2 + (2 x 0,0225) = 2,04 D.M

Daca se determina cursul D.M. fata de FF se poate constata ca 1D.M =

= 2,876 FF.

Comparativ cu situatia precedenta, cursul D.M exprimat in functie de FF s-a modificat cu:

× 100 = 4,58%

2,75

Daca FF se apreciaza pana la nivelul maxim autorizat de sistem, rezulta ca dolarul reprezinta: 5,5 - (5,5 × 0,0225) = 5,376 FF.

In acelasi timp, daca marca urmeaza o traiectorie inversa, in sensul deprecierii, rezulta ca dolarul valoreaza:

2 + (2 × 0,0225) = 2,044 D.M.

5,376 FF

In aceste caz, 1 D.M.reprezinta = 2,62 FF

2,045

Trecand de la 2,876 FF la 2,62 FF, rezulta ca nivelul cursului marcii, exprimat in franci, a inregistrat o diminuare de 8,9%. In cazul invers, cel in care, cursul trece de la 2,62 FF la 2,876 FF, cursul D.M. fata de FF, cunoaste o crestere de: 9,7%.

Amploarea acestor fluctuatii poate fi redactata grafic, prin analiza situatiilor observate in momentele t₁ si t₂, ceea ce permite explicarea vointei tarilor europene de a restrange marjele de fluctuare.

Cursul $

Curs plafon al $

FF DM

Curs declarat

DM FF

Curs planseu al $

t₁ t₂

Sarpele in tunel

Curs plafon

Curs declarat

Curs planseu

La data de 21 martie 1972 Consiliul de ministri al CEE decide reducerea marjelor de fluctuatie ale monedelor europene la jumatate fata de ceea ce se autorizase in 1971. Aceasta rezolutie a fost urmata de un acord intre Bancile Europene, semnat la Bale, la data de 10 aprilie 1972, moment la care se infiinteaza "sarpele monetar". Denumirea este data de imaginea evolutiei cursului monedelor europene.

Aceasta formeaza, in evolutia lor, o linie ondulata ("un sarpe") care se incadreaza intr-un tunel ce reprezinta marjele de fluctuatie autorizate de sistemul monetar international. Tunelul dispare cu incepere din martie 1973, cand marjele de fluctuatie vis à vis de dolar inceteaza sa existe, odata cu trecerea la fluctuatia libera a monedelor.

Acest sistem de fluctuare a monedelor a avut doua forme:

sarpele in tunel (24.04.72 - 11.03.73)

sarpele fara tunel (12.03.73 - 12.03.79)

Sarpele in tunel se caracterizeaza printr-o fluctuare a monedelor europene fata de $ SUA si intre ele , in anumite limite, respectiv: ± 2,25% fata de $ si ± 4,5% intre ele. Astfel, exista doua tipuri de marje fata de $: inferioara si superioara, care formeaza un tunel, iar in interiorul acestuia exista o banda de fluctuare a cursurilor de schimb ale monedelor europene.

Atunci cand cursul de piata al unei monede se apropie de limitele stabilite este necesara interventia Bancii Centrale prin vanzarea sau cumpararea de devize cerute sau oferite excedentar.

Sarpele in tunel a fost afectat de practica speculativa a detinatorilor de $ care au incercat sa se debaraseze de moneda americana pentru a cumpara aur pe piata libera de la Londra.

In aceste conditii, tarile europene au eliminat obligatia, mentinerii unei limite de fluctuatie fata de $ american, dar mentin acelasi nivel de fluctuatie intre monedele europene (± 4,5%).

In decursul perioadei in care a functionat, mecanismul "sarpelui" monetar a cunoscut perioade dificile.

In iunie 1972, de exemplu, lira sterlina abandoneaza acest mecanism. Marea Britanie n-a putut sa mentina cursul monedei sale, datorita riscului de epuizare a rezervelor de schimb. Coroana daneza paraseste "sarpele monetar", dar este reintegrata la finalul anului 1972. Lira italiana iese definitiv din sistem in 1974, iar francul se retrage in ianuarie 1974, respectiv 1975.

Sarpele monetar nu a asigurat stabilitatea dorita nici pentru monedele care au ramas fidele sistemului. Marca germana a fost reevaluata de 4 ori: guldenul olandez a facut obiectul a doua reevaluari, iar francul belgian a fost reevaluat o singura data.

In acest mod, se poate explica de ce in anul 1979, tarile europene incearca o alta modalitate de asigurare a stabilitatii monetare, cu ajutorul unui nou sistem.