de siguranta impotriva riscului si incertitudinii.

Efortul deosebit constituie in stabilirea resurselor de care dispune economia nationala pentru perioada de previziune si repartizarea acestora in conformitate cu nevoia sociala.

Trebuie avut in vedere rolul deosebit al pietei, cunoasterea raportului cerere - oferta si a raportului cost - pret.

ETAPELE ELABORARII PREVIZIUNII

I. ELABORAREA PROGNOZELOR:

valorificarea informatiilor oferite de diagnoza, determinarea nivelului si structurii economiei la un moment dat, descifrarea tendintelor de durata care se contureaza, comensurarea influentei factorilor favorizanti sau nefavorizanti ai evolutiei fenomenelor economice;

elaborarea de studii prospective - au mai mult un caracter explorativ, la ele adaugandu-se elaborarea prognozelor prioritare (resursele umane, naturale, cercetarea stiintifica, conjunctura economica internationala, calitatea vietii oamenilor etc)

elaborarea programelor preliminare

elaborarea programelor sectoriale - subsisteme ale sistemului macroeconomic - sunt realizate pe ramuri si subramuri sau/si pe probleme de sinteza (investitii, pregatirea fortei de munca)

elaborarea programelor teritoriale (regionale)

elaborarea programelor finale - sintetizeaza la nivelul economiei nationale toate studiile prospective elaborate, reflecta mai amanuntit toate laturile vietii economico - sociale. Se elaboreaza in varianta maxima, minima si medie.

II. ELABORAREA PLANURILOR:

Elaborarea planului economic national trebuie sa aiba in vedere asigurarea desfasurarii autonome a activitatii agentilor economici, sa asigure stimularea initiativelor etc.

la nivelul agentilor economici (microeconomic) - este necesara desfasurarea unei intense activitati de planificare proprie, autonoma, obiectiv necesara care sub diferite forme se va dezvolta si perfectiona continuu indiferent de formele de proprietate pe care se bazeaza. Se intocmesc pe baza analizei posibile reale de care dispun si a contractelor incheiate cu partenerii interni si externi;

la nivel macroeconomic (la nivelul economiei nationale)- planul se elaboreaza pe termen mediu (3 - 5 ani) sau pe termen scurt - anual.

Pe termen mediu are loc realizarea unei proiectii estimative a dezvoltarii economiei nationale in perioada trienala sau cincinala. La baza acestor proiectii pornind de la prognoze, vor sta o serie de scenarii strategice alternative ce reflecta alternativa sociala si politica a guvernului:

o       elaborarea unor programe economice cu caracter orientativ de informare a agentilor economici si a populatiei privind proiectia dezvoltarii economiei nationale. Se dau publicitatii si se supun dezbaterii opiniei publice.

o       elaborarea schitei programului economic pentru perioada respectiva (proiectul pan trienal sau cincinal)

o       stabilirea programelor ferme - pe baza comenzilor de stat si a achizitiilor guvernului

o       elaborarea proiectului de plan prin corelarea structurilor sectoriale intr-un ansamblu coerent

o       dezbaterea proiectului de plan in Parlament

o       actualizarea planului

III. CAPITOLELE SI PROFILURILE PREVIZIUNILOR:

Capitolul de plan - organizarea juridica a muncii de previziune, necesita gruparea sistematica a diferitelor activitati din care motiv planul are mai multe capitole:

o       Sectiunea de plan - o parte integranta a planului macroeconomic ce cuprinde obiectivele concrete ce urmaresc a se realiza in perioada previzionata intr-o anumita ramura dau domeniu de activitate economico - social, precum si mijloacele prevazute in acest scop.

Capitolele de ramura - se refera la mai multe aspecte ale reproductiei largite intr-o anumita ramura (industrie, agricultura etc)

Capitolul de sinteza un singur aspect al reproductiei in mai multe sau in toate ramurile economiei nationale (investitii, munca si salarii, aprovizionare tehnico materiala, desfacere, cercetare stiintifica)

Intre toate capitolele planului exista stranse legaturi de interdependenta. Modificarea unui capitol de plan produce modificari in celelalte capitole.

Profiluri in care se elaboreaza planuri - trebuie sa avem in vedere existenta mai multor forme de proprietate:

o       profil de ramura - asigura o serie de echilibre si proportii la nivel macroeconomic, delimitand prevederile pe ramuri si subramuri. La randui, planul fiecarei ramuri cuprinde 3 capitole:

obiective obligatorii

obiective orientative

recomandari de actiuni stimulate de stat

o       profilul departamental - indica principalii agenti economici cu atributie in domeniul respectiv (elaborarea planului in profilul departamentului decurge si din faptul ca productia unui anumit produs are loc intr-o multitudine de unitati regasite in structura mai multor ministere - exemplu - productia de energie electrica, se realizeaza in centrele ce se regasesc in structura mai multor ministere)

o       profil regional - are in vedere amplasarea noilor obiective de investitii in apropierea resurselor de materii prime si materiale, energie, apa, combustibil, resurse de munca pe de o parte - iar pe de alta parte are in vedere utilizarea sistemica dar si rationala a resurselor umane si materiale existente in fiecare zona a tarii.

o       profilul social - are in vedere elaborarea acestuia pe forme de proprietate.

ACTIVITATEA PREVIZIUNII IN

CONDITIILE ECONOMIEI DE PIATA

Sunt de rezolvat 2 probleme:

raportul cerere - oferta

raportul cost - pret

Aceste raporturi pot asigura agentilor economici fie o activitate rentabila, fie sa inregistreze pierderi mai mari sau mai mici, chiar faliment.

Piata reuseste sa dea o serie de indicatii producatorilor si consumatorilor, dar de cele mai multe ori ele sunt insuficiente si tardive.

De aceea s-a pus problema ca pe langa autoreglare sa functioneze si un proces de reglare constienta a proceselor economice in stare sa micsoreze amplitudinile oscilatiilor, sa realizeze o stabilitate mai mare si mai sigura a sistemului.

S-au instituit o serie de forme de ghidare a economiei in ansamblul ei sau numai in diferite parti ale acesteia, care reusesc sa evite discrepantele mari dintre cerere si oferta, costuri si preturi si preturi si puterea de cumparare.

Cele 2 mecanisme de reglare, cel al pietei (autoreglare) si cel al previziunii (reglare constienta) au caracter complementar, se presupun si se potenteaza reciproc chiar daca ponderea fiecaruia difera de la op tara la alta si de la o perioada la alta.

Economiile bazate numai pe piata, ca si cele fundamentate nu sunt viabile in zilele noastre.

Fundamentarea previziunii trebuie sa porneasca de la realitatile vietii economico - sociale relevate prin mecanismul pietei, doar astfel previziunea poate veni in intampinarea cerintelor societatii, punand de acord desfacerea cu trebuintele reale ale societatii.

Principala menire a previziunii este sa semnaleze agentilor economici orice fel de disproportii, sa precizeze tendintele si cerintele majore ale programului economico - social transpuse in limbajul unor indicatori cantitativi si calitativi al prioritatilor si posibilelor variante de solutionare.

Intr-o societate moderna, previziunea este necesara, dar sa nu fie contrapusa sau considerata alternativa a pietei. Problema nu se pune in termenii - sau plan sau piata - ci, si plan si piata.

"Piata reprezinta un fundament obiectiv pentru previziune, indreptarul necrutator al acesteia, al incarcaturii optionale si orientarii sale politico - sociale. Piata se intemeiaza si verifica veridicitatea programului sau planurilor" (Dr. Gheorghe Zaman)

SISTEMUL INFORMATIONAL

AL ACTIVITATII PREVIZIUNII (SIAP)

SIAP - reprezinta un ansamblu interconectat al activitatilor de culegere, inregistrare, transmitere, prelucrare si stocare a informatiilor realizate de personal ce utilizeaza procedee, metode, mijloace si tehnici pentru furnizarea in timp optim de o precizie si structura corespunzatoare a informatiilor necesare si suficiente pentru desfasurarea activitatii previzionale la toate nivelurile economiei nationale.

Sistemul de indicatori al activitatii previzionale

o serie de obiective ce nu pot fi cuantificate, exprimand de exemplu aspecte legate de mediul ambiant - se formuleaza literar.

Indicatorii

o       sunt expresii numerice absolute sau relative cu ajutorul caror:

sunt caracterizate obiectivele activitatii socio - economice in fiecare perioada

se stabilesc mijloacele de infaptuire a acestor obiective

se asigura controlul utilizarii eficiente a resurselor

sunt caracteristici fenomenelor socio - economice

d.p.d.v calitativ al compozitiei modificarilor in timp (cresteri sau descresteri),

d.p.d.v al legaturilor reciproce care exista intre fenomene

FUNCTII

de reflectare cat mai fidela a activitatii economico - sociale previzionata

de masurare riguroasa a fenomenelor si proceselor economico - sociale

de corelare a tuturor laturilor procesului reproductiv in vederea asigurarii unor echilibre materiale, financiare, monetare si valutare ale dezvoltarii economico - sociale

de stimulare a tuturor agentilor economici in sporirea calitatii si eficientei activitatii desfasurate

de control asupra desfasurarii activitatii economico - sociale

CLASIFICARE:

• d.p.d.v al functiunilor pe care le au in elaborarea previziunilor:

o       indicatori sociali - au functia de a exprima si fundamenta obiectivele finale ale dezvoltarii vizand cresterea bunastarii sociale

o       indicatori economici - au functia de a defini si a dimensiona cele mai eficiente cai si mijloace de realizare a obiectivelor sociale

• d.p.d.v al locului ocupat in procesul reproductiei:

o       indicatori ai resurselor primare - ce caracterizeaza principalele categorii de resurse:

• populatia si forta de munca
• resursele materiale si spirituale
• tehnologice
• cercetare stiintifica
• mediul ambiant

o       indicatori ai productiei - exprima nivelul si structura PIB, M, VN

o       indicatori ai repartitiei - exprima procesul repartitiei in cele 2 momente - primara si redistribuirea

o       indicatori ai schimbului - circulatia bunurilor si serviciilor pe piata interna si internationala

o       indicatori ai comertului exterior - import, export, eficienta lor etc.

o       Indicatori ai consumului final

• cheltuieli personale de consum
• achizitii guvernamentale si ale administratiilor de stat
• formarea bruta a capitalului fix
• modificarea stocurilor
• indicatori ai rezultatelor finale ale reproductiei:
• vizeaza evolutia nivelului de trai al populatiei
• cresterea avutiei nationale
• d.p.d.v al naturii si continutului obiectivelor exprimate:

o       indicatori cantitativi - caracterizeaza volumul activitatii economico - sociale, exprimat in unitati valorice (PIB, VN, VA, etc)

o       indicatori calitativi - caracterizeaza calitatea activitatii economice:

economici sintetice - calitatea inregistrata a unei activitati desfasurate intr-o ramura sau intreprindere (productivitatea muncii, scaderea costurilor de productie, rentabilitatea)

tehnico - economici:

indicatori ai inzestrarii tehnice a productiei - exprima obiective privind gradul de inzestrare a muncii: automatizare, robotizare, cat la % din productie se realizeaza cu automatizari si cat la % din totalul personalului lucreaza la utilaje automatizate etc.

indicatori ai folosirii mijloacelor de productie - caracterizeaza eficienta utilizarii mijloacelor de munca (gradul de utilizare a utilajelor, cladirilor, suprafetelor de productie) si utilizarea obiectivelor muncii (norma de consum)

indicatori ai calitatii produselor - exprima obiective cu privire la cresterea calitatii produselor fabricate.

• d.p.d.v al unitatilor de masura:
• indicatori in expresie naturala - utilizati pentru estimarea fenomenelor economice si sociale sub aspect fizic ca valori de imbunatatire (utilitate) se pot intrebuinta si indicatori in nat conventionala (in cazul unor produse sau servicii de aceeasi natura, dar de mare diversitate d.p.d.v al dimensiunilor, contractelor tehnice)

Astfel productia se recalculeaza in unitati conventionale cu ajutorul unor coeficienti de transformare:

• combustibili conventionali de 7.000 kilo calorii
• tractoare conventionale de 15 cai putere
• ingrasaminte chimice substanta activa 100%
• vagoane conventionale pe o osie sau de 10 tone

• indicatori in expresie baneasca - sunt utilizati deoarece reproductia imbraca atat forma naturala cat si valorica, dar si datorita faptului ca satisfactia nevoilor sociale se realizeaza in urma formarii de venituri ale agentilor economici si populatiei (PIB, VN, VA)
• indicatori ai fortei de munca - exprima procesul reproductiei fortei de munca cu diferite aspecte legate de nivelul si structura lui in timpul utilizarii (grupe de varsta, sex, gradul de pregatire, ramuri ale economiei nationale, etc)
• indicatori ai fluctuatiilor ciclice:
• definim ca fluctuatii in jurul unei norme - o medie a cresterii economice, ciclurile afacerilor constituite in cresterea simultana a nivelului majoritatii activitatilor economice, urmata de o scadere generala a acestor niveluri si apoi de faza de expansiune a ciclului urmator.
• ciclurile minore - sunt fluctuatii de intensitate moderata in care oscilatiile sunt notabile dar nu severe si apar la fiecare 3 - 4 ani.
• ciclurile majore reprezinta oscilatii largi in activitatea de afaceri avand o periodicitate de aproximativ 10 ani - macrociclurile - ciclurile lungi - fluctuatii de 50 - 60 de ani putand contine mai multe cicluri majore si minore. Poate aparea un declin pe termen scurt in timpul unei expansiuni pe termen lung dupa cum pot aparea mici cresteri intr-o contractie pe termen lung
• in vederea explicarii fluctuatiilor ciclice si a previziunii economico - sociale in conditiile dinamicii economice oscilante, de o insemnatate de prim ordin se bucura indicatorii fluctuatiilor ciclice.

Pentru masurarea oscilatiilor ciclice ale economiei, pentru evidentierea si prognozarea mutatiilor esentiale din economie, pentru fundamentarea unor strategii de atenuare a variatiilor mari si integrarea acestora in programe de dezvoltare, acesti indicatori se pot structura astfel:

reprezentativi

selectionati dintre cei utilizati pentru a reflecta dinamica unor faze participante ale activitatii economice, dar bazandu-se pe corelatia dintre fluctuatiile dintr-un sector si economie in ansamblul ei, acestea caracterizand indirect economia nationala

nivelul productiei de fi, otel, energie electrica etc poate caracteriza pe termen scurt tendintele ce se manifesta in economia nationala

volumul transporturilor de marfuri pe caile ferate

platile sau debitele bancare care sunt in corelatie cu nivelul activitatii economice

compusi:

caracterizeaza mai multe faze ale activitatii economice si cuprind:

o       numarul angajatilor in fabrici

o       indicele platilor pentru forta de munca (ce cuprinde si modificarile in numar de ore lucrate)

o       indicatorul productiei industriale

o       PNB in preturi constante

generali ai afacerilor:

combina o seri de indicatori ai diferitelor activitati intr-un indicator general al activitatii de afaceri.

Ciclul economic are 4 faze distincte si anume:

perspectiva - starea economiei in care toate activitatile opereaza la nivel inalt

contractia (recesiunea) - slump, declinul notabil al activitatilor

depresiunea sau criza - perioada cu cele mai mici niveluri la care au ajuns economiile intr-un ciclu

inviorarea (expansiunea) - boom - avantul, se manifesta prin cresterea activitatilor economice.

Desi recurente, ciclurilor nu li e poate defini o periodicitate, datorita variatiei mari a lungimii lor fata de medie, ne fiind usor de facut o separare stricta si precisa intre resurse si disponibilitati, sau intre inviorare si prosperitate.

Pentru a evidentia cu suficienta acuratete lungimea ciclului precum si fazele lui, exista un sistem complex de indicatori in cadrul caruia se urmaresc indicatorii privind:

productia

forta de munca

preturile

costurile

investitiile

profiturile

MODELE DE PREVIZIUNE

Elementele de baza ale unei decizii care determina atat continutul cat si realismul si eficienta ei, il constituie fundamentarea ei stiintifica.

Nici un decident nu va putea adopta o decizie corecta numai pe baza intuitiei, pe cale empirica, fara o evaluare riguroasa a conditiilor, obiectivelor si structurilor, ale implementarii acestora.

Fundamentarea stiintifica a deciziei - rezultatul utilizarii unei metode logice si riguros exacte care sa conduca la stabilirea unor variante de decizie cat mai eficiente.

Metoda de previziune - o modalitate, un procedeu sau un ansamblu de procedee cu ajutorul carora realizam cercetarea, analiza, cunoasterea si descrierea realitatii obiective in scopul anticiparii, initierii si organizarii unei actiuni viitoare bazata pe criterii de eficienta.

Metoda are un caracter activ - nu se refera la o cunoastere pasiva a realitatii ci arata care sunt cele mai bune cai de urmat, da orientari practice la modul cum trebuie procedat.

Totalitatea metodelor utilizate in previzionare se numesc - metodologii de previzionare.

Aceste metodologii, implica un sistem informational care sa-i asigure informatiile necesare, suficiente si de calitate, capabile sa reflecte fidel intreaga activitate economico - sociala previzionata.

METODE FUNDAMENTALE

analiza - consta in:

o       observarea fenomenelor

o       descompunerea in partile lor componente si studierea lor separat

o       comensurarea actiunilor fiecarui factor

o       gruparea fenomenelor si proceselor ce actioneaza in economie

o       comparatia cu alte fenomene si procese similare interne si internationale

o       stabilirea concluziilor si masurile ce trebuie luate pentru atingerea obiectivelor propuse.

Se infaptuiesc analize prin experimentare ce se constituie in adoptarea unor masuri la scara redusa si pe o durata limitata pentru a le cunoaste efectele ce se vor produce, si numai dupa aceea daca este cazul se generalizeaza masurile luate.

sinteza - recompunerea intregului din elementele analizate rezultate prin generalizarea aspectelor particulare, simple ale activitatii, aspectele generale, agregate, complexe ale acestei activitati.

METODA INTERPRETARII SISTEMICE

A.    FUNDAMENTALE:

are la baza ideea de prezentare ordonata a unei multimi de elemente

sistemul ca un ansamblu de elemente are o anumita structura si functionalitate

intr-un sistem se manifesta o interactiune care defineste insusiri calitative ale ansamblului, particularitatea sa in raport cu alte sisteme

exista o relatie de intercorelatie ca de la parte la intreg si invers

interpretarea sistemului serveste ca metoda la elaborarea de strategii si fundamente in functie de cerintele optimului economico - social

metoda apeleaza la procese informationale (culegerea, prelucrarea, transmiterea, stocarea datelor si informatiilor), cat si la procesele decizionale (alegerea unei variante dintr-o multitudine de posibilitati)

utilizarea acestei metode reprezinta o necesitate determinata de caracterul de sistem al fenomenului social si economic

B.     DE ECHILIBRARE (curente, uzuale)

instrumentul principal cu ajutorul caruia se realizeaza echilibre de la cele ale individului (intre venituri si cheltuieli), ale agentilor economici (investitii si profit), pana la echilibrele macroeconomice il constituie balanta.

fara a neglija rolul pietei, balantele sunt utilizate in relatiile unor echilibre intre resurse si necesitati, productie si consum, venituri si cheltuieli, cerere si oferta

corelarea dinamica a resurselor si asa limitate si a necesitatilor in continua crestere se realizeaza prin intermediul balantelor

pornind de la premisa ca resursele ca si necesitatile si deci si echilibrele pe care ni le propunem sunt materiale, valorice si de munca rezulta ca si instrumentele utilizate in realizarea acestor echilibre vor fi materiale, valorice si de munca.

1. BALANTELE MATERIALE: - instrumente ce permit fundamentarea echilibrelor, materiale, corelarea necesitatilor cu resursele de materii prime si materiale, combustibili, energie, produse sau grupe de produse finite.

Schema generala a unei balante materiale

RESURSELE

se asigura in ordinea data in schema balantei

nu toate balantele au posturi de rezerve sau stocuri (energie electrica, energie termica care inregistreaza insa postul pierderi)

nu toate balantele au postul investitii (bunuri de consum) dupa cum altele nu au postul - costul pietei (minereurile)

o balanta materiala deficitara se echilibreaza astfel:

o       prin micsorarea necesitatilor:

eventuala reducere a normelor de consum care trebuie sa aiba la baza reproiectarea productiei, imbunatatiri tehnologice de fabricatie, utilizarea de materii prime de calitate superioara

reducerea de stocuri de la sfarsitul perioadei

o       prin costuri reduse:

cresterea productiei ca urmare a sporirii capacitatii de productie existente sau prin crearea unora noi

o balanta materiala excedentara se echilibreaza astfel:

o       prin cresterea productiei in ramurile care consuma respectivul produs (cresterea sa fie justificata d.p.d.v economic si sa avem asigurata desfacerea)

o       cresterea cantitatilor destinate fondului pietei

2. BALANTELE VALORICE: - reflecta in expresie baneasca o serie de proprietati sintetice din economia nationala.

balantele financiare - permit realizarea unor echilibre financiare:

o       buget de stat

o       balanta veniturilor si cheltuielilor populatiei

o       plan de casa si credite BNR

balantele valutare - serveste la infaptuirea echilibrului valutar si la fundamentarea planului relatiilor economice internationale:

o       balanta comerciala sau de comert exterior

reflecta volumul valoric al tuturor importurilor si exporturilor realizate de tara noastra in perioada de previziune

se elaboreaza pe tari, grupe de tari sau total mapamond

poate fi:

activa (excedentara)

pasiva (deficitara)

echilibrata

o       balanta de plati externe

are o sfera de cuprindere mai mare decat cea comerciala

include toate celelalte categorii de incasari si plati cu strainatatea scadente in perioada de previziune

Schema de principiu

BALANTA DE CONTURI (angajamente si creante externe): - cuprinde aceleasi elemente ca cea dinainte numai ca realizarile inscrise exprima drepturi si obligatiile tarii la un moment dat indiferent de momentul la care au fost contractate sau vor deveni scadente.

Planul relatiilor economice internationale - se fundamenteaza cu ajutorul acestor balante dar si cu cea materiala care cuprinde la necesitati - exportul, iar la resurse - importul si balanta legaturilor dintre ramurile care cuprind in cadranul 2 - exporturi si in cadranul 3 - importuri.

3. BALANTELE FORTEI DE MUNCA: - raporturile create in procesul reproductiei largite ale fortei de munca si a repartitiei acesteia pe ramuri si domenii de activitate, pe medii, sexe in profil teritorial.

se porneste de la populatia in varsta de munca la care se adauga (+) populatia activa sub limita de varsta de munca si se scade (-) populatia in varsta de munca dar cu incapacitate de munca.

partea 2 a balantei:

repartitia populatiei pe cele 2 sfere, pe ramuri ale acesteia si forme de proprietate

cuprinde si rezervele de forta de munca evidentiata in acest sens:

elevii si studentii in varsta de munca de la zi

militarii in termen

populatia casnica in varsta de munca, apta de munca

somerii

METODE DE PROIECTARE PE ELEMENTE

a). METODA EXTRAPOLARII - constituie o prelungire in viitor a evolutiilor constante in trecut se porneste de premisa ca se cunosc cauzele care determina anumite relatii si ca existenta si in viitor a acelorasi cauze va determina aceste efecte, ca in evolutia fenomenului analizat nu vor avea loc transformari esentiale care sa modifice aceasta evolutie.

Metoda ofera o imagine orientativa asupra viitorului, fiind necesara utilizarea in paralel si a altor metode.

In afara extrapolarii mecanice (numai o prelungire a tendintelor trecute in viitor) se utilizeaza si extrapolarea euristica (in care pornind de la anul perioadei de baza se introduc anumite corecturi in curba evolutiei viitoare a fenomenului in functie fie de fenomenele previzionate ce pot aparea fie optiunile organelor de decizie).

a.1). EXTRAPOLAREA ANALITICA - foloseste serii de date privind perioada precedenta, analizand relatiile cauzale care determina datele ce configureaza evolutia din perioada viitoare.

Extrapolare cu ajutorul sporului mediu absolut anual (a ratei medii)

Extrapolare mecanica

Yt - variabila extrapolarii pentru orizontul de timp al previziunii

Yo - valoarea variabilei in anul de baza

∆ - spor mediu anual

N - numarul de ani de la anul de baza la cel de previziune

Extrapolare euristica - se modifica parametrul ∆ care devine ∆ cu ajutorul produsului dintre sporul mediu si coeficientul K care indica estimari speciale in privinta modificarii tendintei evolutiei (daca K < 1 se reduce sporul mediu calculat pe baza datelor din perioada precedenta; K > 1 acest spor se amplifica)

Extrapolare cu ajutorul ritmului mediu anual

Pentru fenomenele ce au tendinta de a evolua sub forma unor progresii geometrice

Extrapolare mecanica

- ritmul mediu anual

Extrapolare euristica

Extrapolare cu ajutorul functiei de corelatie

Variabila dependenta y se proiecteaza in corelatie cu evolutia variabilei independente x, fiind obligatoriu ca intre ele sa existe relatii de interdependenta.

a.2). EXTRAPOLAREA FENOMENOLOGICA - analizeaza caracteristicile globale ale fenomenului pe baza interpretarii logice a experientei practice de durata se determina anumite "legi" de variatie a fenomenului urmarit in conditiile date.

Se patrunde astfel in esenta desfasurarii fenomenului, relevandu-se anumite legi analizate si ipoteze ale evolutiei viitoare.

Metoda da o imagine de ansamblu care trebuie precizata si corectata ulterior prin alte metode.

a.3). EXTRAPOLAREA PRIN CURBA INFASURATOARE - descrierea dinamica a rezultantei unui proces complet format din mai multe elemente care intervin succesiv in evolutia de ansamblu a procesului de constituire.

b). METODA INTERPOLARII - stabilirea marimilor intermediare intre nivelul anului de baza si cel prevazut pentru anul final al perioadei de previziune.

Organele de previziune au la dispozitie informatii statistice pentru perioada precedenta, cunosc nivelul anului de baza (prin preliminare) si al anului final (prin obtinerea organului previzional) urmand a determina nivelurile pentru anii intermediari.

Interpolarea cu ajutorul ratiei medii anuale:

R - ratia medie anuala

X_T - variabila exogena pentru anul final

X₀ - variabila in anul de baza

X_t - variabila rezultativa interpolata pentru un an oarecare t dintre anul de baza si anul final

N₀ ___ T - nr de ani dintre anul de baza si cel final

N₀ ___ t - nr de ani dintre cel de baza si un an oarecare t din interiorul intervalului

Interpolarea cu ajutorul ritmurilor medii:

c). METODA EVENIMENTELOR PRECURSOARE - stabileste legaturile cauzale dintre 2 sau mai multe tendinte si determinarea gradului de invariabilitate ale acestor legaturi in scopul definirii fiscale a tendintei conducatoare pentru evolutia viitoare.

Se porneste de la premisa ca legaturile anterioare (evenimente precursoare) vor evalua in acest mod in viitor.

d). METODA NORMARII - utilizata in comensurarea eforturilor umane, materiale si financiare pe care le face un agent economic sau intreaga societate pentru optinerea unui efect determinat.

Acesta din urma fiind determinat, rezulta ca metoda nu se limiteaza la comensurarea eforturilor facute ci reprezinta un instrument de reglare a utilizarii acestora.

Normarea implica deci, determinarea cantitatii de munca vie si materializata (materii prime, materiale, energie etc) care urmeaza a fi cheltuita in perioada de previziune in conformitate cu obiectivele stabilite, cu tehnicile utilizate, cu resursele de munca disponibile in aceasta perioada.

Distingem norme de munca, de utilizare a capacitatii de Q (mijloace de munca), de consum de obiecte ale muncii.

Astfel, normele exprima limite maxime admise pentru utilizarea eforturilor in perioada de previziune. Ele pot fi si limite minime cand se refera la efectele pe care agentii economici isi propun sa le obtina.

e). METODA SONDAJELOR - consultarea unor colectivitati umane de catre persoane specializate folosind chestionare. Aceasta consultare se realizeaza prin sondaje, selectionarea unui esantion de persoane reprezentative pentru fenomenul urmarit. Deci o ancheta selectiva.

Se urmareste ca pe baza datelor partiale, judicios alese sa se poata formula concluzii pentru intreaga colectivitate.

METODE STRUCTURALE

a). METODA APROXIMARILOR SUCCESIVE - determinarea din aproape in aproape a valorilor necunoscute, pornindu-se de la valori stabilite intr-o prima aproximatie si corectarea treptata a acestor valori pana se ajunge la solutia optima.

Metoda are la baza continua ameliorare a primei solutii in cadrul unui dialog continuu intre factorii care elaboreaza si realizeaza planul.

b). METODA APROXIMARILOR SUCCESIVE - construirea succesiva de evenimente in care pornim de la prezentarea si construirea pas cu pas viitorul.

Pornind de la anul de baza se apreciaza care vor fi directiile procesului de evolutie a fenomenelor dorite, mijloacele necesare pentru dezvoltare.

c). METODA COMPARARII INTERNATIONALE - compararea in timp si spatiu, este utilizata in intreaga activitate de previziune impreuna cu alte metode.

Consideram metoda de sine statatoare daca se foloseste in vederea proiectarii analogice.

d). METODA ARBORELUI DE PERTINENTA - realizarea unor retele arborescente ce conduc la realizarea obiectivului urmarit, ierarhizarea sub forma de graf.

Principalele elemente:

obiectivul principal urmarit O

cai de urmat Ci

mijloace ce trebuie folosite Mj

tuturor obiectivelor, subdiviziunilor care deriva din obiectivul principal li se acorda coeficienti de importanta; pe fiecare treapta suma trebuie sa fie egala cu 1. in final se acorda note de pertinenta care evidentiaza ponderea cu care contribuie fiecare mijloc antrenat in realizarea obiectivului.

METODE ECONOMICO MATEMATICE

Analiza imput - output

Balanta legaturilor dintre ramuri - modelul matematic de structura ce oglindeste trasaturile esentiale ale reproductiei, reflecta dezvoltarea economiei nationale pe ansamblu si separat pe ramurile sale, conexiunile existente in economie.

Evidentiaza fluxurile de bunuri care au loc in procesul reproductiei ca urmare a legaturilor dintre ramurile proprii ce se formeaza in cadrul economiei nationale.

Preocupat de problemele echilibrului economic in contextul deciziei mondiale, economistul LEONTIEF WASILY a inceput in anii 31 activitatea de cercetare a legaturilor de Q dintre ramurile economiei americane.

El divizeaza economia nationala pe ramuri ale Q, pe care le pune fata in fata (pe de o parte producatorii, pe de alta consumatorii pentru a putea produce) oferind posibilitatea relevarii interdependentelor dintre ele.

Modelul static al BNR - reflecta legaturile liniare dintre volumul cheltuielilor facute si Q, fara a tine seama de evolutia in timp a proceselor economice, reflecta corelatiile ce se formeaza in decursul unui an.

Modelul dinamic al BNR - reproductia largita, arata cum este corelata Q pe un sir de ani, ia in considerare investitiile brute producatoare si evolutia cheltuielilor materiale directe.

Xi - Q globala a ramurilor producatoare i

Xj - Q ramurilor consumatoare

xij - consumurile intermediare (cantitatea de bunuri pe care ramura I o ofera ramurii consumatoare j pentru desfasurarea procesului de Q)

aij - coeficientul cheltuielilor materiale directe (nome de consum - si reprezinta cantitatea din ramura I oferita ramurii j pentru producerea unei unitati de produs)

Yj - consumurile finale formate din: consumuri neproductive (menaje), unitati bugetare si administratiile de stat, formarea bruta a capitalului fix, cresterea stocurilor si rezervelor, exportul

x11 x12 .......... X1j

x21 x22 .......... X2j

.xi1 xi2 .......... Xij

X1 x11 x12 ..... X1j Y1

X2 x21 x22 ..... X2j Y2

= +

Xi xi1 xi2 ..... Xij Yi

ecuatia de repartizare a balantei legaturilor dintre ramuri

xij = aij + Xj

ecuatia de structura a balantei dintre ramuri

I+II = I+III

xi = xj

ecuatia de echilibru a balantei bugetelor dintre ramuri.

d.p.d.v matricial:

X = (E - A)^-1 x Y

Y = (E - 1) x X

Continutul cadranelor BNR

Cadranul 1

cons intermediar al ramurilor - cuprinde relatiile interdependenta ce se formeaza intre ramurile si subramurile Q materiale, ca urmare a livrarilor reciproce de obiecte ale muncii, adica dependentele tehnologice dintre ramuri

liniile i - repartizeaza Q fiecarei ramuri I catre fiecare propria ramura si catre celelalte

coloanele j - structura cheltuielilor materiale pentru obtinerea fiecarei ramuri imput

Cadranul 2

valoarea bunurilor si serviciilor din sfera de Q, structura produsului social final si utilitatea sa finala pentru consumul de bunuri si servicii al populatiei (consumurile menajere) si de integrare generala a societatii, veniturilor brute in fonduri fixe, variatia stocurilor materiale, exporturile

Cadranul 3

intrarile primare absorbite in sfera Q din restul sistemului economic care apar in balanta ca elemente ale VA (amortizarea fondurilor fixe producatoare, Q neta a ramurilor)

Cadranul 4

redistribuirea, cuprinzand veniturile intreprinderilor, institutiilor si lucratorilor din sfera neproductiva

face legatura intre veniturile primare din cadranul 3 si consumurile finale din cadranul 2

MODUL PREVIZIONAL DE STIMULARE

Construirea de structuri matematice care reprezinta prin analogie caracterele esentiale ale fenomenului investigat, inlesnind testarea unui numar infinit de variante prin modificarea unor parametrii de decizie (optional) pana se obtine solutia cea mai convenabila (un sistem matematic - realizat prin analogie cu fenomenul analizat).

MODELE DE OPTIMIZARE A UTILIZARII UNOR RESURSE

Sunt folosite la noi in previziunea la nivel de ramura, unde criteriul de optimizare poate fi cu claritate exprimat.

Se utilizeaza in programarea matematica, in transporturi, unde avem:

f(x) - criteriul de optimizare - minimizarea distantelor de transport

cdt - criteriul de optimizare - minimizarea costurilor de transport

j - numarul destinatarilor de la 1 la n

dij - distanta de transport de la i la j

cij - costul unitar de transport - costul de transport al uni tone de marfa de la i la j

Xij - cantitatea totala de marfuri transportate de la i la j

FUNCTIILE DE PRODUCTIE

Legatura exprimata functional intre rezultatul unei activitati de Q (PIB sau VA) si factorii care o determina (munca ca volum, structura si productie, volumul si eficienta utilizarii capitalului, progresul tehnic).

Cea mai simpla functie de Q are forma:

Q (t) = f (x1, x2, ...xi)

Functia de Q CABB DOUGLAS

Q (t) = A x K^α_(t) x L^β_(t)

Q - rezultatul activitatii

K - capit medie anuala

α - coeficientul de elasticitate in functie de capitalu si arata cu cat creste rezerva activitatii muncii la o crestere cu o unitate sau un procent a factorului capital

β - coeficientul de elasticitate in functie de munca - arata cu cat creste produsul muncii la o crestere cu o unitate sau cu un procent a factorului munca

A - coeficientul de proportie care se elaboreaza previziunea

Functia de Q CABB DOUGLAS cu progres tehnologic

Q (t) = A x K^α_(t) x L^β_(t) x e^δ(t)

e - baza logaritmului natural

δ - rata progresului tehnic

Functia de Q IRMA ADERMAN

Q (t) = f (K_(t) ; L_(t) ; N_(t) ; S_(t) ; U_(t))

N - nivelul de utilizare a resurselor materiale in anul t

S - fondul social de cunostinte aplicate in anul t

U - mediul socio cultural in care se desfasoara activitatea de Q

C6

METODE INTUITIVE

A). METODA ANCHETELOR DEPLHI:

- se realizeaza pe baza unor chestionare pornind de la aspecte generale catre aprofundarea investigatiilor.

Este chestionat fiecare specialist, acestia ne trebuind sa ia legatura unii cu altii. Ei sunt alesi din cadrul organizatiilor sau intreprinderilor care sa aiba legatura directa cu problema discutata. Numarul specialistilor nu trebuie sa fie prea mare. Se formeaza o colectivitate care conduce aceasta ancheta si elaboreaza chestionarul, centralizeaza datele primite, elaboreaza concluzii.

Metoda este ieftina, rapida, simpla si eficienta.

In discutiile intre specialisti exista fie retineri, fie influente reciproce din care motiv se realizeaza chestionare individuale. In scris exprimarea fiind libera.

B). METODA DEZBATERILOR EURISTICE (metoda riscurilor in grup):

- are drept scop stimularea gandirii unor grupe de specialisti pentru gasirea de solutii in activitatea curenta.

Are larga aplicare la nivel macroeconomic.

Ideile specialistilor exprimate intr-un climat de colaborare, intelegere si apreciere reciproca se pot combina si completa unele pe altele.

Unele idei incorecte sau altele gresite pot genera altor specialisti solutii foarte bune.

Evidentiaza calitatea rezultatelor dependente de felul in care sunt conduse aceste discutii.

PREVIZIUNEA CERCETARII STIINTIFICE SI INTRODUCEREA PROGRESULUI TEHNIC

Progresul tehnic - vector determinant in cresterea economiei, dezvoltare extensiva, acumulari bazate pe atrageri in circuitul economic a unor cantitati sporite de factori de productie - este caracteristic tarilor cu economie slab dezvoltata, ceea ce nu inseamna ca aspectele de ordin calitativ, valorificarea superioara a factorilor de productie, constituie un atribut al tarilor dezvoltate.

De la o perioada la alta si de la o tara la alta, aspectele extensive ale dezvoltarii s-au completat cu cele intensive.

Aportul unora sau altora fiind mai mare sau mai mic, este functie de posibilitatea fiecarei tari de a face eforturi in directia cercetarii stiintifice, constiente fiind de necesitatea de dezvoltare a acestei activitati.

De aici si avantajele deosebite obtinute de cei ce detin factori de productie moderni, cu costuri mici si de mare randament.

In concluzie, progresul tehnic reprezinta in conditiile dezvoltarii conceptuale unul dintre vectorii determinanti ai cresterii economice.

DELIMITARI CONCEPTUALE

cercetare stiintifica - este activitatea desfasurata in scopul largirii limitelor cunostintelor printr-o munca sistematizata si permanenta, teoretica si experimentala, avand un cadru organizatoric si juridic propriu orientat spre un anumit scop. Fundamentala (pura sau orientata) si aplicativa

dezvoltare tehnica (tehnologica) - reprezinta activitatea de continuare a cercetarii fundamentale ce consta in utilizarea sistematica a rezultatelor acesteia cu scopul obtinerii de noi materiale, metode sau de a le perfectiona pe cele existente.

progresul tehnic - totalitatea realizarilor pe care o intreprindere sau o economie in ansamblul ei le utilizeaza pentru a deveni mai eficienta.

ACTIVITATEA PREVIZIONALA

- previziunea referitoare la cercetarea stiintifica si introducerea progresului tehnic, reprezinta elemente de fundamentare a tuturor celorlalte previziuni, se intocmesc pe baza cerintelor rezultate din acestea, din care motiv se elaboreaza in stransa dependenta de previziunile de ansamblu macroeconomice si de sinteza, pe ramuri si domenii de activitate.

Fundamentarea previziunilor in acest domeniu inseamna stabilirea obiectivelor si implicatiilor economico sociale ale aceste activitati in perspectiva, activitatea urmarind largirea limitelor umane in general, printr-o munca sistematica, teoretica si practica orientata spre un anumit scop.

Indicatorii de baza ai cercetarii dezvoltarii pot fi:

numarul de descoperiri stiintifice

numarul de inventii, brevete, publicatii de specialitate etc

In cadrul unitatilor de cercetare dezvoltare distingem:

unitati de specialitate bugetare

unitati ce functioneaza pe principiul gestionarii proprii

unitati private

subunitati in cadrul marilor institutii publice sau private si in cadrul unitatilor de invatamant superior

Conducerea activitatii de cercetare dezvoltare revine consiliilor de administratie sau a celor stiintifice a acelor unitati.

O oarecare indrumare si coordonare o pot realiza academiile de stiinta, ministerele, organizatiile specializate in domeniu stiintei la nivel national.

Finantarea unitatilor de cercetare dezvoltare - se realizeaza in principal prin autofinantare (fonduri din contractele cu beneficiarii), surse alocate de la bugetul de stat, fondurile intreprinderilor alocate propriilor unitati de cercetare stiintifica.

In principal previziunea activitatii de cercetare dezvoltare cuprinde:

obiectivele activitatii stabilite prin temele de cercetare

termenele de realizare a obiectivelor propuse

dezvoltarea potentialului tehnico stiintific, efecte scontate, cresterea eficientei activitatii

Prognozele nationale care fundamenteaza strategia tarii in domeniul cercetarii dezvoltarii se elaboreaza in mai multe variante, fiecare precizand anumite domenii de cercetare, termene de realizare a obiectivelor, dezvoltarea potentialului tehnico stiintific si cresterea eficientei activitatii.

Programele de cercetare stiintifica se elaboreaza pentru ramuri si domenii de activitate. Pe langa obiectivele si termenele de realizat sunt precizati si executantii si beneficiarii, eforturile si sursele de finantare, eficienta economica.

Pentru unele domenii ce reprezinta un interes deosebit la un moment dat si in diferite tari se elaboreaza programe prioritare (protectia mediului, resursele energetice si de materii prime si materiale etc)

PREVIZIUNEA RELATIILOR ECONOMICE

EXTERNE

Sfera de activitate a relatiilor externe cuprinde:

comertul exterior propriu-zis - ce are ca obiectiv importul si exportul de marfuri cu valoare intrinseca, bunuri de investitii si consum

comertul exterior invizibil - format din bunuri cu valoare extrinseca (licente, documente tehnico economice, documente bancare) sau din servicii (transporturile si expeditiile internationale, turismul, comisioanele etc)

cooperarea economica si tehnico stiintifica internationala

Elaborarea previziunilor presupune existenta a 3 categorii de lucrari:

activitatea de prospectare - are ca obiectiv cunoasterea tendintelor manifestate pe piata externa, pe baza lor elaborandu-se prognoza. Ea poate avea aspecte cantitative si calitative

activitatea tranzactionala - incheierea de ratate, acorduri comerciale si plati ce reglementeaza principii, directii si obligatii ce intervin intre parteneri, inlesnind dezvoltarea orientata a activitatii. Ea se materializeaza in contracte ca principal instrument.

activitatea de elaborare a previziunii pe termen scurt - balantele utilizate in fundamentarea comertului exterior (vezi capitolul metode)

PREVIZIUNEA TERITORIALA

Amplasarea in teritoriu a noilor obiective de investitii are loc in functie de cerintele pietei, de eficienta.

Pornind de la premisa necesitatii valorificarii resurselor umane si materiale, exista in fiecare zona, repartizarea pe teritoriu a acestor obiective se va face conform unor strategii, politici adecvate cu respectarea anumitor criterii de eficienta economica si sociala.

Criterii economice:

amplasarea obiectivelor de investitii in apropierea resurselor de materii prime si materiale sau a centrelor de consum; acest lucru implica minim de cheltuieli de transport

in apropierea resurselor de energie electrica

asigurarea necesarului de apa potabila si industriala

in apropierea resurselor de factori de munca

repartizarea rationala a ramurilor agricole

concentrarea productiei pe platforme industriale

relieful

protectia mediului inconjurator

Criterii sociale:

in stransa legatura cu cele de eficienta economica, urmaresc sa asigure cresterea judetelor si localitatilor mai putin dezvoltate.

imbunatateste gradul de ocupare al populatiei, realizand un echilibru al venitului pe locuitor dar si consumul la principalele bunuri si servicii in toate zonele tarii, creste gradul de urbanizare, imbunatateste conditiile de locuit

PREVIZIUNEA RESURSELOR UMANE

A). PROGNOZA DEMOGRAFICA

metode analitice (pe componente)

No - natalitate

Do - decese

Io - imigrari

Eo - emigrari

metoda extrapolarii

Pt = Po + ∆ⁿ

cu ajutorul ritmurilor anuale

Pt = Po (1 + r_p)ⁿ

B). PROGNOZA FORTEI DE MUNCA

- se utilizeaza balanta fortei de munca - VEZI LA SUBCAPITOLUL BALANTA FORTEI DE MUNCA DE LA METODE

Previziunea necesarului de lucratori pentru activitatile de productie si servicii, se realizeaza in corelatie cu productia previzionata si productia muncii.

Pentru activitatea social culturala, in locul volumului de productie se are in vedere volumul activitatii corespunzatoare. Numarul de lucratori se stabileste pe baza de norme de personal.

Sursele de acoperire prin absenta disponibilului in economie in randul somerilor, prin absolvirea de scoli si facultati, prin revenirea din armata. ??????