76

Executia partii de cheltuieli a bugetului de stat (etape)

In cadrul procedurii bugetare executia partii de cheltuieli reprezinta cea mai importanta etapa deoarece sunt angajate fonduri publice.

Executia partii de cheltuieli se bazeaza pe principiul separarii atributiilor persoanelor care au calitatea de ordonator de credite bugetare de cele care au calitatea de contabil.

Etapele executiei partii de cheltuieli a bugetului de stat sunt :

angajarea

lichidarea

ordonantarea

plata

1. Angajarea cheltuielilor publice reprezinta asumarea de catre un organism public a obligatiei de a plati unei terte persoane fizice/juridice o suma de bani din creditele bugetare aprobate in baza unui contract a unei sedinte judecatoresti, a unei legi economice. Angajarea cheltuielilor publice poate fi voluntara de regula prin efectul legii.

Angajarea voluntara reprezinta rezultatul unei decizii voluntare de eliberare a ordonatorului de credite bugetare.

Angajarea involuntara se face de regula ca urmare a aplicarii unor acte voluntare ca de exemplu inversarea salariilor, plata unor datorii compensatorii, acoperirea unorm pagube produse de calamitati naturale. Angajarea cheltuielilor publice implica 2 tipuri de angajamente:

o      angajament legal;

o      angajament bugatar.

a)     Prin angajament legal se intelege acea faza a procesului executiei bugetare, reprezinta orice act juridic din care rezulta sau ar putea rezulta o obligatie de plata in limita creditelor bugetare aprobate.

b)     Prin angajament bugetar se intelege acel act emis de o autoritate competenta prin care sunt afectate fondurile publice in limita creditelor bugetare aprobate pe destinatii.

2. Lichidarea cheltuielilor publice consta in determinarea sumei ce trebuie achitata din creditele bugetare aprobate care atesta angajarea cheltuielilor publice. Practic in aceasta etapa sunt verificate de forma si de fond documentele justificative care atesta infaptuirea operatiunilor economico financiare, ca exemplu: plati de furnizori, plati salarii, etc .

Lichidarea se face de catre o persoana anume imputernicita de ordonatorul de credite bugetare.

3. Ordonantarea cheltuielilor publice este etapa in care se emite ordinul de plata prin care o suma de bani din fondurile publice este transferata in conturile unor terte persoane fizice/juridice.

Operatiunea se face dupa ce persoana imputernicita sa verifice realitatea operatiunilor in faza de lichidare, confirma prin semnatura si pe proprie raspundere legalitatea operatiunilor.

In aceasta etapa documentele justificative care reflecta operatiunile ce angajeaza creditele bugetare aprobate sunt supuse vizei de control financiar preventiv.

Viza de CFP se acorda in conditiile legii de seful compartimentului financiar contabil sau de catre o alta persoana imputernicita in acest scop. Operatiunile supuse vizei de CFP sunt specificate intr-un act normativ emis de MFP (OMFP 522/2003).

In situatia in care se refuza viza de control financiar preventiv pentru anumite operatii care nu indeplinesc conditiile de legalitate, regularitate si incadrare in limita si destinatia creditelor bugetare aprobate, ordonatorul de credite bugetare poate dispune pe proprie raspundere efectele acestora.

In aceasta situatie persoana imputernicita cu viza de CFP este obligata sa anunte curtea de conturi si directia generala a finantelor publice judeteana. Ordonatorii de credite bugetare pot dispune efectuarea operatiunilor refuzate la viza de CFP cu exceptia celor care depasesc creditele bugetare aprobate.

4.Plata cheltuielilor publice consta in transferul efectiv al unor sume din fondurile publice catre terte persoane fizice/juridice.  Plata se poate face prin diverse instrumente de plata cu numerar prin virament, efecte comerciale, mandat postal.

IV. INCHEIEREA CONTULUI ANUAL GENERAL DE EXECUTIE BUGETARA

Procedura bugetara se incheie in al 3-lea an consecutiv din momentul intocmirii proiectului de buget prin intocmirea la nivelul fiecarui ordonator de credite bugetare a situatiilor financiare anuale.

In vederea intocmirii contului general anual de executie bugetara ordonatorii principali de credite bugetare au obligatia sa depuna la MF situatiile financiare anuale pentru bugetele proprii aprobate. Situatiile financiare anuale vor cuprinde pe langa bilant si contul de executie bugetara.

Executia bugetara se incheie la 31.12 a fiecarui an si consta in inregistrarea contabila a veniturilor obtinute, a platilor efectuate precum si a cheltuielilor si a incasarilor din anul respectiv.

Intocmirea contului general anual de executie bugetara se face de catre guvern si se prezinta parlamentului spre adoptare prin lege pana la data de 1 iulie a anulu urmator celui de executie.

Structura contului anual general de executie bugetara :

• conturile anuale ale bugetului de stat;
• bugetul asigurarilor sociale de stat;
• bugetul fondurilor speciale.

Acestea trebuie sa cuprinda :

• la venituri prevederile bugetare initiale, prevederile bugetare finale si incasari definitive;
• la cheltuieli creditele bugetelor initiale, creditele bugetelor finale si plati definitive.

In executia bugetara in cazul in care credietle bugetare aprobate pentru exercitiul bugetar curent nu au fost consumate sunt anulate.

V. CONTROLUL BUGETAR

Controlul bugetar se manifesta in toate etapele procedurii bugetare si este necesar datorita restrictiilor in alocarea resurselor bugetare impuse de caracterul limitat al acestora

Dpdv al atributiilor de control ce revin diferitelor organisme de control, controlul bugetar se imparte in :

control legislativ/parlamentar;

control jurisdictional/judiciar;

control administrativ/specialitate.

Controlul legislativ realizat de parlament in mod direct prin dezbatere parlamentara a legilor bugetare anuale si a legilor de aprobare a conturilor anuale generale de executie bugetara. Guvernul este descarcat de gestiunea financiara a anului bugetar prin votul parlamentului. Parlamentul este singurul organism care asigura supravegherea modului de incasare a veniturilor publice si de efectuare a cheltuielilor publice.

Controlul jurisdictional este exercitat in prezent de catre curtea de conturi a Romaniei conform legii de organizare 94/1992 organul suprem de control financiar. Principala atributie a curtii de conturi o reprezinta controlul modului de formare, administrare si intrebuintare a resurselor financiare ale statului si de sectorul public. Curtea de conturi este formata din 18 consilieri de conturi si este condusa de un presedinte si un vicepresedinte. Structura curtii de conturi este :

Sectia de control ulterior;

Sectia jurisdictionala;

Colegiul jurisdictional;

Secretariatul general;

Camerele de conturi judetene.

Controlul administrativ/specialitate se exercita in prezent prin aparatul MFP prin 2 directii:

o      directia financiar contabila;

o      garda financiara.

Vizeaza in principal modalitatea de formare a veniturilor bugetare, indeplinirea intocmai si la termene egale a obligatiilor fiscale precum si modalitatea de organizare si conducere a evidentei contablitatii.

INSTITUTIILE PUBLICE SI FINANTAREA LOR

Institutiile publice sunt institutii ale statului de drept functionand ca organe ale puterii legislative, administrative si judecatoresti. In cea mai mare parte din cazuri principala sau unica sursa de finantare a cheltuielilor de functionare si de capital ale acestora o reprezinta finantarea bugetara.

Principalul criteriu de clasificare il reprezinta cel al prestatiilor catre populatie. Acest criteriu de clasificare corespunde structurii activitatilor si actiunilor finantate din creditele bugetare aprobate, astfel:

institutii din domeniul educatiei;

institutii din domeniul protectiei, asistentei sociale;

institutii din domeniul apararii si sigurantei nationale ;

institutii din domeniul economic si al cercetarii, autoritatii ale administratiei publice centrale si locale.

Finantarea de la buget consta in asigurarea conditiilor si a mijloacelor necesare functionarii institutiilor publice conform legilor de organizare.

Finantarea bugetara de la diversele bugete reprezinta cauza principala de finantare a institutiilor publice. Finantarea bugetara trebuie sa se faca numai in conformitate cu destinatia creditelor bugetare aprobate. Conform legilor finantelor publice incepand cu exercitiul bugetar al anului 2003 sa introdus notiunea de cofinantare.

Prin cofinantare se intelege mentinerea finantarii unui proiect, program sau obiectiv de la bugetul statului cu finantarea din surse externe.

Sursele de finantare pot fi:

numai de la bugetul statului, de la bugetul asigurarilor sociale de stat, de la bugetele locale sau din fondurile speciale conform legii;

din venituri proprii si din subventii de la bugetul statului, asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale dupa caz;

numai din venituri proprii(autofinantare);

in situatii exceptionale aprobate prin legea bugetara anuala si de la bugetaul statului si de la bugetele locale/institut din domeniul culturii;

din donatii si sponsorizari.

Institutiile publice pot deasemenea finanta unele activitati economice sau cheltuieli de capital din credite interne/externe indiferent de subordonarea lor. Institutiile publice sunt obligate sa inregistreze distinct in contabilitate bunurile si fondurile primite de la persoanele fizice si juridice cu titlu de donatii/sponsorizari.

In cazul institutiilor publice finantate integral de la bugetul fondurilor publice primite cu titlu gratuit se vor varsa la bugetul din care se asigura finantarea. Cu aceste sume vor fi majorate creditele bugetare aprobate pentru exrcitiul bugetar respectiv fiind utilizate numai cu respectarea destinatiei stabilite de transmitator.

Lunar ordonatorii principali de credite in termen de 10 zile de la expirarea lunii vor transmite MF situatia bunurilor si a sumelor primite cu titlu de donatie(sponsorizare).

Institutiile publice finantate integral din venituri proprii vor inregistra fondurile publice primite cu titlu gratuit majorand veniturile aprobate trimestrial, vor prezenta situatia acestor conturi intr-o aneza la darea de seama trimestriala.

Autofinantarea institutiilor publice reprezinta obtinerea venituri proprii incasate, administrate si tilizate conform prevederilor legale.

Legea finantelor publice stabilesta ca veniturile proprii ale institutiilor publice pot fi obtinute din activitati economice sau din diferite taxe incasate, de autorizare, metrologie, laboratoare, dispensare, etc.

Veniturile proprii pot provenii din concesiuni, inchirieri, activitati de editura, cultural artistice, impresariat, etc.

Finantarea din credite interne/externe implica angajarea datoriei publice nationale si locale. Finantarea se poate realiza pentru desfasurarea unor activitati economice aducatoare de profit sau pentru dezvoltarea unor proiecte de investitii.

Finantarea din credite se poate realiza inclusiv prin emiterea de obligatiuni. O alta sursa de finantare a institutiilor publice o poate constitui veniturile de natura financiara ca urmare a participatiilor detinute in capitalul social al unor societati comerciale.