Patologia stomacului operat

Patologia stomacului operat

1 - sindromul postprandial precoce

Apare in general in prima ora postprandial cu o frecventa variabila dependenta de tipul interventiei chirurgicale

Golirea rapida a stomacului cu deversarea alimentelor hiperton in jejun si distensia brusca a acestuia determina extravazarea de apa si electroliti din peretele intestinal spre lumen, excitarea chemoreceptorilor locali cu descarcare de peptide si hormoni vasoactivi

Practic se produce o hipotensiune arteriala brusca consecutiv pierderii de lichide intraluminal accentuata si de efectul vasoplegic al serotoninei si bradikininei.

2 - hipoglicemia

Manifestare cunoscuta sub numele de dumping tardiv, apare la 1-2 ore postprandial si se intinde pe 10-20 de min

Alimentele ingerate patrund rapid in intestin si cele care contin cantitati crescute de glucide vor fi rapid absorbite si vor determina aparitia hiperglicemiei cu eliberare consecutiva de insulina

Insulina secretata in cantitate mare produce hipoglicemia

3 - diareea postoperatorie

Apare la 20-30% din pacientii vagotomizati dar a fost descrisa mai rar si dupa gastrectomie

Ca mecanisme patogenice au fost incriminate malabsorbtia consecutiva deversarii colecistului, accelerarea evacuarii gastrice si a tranzitului intestinal.

Au fost descrise mai multe forme clinice - prezenta de scune multe si moi zilnic, episoade intermitente ce dureaza 24 de ore sau scaune diareice explozive fara prodroame frecvent asociate cu incontinenta

4 - gastrita biliara de reflux

Majoritatea pacientilor gastrectomizati prezinta reflux duodeno-gastric sau semne de gastrita la endoscopia digestiva superioara dar un procent mul mai mic au acuze subiective - greturi si varsaturi bilioase, durere epigastica accentuata postprandial, scadere ponderala, eructatii

Tratamentul conservator prevede administrarea de rasini fixatoare de acizi biliar

Pacientii care nu raspund la tratament au indicatie chirurgicala

5 - staza gastrica

Apare la 2-3% din pacientii gastrectomizati imediat postoperator, este consecutiva edemului gurii de anastomoza care cedeaza progresiv si nu necesita tratament

Uneori persista mult timp postoperator si se poate datora unor cauze diverse : gura de anastomoza stramta, atonie gastrica, stenoza anastomozei, invaginare jejunoileala

Tratamentul este specific in functie de etiologie : metoclopramid, dilatatii la anastomoze, rezectie gastrica

6 - sindromul de ansa aferenta

Apare in urma gastrectomiilor cu gastro-jejunoanastomoza si consta in refluxul important de alimente in ansa aferenta cu staza biliopancreatica si tulburari de evacuare. Aceste modificari sunt consecutive unor tehnici chirurgicale incorecte.

Pacientul acuza la 1-2 ore postprandial dureri epigastrice, distensie la nivelul hipocondrului drept si epigastrului, greturi, eructatii si infinal varsaturi bilioase abundente

Tratamentul chirurgical consta in efectuarea unei anastomoze de tip Braun intre ansa aferenta si eferenta

7 - sindromul de ansa eferenta

Unii pacienti prezinta o jena in evacuarea gastrica fara a se demonstra o obstructie evidenta

Simptomatologia *greturi, varsaturi, durere si meteorism epigastric postprandial apare la 2-3 saptamani dupa interventie si este pusa pe seama tulburarilor de motilitate ale ansei eferente

Tratamentul este conservator sau chirurgical cu refacerea anastomozei

8 - sindromul de stomac mic

Distensia epigastrica postprandiala dureroasa dupa gastrectomie a fost denumita sd stomacului mic

Apare uneori din cauza unei diete necorespunzatoare

Din cauza durerilor persistente pacientii reduc sistematic cantitatea de alimente ingerate si prezinta scadere ponderala

Tratamentul consta in regim igienodietetic si uneori chirurgical cu marire de rezervor gastric

9 - tulburarile metabolice postgastrectomie :

a.     Anemia - poate fi microcitara feripriva datorita hipoaciditatii gastrice sau macrocitara prin deficit de B12

b.     Modificari osoase - sunt secundare evitarii consumului de lapte si derivate, tratamentul consta in administrarea de D3 si Ca

10 - ulcerul peptic postoperator

Reprezinta aparitia unui ulcer perianastomotic cu o frecventa variabila in functie de tipul interveniei

In majoritatea cazurilor apare dupa un ulcer duodenal fiind extrem de rar descris dupa un ulcer gastric sau un neoplasm

De obicei este unic si situat pe versantul jejunal al anastomoze

Clinic poate debuta printr-o complicatie specifica ulcerului (hemoragie, perforatie)

In general se recurge la tratament chirurgical cu excizia ulcerului, desfintarea anastomozei si corectarea greselilor tehnice

11 - neoplasmul de bont gastric

Apare primar la nivelul bontului si nu reprezinta o recidiva

Se considera ca un interval de 5 ani dupa gastrectomie este suficient ca tumora este primitiva si nu recidiva

Contactul prelungit al sarurilor biliare cu mucoasa gastrica a fost incriminat ca factor de risc

Simptomatologia nespecifica, diagnosticul este transat histopatologic

Tratamentul este chirurgical