Conexiunile termenului de conduita

Conexiunile termenului de conduita

Daca termenul de conduita este definit prin expresii precum "fel de a se putea .","comportare ." sau "maniera de a ." este firesc sa detaliem aceste expresii pentru a le detalia semnificatiile. Astfel, potrivit DEX, prin comportament intelegem: 1) modalitate de a activa in anumite imprejurari sau situatii; 2) ansamblul manifestarilor obiective ale oamenilor si ale animalelor prin care se exteriorizeaza viata zilnica; 3) mod de a se purta, tinuta, conduita; 4) totalitate a modalitatilor de reactie a organismului fata de mediul inconjurator; 5) mod in care un organism reactioneaza fata de factorii de mediu.

Conceptul de conduita este conex si altor termeni si expresii, dintre care, pentru tematica pe care o propune prezenta analiza, sunt de retinut urmatorii:

adevar: concordanta intre ceva si realitatile obiective; oglindire fidela a realitatii in gandire; ceea ce corespunde realitatii;

carenta: lipsa, deficienta, neglijenta, lacuna, neajuns, pacat, scadere sau slabiciune;

cinste: onestitate, probitate, corectitudine; face trimitere la corectitudine, incompatibilitate, integritate, loialitate, onorabilitate, credinta, devotament, fidelitate, statornicie; poate fi tradus prin calitate morala si sentimentul demnitatii, dreptatii si al constiinciozitatii, care servesc drept calauza in conduita omului;

corectitudine: insusirea de a corespunde normelor sau regulilor; care corespunde uzantelor sociale sau organizationale; atitudine ireprosabila si de respect pentru principiile moralei sociale;

defect: lipsa, scadere sau imperfectiune morala ori ceea ce nu este conform unor reguli stabilite intr-un domeniu; se mai poate traduce prin cusur, insuficienta, lacuna, nedesavarsire, rautate, lichelism, anomalie, sminteala;

delasare: atitudine de nepasare sau neglijenta fata de o activitate inceputa; a parasi sau abandona o munca inceputa;

drept: actiune facuta potrivit dreptatii si adevarului; dar si putere, prerogativa legal recunoscuta unei persoane de a avea o anumita conduita, de a se bucura de anumite privilegii sau totalitate a principiilor si prevederilor general admise pentru realizarea personalitatii umane ori totalitatea regulilor care reglementeaza relatiile intr-o societate;

dreptate: principiu moral si juridic care presupune a recunoaste si a da fiecaruia ceea ce i se cuvine;

incorect: care este lipsit de cinste, de onestitate; care este rau, gresit, eronat, inexact, necinstit, inselator;

integritate: insusirea de a fi integru, cinstit, corect, incoruptibil; sentiment al demnitatii, dreptatii si constiinciozitatii, care serveste drept calauza in conduita omului;

insuficienta: stare a ceea ce este insuficient si/sau incapacitatea unui sistem social de a functiona normal, de a asigura acoperirea sarcinilor si responsabilitatilor;

indatorire: datoria de a face ceva, obligatie; obligatie morala, sarcina obligatorie;

just: conform cu adevarul sau echitatea; care actioneaza si judeca in conformitate cu dreptatea; care este intemeiat pe lege;

lipsa: lucru care lipseste dintr-un ansamblu, faptul de a avea lacune, scaderi; face trimitere la deficiente, defecte, la ceea ce lipseste din ceva:

moravuri: totalitatea obiceiurilor si deprinderilor unui grup social sau ale unei persoane; el face trimitere la decenta in comportare, la moralitate, la conduita morala;

narav: obicei, deprindere rea, viciu, pasiune, patima, obicei rau; face trimitere la caracter, la firea umana, la deprinderi nedorite;

neajuns: lipsa unor insusiri necesare, fiinta care nu are judecata sanatoasa; face trimitere la lipsuri, la scaderi de cantitate sau calitate, de eficienta sau eficacitate;

neglijenta: atitudine de nepasare, de delasare in indeplinirea unei datorii, tradare prin forma a culpei constand prin atitudinea cuiva care nu prevede consecintele pagubitoare ale faptelor sale;

norma: regula, dispozitie obligatorie fixata prin lege sau prin uz; regula privitoare la modul de comportare a omului in societate, la obligatiile fata de ceilalti si fata de societate;

obligatie: sarcina obligatorie, datorie morala;

onestitate: caracter onest, integru, cinstit, comportament onest, corect;

oportun: care se intampla la momentul potrivit, adecvat situatiei si imprejurarilor;

ordine: stare de oranduiala, disciplina si de sistematizare, de succesiune regulata a lucrurilor, actiunilor, gesturilor;

perfectiune: fiinta sau lucru perfect si/sau starea de a fi desavarsit; poate fi tradus si prin insusirea de a fi perfect;

prerogativa: imputernicire acordata in exclusivitate unui organ al statului sau unei persoane oficiale;

principiu: totalitatea regulilor si notiunilor de baza ale unei discipline; regula sau norma de actiune; idee de baza pe care se intemeiaza un sistem, un serviciu social;

regula: lege pe baza careia se desfasoara o activitate sau se produce un fenomen; modalitate de a rezolva o serie de probleme, de a indeplini o serie de activitati, indatoriri, obligatii, operatiuni;

responsabilitate: indatorirea de a raspunde de un fapt, o sarcina, o atributie, de actele si faptele proprii; capacitatea unui subiect constient de a lua o decizie intr-o situatie particulara;

responsabilitate administrativa: obligatia ce revine organelor administratiei publice de a da socoteala pentru actele si faptele sale si ale functionarilor sai;

viciu: pornire nestapanita spre rau, apucatura rea, obisnuinta anormala nedirijata de vointa sau de ratiune; face trimitere la desfrau, dezmat, destrabalare, presiuni necontrolate;