Preocupari de dinamizare a macroanalizei keynesiste (neokeynesismul) si de perfectionare a politicii economice dirijiste (new-economics)
Adeptii si admiratorii keynesismului l-au considerat, ca de altfel si creatorul lui, o revolutie in gandirea economica, atat prin contributia lui la analiza macroeconomica (mecanisme economice, disfunctionalitati si remedii ale acestora), cat si prin masurile de politica economica propuse (dirijismul).
CC
In consecinta, majoritatea
economistilor si a factorilor de decizie din tarile
occidentale dezvoltate au considerat ca doctrina economica
keynesista ofera cel mai potrivit punct de plecare in
explicatia si infaptuirea proceselor legate de reconstructia
si relansarea economica din perioada postbelica. In acest
spirit au gandit si scris autorii britanici R.F.Harrod, Joan Robinson,
P.Sraffa, N. Kaldor, nordamericanii A.A. Hanses, E.Domer, L.Klein, S.Harris,
francezul A.Barrere etc.
Tinand seama de contextul istoric nou din perioada postbelica in care urma sa fie aplicat si dezvoltat keynesismul, promotorii lui au facut si unele remarci critice la adresa acestuia, ca si unele propuneri de imbunatatire a lui. Semnaland unele inconsecvente ale lui J.M.Keynes fata de liberalismul neoclasic (de exemplu, faptul ca nu se poate oferi nimic in locul teoriei subiective a preturilor, respectiv al teoriei utilitatii finale sau marginale), adeptii lui au remarcat caracterul static al analizei economice keynesiste, accentul deosebit pus pe cererea efectiva de marfuri si pe consum, precum si subaprecierea rolului ofertei de marfuri si servicii in mecanismul de functionare a economiei contemporane de piata etc.
In consecinta, adeptii lui Keynes din perioada postbelica fac numeroase propuneri de perfectionare si dezvoltare atat al teoriei, cat si ale politicii economice keynesiste. Din aceasta cauza, ei sunt cunoscuti sub denumirea de neokeynesisti sau adepti ai noii stiinte economice (new-economics, in expresie nordamericana).Principalele imbunatatiri aduse de neokeynesisti teoriei economice a lui Keynes se refera la abordarea dinamica a proceselor economice (pe termen lung) si la analiza mai profunda a productiei, pornind de la relatia dintre venit, consum si economii, respectiv de la rolul investitiilor de capital suplimentar in sporirea cheltuielilor si cresterea ocuparii mainii de lucru. Principalul rezultat al acestui demers teoretic al neokeynesistilor l-au constituit teoriile si modelele de crestere economica, instrumente moderne pentru studierea conditiilor in care pot fi sporite produsul intern brut, venitul national si veniturile diferitelor grupuri sociale, cu ajutorul folosirii cat mai rationale a fondurilor disponibile, in conditiile oferite de revolutia stiintifica si tehnica din zilele noastre.
CC
In timp ce neokeynesistii britanici au
pus accentul pe analiza dinamicii macroeconomice, neokeynesistii
nord americani au pus accentul pe concretizarea si nuantarea
politicii economice de interventie a statului in economie in vederea
stimularii si accelerarii cresterii economice,
obtinand rezultate remarcabile indeosebi in timpul administratiei lui
J.F.Kennedy. Ansamblul doctrinar care a motivat aceasta politica
economica dirijista a fost denumit de G. Heller, J.Tobin si
S.Harris cu termenul de "new economics" (noua stiinta
economica). O componenta importanta a acestei "noi
stiinte economice" au constituit-o si modelele econometrice
pentru cresterea economiei SUA elaborate de L.Klein, F.Modigliani si
G.Fromm cu speranta ca ele vor ajuta la inlaturarea crizei
economice, a somajului si inflatiei din economia americana.
Total puncte posibile 10/ realizate.
Timp de lucru: 10 min.
Politica de confidentialitate |
![]() |
Copyright ©
2023 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Termeni si conditii |
Contact |
Creeaza si tu |