Caracterizarea farmacologica a substantelor medicamentoase anticonvulsivante

CARACTERIZAREA FARMACOLOGICA A SUBSTANTELOR MEDICAMENTOASE ANTICONVULSIVANTE

Medicamentele anticonvulsivante sunt medicamente care au ca obiectiv evitarea si controlul crizelor de epilepsie, care la doze terapeutice sa stopeze prezenta crizelor. Mai exact prin subtantele ce le contin medicamentele pot impiedica anumite procese fiziologice care au loc de obicei pe parcursul manifestarii crizei. Pentru a evita aparitia crizelor anticonvulsivantele produc stabilizarea menbranei neuronilor, diminua tendinta la descarcari repetitive si la iradierea in suprafata a descarcarilor convulsive. Actioneaza asupra neuronilor modificati patologic, diminuand sau impiedicand descarcarea excesiva asupra neuronilor normali, ridicand pragul excitabilitatii si impiedicand modificarea tonusului lor de catre descarcari excesive (stopeaza difuzarea accesului convulsiv).

Primul antiepileptic a fost bromura, folosita la sfarsitul sec XIX. Fenobarbitalul a fost primul agent organic sintetic recunoscut ca avind activitate anticonvulsivanta. Utilitatea lui totusi era limitata la crizele de tip tonico-clonice generalizate si intr-un grad mai scazut si pentru crizele simple si partiale. Nu are nici un efect asupra crizelor absente.

Merrit si Putnam au dezvoltat testul prin electrosoc prin experimente pe animale pentru a monitoriza agentii chimici eficenti anticonvulsivanti. Pe parcursul cercetarii a diferitelor substante chimice, au descoperit ca difenilhidantoina denumita mai tarziu fenitoina suprima crizele in absenta efectelor sedative. Testul prin electrosoc este valoros deoarece pe aceasta cale este posibila descoperirea medicamentelor anticonvulsivante eficente pe crizele partiale si tonico-clonice. Un alt test prin utilizarea chemoconvulsivantelor pentilentetrazol este folositor pentru identificarea medicamentelor care sunt eficente impotriva crizelor mioclonice.

Medicamentul ideal anticonvulsivant ar surpima toate crizele fara sa cauzeze reactii adverse. Din pacate medicamentele utilizate in prezent nu numai ca nu reusesc sa controleze crizele la unii pacienti, dar frecvent cauzeaza reactii adverse care pot merge de la deprecieri minime ale Sistemului Nervos Central pana la moarte prin anemie aplastica sau afectare hepatica in unele cazuri. Medicul care trateaza un pacient cu epilepsie este pus in situatia de a selecta un medicament sau o combinatie de medicamente astfel incat sa controleze crizele si cu un nivel acceptabil de reactii adverse. Ca regula generala controlul complet al crizelor poate fi atins cam la 50 % dintre pacienti. Gradul de reusita variaza in functie de tipul de criza, cauza, si alti factori. Pentru a suprima toxicitatea este de preferat tratamentul cu un singur medicament. Daca crizele nu sunt controlate cu agentul initial la nivel plasmatic adecvat, se recomanda substitutia lui cu un agent secundar sau asocierea lui cu alt agent. Totusi terapiile cu medicamente asociate sunt necesare in special atunci cand pacientul sufera de 2 sau mai multe tipuri de crize.

Masurarea concentratiilor de medicament in plasma faciliteaza optimizarea medicatiei anticonvulsivante, in special atunci cand tratamentul este la inceput, dupa ajustarea dozelor, in caz de esec terapeutic, atunci cand apar efecte toxice sau atunci cand este instituita o terapie cu mai multe medicamente. Cu toate acestea, efectele clinice, la unele medicamente nu se coreleaza bine cu concentratiile lor in plasma si este  recomandata individualizarea concentratiilor optime pentru terapie. In final regimul terapeutic trebuie sa fie determinat de efectul clinic de evaluare si de toxicitate.

Clasificarea medicamentelor anticonvulsivante

Medicamentele anticonvulsivante pot fi clasificate fie dupa structura chimica, fie dupa utilizarea terapeutica.

1. Clasificarea medicamentelor anticonvulsivante in functie de structura chimica

A. Barbiturice:

fenobarbital

metilfenobarbital

etrobarbital

benzobarbital

B. Hidantione:

fenitoina

etotoina

mefenoitoina

C. Succinimide:

ethosixumida

morsuximida

fensuximida

mesuximida

D. Dibenzazepine:

carbamazepina

oxcarbazepina

E. Benzodiazepine

diazepam

clonazepam

F. Alte structuri:

acid valproic

feniltriazine: lamotrigin

derivati ai acidului gama-aminobutiric:

gabapentin

topiramat

tiagabin

levecetiram

baclofen

2. Clasificarea mdicamentelor anticonvulsivante in functie de utilizarea in terapia convulsiilor:

A. Tratamentul convulsiilor partiale:

A.1. Criza partiala simpla:

carbamazepina

fenitoina

valproat

gabapentin

lamotrigine

levetiracetam

tiagabin

topiramate

zonisamida

A.2. Criza partiala complexa

carbamazepina

fenitoina

valproat

gabapentin

lamotrigine,

levetiracetam,

tiagabin

topiramat

zonisamida

A.3. Criza partiala cu generalizare secundara

carbamazepina

enobarbital

fenitoina

primidona

valproatul

gabapentin

lamotrigin

levetiracetam

tiagabine

topiramate

zonisamida

B. Tratamentul crizelor generalizate

B.1. Crizele de tip absent:

ethosuximida

valproatul

lamotriginul

B.2. Crizele mioclonice:

valproatul

lamotriginul

topiramatul

B.3. Crize tonico-clonice:

carbamazepina

fenobarbital

fenitoina

primidona

valproat

lamotrigin

topiramat

C. Status epilepticus:

diazepam i.v.

fenitoina i.v.

fenobarbital i.v