APARITIA SI EVOLUTIA FORMELOR DE TURISM RURAL IN ROMANIA

APARITIA SI EVOLUTIA FORMELOR DE TURISM RURAL IN ROMANIA

APPEARANCE AND EVOLUTION OF RURAL TOURISM FORMS IN ROMANIA

Turismul rural in tara noastra se practica dintotdeauna, dar spontan, sporadic, intamplator, si mai ales neorganizat; forma sa de materializare o reprezinta, incepand cu anii ’20-’30, cazarea la cetateni a vizitatorilor ocazionali a unor asezari rurale.

Primele incercari de turism organizat s-au realizat in anii 1967-1968, pentru grupuri de turisti aflati pe litoralul romanesc al Marii Negre. Se pare ca a fost un inceput promitator, caci in anul 1972 Ministerul Turismului elaboreaza ordinul 297/1972, urmare caruia Centrul de cercetare pentru promovarea turistica interantionala procedeaza la identificarea si selectarea unor localitati rurale reprezentative pentru satele romanesti ce urmau a fi lansate in turism. In urma acestor studii, de comun acord cu oficiile judetene de turism si organele administratiei locale s-a stabilit ca pot fi introduse in turismul intern si international circa 118 localitati rurale.

Romania ofera mari oportunitati de dezvoltare a agroturismului, practicarea acestuia fiind chiar necesara in perioada actuala. Astfel, veniturile realizate din activitatea turistica vor contribui la ridicarea nivelului economic, social si de civilizatie a satului romanesc.

Trebuie spus ca turismul rural se practica in tara noastra dintotdeauna dar spontan, sporadic, intamplator si mai ales neorganizat; forma sa de materializare o reprezinta incepand cu anii 1920-’30 cazarea la cetateni a vizitatorilor ocazionali ai unei asezari rurale.

Primele initiative si cautari in ruralul romanesc, avand caracter turistic mai bine conturat dateaza inca din anii 1920-1930, procesul fiind stopat, in forma incipienta de evolutiile ulterioare, nefavorabile din punct de vedere politic.

Prin Ordinul ministrului turismului nr. 744 din 1973 erau declarate „sate turistice” 14 localitati rurale din 10 judete ale tarii: Bogdan Voda (Maramures), Leresti si Rucar (Arges), Murighiol, Crisan si Sfantu Gheorghe (Tulcea), Fundata si Sirnea (Brasov), Sibiel (Sibiu) Vatra Moldovitei (Suceava) Poiana Sarata (Bacau), Recas (Timis), Tismana (Gorj) Vaideeni (Valcea), care prin respectivul ordin primeau si instructiunile minime de organizare si functionare [11]. Un an mai tarziu insa, ordinul devine desuet, prin interzicerea expresa a cazarii turistilor straini in localitatile particulare din localitatile rurale. Practic, activitatea agroturistica era desfiintata. Se face totusi, in final, o dispensa speciala pentru patru localitati rurale: Leresti, Sibiel, Crisan si Murghiol (careia i s-a schimbat insa numele in Independenta, ceea ce a creat confuzii printre turistii straini), care insa erau supravegheate permanent. Desi, in aceste conditii, agroturismul nu s-a putut dezvolta, localitatile respective si mai ales specialistii in turism au avut un contact direct cu aceasta activitate, i-au intuit potentialul, au putut trage concluzii privind exploatarea turistica si perspectivele sale. Dupa anul 1990, la nivel national s-a incercat reorganizarea acestei activitati, in primul rand prin elaborarea unui pachet de legi care sa incurajeze aceasta activitate. Totusi activitatea agroturistica a demarat lent si a evoluat nesatisfacator.

Pentru a sprijini dezvoltarea regiunilor rurale romanesti, cu precadere a celor din zona montana, prin elaborarea si punerea in practica a unor politici viabile, a fost creata in anul 1994 Agentia Nationala a Zonei Montane asimilata Directiei Generale a Ministerului Agriculturii si Alimentatiei. Aceasta agentie dispunea de o retea de 28 de servicii de dezvoltare montana judetene (doar judetele care au munti pe teritoriul lor), de un institut de montanologie la Sibiu si de un Centru de formare si dezvoltare in Muntii Carpati, la Vatra Dornei. Din anul 1994, Agentia este reprezentata in Comitetul Director al Euromontana, iar din anul 1996 a devenit membru fondator conform noului statut al acestui organism. Printre realizarile obtinute de aceasta agentie se numara si inceperea si sprijinirea activitatilor de agroturism montan, cu rezultate deosebite in zona Bran – Moeciu, precum si actiunile Asociatiei Nationale de Turism Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC) care are numeroase filiale in tara.

Preocupari din ce in ce mai concrete au manifestat pentru acest domeniu: Ministerul Turismului, Ministerul Tineretului si Sporturilor, Ministerul Educatiei Nationale (Invatamantului) si insusi Guvernul Romaniei.

Urmarea fireasca a interesului general a fost Legea nr. 145/1994 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montana, Delta Dunarii si litoralul Marii Negre (Ordonanta Gguvernului nr. 62/24 august 1994) si Ordinul Ministerului Turismului nr. 20/1995 referitor la normele si criteriile de clasificare a pensiunilor si fermelor agroturistice.

ANTREC reunea la sfarsitul anului 1995 peste 2 000 de membri, in 15 filiale. Activitatea turistica s-a desfasurat in cadrul a 1 240 echipamente (ferme, pensiunii sau gospodarii taranesti), care au atras 18 500 de turisti – din care 3 500 turisti straini – cu un sejur mediu de 4 zile/turist.

Legat de strategia dezvoltarii turismului rural in tara noastra ANTREC si Ministerul Turismului au optat mai mult pentru calitate si nu atat pentru cantitate. Pentru solutionarea cu operativitate a problemelor privind organizarea, dezvoltarea si promovarea turismului rural in Romania a fost constituita, prin ordinul Ministerul turismului 59/ iulie 1995, Comisia tehnica pentru dezvoltarea turismului rural. Din acesta comisie fac parte specialisti de la ministerele si institutiile care-si pot aduce o contributie in acest domeniu: Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, Ministerul Tineretului si Sporturilor, Institutul de Cercetare pentru Turism, Institutul National de Fomare Manageriala in Turism, Ministerul Apelor, Padurilor si Protectia Mediului si Mministerul Educatiei Nationale.