Complianta terapeutica

Complianta terapeutica

De foarte multe ori in practica medicala ne aflam in situatia in care trebuie sa comunicam pacientului necesitatea efectuarii unui tratament medicamentos de lunga durata (luni, ani de zile) uneori toata viata (ex. pacientului depresiv, astmatic, hipertensiv etc.).

De modalitatea in care facem aceasta comunicare si de procentul in care sunt receptate si acceptate de catre pacient recomandarile medicului cu privire la terapia medicamentoasa, poate depinde succesul terapeutic.

Complianta terapeutica, reflecta raportul procentual intre numarul indicatiilor terapeutice recomandate de medic si numarul indicatiilor terapeutice urmate, respectate de pacient.

numarul indicatiilor terapeutice

recomandate de medic

Complianta terapeutica = x 100

numarul indicatiilor terapeutice

respectate de bolnav

In practica medicala, in functie de structura psihica a pacientilor, intalnim mai multe modalitati de comportament ale bolnavilor vis-à-vis de tratamentul medicamentos ce trebuie urmat pe termen lung. Acest comportament psihic diferentiat al pacientilor poate influenta semnificativ complianta terapeutica.

Tipuri comportamentale ale pacientilor ce intervin in realizarea compliantei terapeutice:

1. pacientul hipercompliant (hiperriguros)

Este tipul de bolnav care:

vine cu regularitate de ceasornic la tratamente periodice

isi supraliciteaza gravitatea afectiunii sale, considerandu-se chiar mai bolnav decat este; de aceea are initiative personale:

creste doza medicamentului prescris

depaseste durata terapiei

cade usor prada automedicatiei adaugand in

schema terapeutica si alte medicamente nepres-

crise de medic.

Toate acestea il expun pe pacientul hipercompliant la riscul aparitiei patologiei iatrogene secundar fie depasirii dozei terapeutice, fie interactiunilor medicamentoase.

2. pacientul normocompliant

Este cel mai comod tip de pacient pentru medicul curant. Avand o structura psihica echilibrata, optimista, acest bolnav primeste vestea suferintei de o maladie cronica care necesita terapie prelungita, ca pe ceva firesc, posibil sa apara in cursul vietii.

3. pacientul hipocomliant, cu comportamentul conjunctural vis-à-vis de afectiunea sa si de terapia ei.

Este un individ constiincios fata de multe probleme importante ale vietii, dar nu si fata de sanatatea sa. Numai o complicatie a bolii, survenita brusc il poate aduce pe acest bolnav in cabinetul medical sau ii reaminteste de tratamentul medicamentos.

Pacientul hipocompliant indeplineste partial indicatiile terapeutice date de medic, contribuind la esecul terapiei.

4. pacientul non-compliant, refractar la tratament

Este un individ sceptic structural care respinge total recomandarile terapeutice ale medicului. In fata acestui tip de pacient, medicul are de dat un examen dificil, pe care insa trebuie sa-l promoveze, in interesul terapeutic al bolnavului sau. De aceea medicul va aborda strategii speciale:

controale medicale interactive

consult interdisciplinar (trimiterea la un alt medic cu mai multa autoritate)

formarea de aliati in jurul bolnavului, din anturajul sau familial (medicul curant va alege din familia pacientului persoana in care bolnavul are cea mai mare incredere si va colabora cu aceasta in interes terapeutic)

Tipuri de complianta terapeutica

1. Complianta terapeutica corespunzatoare

Apare atunci cand bolnavul urmeaza in proportie de peste 90% recomandarile medicamentoase ale medicului.

2. Complianta terapeutica 'acceptabila'

In aceasta situatie bolnavul respecta doar in proportie de 80 - 85% indicatiile primite de la medicul sau curant, uitand uneori sa-si ia medicamentele.

3. Complianta terapeutica 'necorespunzatoare' (complianta 'partiala')

Bolnavul urmeaza doar in proportie de 40 - 80% recomandarile oferite de medic (modifica dozajul, schimba durata terapiei, adauga din proprie initiativa alte medicamente in schema terapeutica).

4. Complianta 'halatului alb'

Este o forma particulara de complianta terapeutica frecvent intalnita in practica medicala: aproape toti pacientii isi iau corect medicatia in zilele imediat premergatoare unei consultatii la medicul curant, indiferent de nivelul obisnuit al compliantei, partiala sau necorespunzatoare.

Factorii de care depinde complianta terapeutica

1. Medicul, care prescrie tratamentul conteaza foarte mult in fata pacientului.

Competenta profesionala a medicului, puterea lui de convingere, tactul de care da dovada atunci cand comunica diagnosticul bolii si complianta terapeutica ce trebuie urmata, pot conduce catre o complianta terapeutica favorabila din partea pacientului.

2. Medicamentul prescris

Cea mai simpla si cea mai importanta modalitate prin care medicul poate imbunatati complianta pacientilor este prescrierea medicatiei pe calea cea mai comoda de administrare si cu cea mai redusa frecventa de administrare.

3. Bolnavul, cu personalitatea lui si nivelul propriu de intelegere al necesitatii utilizarii rationale a medicatiei recomandate.

4. Afectiunea de care sufera pacientul:

a) severitatea ei

Cand afectiunea este mai putin grava exista tendinta multor pacienti de a se abate de la indicatiile terapeutice.

b) evolutia bolii

S-a observat ca in afectiunile acute, dorinta de vindecare mai rapida a pacientilor cat si teama lor de complicatii sunt elemente care imbunatatesc complianta terapeutica.

Mijloacele de evaluare a compliantei terapeutice

Dezacordul ce poate apare intre asteptarile medicului (care a pus un diagnostic corect si a prescris un tratament corespunzator) si persistenta sau chiar agravarea simptomelor bolii, creeaza suspiciune referitoare la incorectitudinea pacientului legata de urmarea/respectarea indicatiilor terapeutice.

Aceste abateri de la schema de tratament precum si factorii care le genereaza pot fi studiate prin:

1. chestionare, in care pacientii se autoevalueaza din punct de vedere al:

perceptiei bolii

puterii de cumparare a medicamentului recomandat de medic

tolerantei medicamentoase

2. interviuri, ce ofera relatii despre atitudinea bolnavului fata de terapia prescrisa;

3. supravegherea (monitorizarea) medicatiei (in conditii de spital):

numararea comprimatelor

dozarea unor substante medicamentoase in sange sau urina (teofilinemia, digoxinemia, litemia, etc.).

Recomandari pentru imbunatatirea compliantei terapeutice

A. Legate de medicul care prescrie tratamentul:

Medicul poate contribui substantial la imbunatatirea compliantei pacientilor prin:

simplificarea la maxim a schemei terapeutice

alegerea unei cai comode, de administrare a medicamentului

prescrierea unui medicament cu cea mai redusa frecventa de administrare (daca este posibil in priza mica zilnica)

explicarea schemei terapeutice intr-un limbaj concis, clar, cat mai accesibil pacientului (date referioare la importanta medicatiei recomandate asupra imbunatatirii prognosticului bolii, eventualele efecte adverse ale medicamentului, ce pot apare chiar inaintea instalarii efectului farmacologic asteptat etc.)

B. Legate de pacientul caruia i se recomanda medicatia:

Incurajarea pacientilor de a intra in diferite asociatii ale bolnavilor suferinzi de aceiasi afectiune (diabetici, astmatici, bolnavi cu SIDA etc.) pentru a-si accepta mai usor boala si terapia adresata ei.

Ridicarea nivelului de educatiei sanitara

Rezumat

Utilizarea rationala a oricarui medicament este conditionata printre alti factori si de comlianta terapeutica. Succesul terapeutic intr-o anumita afectiune este influentat de tipul comportamental al pacientului caruia i se prescrie medicatia.

In practica medicala distingem mai multe tipuri de complianta terapeutica care poate modula evolutia bolii. Principalii factori care conditioneaza complianta terapeutica sunt medicul, medicamentul prescris, tipul afectiunii pentru care se recomanda tratament medical, si personalitatea bolnavului.

Cuvinte cheie: complianta terapeutica, utilizare rationala a medicamentelor.