Efectele exercitiului fizic asupra corpului matern

Efectele exercitiului fizic asupra corpului matern

Academia Canadiana de Medicina Sportiva a conceput un ghid de practicare a exercitiilor fizice in sarcina, pe baza recenziei celor mai recente cercetari stiintifice care prezinta indicatii pentru practicara exercitiului fizic in sarcina, cu minim de risc posibil. Acest punct de vedere a fost autorizat de o subcomisie a Academiei Canadiene de Medicina Sportiva, de Asociatia Women's Issue in Sport Medicine si de Societatea Canadiana pentru Fiziologie Sportiva. Iata punctul de vedere al dr. Julia Alleyne, sustinut in lucrarea "Exercitiul fizic si sarcina":[1]

"Studiile anterioare si concluziile care reies din acestea erau limitate ca aplicabilitate si validitate datorita lipsei rigorii stiintifice care a fost aplicata in relizarea acestor studii din aria practicarii exercitiilor fizice in sarcina.

Limitarile includ:

- Viitoarele mame nu pot fi supuse epuizarii, pentru siguranta fatului si a mamei.

- Este foate dificila diferentierea efectelor fiziologice ale sarcini de efectele practicarii exercitiilor fizice.

- Multe dintre studii nu descriu tipurile de exercitii sau intensitatea, durata si frecventa acestora

- Este dificila generalizarea in cercetare, cu atat mai mult cu cat studiile s-au realizat pe femei gravide sanatoase, nefumatoare, caucaziene, care anterior sarcinii au practicat diferite forme de miscare si care prezinta sarcini fara risc."

Multe dintre studiile pe animale au fost realizate pe animale neantrenate, impinse la epuizare, in vreme ce studiile pe oameni au fost realizate pe femei gravide antrenate, folosind nivele moderate ale intensitatii exercitiilor fizice.

Rezumatul cercetarilor de ordin fiziologic

Exercitiile induc hipertermie

Studiile pe animale gestante au demonstrat ca o crestere a temperaturii corpului peste 39° C in primul trimestru de sarcina, datorita antrenamentului, poate determina cresterea riscului de aparitie a defectelor de tub neural (spina bifida). Cateva studii au examinat expunerea materna la caldura indusa de antrenament in opozitie cu cea indusa de sauna sau febra. Niciunul dintre studii nu a confirmat vreo legatura intre cresterea temperaturii corpului indusa de miscare si aparitia malformatiilor congenitale. Datele obtinute din studiile umane releva faptul ca practicarea exercitiilor fizice in timpul sarcinii nu determina o crestere atat de mare a temperaturii corpului, care sa fie periculoasa pentru fat. Cu toate acestea, este recomandata o oarecare prudenta in practicarea exercitiilor fizice in primul trimestru de sarcina.

Exercitiile, redistribuirea debitului sangvin si greutatea la nastere

In cazul femeilor care nu sunt insarcinate, debitul sangvin splanhnic poate sa scada pana la 50% fata de valorile din repaus, in cazul exercitiilor cu intensitate moderata si in continuare sa scada cu inca 30% daca se continua cu exercitii cu intensitate crescuta. Cum sangele uterin este o parte a circulatiei splanhnice, preocuparea este aceea ca, in timpul practicarii exercitiilor fizice, debitul sanguin cu rezervele de glucoza si oxigen vor fi deviate de la placenta si de la fetus spre muschii solicitati de miscare.

In sfarsit, proasta nutritie a fatului va determina o scadere a greutatii la nastere si vor aparea restrictii de dezvoltare intrauterina. Unele studii demonstreaza ca exercitiile fizice duc la restrictia acumularii de grasime fetala spre sfarsitul sarcinii, dar nu au efecte semnificative asupra altor parametri ai dezvoltarii fetale.

Studiile confirma ca indicatiile sunt necesare in cazul practicarii exercitiilor fizice de catre viitoarele mame, intrucat limita de practicare care sa nu determine complicatii, nu este bine definita.

Exercitiul acut si raspunsul matern: Modificarea pulsului in timpul sarcinii este bine documentata teoretic. Este bine stiut ca pulsul de repaus creste brusc in prima perioada a sarcinii, urmata de o crestere moderata odata cu cresterea varstei gestationale.[3] Reactia pulsului la exercitii submaximale standard (de exemplu bicicleta ergometrica), urmeaza acelasi tipar ca reactia plusului de repaus. Rata de percepere a efortului in timpul exercitiilor submaximale standard (de exemplu bicicleta ergometrica) nu este alterata semnificativ de conditia de sarcina sau de inaintarea in varsta a sarcinii, dar este crescuta in timpul activitatilor cu incarcare, precum mersul, joggingul, sau alergarea. Rata de percepere a efortului este considerata un indice deosebit de important in stabilirea intensitatii antrenamentului pentru femeia gravida.

Raspunsuri ale conditiei fizice materne: Studii recente au stabilit ca exercitiul fizic in timpul celui de al doilea si al treilea trimestru de sarcina imbunatateste fitnesul aerobic matern. De asemenea se constata scaderea pulsului, echivalentul ventilator pentru oxigen si rata de percepere a efortului, in timpul exercitiilor submaximale ajuta la mentinerea capacitatii de metabolizare a carbohidratilor si producerea lactatului in timpul exercitiilor intense. Reducerea pulsului ca urmare a antrenamentului a fost observata in timpul exercitiilor submaximale standard, modificarile induse de antrenament devenind tot mai evidente odata cu cresterea intensitatii antrenamentului.

Se pare ca factorii gestationali care determina cresterea pulsului in sarcina depasesc stimulul dat de antrenamentul normal de a reduce pulsul in repaus.

Hipertermia indusa de antrenament: S-a demonstrat in studii pe animale gestante ca ridicarea temperaturii centrale peste 39 C, in primul trimestru de sarcina, poate determina o incidenta crescuta a defectelor de tub neural. Cateva studii au urmarit expunerea materna la caldura indusa de practicarea exercitiilor fizice, in antiteza cu expunerea la caldura determinata de sauna, bai fierbinti sau febra.

Niciunul dintre studii nu a demonstrat vreo asociere intre temperatura crescuta a organismului matern indusa de practicarea exercitiilor fizice si prezenta malformatiilor congenitale.

Studiile au demonstrat ca practicarea de catre mame a exercitiului fizic nu determina o crestere a temperaturii centrale materne in detrimentul fatului.

Deoarece nu sunt suficiente date care sa ateste sau sa respinga riscul pe care hipertermia il reprezinta in sarcina, este necesara in continuare precautia in executarea exercitiilor, in primul trimestru de sarcina.

Exercitiul fizic si avortul spontan: Nu exista informatii referitoare la siguranta inceperii unui program de exercitii in perioada imediat anterioara conceptiei sau in primul trimestru de sarcina. Sunt putine studiile care au investigat efectul continuarii unui program regulat de exercitii in primul trimestru de sarcina. In orice caz, un studiu prospectiv pe un grup de 158 de femei cu un regim de viata activ, care au continuat sa practice exercitiul fizic la un nivel superior celui specificat in indicatile privind siguranta practicarii execritiului fizic de catre gravide, nu au semnalat diferente semnificative privind rata avorturilor spontane, anomaliile congenitale sau probleme de implantare.

Exercitiul fizic si acidentele materne: Pe masura ce sarcina avanseaza si creste indicele masei corporale a organismul matern, are loc o crestere a nivelului hormonal care determina relaxarea si cresterea mobilitatii articulatiilor centurii pelvine, a articulatiilor sacroiliace si sacrococcigiene. Toate aceste modificari pot determina alterarea echilibrului, a coordonarii si a tolerantei la exercitiu a femeii gravide, teoretic, putand-o expune la accidente ale articulatiilor. In orice caz, nu s-a raportat nicio crestere a ratei accidentelor in timpul practicarii exercitiului fizic de catre gravide. Din contra, s-a observat o reducere a acuzelor de neplaceri musculo-scheletale in cazul gravidelor care practicau exercitiul fizic. Intrucat datele care nu atesta vreo legatura intre practicarea exercitiului fizic de catre femeia gravida si cresterea riscului de accidente, este de preferat adoptarea unei conduite precaute in practicarea activitatilor sportive.

1. Beneficiile exercitiului fizic in sarcina

Exercitiul fizic ajuta la mentinerea unei stari de bine pe timpul sarcinii, prin:

A    o mai buna fixare a calciului in oase

A    mentinerea unui nivel de fitness crescut si risc scazut al bolilor cardio-vasculare in perioada de perimenopausa[13]

A    intensificarea circulatiei sangvine

A    schimburile metabolice sunt mult mai bine efectuate

A    din punct de vedere respirator se imbunatatesc schimburile gazoase la nivelul plamanilor prin deschiderea noilor teritorii vasculare pulmonare

A    prevenirea aparitiei precoce a oboselii[14]

A    cresterea tonusului muscular

A    cresterea stabilitatii articulatiilor data de tonusul muscular

A    cresterea mobilitatii in articulatia coxo-femurala

A    prevenirea efectelor aparitiei hipotensiunii arteriale date de sarcina[15]

A    reduce riscul aparitiei diabetului de sarcina[16]

A    prevenirea, reducerea, sau disparitia edemelor

A    prevenirea sau reducerea riscului de aparitie a varicelor

A    prevenirea sau reducerea episoadelor de vertij

A    reducerea impactului negativ asupra activitatilor de autoingrijire, casnice, de serviciu sau recreative

A    reducerea sau prevenirea starilor depresive[17]

2. Indicatii metodice in practicarea exercitiului fizic in sarcina

Se vor prezenta in continuare cateva indicatii metodice ce trebuie respectate in cadrul sedintelor de kinetoprofilaxie[18]:

Pentru inceput se vor face cateva exercitii o data sau de doua ori pe zi.

Antrenamentul trebuie sa fie regulat, progresiv si mai ales sa nu duca la oboseala.

Se vor alterna exercitiile de respiratie cu cele musculare.

In caz de hipertensiune, anemie, afectiuni tiroidiene, diabet, travaliu prematur, dezvoltare intrauterina intarziata, sangerare pe durata sarcinii prezente, se vor evita exercitiile fizice in forta si se va exersa doar sub stricta supraveghere a medicului.

Pentru ca programul de kinetoterapie sa se desfasoare in conditii normale, fiecare pacienta va face un control amanuntit inainte de inceperea acestuia.

Fiecare persoana va fi evaluata si i se va stabili gradul de rezistenta la efort, problemele musculare sau osoase, postura.

Se vor limita exercitiile fizice obositoare (cele care cresc pulsul la 140 batai pe minut), activitatile de balansare a unui singur membru inferior si exercitiile care implica sprijin pe un membru.

Se evita miscarile bruste de balans si sariturile, extensiile si intinderile prea ample sau intinderile specifice gimnasticii ritmice.[19]

Toate exercitiile trebuie sa fie precedate de cel putin 5 minute de incalzire si urmate de 5-10 minute de relaxare.[20]

Nu se ignora semnele care arata ca s-a exagerat: starea de oboseala, tendinta de lesin.

Daca in timpul sedintelor apare senzatia de sete, se vor intrerupe exercitiile si se va bea apa pentru ca riscul deshidratarii este mai crescut in timpul sarcinii.

Vezica urinara va fi golita inaintea inceperii programului de kinetoterapie.

Dupa luna a IV-a nu se fac exercitii din decubit dorsal deoarece uterul marit poate sa apese vena cava.

Daca se vor utiliza exercitii din decubit dorsal, nu vor dura mai mult de 5 minute, pacienta avand sub fesa dreapta o perna sau un prosop rulat pentru a scadea presiunea exercitata de uter asupra venei cave si a facilita presiunea sistolica.

Pentru a preveni aparitia efectelor hipotensiunii arteriale posturale, trecerea de la pozitia de decubit la pozitia de ortostatism se va face gradat. Este necesar contactul vizual permanent cu pacienta, semnele de oboseala sau aparitia complicatiilor vor determina sistarea sedintei.

Frecventa cardiaca trebuie sa se mentina sub 140 batai/ minut. Oricum, pentru unele femei poate fi solicitant. Deci, cea mai buna modalitate de evaluare a intensitatii efortului este "testul vorbirii". Daca este dificila purtarea unei conversatii in timpul practicarii exercitiilor, intensitatea este prea mare.[21]

17. Sporturi ce trebuiesc evitate in sarcina[22]:

     volei

     ciclism

     calarie

     ski

     ski nautic

     baschet

3. Odihna si recreerea

Mai ales in timpul ultimului trimestru de sarcina, deoarece femeia este supusa unui efort semnificativ pentru a face fata nevoilor tot mai mari ale fatului aflat in cea mai rapida perioada de crestere, este nevoie de un timp suficient de odihna. Este indicat ca pe langa somnul din timpul noptii, femeia sa aiba un orar echilibrat, astfel incat, dupa ora mesei de pranz sa dispuna de timp de odihna in pozitia culcat. Cea mai buna pozitie este cea de decubit lateral stanga cu membrul inferior drept indoit si sprijinit pe o perna, deoarece aceasta pozitie favorizeaza: circulatia venoasa, filtrarea renala si eliminarea urinara prevenind edemele, si este relaxanta. Este foarte utila pentru combaterea stresului asa numita metoda "intreruperea". Aceasta este una din cele mai simple metode de relaxare si consta in schimbarea tipului de activitate. Adica se intrerupe activitatea care a devenit motiv de stress si se merge la o mica plimbare, se asculta muzica, se face o baie etc.