Blocaje in comunicare si modalitati de depasire a acestora

CENTRUL JUDETEAN DE RESURSE SI ASISTENTA EDUCATIONALA PRAHOVA

CENTRUL JUDETEAN DE ASISTENTA PSIHO-PEDAGOGICA PRAHOVA

BLOCAJE IN COMUNICARE SI MODALITATI DE DEPASIRE A ACESTORA

Introducere

Fie ca ne dam seama sau nu, tot ceea ce este exprimat de catre persoane in viata sociala are de-a face cu procesul de comunicare. Asa cum nu este posibil sa nu ai un comportament, Paul Waltzawick trage concluzia ca nu poti sa nu comunici (P. Watzlawick et al. 1974, 46).

Pentru a explica mai bine necesitatea si importanta comunicarii voi reda in cele ce urmeaza axiomele comunicarii stabilite de Scoala de la Palo Alto care isi propune sa studieze fenomenul comunicarii din perspectiva relatiilor interumane:

In zilele noastre se simte o nevoie acuta de adancire a cunoasterii despre procesul comunicarii sub toate aspectele si formele sale. Atat la nivelul individului, cat si in ceea ce priveste colectivitatea in care acesta traieste, se observa o crestere constanta a interesului pentru problematica comunicarii. Zi de zi ne confruntam cu aparitia de noi articole, carti, se intampla des sa luam parte la o serie de workshop - uri sau  training - uri care au ca scop imbunatatirea comunicarii, eficientizarea si dezvoltarea ei. Comunicarea este vitala in toate domeniile.

Definitii ale comunicarii: analiza comparativa

Termenul comunicare isi are radacinile in limba latina, communico, are, avi, atum semnificand actiunea de a face ceva in comun, de a imparti cu cineva, de a impartasi.

Este extrem de greu de gasit o definitie a comunicarii cu care toti oamenii de stiinta sa fie de acord, lucru de altfel destul de evident. Dat fiind faptul ca procesul comunicarii este esential in toate domeniile, acest lucru face ca o anume ramura de studiu sa sublinieze aspecte diferite legate de comunicare in comparatie cu o alta. Astfel ca definitia propusa de sociolog de exemplu, difera de cea propusa de pedagog, filozof sau de psiholog. Insa, desi exista o diversitate de definitii ale comunicarii, fiecare accentuand un anumit aspect in functie de contextul sau cadrul de referinta, toate includ cinci elemente: 1) un emitator, 2) un receptor, 3) un mesaj, 4) o modalitate de transmitere a mesajului si 5) un efect.

Comunicarea mai poate fi definita drept orice transmitere de informatii, idei, emotii de la o entitate -  fie ea persoana, grup uman sau colectivitate - la alta prin intermediul mesajelor. Zi de zi comunicam pe diverse cai, oriunde am merge si orice am face emitem si receptam informatii, uneori chiar fara sa ne dam seama de toate semnalele pe care le trimitem celor din jurul nostru si pe care le primim. Prin intermediul procesului de comunicare se formeaza sistemul de valori si atitudini al individului, bagajul de cunostinte, principii de viata - cunoasterea in ansamblu. Fie ca avem in vedere comunicarea verbala, non-verbala, la distanta sau comunicare prin muzica sau pictura - toate aceste tipuri te dezvolta ca individ, iti nuanteaza capacitatea de a asculta, a sintetiza, simtul artistic, etc. Comunicarea se desfasoara permanent, ea ajuta un individ sa se integreze intr-o comunitate.

Etapele procesului de comunicare

Un model omniprezent in majoritatea manualelor si cartilor de comunicare este Modelul Emitator - Receptor .

Fig.1 Modelul Emitator - Receptor (apud V.Cornescu et al., 2003, 242)

Analizand modelul prezentat anterior (Fig.1), vom intelege mai bine cum functioneaza procesul comunicarii si cat de importanta este fiecare etapa prin care trece un mesaj. Acest ansamblu de faze sunt in interdependenta pentru ca rezultatul final - transmiterea informatiei sa se efectueze cat mai eficient si fidel.

Pentru a se desfasura procesul comunicarii trebuie sa existe un emitent - cel ce initiaza comunicarea si un receptor - cel ce primeste mesajul. De cele mai multe ori, rolurile de emitator si respectiv, receptor se permuta de la unul la altul. In prima faza, apare ideea pe care emitatorul doreste sa o transmita. Aceasta trece printr-un proces de codificare, de sistematizare si reunire intr-un cod al mesajului, urmand ca in faza urmatoare mesajul sa fie transmis pe una din caile alese de receptor. Destinatarul primeste mesajul incearca sa il inteleaga si sa il interpreteze - sa il decodifice astfel. In urma operatiilor efectuate anterior, receptorul transmite celui ce a emis informatia anumite reactii si semnale. Asadar, feed-back-ul dat, reprezinta raspunsul, fie el de orice tip si pe orice cale emis, care este primit de catre expeditor. Prin urmare, intre emitator si receptor se realizeaza un transfer de date, idei, ganduri.

Scopul comunicarii

Exista o arie vasta de motive pentru care oamenii comunica. Din dorinta de autocunoastere, descoperirea lumii exterioare, stabilirea si mentinerea de relatii semnificative cu alte fiinte umane, ajutorarea semenilor, jocul si distractia pot fi motive ale comunicarii interumane. Ar mai putea fi adaugate aici si dorinta de a fi inteles a individului si de ce nu, de a starni o reactie interlocutorului. Oamenii comunica si datorita faptului ca vor sa fie informati, sa isi dezvolte intr-un fel abilitatile si sa dobadeasca altele noi si totodata, sa isi largeasca nivelul de cunostiinte. Unele din aceste dorinte se afla la un nivel subliminal, indivizii nefiind tot timpul constienti sau neintrebandu-se zi de zi de ce comunica.

Bariere in eficienta comunicarii

In ciuda tuturor eforturilor, un numar de bariere se pot interpune in calea unei comunicari eficiente. Un obstacol major este ca nici un mesaj nu e receptat exact in forma in care el a fost emis. Receptorul poate amplifica, modifica, interpreta gresit sau chiar ignora mesajul. Alte bariere apar datorita lipsei unui sistem de referinta comun sau unei diferente de experienta intre emitator si receptor. Exista multe tipuri de bariere, dintre care mentionez cateva:

diferente in educatie

diferente in interesul fata de mesaj

diferente in nivelul de inteligenta

lipsa de respect mutual

diferente in ceea ce priveste varsta, sexul, rasa si categoria sociala

lipsa de abilitate din partea emitatorului

lipsa de abilitate din partea receptorului

lipsa de informatii suplimentare

Unele elemente (ca de exemplu urmatoarele), restrang absorbtia de informatii sau idei noi:

complexitatea ideii (cu cat ideea este mai complexa, cu atat mai putini oameni vor fi capabili sa o inteleaga)

diferenta fata de modelele cunoscute (oamenii nu accepta idei noi daca ele difera radical de ceea ce ei cunosc)

competitia cu ideile existente (ideile noi concureaza cu ideile deja acceptate)

necesitatea demonstrarii (ideile sunt mai usor acceptate daca ele pot fi demonstrate sau daca exista dovezi care sa le sustina)

puterea intereselor (interesele pot fi suficient de puternice pentru a bloca ideile noi)

nesatisfacerea unei nevoi (atunci cand mesajul nu ia in considerare nevoile manifeste ale receptorului - permeabilitatea acestuia din urma la mesaj scade pana la disparitia totala)

frecventa repetarii (o idee reuseste doar daca receptorului i se aduce in mod constant aminte de ea)

Blocaje in comunicarea didactica - cauze, descriere

Comunicarea nu este doar apanajul oamenilor. Totul in Univers interactioneaza. La fiinte, procesul comunicarii este evident, in special cand se face constient - datorita inteligentei. Inconstient sau constient, incompatibilitatea comunicarii duce la conflict. De-a lungul existentei, omenirea a progresat prin imbunatatirea comunicarii.

Comunicarea este verbala sau non-verbala, efectiva sau virtuala, etc. Exista suficiente studii asupra comunicarii (mai mult sau mai putin stiintifice), corespunzatoare intereselor pentru care au fost facute. Comunicarea nu dispune astazi de o teorie - ci doar de investigatii partiale; iar conflictele sunt sistematic cunoscute mai ales prin efecte.

Comunicarea in general, ca si comunicarea didactica este supusa unor diverse perturbari, precum:

• blocaje determinate de caracteristicile persoanei angajate in comunicare ( in cazul comunicarii didactice, profesorul pe de o parte, elevul pe de alta)
• blocaje determinate de relatiile social-valorice existente intre participantii la relatia de comunicare (de exemplu, conflictul de autoritate)
• blocaje determinate de particularitatile domeniului in care se realizeaza comunicarea
• blocaje de limbaj (aceleasi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane, starea emotionala a receptorului poate deforma ceea ce aude, ideile preconcepute)
• bariere referitoare la relatiile individ-grup (marginalizarea, lipsa de
  autenticitate, izolare)
• bariere de mediu (climat de munca necorespunzator, folosirea de suporturi informationale inadecvate)
• blocaje de ordin emotional (teama de a nu comite greseli, neincrederea)
• bariere de ordin perceptiv (incapacitatea de a distinge intre cauza si efect, refuzul de a sesiza, de a releva, incapacitatea de a defini lucrurile)

Mesajul stiintific transmis de persoana emitator poate ajunge la persoana receptor sub o forma diferita, intelegerea mesajului depinde de capacitatea de intelegere si inteligenta elevilor, dar si de aptitudinile educatorului de a transmite mesajul intr-o maniera care sa permita elevilor intelegera sensului acestuia.

In calea perceptiei corecte a mejsaului de catre elevi pot sta factori precum: emotiile, timiditatea, lipsa de incredere in capacitatea personala, oboseala, neatentie, apatie, rumoare, lipsa de interes. Aceste perturbari sunt de natura   psihologica.

Pe langa acestea, ne putem confrunta si cu blocaje in comunicare ce au la baza cauze de natura fizica, precum: deficiente verbale, auditive, de amplasament, inconfort datorat mediului inconjurator, conditii atmosferice nefaste.

Exista insa si situatii in care blocajele pot avea drept cauza atitudinea educatorului. De exemplu, mesajul poate fi transmis intr-o maniera neaccesibila elevilor, poate sa nu fie pe intelesul acestora, pot exista lacune in predare. De asemenea, exista situatii in care natura abstracta a informatiilor transmise de educator sa depaseasca nivelul de intelegere al elevilor, sau informatia este transmisa cu superficialitate.

Modalitati de depasire a blocajelor in comunicarea dascal - elev

W.R. Scott (2001/2004) sustinea faptul ca "intr-o societate, scolile dobandesc legitimitate in masura in care obiectivele lor se leaga de valori culturale mai generale - cum sunt socializarea si educatia - si in masura in care isi adapteaza structurile si procedurile la modele de operare prestabilite si specifice organizatiilor cu profil educational"(W.R. Scott, 2001/2004, 46). Astfel ca, dascalii indeplinesc un rol deosebit de important in societate intrucat asigura formarea personalitatii tinerilor si pregatirea lor in plan profesional, instruirea viitorului tanar pregatit prin studii, persoana calificata si integrata in structurile sociale. Personalitatea dascalului are un statut cu totul deosebit - el trebuie sa aiba o capacitate de empatie foarte ridicata si totodata o activitate continua de autoinstruire si de adaptare la noile tendintele. Rolul de educator al dascalului este acela de a trezi "virtuti", de a forma caractere.

In campul scolii - vazut ca o scena - performeaza doua tipuri de actori: profesorii/invatatorii si elevii. Relatia dintre dascali si elevi este o relatie de influentare reciproca, o relatie in care cei doi actori isi schimba rolul: din performeri in observatori, din emitator in receptor si vice-versa (Cf. G. Jderu, 2004, 41). Privitor la procesul comunicarii ce se stabileste intre doua entitati, nu putem separa comunicarea ca element distinct si sa il analizam separat, rupt de context. Intreaga interactiune este, intr-un anumit sens, comunicativa si datorita acestui fapt atat interactiunea, cat si comunicarea au o relatie cauzala in dublu sens unde sunt implicate sentimentele, normele si structura. Prin urmare, daca studiem comunicarea dintre dascal si elev, analizam relatia si interactiunea din ambele sensuri, fiind vorba de o legatura de interdependenta.

In orice tip de relatie, oricare fel de interactiune managementul impresiei joaca un rol foarte impoartant. In cadrul relatiei dascal - elev acesta poate lua forma unei diversitati de performari ce se stabileste de ambele parti. In ceea ce priveste elevul, acesta poate performa atentia la dascal si la ceea ce comunica in sala de curs, interesul fata de o anumita materie, modul de a se imbraca si a se purta la testari, mai ales in cazul celor orale etc. In cazul dascalului, performarea se poate reduce la buna-dispozitie pe care incearca sa o creeze in sala de curs, spontaneitatea, etc.

Blocajele care au drept cauza situatiile de natura psihologica descrise in subcapitolul anterior, pot fi inlaturate printr-o atitudine ferma din partea invatatorului, dar in acelasi timp combinata cu atentie si respect fata de elevi, astfel incat acestia din urma sa nu manifeste o atitudine de retragere, de evitare sau chiar opozitie.

In atitudinea pe care o adopta in fata elevului, invatatorul poate asigura succesul in comunicare prin adresarea mesajelor focalizate pe comportamentul elevilor, prin spontaneitate in exprimarea ideilor, prin evitarea manipularii, a stereotipurilor, amenintarii (aceasta poate genera sentimente negative), moralizarii excesive (aceasta poate cauza sentimente de neliniste si poate bloca exprimarea sincera a celeilalte persoane).

De asemnenea, este foarte important ca dascalul sa stie sa il asculte pe elev. Ascultatul activ este o modalitate de a asculta si a raspunde care duce la imbunatatirea intelegerii reciproce si la depasirea obstacolelor in comunicare. Comunicarea empatica contine mesaje de intelegere, compasiune si afectiune fata de interlocutor. Solicitand cat mai multe informatii, adresand intrebari deschise, cate una pe rand, ii cream elevului posibiliatea de a se deschide, de a fi convins ca suntem interesati de ceea ce spune. Este benefic de asemenea sa oferim posibilitatea brainstorming-ului, ascultarii reflective, discutarea posibilelor rezultate ale alegerii uneia dintre alternative.

Utilizand confirmarile verbale, vizuale si non verbale, precum si sunete care ii fac pe elevi sa inteleaga ca ii ascultam cu interes si cu respect, ne asiguram de eficienta comunicarii si in acelasi timp asiguram confortul necesar in timpul comunicarii.

In decursul interactiunii, dascalul are o serie de roluri de indeplinit: educativ, motivational, evaluativ, managerial si social. Toate performarile  din sala de curs pot fi categorisite conform cu aceste functii. In mod traditional, dascalul controleza invatarea si comportamentul in sala de clasa folosindu-se de rolurile enumerate anterior. Este greu de stabilit o relatie bazata pe colaborare si parteneriat daca dascalul nu empatizeaza cu atitudinile elevilor, daca in procesul comunicarii dintre cei doi actori se acorda prioritate numai celor venite "de la catedra". Identificarea empatica cu elevii faciliteaza comunicarea si cunoasterea, contribuind la obtinerea unor performante scolare bune si la un randament ridicat. Asadar, acest "parteneriat" este fundamental in activitatea educativa, reprezentand un instrument indispensabil in cadrul relatiei dascal - elev. Prin urmare, elevul nu trebuie considerat a fi un obiect al procesului educational ci, un subiect al acestuia, el contribuind mai mult sau mai putin la propia formare.

Bibliografie:

Dinu, Mihai. [1997] (2000). Comunicarea - repere fundamentale. Bucuresti: Editura ALGOS.

Jderu, Gabriel (2004). Comunicarea nonverbala in perspectiva sociologiei dramaturgice. Pp.33-52. In S. Chelcea (coord.). Comunicarea nonverbala in spatiul public. Studii, cercetari, aplicatii, Bucuresti: Comunicare.ro.

Gherga, Eugen; Gherga, Gabriela. Medierea conflictelor

Giddens, Anthony [1989] (2000). Sociologie, Bucuresti: BIC ALL.

Graur, Evelina (2001). Tehnici de comunicare, Cluj-Napoca: Editura Mediamira.

McQuail, Denis (1999). Comunicarea. Iasi: Institutul European.

Mucchielli, Alex [1995] (2005). Arta de a comunica. Metode, forme si psihologia situatiilor de comunicare. Iasi: Editura Polirom.

Marinescu, Valentina (2003). Introducere in teoria comunicarii. Principii, modele, aplicatii. Bucuresti: Editura Tritonic.

Paus V. Aura. (2006). Comunicare si resurse umane. Iasi: Polirom.

Parvu, Ilie (2000). Filosofia comunicarii. Bucuresti: Editura Comunicare.ro.

Petelean, A. Cu privire la managementul conflictelor, in Analele Universitatii "Dimitrie Cantemir", sectiunea stiinte economice, Tg.-Mures, 2000