Structura institutiilor publice

Structura institutiilor publice.

Structura unei institutii publice reprezinta ansamblul persoanelor si compartimentelor, precum si, legaturile care se stabilesc intre ele in scopul atingerii obiectivelor acestora.

Cu toata diversitatea lor structurala, data de conditiile concrete in care isi desfasoara activitatea, putem desprinde elemente structurale comune tuturor institutiilor publice:

- postul ;

- functia;

- normele ce reglementeaza actiunile si comportamentele organizationale;

- compartimentele de munca (birouri, serviciu, compartimente);

- relatiile structurale;

- nivele ierarhice.

Logica organizarii si functionarii institutiilor publice impune si, stabilirea de relatii intre membrii acestora, angajati in realizarea obiectivelor administratiei publice.

Relatiile au atat o componenta sociala - relatiile de munca (functionale) - , cat si o componenta psihosociala - relatiile interpersonale - , prin care multe dintre nevoile individuale sunt satisfacute: suport psihologic, stima, prestigiu, statut, reducerea incertitudini si a anxietatii, afiliere, securitate.

Componenta sociala a relatiilor este puternic influentata de componenta psihosociala. Logica relatiei interpersonal se suprapune sau interfereaza, in mare masura, cu logica relatiilor sociale,distorsionandu-le pe acestea sau facilitandu-le.

Relatiile de munca sunt legate nemijlocit de sarcina de munca. Diversitatea lor poate fi pusa in evidenta folosind o serie de criterii:

- dupa natura continutului: materiale, spirituale, mixte.

- dupa durata lor: nedeterminate sau temporale; de scurta durata, medie sau lunga durata.

- dupa pozitia persoanelor in cadrul activitatilor: de subordonare sau de colaborare.

- dupa cadrul institutional de desfasurare al activitatilor: formale, informale sau mixte.

- dupa verigile interpuse in relatia functionala: directe sau indirecte, mediate sau nemediate.

s. a

Cele mai importante relatii intalnite in cadrul institutiilor publice sunt: relatiile de autoritate, relatiile de cooperare si relatiile de control.

Relatiile de autoritate: se instituie ca rezultat al diferitelor acte si norme privind realizarea de sarcini generale si specifice domeniilor de specialitate din cadrul institutiilor publice. Se considera ca exista trei tipuri de relatii de autoritate: relatii ierarhice,relatii functionale si relatii de stat major.

- relatiile ierarhice:sunt raporturi nemijlocite ce se stabilesc intre detinatori posturilor de conducere si detinatori posturilor de executie;

- relatiile functionale: se stabilesc intre compartimentele de munca; in care personalul dintr-un compartiment are asupra celorlalte autoritatea functionala, caracterizata prin transmiterea de regulamente, indicatii, prescriptii etc. din domeniul sau de specialitate;

- relatiile de stat major:se stabilesc atunci cand unor persoane sau grupuri li se deleaga de catre conducatorul institutiei sarcina solutionarii de probleme care afecteaza obiectivele unuia sau mai multor compartimente.

Relatiile de cooperare: se stabilesc intre posturi situate pe acelasi nivel ierarhic, care apartin unor compartimente vecine, precum si intre membrii aceluiasi compartiment. Ele se nasc in mod spontan, pe baza relatiilor personale dintre titularii de posturi sau din necesitatea elaborarii in comun de lucrari.

Relatiile de control: apar intre organismele specializate de control si celelalte compartimente din structura institutiei.

Relatiile interpersonale, in sens larg, desemneaza orice legatura intre doua persoane sub forma perceptiei, intelegerii, evaluarii, preferarii unei persoane de catre alta persoana. Ele presupun constiinta relatiei si reciprocitatea conduitei partenerilor. In structura lor se regasesc mai multe elemente: relatii comunicative, relatii perceptive, relatii simpatetice (preferentiale).

Relatiile comunicative prin intermediul lor se realizeaza schimbul de mesaje (informatii) si au drept instrument principal limbajul verbal. Informatia emotionala devine dominanta in raport cu cea cognitiva. Comunicarea verbala imbraca forma convingerii, persuasiunii, sugestiei.

Relatiile perceptive: sunt acele relatii care formeaza comunicarea nonverbala. Prin intermediul ei se transmit o serie de stimuli vizuali, tactili, auditivi care-i parvin subiectului de la infatisarea externa, voce, gest, mimica si actiunea partenerului de interactiune.

Relatiile simpatetice (preferentiale): constau in atitudinile pozitive sau negative, de atractie sau de respingere si, corespunzator lor, in actele de alegere sau respingere ale unei persoane fata de alta sau alte persoane.

Intre relatiile de munca si cele interpersonale exista o stransa legatura. Astfel, relatiile de munca nu au un continut exclusiv tehnic, operational, ci ele cuprind si elemente de raportare interpersonala, prin intermediul perceptiilor si ale reprezentarilor interpersonale generate nemijlocit in procesul muncii. Si invers, relatiile interpersonale, in masura in care vehiculeaza un continut legat de sarcina de munca, sunt si relatii functionale.

Structura organizatorica a unei institutii publice este reprezentata cu ajutorul organigramei. Aceasta ofera o imagine relativ simpla a structuri, reflectand in special locul si rolul fiecarui compartiment in cadrul structuri legaturile, subordonarea compartimentelor, numarul de trepte ierarhice acestea reflectand in mod special, legaturile ierarhice