Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice




Acasa » didactica » carti
CHICOTELE LUI MARS SI SUSPINELE DE FRUSTRARE ALE ATENEI

CHICOTELE LUI MARS SI SUSPINELE DE FRUSTRARE ALE ATENEI




CHICOTELE LUI MARS

SI SUSPINELE DE FRUSTRARE ALE ATENEI

ABSTRACT

Tezele dezvoltate aici se refera la cat de mult mai au de invatat fortele armate si autoritatile nationale despre integrarea efectiva a operatiilor informationale in operatiile de securitate, pe timp de razboi sau de pace. La nivelul actual, la care se gasesc democratiile vestice, acestea pot ceda in fata acelor state, hackeri sau criminali care se adapteaza mai repede la aceste instrumente. Acestea fiind spuse, nu intentionez ca acest material sa devina echivalentul cartii „Al treilea val”. Cu toate acestea este un material care cheama la actiune.

INTRODUCERE




Razboiul informational ofensiv, utilizeaza, pe scurt, tehnologiile informatice si alte capacitati pentru a ataca infrastructurile bazate pe informatii ale adversarului. „Comisia presedintelui SUA privind protectia infrastructurii critice” este ingrijorata de echipamentele speciale cerute pentru a lansa atacuri RI asupra sistemelor de calculatoare americane. Instrumentele de atac de baza (calculatorul, modemul, telefonul si programele software) sunt, in general, aceleasi cu cele pe care le utilizeaza hackerii si criminalii. Comparandu-le cu fortele militare si armele care amenintau in trecut infrastructurile americane, instrumentele RI sunt ieftine si rapid de obtinut[1].

DA, SCHIMBAREA E DIFICILA

Miscarea de la ceva vechi si familiar spre ceva nou si necunoscut este un proces dificil pentru oricine si mai ales pentru soldati, marinari si aviatori. Dupa cum remarca Hart, nimic nu e mai greu decat o inlocuire a vechilor idei. Atunci cand soldatii, marinarii, si aviatorii cred ca au ajuns sa stie totul despre arta operatiilor, o noua descoperire (de obicei tehnologica sau o aplicatie) transforma elementele considerate pana acum nesemnificative. Cand se intampla acest lucru, Mars se bucura. Trebuie sa privim in trecut pentru a vedea viitorul.

Imaginati-va cat de greu trebuie sa le fi fost militarilor sa accepte si sa se acomodeze cu tehnologiile artificiale ale armelor de foc si ale tunurilor. A injunghia, a rani, a zdrobi victima pare sa mimeze vanatoarea perfecta, iar vanatoarea in haita sau pluton este o activitate care poate fi naturala speciei noastre. Noile competente in chimie, metalurgie, inginerie au trebuit sa se dezvolte in tandem cu noi organizatii si scheme de angajare. Armele de foc si tunurile au schimbat modul de a vana al oamenilor. Armele de foc au constituit unul dintre elementele care au condus la transformarea vapoarelor. Vapoarele cu aburi le-au inlocuit pe cele cu panze, motoarele au inlocuit vaporii, doar pentru a vedea intoarcerea acestora sub forma puterii nucleare. Vapoarele au fost martorele cresterii influentei zonei subacvatice, in timp ce avioanele au devenit mesagerul campului de lupta, ca principal mijloc de putere, de proiectie, insa vapoarele s-au adaptat.

Tehnologia aparaturii cu combustie interna si aplicatiile sale terestre au inlocuit caii si au condus la o reinterpretare a strategiei razboiului. Si atunci au aparut masinile zburatoare in nenumaratele lor variante.Armata incearca sa se adapteze.

Insa atunci apar rachetele si armele nucleare. si spatiul. Cercetarile germane asupra vehiculelor destinate sa poarte arme conventionale ne-au dat rachete balistice si de croaziera. Armele nucleare au dat acestor rachete energia necesara. Armele de precizie de lunga distanta, nucleare sau nu, care se autoghideaza, permit fortelor armate sa stea departe de campul de lupta si sa provoace pierderi adversarului. Toate fortele armate doresc aceste arme conventionale si le folosesc intr-un mod atat de mare incat ar soca un contabil.

Armele de precizie care actioneaza la distanta reprezinta acum lingua franca a razboiului. Fortele armate se cearta   au opinii diferite in privinta a ceea ce inseamna acest lucru pentru razboi, pentru misiunile lor separate, pentru diferentierea operatiilor in mediile „lor” si pentru rolul fortelor de aviatie. Fortele terestre, aeriene si navale incearca sa ocoleasca aceste schimbari, si marturie stau dezbaterile care preceda orice operatie semnificativa. insa armatele stiu ca notiuni antiseptice, ca puterea de a zbura, depasesc puterea de acceptare a publicului a unor operatii sangeroase. Vointa de a se angaja formal in astfel de operatii aseaza armatele mai aproape de putere. Chiar si armatele apreciaza ca riscul real la care se expune o tara in lumea de azi nu este invazia unei alte armate, ci puterea de a zbura si terorismul. Puterea de a zbura devine azi forta dominanta?

Nu. Adevaratul risc nu mai sunt armele de precizie si nici vehiculele zburatoare, ci noile descoperiri. Acestea, gravitand in jurul ideii de „noutati intangibile” nu elimina vechile „mijloace” de lupta, insa le permit sa se dezvolte sau, in unele cazuri, sa fie inlocuite de noile descoperiri. Toffler a scris ca: „Nimic nu sugereaza ca resursele si tehnologiile materiale vor disparea. Evident, lucrurile conteaza, si mai ales armele. Software are inca nevoie de hardware. Soldatii nu pot manca date. Si legaturile fundamentale dintre instrumentele tangibile si ceea ce am putea numi „noile instrumente intangibile” sunt cruciale pentru eficienta militara, in ducerea razboiului, cat si in incercarea de a-l preveni”[2].

Razboiul informational este noua mare descoperire pe care acolitii lui Mars trebuie s-o intampine. Mars, doar ne-a dat computerele, iar acestea ne-au invatat ca tot ce ne inconjoara poate fi redus la o combinatie de zero si unu. Aceasta intelegere a lansat epoca informationala, in care aceste combinatii pot fi transmise electronic ca date si recombinate de cel care le primeste, pentru a forma bazele unei informatii. Dupa parerea lui Arquilla si Ronfeldt, „informatia” reprezinta mai mult decat continutul sau intelesul unui mesaj, „informatia este orice diferenta care face diferenta”[3]. Amenintarea faptului ca aproape orice poate avea semnificatie militara in lumea exterioara, a lansat epoca razboiului informational.

Razboiul informational este dificil sa devina apanajul unor institutii, deoarece este o modalitate de actiune indirecta si subtila si nu una directa si brutala. Razboiul informational este o forma a conflictului, care ataca sistemele informationale (carbonul si siliconul ca mijloace de atac al cunostintelor sau crezurilor adversarului). Razboiul informational poate fi vazut ca o componenta a unor activitati ostile mai mari (ceea ce Arquilla si Ronfeldt numesc netwar sau cyberwar) sau poate fi inteles ca unica forma a unei activitati ostile. Razboiul informational se poate duce in timpul razboiului sau in afara lui.

Sa citim cu atentie ceea ce promoveaza US Force ca doctrina. Potrivit US Force, razboiul informational cuprinde acele „() operatii informationale care sunt executate pentru a-si apara propriile informatii si sisteme informationale, afectand informatia adversarului si sistemele sale informationale. Aspectul defensiv este operational in permanenta. In schimb, aspectul ofensiv este, in primul rand, pus in aplicare pe timp de criza si de conflict. Razboiul informational include diverse activitati ca operatii psihologice, inselare militara, razboi electronic, atacuri fizice si informationale si o serie de activitati si programe de aparare. Este important sa se accentueze faptul ca razboiul informational este o constructie care se executa de-a lungul intregului spectru, de la pace la razboi, pentru a permite aplicarea efectiva a responsabilitatilor Fortelor Aeriene”[4].

Razboiul informational cuprinde operatiile informationale duse pentru a apara propriile informatii si sisteme informationale sau pentru a ataca si afecta informatiile si sistemele informationale ale adversarului. Acest razboi e condus in primul rand pe timp de criza si conflict. Totusi, componenta defensiva, mai mult decat defensiva aeriana, e condusa de-a lungul spectrului, de la pace la razboi”[5].

Razboiul informational ofensiv, „contra-informatiile ofensive” cum le numeste USAF, sunt duse in primul rand, dar nu exclusiv „pe timp de criza sau conflict”. Acest tip de razboi e nou si noutatea a fost intotdeauna o provocare.

Cacofonia permanenta a preotilor lui Mars a infrant-o pe Atena (poate mahnita de acuzatiile sau revelatiile pe care multe din povestile lor sunt vazute ca mai mult decat speculatii). Anumiti certareti spun ca nu este nimic nou sub soare si ca razboiul informational este o himera[6]. Atena suspina frustrata. Atat ea cat si Mars stiau ca Mars era zeul razboiului si pana acum chiar si Mars trebuia sa stie ca Atena este noua zeita a razboiului. Schimbarea e dificila.

DAR DIFICIL NU INSEAMNA LIPSIT DE NECESITATE SAU IMPOSIBIL

Este necesar

Nu este nevoie de panica, ci doar de a lua lucrurile in serios. O motivatie puternica pentru schimbare se cuvine sa fie avertizarea privind perturbatiile serioase pe care le poate aduce razboiul informational doar prin incercarea de a ridica campul de lupta. Orice tulburare serioasa in sistemele informationale poate reduce eficienta operatiilor. Sa analizam problema Y2K[7]. Asa cum spunea si senatorul Robert Bennett, vorbind despre aceasta problema, „antidotul panicii este informatia curata, dar anumite informatii curate pot fi infricosatoare” .

La un nivel mai redus al agravarii, grupuri mici sau state pot utiliza razboiul informational pentru a dezbina o mare parte a functiilor unui stat. La un nivel mai ridicat, grupurile mici sau statele pot afecta serios marile state[9]. Acestia pot duce un „razboi informational strategic” sau pot poseda capacitati de „razboi informational strategic”. Capacitatile strategice sunt cele care pot da „lovituri serioase” securitatii altora sau securitatii intereselor altora.

Daca contra-razboiul informational ofensiv poate fi dus in afara razboiului, razboiul informational strategic poate fi si el realizat fara o declaratie de razboi[10].

De aceea, trebuie sa ne pregatim pentru astfel de actiuni inca de acum, desi Defensive Science Board a estimat in noiembrie 1996 ca avem ceva timp la dispozitie: „capacitatile de razboi informational strategic” utilizate impotriva noastra se afla inca la o distanta de sapte-zece ani departare[11]. Asa sa fie? Un studiu al RAND noteaza ca: ,,O evaluare macro a stadiului primei generatii a razboiului informational strategic al SUA si al altor state (sau a altor parti), in termeni de capacitati absolute si relative de razboi informational strategic ofensiv si defensiv ar fi dificil de realizat, chiar si la un nivel secret. Caracterul dinamic actual al revolutiei informationale si caracterul embrionar al razboiului informational strategic ca potential instrument politico-militar conduc la ideea unei abordari mai precaute in a face o astfe1 de evaluare, secreta sau nu, pentru prezent sau viitor” .

Fara a pune un mare accent pe „viitor”, aproape toti sunt de acord ca „in viitor exista posibilitatea ca adversarii sa exploateze instrumentele si tehnicile revolutiei informationale pentru a tine piept riscului (nu pentru a distruge, ci pentru a dezbina pe scara larga sectoarele nationale strategice, cum ar fi diferite elemente ale infrastructurii nationale: energia, telecomunicatiile, transportul si finantele”[13].

Este posibil



Ar fi un act de iresponsabilitate sa se ignore riscurile unor astfel de atacuri, considerandu-le ca fiind imposibile. Ar trebui sa luam in considerare amenintarile si riscurile pentru a determina formele pregatirii si raspunsului nostru. Analistii de la RAND vad doua amenintari la adresa SUA:

1. Amenintare la adresa securitatii economice nationale. Elementele infrastructurii nationale pot fi supuse unor dezbinari produse de un atac care are succes. Acestea pot avea efecte strategice, printre altele, pierderea increderii populatiei in puterea de realizare a serviciilor infrastructurilor atacate.

2. Amenintare la adresa strategiei militare nationale. Exista posibilitatea ca un adversar regional sa utilizeze amenintari sau atacuri tipice razboiului informational strategic pentru a deteriora sau a dezbina planurile americane dintr-o anumita zona de criza.

Atacul economic -un exemplu test

Economiile sunt tot mai dependente de infrastructura informationala. Orice afecteaza deliberat, intr-un mod rauvoitor, capacitatile acelei infrastructuri poate fi numit atac. Daca exista instrumente informationale de distrugere sau de dezbinare care sa afecteze tranzactiile financiare, bancile, serviciile de investitii on-line, generatoarele de energie sau de distributie, telefoanele sau centrele de distribuire a informatiilor, serviciile de urgenta, etc., atunci, cel mai bun moment pentru un atacator de a face un test este perioada manifestarilor problemei Y2K. Daca SUA sau o alta tara sunt tintele unui viitor razboi informational strategic, atunci este probabil ca statele mici sau municipalitatile unui stat sa devina tinte ale testelor pentru atacurile Y2K. Orasele din Europa de Est, din Orientul Mijlociu, din Asia de Sud, din America de Sud pot fi printre adversarii pe care trebuie sa-i consideram seriosi. Analizele de tinte vor arata entitati particulare din cadrul statului candidat care sunt, in mod special, vulnerabile (probabil o banca sau o companie de telecomunicatii)[14]. Cyber-atacurile ar prezenta un teribil avantaj: datele.

Un atacator va invata multe despre modul in care statele raspund in fata unor inexplicabile probleme la nivelul infrastructurilor critice. Cum incearca un stat sa-si protejeze sistemele fizice sau virtuale esentiale pentru astfel de operatii? Cum afecteaza atacurile asupra unor state mici economia interconectata? Ce puteri separate si ce legaturi exista intre fortele armate si autoritatile civile? Dar intre guvern si actorii comerciali? Ce pare sa mearga bine si ce nu? Ce sisteme sau elemente de infrastructura ne creeaza probleme mai mari? Cat de mult dureaza remedierea si care sunt impedimentele unei remedieri rapide? Increderea este afectata?

Accesul interzis

Inca gandim proiectarea puterii in termeni de instrumente fizice si inca gandim interzicerea accesului ca instrument de negare a abilitatii de miscare a masei. „Accesul” poate fi abilitatea de a se apropia de un loc fizic sau de a introduce un grup acolo, dar accesul fizic este doar o forma a accesului. Exista „locuri” electronice. Exista elemente de acces pe piata. Exista un acces la realitate si adevar. In epoca informationala, instrumentele puterii se schimba[15]. Cunoasterea devine tot mai importanta, utilizarea ei conduce la acumularea bogatiei si violenta e transformata prin luarea unui avantaj asupra ei. In secolul urmator „accesul interzis” va fi prezent sub multe forme: incapacitatea de a introduce masa, incapacitatea de a o sustine, incapacitatea de a participa pe o piata, si de a cunoaste adevarul. Insa unele din aceste fapte nu vor constitui un „acces interzis” prin ele insele.

Statele percep taxe pentru a impiedica un alt stat sa-si vanda mai ieftin produsele pe piata sa. Razboiul comercial este in plina desfasurare. Ministerul indian al Comertului a declarat ca „lipsa capacitatilor e-comertului in tara sa poate deveni o bariera a comertului non-tarifar impotriva exporturilor indiene intr-o lume mai buna”[16]. Instrumentele non-violente pentru negarea accesului abunda deja si razboiul informational le va face pe toate mai subtile si mai elegante. Scopurile razboiului informational sunt cunoasterea sistemelor adversarului si exploatarea in propriul avantaj a slabiciunii adversarului.

Imaginati-va impactul interzicerii accesului unei piete. Un anume intreprinzator incearca sa stapaneasca o piata, sa-si pastreze partea sau sa capteze elementele critice, totul in scopul impiedicarii accesului la aceasta piata sau ridicand costurile de intrare pentru noii competitori. In acest sens, multe companii aeriene, de telefoane sau de alte utilitati au fost acuzate ca pun in aplicare strategii de impiedicare a accesului si a competitiei. Nu ar trebui sa fim surprinsi ca indivizi (sau state care ii sponsorizeaza), sindicate criminale, oameni de afaceri incearca sa impiedice accesul altora la propria afacere sau la ale altora. Ceea ce surprinde este faptul ca legea si posesia unei afaceri legale poate preveni accesul. Da, anumite state puternice cred ca pot lupta, in felul lor, impotriva acestor lucruri. Insa repertoriul global a instrumentelor de impiedicare a accesului continua sa creasca si multe au implicatii in domeniul securitatii.

Cea mai buna utilizare a strategiilor de impiedicare a accesului este impiedicarea accesului la adevar[17]. „Negarea si deceptia” vazute in aceasta lumina sunt instrumente de impiedicare a accesului perfect, pentru ca impiedica accesul la adevar. Chiar daca sunt utilizate pentru a proteja spatiul lor privat, indivizii, grupurile sau statele pot impiedica accesul la cunoastere si sa mascheze semnificatia lucrurilor si actiunilor observate. Acestea nu sunt in mod necesar acte de razboi.

Uitandu-ne pe lista de mai jos, putem observa ca putine din elementele prezentate nu au participat la crearea cursului natural al lucrurilor. E putin probabil ca o proiectare sau o desfasurare de sisteme ar putea avea loc efectiv, daca s-ar confrunta cu aceste elemente in mod simultan.

Manifeste incurcate

Distrugerea sau blocarea serviciului telefonic

Bruierea undelor radio sau a celularelor

Inchiderea centrului de ingrijire a copiilor

Raspandirea stirii ca Ebola sau E-coli se afla in apa

Activarea bombelor logistice

Cauzarea unei bruieri a traficului prin dirijarea eronata a vehiculelor publice

Bruierea receptiei TV

Dezactivarea celularelor

Inca o data, o ocazie excelenta pentru a testa aceste efecte, va fi momentul creat de confuzia problemei Y2K. Nu sugerez ca cineva face acest lucru, ci mai degraba ca cineva o va face.

Actionand

Fara a trezi toti dragonii teoriilor de disuasiune ai razboiului rece trebuie sa acceptam ca posedam doctrine de utilizare a instrumentelor ostile cu intentii ostile inainte ca formele familiare de ostilitate sa erupa. Ostilitatea reprezinta utilizarea instrumentelor in scopul de a subjuga vointa adversarului. Adversarul e subjugat atunci cand pare a se purta, ca agresor sau ca parte care se apara, in acelasi mod in care noi intentionam sa-l facem sa se poarte . Si aceasta modificare de comportament poate sa-si aduca aportul inainte ca traditionalele (vechile) concepte ale operatiilor de lupta sa fie luate. Nu este vorba mai mult de „razboi”, decat de „pace”, pentru ca razboiul este doar o parte a provocarii asigurarii securitatii in secolul XXI. Alvin si Heidi Toffler sugereaza ca „o revolutie in modul de a duce razboiul cere o revolutie in modul de a face pacea”. „Pacea” trebuie sa includa masuri de „anti-razboi” pentru ca fata cealalta a razboiului este „pacea”, asa cum cealalta partea razboiului este „anti-razboiul” .

Competenta in timp de pace si anti-razboi ii vor diferentia pe cei care conduc provocarile securitatii in prima parte a secolului XXI. Toffler observa faptul potrivit caruia „cunostintele reprezinta ceea ce anti-razboiul va fi maine”. De aceea, e nevoie sa se „accelereze colectarea, organizarea si gestionarea noilor cunostinte, canalizandu-le spre calea cautarii pacii[20].

Un element important al noii cunoasteri de care avem nevoie este cunoasterea modului in care se utilizeaza razboiul informational, sau contra-informatiile ofensive, pentru a inabusi vointa ostila. In acest scop, as vrea sa prezint cateva principii care ar trebui sa ghideze democratiile in cautarea si utilizarea acestor noi cunostinte. Unele principii pot provoca dezbateri aprinse, totusi, telul meu este sa generez o noua cunoastere in cautarea capacitatilor efective de anti-razboi, pentru a prezerva pacea.

Aceste principii se refera la secret, modelare, integrare, la modul de a cadea de acord in declansarea evenimentelor, la prevenire si la escaladare.

Secret

Asa cum este dificil intr-o democratie sa dezvolti in secret noi arme si capacitati, orice cercetare si experimentare a capacitatilor de contra-informatii ofensive trebuie sa beneficieze de masuri de restrictie drastice si sa fie bine compartimentate. Anumite capacitati nationale se cuvine sa nu fie partajate cu aliatii din, cel putin, patru motive.

In primul rand, aliantele din urmatoarele decenii pot fi vremelnice si deci, instabile. Un aliat, la un anumit moment se poate afla de cealalta parte. Capacitatea de a surprinde poate disparea daca unul dintre fostii amici cunoaste capacitatile acestuia. In al doilea rand, noile cunostinte de orice fel sunt proprietati intelectuale care pot fi evaluate. A plati nota pentru dezvoltarea unei noi proprietati intelectuale si apoi a capitula nu este, in mod traditional, o afacere buna sau cel putin, nu este o afacere buna de securitate nationala. De exemplu, sa dezvolti un nou cifru sau un nou cod pentru a proteja informatia sau sa dezvolti noi capacitati de spargere a codurilor pentru ca apoi sa renunti. In al treilea rand, exista o legatura intre orice noua capacitate informationala si avantajele economice pe care aceasta le poate asigura posesorilor sai. De aceea, armele informationale, fata de armele atomice, pot avea componente de mare utilitate pentru a realiza produse si activitati care nu au legatura cu sfera razboiul. In al patrulea rand, nu ar fi inteligent sa presupunem ca celelalte state sau grupuri nu-si dezvolta in secret, capacitati de razboi al cunoasterii.



Pe de alta parte, a partaja anumite vulnerabilitati si tehnici de exploatare ofensive poate avea o considerabila recompensa atat pe termen scurt cat si pe termen lung. In primul rand, ar fi naiv sa credem ca cei care sunt angrenati in acest joc nu vor coopera pentru a acoperi largul spectru de atacuri care pot fi usor dezvoltate de jucatori de talie mult mai mica, dar dispersati in spatiu. O protectie individuala a marilor jucatori ar cere o multiplicare a eforturilor si o dezvoltare a marilor resurse (dar totusi finite) pentru a sprijini si a conferi forta unor mari organizatii pana la unele mai mici, mult mai concentrate asupra apararii si agresiunilor din sfera ciberspatiului. In al doilea rand, introducerea amenintarilor adesea mareste stabilitatea si securitatea prin stimularea dezvoltarii si a desfasurarii masurilor de protectie a celor motivati sa-si protejeze propriile sisteme. Cineva ar numi aceasta tactica un „prezumtiv auto- atac”[21]. In ultimul rand, si poate cel mai important, cel mai bun argument pentru partajarea cunostintelor ar fi ca un astfel de lucru ar fi amplificat de efectele retelei, un fenomen care a ajutat la crearea „exploziei cunoasterii”, conduse de tehnologiile de comunicatie. Desi un asemenea schimb ar cere partilor o siguranta in privinta obiectivelor comune pe termen lung, cea mai buna strategie ar fi sa se echilibreze avantajul secretului cu beneficiile unor schimburi de cunostinte .

Unii ar putea argumenta ca o atitudine secretoasa poate conduce la o spargere a aliantelor sau la atacuri informationale duse la intamplare. Le voi raspunde ca poate lumea deja este asa. Competitia la nivelul calculatoarelor, al aplicatiilor software si al telecomunicatiilor creste deja intr-un ritm alert de cele doua parti ale Atlanticului. Fiecare companie sau natiune spera sa fie cu un pas inaintea celorlalte pentru bogatia propriilor actionari. Ne aflam deja aici. Admit faptul ca armele informationale sunt o noua categorie de arme, dar cu greu fac distinctia intre softul de anti-virus din zilele noastre si armura folosita pe vremuri. Pentru a realiza o activitate de contra-informatie defensiva trebuie bine cunoscute capacitatile cerute pentru o activitate eficienta de contra-informatie ofensiva.

Aliantele dintre state sunt putin diferite de parteneriatele din afaceri. Statele au intotdeauna dreptul si obligatia de a abroga chiar si cele mai solemne tratate in interes national. Incheierea unui parteneriat in afaceri pastreaza aceleasi prerogative. Ar fi naiv sa se creada ca aliantele sunt construite pe altceva decat interesele fiecarui stat membru. Statele mai mici decat SUA vor protesta, bineinteles, impotriva realizarii in secret si a nepartajarii capacitatilor nationale americane (inclusiv ale razboiului informational) ca fiind o noua manifestare de, imperialism sau de izolationism. Insa SUA trebuie sa se obisnuiasca cu astfel de plangeri.

Secretul ne va expune pe toti la o crestere intamplatoare si la o destabilizare a atacurilor informationale? Ar trebui sa-i intrebam pe hackeri si crackeri despre acest lucru. Instrumentele antidot dezvoltate in secret de state ar putea de fapt sa mareasca stabilitatea si sa evite atacurile intamplatoare. Un hacker care simte greutatea puterii unui stat sau capacitatile contrainformatiilor ofensive s-ar gandi de doua ori inainte de a actiona. Netul si Web-ul sunt notiuni comune si orice stat ar trebui sa se simta liber sa actioneze impotriva celor care nu au o purtare corespunzatoare. Statele se vor comporta moderat, cred, cel putin pentru ca exista o lipsa de tragere de inima in a expune public existenta armelor informationale din arsenalul lor. Pastrarea secretului este baza accelerarii colectarii, organizarii si generarii acestor noi cunostinte. Si pastrarea secretului este cheia pentru canalizarea acestor noi cunostinte spre cautarea mijloacelor de anti-razboi. Dar pastrarea secretului nu e o masura suficienta.

Modelarea

Modelarea va fi un pas esential in acest proces - dezvoltarea unei metode de abordare stiintifica pentru provocarea asigurarii informationale. Comportamentul componentelor si al sistemelor trebuie modelat (sistemele de stocare, comportamentul uman, erorile de sistem). Toate aceste modele trebuie sa poata lucra impreuna pentru a modela intregul sistem informational si a cuantifica interdependentele modelelor separate. Modelul dezvoltat trebuie sa tina seama de lucrarile din trecut si sa dezvolte cercetarea, inclusiv modelarea dinamica si sistemele bazate pe agenti[23].

Astazi intelegem mai putin decat avem nevoie sa intelegem sa ne aparam impotriva atacurilor si sa facem functional razboiul informational si ciber-razboiul, pentru a aduce contributii semnificative razboiului, anti-razboiului si pacii.

Integrarea

O data ce putem modela operatiile informationale trebuie sa gasim caile eficiente de a integra capacitatile de razboi informational in diplomatie, anti-razboi si razboi. Cineva observa odata ca diplomatia este arta de a spune „frumos catelus, in timp ce ne uitam dupa un baston puternic”. Informatia este cheia cunoasterii catelului care maraie, a motivului maraitului, a ceea ce il sperie, a dimensiunii pe care o poate lua bastonul si cand si unde poate fi „aplicat”. A aplica bastonul care trebuie catelului este un lucru dificil, dar pentru a face acest lucru „cineva” trebuie sa fie responsabil pentru integrare.

Poate cea mai buna integrare se face integrand substraturile diferitelor capacitati. De exemplu, responsabilitatea privind mas-media trebuie acordata unui grup, iar comanda si controlul retelelor de calculatoare unui alt grup. Integrarea inchide orice legatura existenta intre fortele terestre, spatiale si aeriene, la fel de bine ca si cele existente intre afacerile externe, aparare, comert, etc. La urma urmei, integrarea si autoritatea trebuie sa se gaseasca la seful statului si la comandantul tuturor categoriilor de forte armate. Cu cat sunt mai repede intelese capacitatile razboiului informational ale unui stat, cu atat mai repede e nevoie de control si executie centralizata. Probabil, paradigma controlului centralizat si al executiei descentralizate se va transforma intr-o autoritate centralizata a executiei si a controlului descentralizat al instrumentelor.

Exista astazi asemenea agentii de integrare? Nu stiu. Disputele recente nu au adus probe evidente ale eficientei aplicatiilor razboiului informational. Genocidul pare sa fi fost tolerat in Rwanda si Iugoslavia, cu exceptia loviturilor impotriva trupelor sarbesti si a capacitatilor de control ale fortelor paramilitare. De asemenea, embargoul ramane fizic si electronic si impermeabil.

Scopul capacitatilor de integrare a operatiilor informationale este de a face posibil anti-razboiul. Anti-razboiul, se opune activ izbucnirii razboiului si necesita o mare atentie acordata evenimentelor trecute care au erupt in violenta pana la urma. Integrarea operatiilor informationale si capacitatea de a conduce operatii secrete, vor permite guvernelor sa actioneze repede si fara a fi observate la cea mai mica comportare anormala. Un lucru nu trebuie sa fie secret: categoriile comportarii necorespunzatoare care cer un raspuns adecvat.

A CADEA DE ACORD IN DECLANSAREA EVENIMENTELOR

Al doilea razboi mondial a fost un parametru al conduitei inadecvate, astazi statele sunt mai permisive in privinta unei proaste comportari a unui stat. Statul X isi poate construi economia de export pe cresterea opiumului sau folosind abuziv copiii. Statul Y poate fi cel mai mare exportator de marijuana. Statul Z poate inchide toti practicantii unui anumit grup etnic sau religios. Iar statul T poate retine toti teroristii ceruti de statele X, Y, Z. Respectul nostru pentru lege dus la extrem ne obliga sa negociem cu teroristii, criminalii de razboi, pana cand procesul se consuma.

Se poate observa ca standardele noastre de moralitate si legalitate nu pot fi facute universale prin razboaie violente, duse in afara limitelor noastre teritoriale. Totusi, nu pot crede ca razboiul informational nu poate constitui un bun antidot pentru anumite forme ale unui comportament inadecvat, care nu se poate ridica usor la nivelul declaratiei de „razboi”. Cu alte cuvinte, exista evenimente a caror declansare statele o pot recunoaste ca indezirabila sau in conditii rele. Acestea pot fi usor recunoscute in articolele care sustin motivatia existentei ONU. La fel ca embargourile, operatiile informationale pot asigura instrumente eficiente la constrangerile non-letale. Aparent ne lipseste capacitatea si curajul de a utiliza operatiile informationale in situatiile in care comportarea rauvoitoare necesita a fi pedepsita. Pastrarea secretului va permite dezvoltarea capacitatilor, iar integrarea va da capacitate, insa curajul este o chestiune a fiecarei evaluari de risc si a consecintelor asupra fiecarui stat. Statele puternice sunt mai tolerante la riscuri decat cele slabe. De ce statele puternice nu s-ar pregati sa dea prioritate operatiilor informationale?

Prevenirea

Aceasta este un instrument care cere contact fizic cu subiectul. David Ronfeldt, un stralucit cercetator de la RAND sugereaza ca democratiile de tip „net” se vor confrunta pe viitor cu „un nou model de conflict de joasa-intensitate, dar de un rnare nivel social”, foarte atragator pentru un lider care are trasaturi psihologice nesanatoase si „ale carui teluri vor fi de a opera incet si acoperit pentru a-si slabi adversarii”. Identificarea din timp a unor asemenea caractere ar fi folositor.

In tirnp ce angajamentele fizice atrag atentia si presupun riscul pierderilor de vieti omenesti, anumite operatii de razboi informational nu comporta aceleasi riscuri. De aceea, ne putem astepta ca acele capacitati de razboi informational create in secret si integrate atacuri1or non-militare si non-traditionale, ca si capacitatile de lupta traditionale sa fi utilizate la fel de repede pe cat se declanseaza evenimentele.

Fortele de atac nu vor cere permisiunea nimanui, cu exceptia sefului de stat, prietenii si aliatii nu vor fi avertizati, si responsabilitatea nu va fi acceptata. Acest lucru va necesita o abordare a relatiei civili-militari diferita. O astfel de necesitate va schimba relatiile dintre luptatori si cei care nu lupta, dintre autoritatea civila si cea militara, si, bineinteles, vom numi in continuare statele noastre „democratii”. Pentru aceste motive, dar si pentru multe altele, asteptam noi concepte de operatii informationale. In viitor, statele ar putea cere utilizatorilor de Internet sa-si imunizeze sistemele impotriva virusilor distrugatori. Pentru a asigura atat bunavointa cat si disponibilitatea, guvernul ar putea periodic sa elibereze virusi in sistemele sale, la partenerii sai si inevitabil la noi. Prevenirea ar putea deveni astfel o norma. Nu exista inca o arma creata, pe care umanitatea sa nu o fi folosit. Trebuie sa credem ca nu exista nici o noua arma, fapt care sa reiasa din doctrina militara existenta in prezent si din aceste discutii despre razboiul informational?

Escaladarea

Toffler se intreba „daca un adversar utilizeaza instrumente intangibile pentru a distruge sau provoca pagube unei anumite retele de calculatoare ale unui oras, inclusiv ale politiei, ale autoritatilor aeroportuare, a sistemelor electrice, bancare, etc.. Chiar daca se presupune ca se identifica sursa atacului, situatia cere o interventie militara? A cui va fi responsabilitatea de a raspunde si cum se va face acest lucru? Si ce s-ar intampla daca dezordinea provocata in oras ar fi televizata in Mexic aratandu-se imagini false despre masurile brutale luate de politie impotriva sud-americanilor din L.A.? Daca ar exista un razboi informational dus din interiorul si din exteriorul SUA, masurile de raspuns ar fi responsabilitatea FBI sau a militarilor?[25].

Nu exista raspunsuri simple la aceste intrebari. Stim ca razboiul informational urmareste modelarea comportamentului uman, in functie de scopurile sale. Ne putem inchipui ca panoplia armelor urmatoarei generatii de razboi informational va include instrumente create pentru a afecta creierul uman: sunete, mirosuri, gusturi, imagini, senzatii tactile. Ar putea include chiar si droguri sau feromoni. In acest caz, care nivel al atacului este just si proportionat si care este neasteptat, disproportionat sau injust? Exista vreun nivel al raspunsului just si proportionat fara a cunoaste bine statul sau grupul atacat?

Armele informationale sunt noi, sterg distinctia dintre luptatori si cei care nu lupta. Putem sa ne punem aceleasi intrebari ca in cazul fortelor nucleare? Ar impiedica statele razboiul informational? Cum? In acelasi mod prin care cursa inarmarii nucleare a fost stopata: prin atingerea unei capacitati suficiente pentru a nimici milioane de oameni? Sau ar trebui sa cream propriile noastre forte informationale pentru raspunsuri flexibile sau selective? Ar fi intelept sa avem anumite optiuni de raspunsuri „limitate” de razboi informational, dar sa tinem in rezerva altele „nelimitate”? Ar opta statele pentru o „asigurare de distrugere informationala mutuala”? Am fi pregatiti sa tergiversam un razboi informational?



Notiunea probabilitatii erorii circulare va deveni instrumentul de calculat al probabilitatii erorii prin statisticile tehnice ale lantului Markhov in razboiul informational? Care sunt canoanele pagubelor epistemologice acceptate sau a probabilitatii pagubelor? Ce este o „paguba informationala colaterala” si cum va fi controlata? Exista o aparare civila impotriva nivelului strategic de razboi informational? Cine va asigura managementul razboiului informational si cum? Va sustine cineva ,,inghetarea armelor informationale” sau o „zona libera” a acestora? Exista multe alte intrebari referitoare la implicatiile razboiului informational.

Daca razboiul informational nu este un lucru serios, cum se explica existenta in SUA a unor entitati ca „Taramul armatei al activitatii de razboi informational”, „Centrul de razboi informational al fortelor aeriene”, „Activitatea navala de razboi informational”, „Centrul flotei de razboi informational”?

CONCLUZII

Razboiul informational reprezinta utilizarea cunostintelor pentru a contopi cunoasterea cu actiunea efectiva. Tehnologia se afla deja aici, insa tehnicile asteapta inca teste si procese. Cred ca vom asista la o serie de teste si procese pe perioada manifestarilor problemei Y2K. Cred ca vom vedea mai mult la Jocurile Olimpice de la Sydney. Pentru a ne proteja si a proteja sistemele informationale trebuie sa facem mari progrese in modelarea, integrarea, securitatea acordului in declansarea evenimentelor, intelegerea prevenirii si a escaladarii. Multe din acestea trebuie sa se desfasoare in secret. Ceea ce va fi vizibil va fi nivelul reusitei noastre. Cunoasterea, dupa cum spunea Toffler, este lucrul despre care va fi vorba in razboaiele si anti- razboaiele de maine.



Comisia presedintelui SUA privind protectia infrastructurii critice, 10.1998, p. 30.

A. si H. Tofiler, „Foreward: The New Intangibles”, In Athena's Camp: Preparing for the Conflict in the Information Age, RAND, 1997.

J. Arquilla si D. Ronfeldt, „Cyberwar is Coming!”, Comparative Strategy 2, 1993.

United States Air Force, „Information Operations”, Air Force Doctrine Document 2-5, 05.08.1998.

Air Force Doctrine Document2-5.

R.L. DiNardo si Daniel Hughes, „Some Cautionary Thoughts on Information Warfare”, Airpower Journal, volIX, nr. 4, 1995.

Andrew Hay, „Top Y2K problem: Public Panic”, Reuters, 22.06.1999.

Jim Abrams, „Spreading the Y2K word without spreading panic”, 08.06.1999, www.nandotimes.com

A se vedea The President's Commission on Critical Infrastructure Protection, pag 30, oct. 1998.

Adam Herbert, „Air Force Official Calls Reduced Cycle Times Key To Info Superiority”, Inside the Air Force, 21.06.1999. Potrivit articolului, Donahue (directorul comunicatiilor si informatiilor aviatiei militare americane) a numit forta aliata „epoca ciber-razboiului” din cauza incercarilor sarbilor de a ataca sistemele informationale americane. „Din fericicre, acestea au fost la fel de eficiente ca si apararea lor aeriana, a glumit el”.

Defensive Science Board, Task Force on Information Warfare-Defense, il.1996. Duane Andrews, presedinte, apreciaza ca o dereglare majora strategica e de „joasa intensitate” pana in 2005.

Ibid.

Executive Summary”, Strategic Information Warfare Rising, (MR-964.OSD9).

Jube Shiver, „Phone Firms may have a few Y2K Hang-Ups”, Los Angeles Times, 24.05.1999.

Alvin si Heidi Toffler, Powershift: Knowledge, Wealth and Violence at the Edge of the 21 Century, Bantam Books, NY, 1990.

„Indian Government Concerned over Lack of E-Comerce Capabilities”, Telecomworld-Wire, 10.05.1999.

Alvin si Heidi Toffler, „Beyond Future Shock: Conspiracies, the Media and the War for the World's Mind”, Los Angeles Times Syndicate, 15.06.1999.

Richard Szafranski, „Toward a Theory of Neocortical Warfare: Pursuing the Acme of Skill”, Military Review, 11.1994.

Alvin si Heidi Toffler, War and Anti-War.

Alvin si Heidi Toffler, War and Anti-War, p. 241.

Richard Szafranski, « Awareness, Adritness, Audacy », o introducere la « Mastery of Information: Technology and Operational Concepts Circa 2030 »  simpozionul Joint Experimentation Futures Workshop, 04.05.1998

Brian Witten a numit acest lucru « Efectul de retea al cunostintelor ». 

Michael Skroch, «Development of a Science-Based Approach for Information Assurance Defense Advanced Research Projects Agency, Information Systems Office, 10.05.1999.

David Ronfeldt, „Beware the Hubris-Nemesis Complex: A Concept for Leadership Ana1ysis”, RAND, 1994.

Alvin Toffler, „Foreward”, In Athena ' s Camp, p.18.







Politica de confidentialitate


.com Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 SCHITA DE PROIECT DIDACTIC GEOGRAFIE CLASA: a IX-a - Unitatile majore ale reliefului terestru
 PROIECT DIDACTIC 5-7 ani Educatia limbajului - Cate cuvinte am spus?
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 Proiect - masurarea si controlul marimilor geometrice

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 LUCRARE DE DIPLOMA MANAGEMENT - MANAGEMENTUL CALITATII APLICAT IN DOMENIUL FABRICARII BERII. STUDIU DE CAZ - FABRICA DE BERE SEBES
 Lucrare de diploma tehnologia confectiilor din piele si inlocuitor - proiectarea constructiv tehnologica a unui produs de incaltaminte tip cizma scurt

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 LUCRARE DE LICENTA CONTABILITATE - ANALIZA EFICIENTEI ECONOMICE – CAI DE CRESTERE LA S.C. CONSTRUCTIA S.A TG-JIU
 Lucrare de licenta sport - Jocul de volei
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 PROIECT ATESTAT MATEMATICA-INFORMATICA - CALUTUL INTELIGENT
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM




Piratii Marii Negre - drama electronica in trei acte
Povestea unei minti bolnave
CHICOTELE LUI MARS SI SUSPINELE DE FRUSTRARE ALE ATENEI
MIRCEA CUZINO-STANESCU - N.A.T.O. SI DESOVIETIZAREA ROMANIEI




Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu