SUSPENSII

SUSPENSII

Rp 16 Benzocaini 0,4 g

Procaini hydrochloridi 0,5 g

Sirupi simplicis 30 g

Aquae menthae 80 g

M.f.suspensio

D.S.intern 3 linguri pe zi

Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de suspensie de uz intern. Substantele active sunt reprezentate de benzocaina si clorhidrat de procaina, siropul simplu este edulcorant si agent de crestere a vascozitatii iar apa de menta este vehicolul suspensiei. Apa de menta prezinta si actiune terapeutica proprie.

Anestezina (p-aminobenzoat de etil, benzocaina) se prezinta sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust slab amarui, poducand pe limba o anestezie trecatoare. Este usor solubila in alcool, cloroform si eter, putin solubila in uleiuri grase, foarte putin solubila in apa. Se conserva in recipiente bine inchise, ferit de lumina, la Separanda. Prezinta doze maxime pentru o data (1 g) si pentru 24 ore (3 g). Se verifica daca sunt depasite dozele.

15 g..1 g

110,9 gx x=7,4 g

45 g3 g

110,9 gy y=7,4 g

Dozele maxime nu sunt depasite.

Clorhidratul de procaina se prezinta sub forma de cistale sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar, producand pe limba o anestezie trecatoare. La lumina se coloreaza. Este foarte usor solubil in apa, solubil in alcool, greu solubil in cloroform si eter. Se conserva in recipiente bine inchise, ferit de lumina, la Separanda. Prezinta doze maxime pentru o data (0,5 g) si pentru 24 h (1,00-2,00 g). Se verifica daca sunt depasite dozele.

15 g0,5 g

110,9 g..x x=3,7 g

45 g1-2 g

110,9.y y=2,5-5 g

Dozele maxime nu sunt depasite.

Siropul simplu (FR X) este un lichid vascos, limpede, incolor, fara miros, cu gust dulce. Are o concentratie de 64% zahar. Se obtine prin dizolvarea zaharului in apa prin incalzire, fierbere 1-2 minute, completare la masa cu apa si filtrare fierbinte. Se conserva in flacoane pline, bine inchise, la loc racoros. Are rol de edulcorant si agent de crestere a vascozitatii.

Apa de menta se prezinta sub forma de solutie limpede sau slab opalescenta, cu miros si gust specific de menta, cu reactie neutra sau slab acida. Se prepara prin dizolvarea uleiului volatil de menta in solutie conservanta prin triturare cu talc. In acest preparat are rol principal de vehicol, dar este si aromatizant prezentand si actiune terapeutica proprie.

Benzocaina este o substanta hidrofoba (care nu se combina cu apa sub nici o forma), umectarea particulelor acesteia realizandu-se cu mucilag de metilceluloza care are rol si de crestere a vascozitatii mediului de dispersie. Faza interna a suspensiei este mai mica de 20% si este necesar sa se adauge un agent de suspensie care in acest caz este reprezentat tot de mucilagul de metilceluloza. Se adnoteaza retea cu modificarea facuta. In general mucilagiile se iau in cantitate de 10-30 g pentru 100 g preparat. Cantitatea de mucilag de metilceluloza care se adauga se scade din apa de menta. Deoarece in cazul acestei suspensii mediul de dispersie folosit are actiune terapeutica se reduce cantitatea de mucilag adaugata (se vor folosi 10 g mucilag).

Mucilagul de metilceluloza 2% (FR X) este un mucilag vascos, transparent sau usor opalescent, incolor sau slab galbui, fara miros, cu gust mucilaginos, miscibil cu apa si alcool 40⁰, nu este miscibil cu alcool si eter.

In locul mucilagului de metilceluloza se poate folosi guma arabica sub forma de pulbere in cantitate egala sau dubla fata de cantitatea de substanta activa insolubila. Mucilagul se prepara ex-tempore din guma arabica pulbere si o portiune de apa aromatica-metoda folosita este denumita subagare si evita inlocuirea unei parti din vehicul, care prezinta actiune terapeutica, cu mucilag.

Operatiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cantarire, pulverizare, amestecare, omogenizare, conditionare. Cantarirea se face la balanta electronica. Pulverizarea se face in mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Operatiile de amestecare si omogenizare se efectueaza in flaconul de expeditie pentru omogenizarea tuturor componentelor suspensiei. Conditionarea se face in recipiente bine inchise.

Preparare: se pulverizeaza benzocaina la mojar, se adauga mucilagul de metilceluloza in mici portiuni si sub triturare. Dispersia obtinuta se aduce cantitativ cu ajutorul apei aromatice peste siropul simplu cantarit in flaconul de expeditie. Procaina clorhidrica se dizolva intr-o portiune de apa aromatica si se aduce peste suspensia din flacon. Se completeaza cu restul de apa de menta la masa prevazuta.

Evaluare farmacotehnica: conform FR X controlul calitatii suspensiilor consta in:

Descriere: suspensie lichida cu aspect opac, cu gust dulce si miros aromat.

Marimea particulelor: se determina prin examinarea la microscop a unei mase de preparat care contine aproximativ 10 mg substanta activa suspendata, intinsa in strat subtire pe lama de microscop. 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de cel mult 50 µm; pentru 10% sin particulele examinate se admite un diametru de cel mult 180 µm.

Stabilitate: suspensiile pot sedimenta in timp; dupa o agitare timp de 1-2 minute trebuie sa se disperseze si sa-si mentina omogenitatea pe durata administrarii.

Masa totala pe recipient: se stabileste prin cantarirea individuala a continutului din zece recipiente.

Dozare: se efectueaza conform prevederilor monografiilor de substante active.

Conservare: recipiente bine inchise, de capacitate mai mare decat volumul suspensiei. Pe eticheta se mentioneaza " A se agita inainte de administrare!".

II.Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacotoxicologic

Procaina este un anestezic local.

Fcin: Este hidrolizata rapid in sange la acidul p-aminobenzoic si dietilaminoetanol, catalizata de procainesteraza sintetizata in ficat. Are durata scurta de actiune. Pentru actiune generala nu are eficacitate administrata per os datorita unui foarte mare efect al primului pasaj hepatic.

Fdin: Actiune anestezica locala (debut lent, durata scurta) de infiltratie si de conducere, foarte buna; latenta 15-20min., durata 20-60 min. (in functie de concentratie si de cantitatea de solutie). Deoarece procaina este si vasodilatatoare, durata anesteziei locale poate fi prelungita prin asociere cu vasoconstrictoare (adrenalina).

Actiune anestezica locala de suprafata, foarte slaba (de 10 ori mai slaba fata de cocaina).

Alte actiuni farmacodinamice (administrare i.v.):

are si actiuni sistemice: analgezica, vasodilatatoare, antispastica (relativ slabe) si trofica generala;

relaxanta a muschilor netezi;

poseda un usor efect antiaritmic;

neurotonica (nootropa).

Fter: Indicatii:

local, anestezie locala de infiltratie (nevralgii, mialgii, artralgii) si de conducere, in vederea interventiilor chirurgicale;

per os, anestezie de suprafata, in gastralgii, spasm piloric;

pentru suprimarea temporara a controlului nervos al unor organe (infiltratii de splanhnic, ganglion stelat etc.), i.v., spasmolitic, antihipertensiv;

i.v., vasodilatator periferic in boala Raynaud;

in geriatrie, pentru profilaxia imbatranirii (ca trofic tisular), in preparatele Gerovital^® si Aslavital^®, pentru diferite cai: p.o., inj., topic.

Ftox: Procaina detine un potential alergizant foarte mare la aplicare locala pe tegumente si mucoase (se va evita administrarea pe aceste cai) - eruptii cutanate, edem angioneurotic, rareori edem laringian acut, sau chiar soc anafilactic (investigarea pentru decelarea hipersensibilitatii este obligatorie). Are efecte secundare de stimulare SNC: tremor, agitatie, tahipnee, convulsii. La o stimulare supramaximala, urmeaza deprimarea SNC, cu deprimarea centrilor bulbari respirator, vasomotor si coma. Se observa si efecte secundare cardiovasculare: hipotensiune, cu tahicardie compensatoare. Uneori reactii alergice: bronhospasm (mai ales la asmatici), ocazional ameteli, varsaturi.

Fepid: Contraindicatii:

alergie la procaina;

insuficienta hepatica;

hipotensiune, soc;

miastenie;

hipertiroidie; epilepsie;

rahinestezia in caz de meningita, septicemie;

infiltratiile, in tesut infectat (metabolitul procainei, acidul PAB, este factor de crestere pentru microorganisme).

Injectarea intravenoasa este contraindicata in insuficienta cardiaca, tulburarile de conducere grave, hipotensiune, afectiuni tiroidiene sau alte boli endocrine, ateroscleroza, sau dupa analgezice morfinice.

Interactiuni:

antagonism de efect, micsoreaza eficacitatea sulfamidelor antibacteriene (nu se asociaza) (prin acidul PAB);

crescand riscul reactiilor toxice (datorita inhibarii procesului de bioinactivare); nu se asociaza cu

anticolinesterazicele (neostigmina) inhiba esteraza si permit acumularea procainei;

suxametoniu (curarizant depolarizant) diminua hidroliza procainei, prin competitie pentru esteraza.

Fgraf: Mod de administrare:

Anestezie locala cu :

solutie 0,5%, 20-40 ml pentru infiltratii,

solutie 1%, 10-20 ml pentru blocarea nervilor,

solutie 8%, 1-2 ml pentru rahianestezie;

pentru actiunile sistemice se injecteaza intravenos lent cu prudenta, 5 ml din solutia 1%.

Dozele maxime prevazute de Farmacopeea Romana in injectarea subcutanata sunt de 200 mg o data si 600 mg in 24 ore. Doza maxima / 24h este 1g (infiltratie) si 0,600g (bloc nervos).

Anestezina este un anestezic local de sinteza din grupa esterilor alchilici.

Fcin: Anestezicele locale sunt baze organice insolubile in apa si solubile in lipide.

Absorbtia in circulatia sistemica cu disparitia efectului anestezic local are viteza mai mare in cazul solutiilor concentrate in volum mare, aplicare pe mucoase congestionate, tesut bogat vascularizat. Anestezina prezinta absorbtie lenta.

Transportul in sange se face in forma libera si legata.

Difuziunea si distributia se desfasoara bifazic:

Distribuire in tesuturile cu vascularizatie bogata (creier, miocard, plaman, ficat, rinichi)

Redistribuire in tesuturile adipos si muscular

Biotransformarea este rapida (sanguina si hepatica). Este hidrolizata de colinesteraza plasmatica si de esterazele hepatice.

Fdin: Mecanismul de actiune anestezic local este diminuarea permeabilitatii membranei fibrei nervoase, la ionii Na, prin blocarea canalelor de Na dependente de voltaj.

Anestezina prezinta efect lung.

Ftox: Reactii adverse specifice grupei esterilor: reactii alergice cu eruptii cutanate, astm bronsic, soc anafilactic, efecte secundare (stimulare SNC doza dependenta, hTA sau lipotimie).

Fter si fgraf: este indicata ca anestezic local de suprafata, pe mucoase si tegumente lezate:

Per os, potiuni, in gastralgii (100-300 mg/l)

Rectal, solutii, supozitoare, in afectiuni ano-rectale (hemoroizi, etc) (1-2%)

Extern, creme, in plagi, arsuri, ulcere cutanate, prurit (5-10%)

Apa de menta prezinta proprietati carminative, antiemetice, antispasmodice (atenuand miscarile peristaltice ale stomacului si intestinului) si usor anestezice.

Preparatul se foloseste in tratamentul gastralgiilor (dureri se stomac) datorita actiunii anestezice locale (benzocaina si procaina), antispastice (apa de menta).

Rp 17 Bismuthi subnitras 10,00 g

Calcii carbonatis 15,00 g

Extracti Belladonnae sicc. 0,10 g

Aquae menthae q.s.ad. 100,00 g

M.f.suspensio

D.S.intern 3-4 linguri pe zi

Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de suspensie de uz intern. Substantele active sunt reprezentate de nitratul bazic de bismut, carbonatul de calciu si extractul de beladona iar vehicolul este apa de menta. Apa de menta are si actiune terapeutica proprie.

Nitratul bazic de bismut este o pulbere fina, alba, fara miros si fara gust, practic insolubila in apa si alcool. Se dizolva in acizi minerali.

Carbonatul de calciu este o pulbere fina, microcristalina laba, fara miros si fara gust, practic insolubila in alcool si apa. Se dizolva in acizi cu degajare de dioxid de carbon.

Extractul uscat de beladona (FRX) se obtine prin percolare si concentrare din frunzele de Belladonna folosind ca solvent alcool diluat. Contine aproximativ 1,5% alcaloizi exprimati in hiosciamina. Se prezinta sub forma de pulbere galben-bruna, nehigroscopica, cu miros caracteristic si gust amar (toxic). Se conserva la Separanda. Are doze maxime pentru o data (0,075 g) si pentru 24 de ore (0,2 g). Se verifica daca sunt depasite dozele.

15 g.0,075 g

100 g.x x=0,5 g

60 g0,2 g

100 gy y=0,33 g

Dozele maxime nu sunt depasite.

Apa de menta se prezinta sub forma de solutie limpede sau slab opalescenta, cu miros si gust specific de menta, cu reactie neutra sau slab acida. Se prepara prin dizolvarea uleiului volatil de menta in solutie conservanta prin triturare cu talc. In acest preparat are rol principal de vehicol, dar este si aromatizant prezentand si actiune terapeutica proprie.

Nitratul bazic de bismut si carbonatul de calciu fiind insolubile in apa de menta se vor suspenda. Aceste substante au particule hidrofile si nu necesita umectare.

Se obtine o suspensie concentrata care contine 25% substante active insolubile, deci nu mai necesita adaos de agenti de ingrosare deoarece s-ar obtine suspensii foarte vascoase, greu de prelevat din flacon.

Cele doua substante active se adauga la mojar in ordinea descrescatoare a densitatilor: densitatea bismutului subnitric este mai mare decat densitatea carbonatului de calciu.

Cand cantitatea de pulberi este mai mare de 5 g, operatia de triturare este urmata de operatia de cernere care se realizeaza cu ajutorul sitei VIII cand se realizeaza omogenizarea.

Nu se vor asocia sarurile bazice de bismut cu mucilag de tragacanta deoarece se produce gelifierea acestuia.

Operatiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cantarire, pulverizare, cernere, omogenizare, amestecare, conditionare. Cantarirea se face la balanta electronica. Pulverizarea se face in mojar, prin triturare cu ajutorul pistilului. Cernerea se face pin sita nr VIII, prin cernere realizandu-se si omogenizarea pulberilor. Operatiile de amestecare si omogenizare se efectueaza in mojar si in flaconul de expeditie pentru omogenizarea tuturor componentelor suspensiei. Conditionarea se face in recipiente bine inchise.

Preparare: Peste nitratul bazic de bismut care se pulverizeaza la mojar se adauga carbonatul de calciu triturand pentru omogenizare si pulberea astfel obtinuta se trece prin sita VIII. Se adauga la mojar unde se tritureaza cu 10-15 ml apa de menta. Suspensia obtinuta se trece cantitativ in flaconul de expeditie. Separat se dizolva extractul de beladona intr-o portiune de apa aromatica la mojar si solutia obtinuta se aduce cantitativ peste suspensia din flacon. Se completeaza cu apa de menta la masa prevazuta.

Evaluare farmacotehnica: conform FR X controlul calitatii suspensiilor consta in:

Descriere: suspensie lichida, cu sediment voluminos si miros caracteristic de menta.

Marimea particulelor: se determina prin examinarea la microscop a unei mase de preparat care contine aproximativ 10 mg substanta activa suspendata, intinsa in strat subtire pe lama de microscop. 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de cel mult 50 µm; pentru 10% sin particulele examinate se admite un diametru de cel mult 180 µm.

Stabilitate: suspensiile pot sedimenta in timp; dupa o agitare timp de 1-2 minute trebuie sa se disperseze si sa-si mentina omogenitatea pe durata administrarii.

Masa totala pe recipient: se stabileste prin cantarirea individuala a continutului din zece recipiente.

Dozare: se efectueaza conform prevederilor monografiilor de substante active.

Conservare: recipiente bine inchise de capacitate mai mare decat volumul suspensiei. Pe eticheta se mentioneaza "A se agita inainte de administrare".

II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacotoxicologic

Nitratul bazic de bismut face parte din clasa antiacide adsorbante, saruri de bismut. Reactioneaza cu hidrogenul sulfurat din intestin, formand sulfura de bismut ce imprima fecalelor culoarea neagra.

Fcin: Bismutul are absorbtie digestiva redusa; nitratul redus la nitrit se absoarbe.

Fdin: Actiune antiacida prin mecanism:

- adsorbant;

- protector mecanic pentru mucoasa;

- astringent.

Ftox: Efecte secundare:

- Digestive: constipatie, prin legarea H₂S (stimulant fiziologic al peristaltismului);

- Sistemice, dupa absorbtie:

- bismutul tulburari hepatice, renale; stomatite;

- nitritul (produs de la nitrat) methemoglobinemie, hTA.

Fter si fgraf:

a) - ca antiacide, in asociere cu alte antiacide, 0,5-2 g o data;

b) - ca pansament gastric, 5 g x 2/zi, in sunspensie apoasa extemporanee, cu 30 min. inainte de masa.

Carbonatul de calciu face parte din clasa antiacide neutralizante. Este solubil in acizi cu degajare de dioxid de carbon.

Fcin:

- per os, cu acidul clorhidric din sucul gastric, reactie de neutralizare prin dublu schimb: CaCO₃ + 2HCl = CaCl₂ + H₂CO₃ = CaCl₂ + H₂O + CO₂;

- din CaCl₂ solubila, Ca²⁺ se absoarbe max. 20%; restul formeaza saruri insolubile (carbonati, fosfati), ce se elimina prin scaun;

- in exces, carbonatul de calciu mai poate reactiona si cu acizii din colonul ascendent, neutralizandu-i; sarurile formate se elimina prin scaun.

Fdin: actiune antiacida neutralizanta intensa;

Ftox:

- In exces fata de echivalentul de HCl gastric, nu se dizolva, are efect constipant si se elimina prin scaun;

- Doze mari (peste 2 g/odata si 8 g/zi) antreneaza efect rebound acid, prin urmatoarele mecanisme:

- stimularea secretiei de gastrina, consecinta cresterii pH-ului;

- efectul direct stimulator al Ca²⁺, la nivelul celulelor parietale;

- hipercalciemie in insuficienta renala;

- sindrom alcaline-lapte (la asocierea unui tratament indelungat cu doze mari de carbonat de calciu, cu lapte, frisca) cu hipercalciemie marcata, ce inhiba secretia de parathormon, retentie de fosfor si precipitarea sarurilor de calciu in rinichi.

Fter si fgraf:

a) - ca antiacid, in doze mici (0,5-1 g/o data), asociat cu alte antiacide;

b) - ca antidiareic, in doze mai mari (2-10 g/zi), dar tratament scurt.

Interactiuni: Calciul formeaza chelati neabsorbabili cu tetraciclina si nu se administreaza asociat per os.

Principiile active din extractul de beladona sunt reprezentate in principal de alcaloizi tropanici (hiosciamina, scopolamina, atropina).

Fcin: Aceste substante au structura de amina tertiara, avand o buna absorbtie per os si difuziune in tesuturi si in SNC corelata cu gradul de lipofilie al moleculei.

Fdin: Actiunea dezvoltata este de tip parasimpatolitic, prin blocarea receptorilor muscarinici din sinapsele neuroefectoare parasimpatice.

Efectele antimuscarinice ale esterilor tropanolului (atropina, scopolamina) se manifesta prin:

Relaxarea muschilor netezi viscerali de la nivelul tubului digestiv (inhiba tonusul, amplitudinea si frecventa miscarilor peristaltice gastrice si intestinale, efect antispastic moderat asupra veziculei si cailor biliare), bronhiilor (relaxeaza musculatura bronhiilor) si vezicii urinare (relaxeaza musculatura bazinetului, a ureterelor si a vezicii urinare)

Relaxarea muschiului circular al irisului (midriaza pasiva insotita de cresterea tensiunii intraoculare)

Inhibarea secretiei glandelor exocrine (scade secretia salivara, nazala si a glandelor cailor resporatorii, secretia gastrica este putin influentata de atropina la dozele terapeutice)

Aceste actiuni sunt aproxiamativ de doua ori mai intense la scopolamina si hiosciamina decat la atropina.

Efectul asupra SNC este diferit: la atropina la dozele terapeutice excita slab centrii bulbari, in timp ce la scopolamina se inregistreaza efect inhibitor.

Fter: Atropina este utilizata in chirurgia generala (inhiba hipersecretia salivara si bronsica produsa de eter si ketamina), cardiologie (bloc atrioventricular), medicina interna (ulcer gastro-duodenal, colita, enterita, colici, astm bronsic-cand exista o hipersecretie bronsica), oftalmologie (examenul fundului de ochi), ORL-rinita, intoxicatii cu parasimpatomimetice (pilocarpina).

Scopolamina se utilizeaza in preanestezie (asociata cu un morfinomimetic), in maladia Parkinson, in rau de miscare.

Ftox: Reactii adverse: hiposalivatie cu uscaciunea gurii, constipatie, scaderea tonusului vezicii urinare cu rarirea mictiunilor si disurie, midriaza.

Fepid: Contraindicatii: glaucom, retentie urinara, adenom de prostata, constipatie atona.

Apa de menta prezinta proprietati carminative, antiemetice, antispasmodice (atenuand miscarile peristaltice ale stomacului si intestinului) si usor anestezice.

Preparatul se foloseste in tratamentul afectiunilor digestive pentru actiune antiacida (bismutul subnitric si carbonatul de calciu), antispastica (extractul de beladona si apa de menta), antiemetica si carminativa (apa de menta).

Rp 18  Zinci oxydi 23,0 g

Talci 25,0 g

Glyceroli 12,5 g

Aquae 37,5 g

M.f.suspensio

D.S.extern

Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de suspensie de uz extern. Substantele active sunt reprezentate de oxidul de zinc si talc, glicerina are rol de umectant si de agent de crestere a vascozitatii, dar prezinta si actiune buna antiseptica, iar vehicolul este reprezentat de apa.

Oxidul de zinc este o pulbere fina, amorfa, alba, fara miros si fara gust. Este practic insolubil in alcool si apa. Se dizolva in acizi minerali diluati, acid acetic si in exces de solutii de hidroxizi alcalini si de amoniac concentrat. Desi este o pulbere fina are tendinta de a se aglomera si de aceea este necesara trecerea prin sita a pulberii compuse obtinuta la mojar. Cu apa formeaza hidroxidul de inc un precipitat cu proprietati coloidale care se depune greu din suspensie.

Talcul este hidrosilicat de magneziu natural, purificat si pulverizat. Este o pulbere foarte fina, alba, onctuoasa la pipait, aderenta, fara miros, fara gust, lipsita de granulatii nisipoase. Este practic insolubil in alcool si apa, practic insolubil in acizi, partial solubil in solutii de hidroxizi alcalini. Este mai putin hidrofil si este umectat de glicerina.

Oxidul de zinc si talcul fiind insolubile in apa se vor suspenda.

Glicerina este un lichid uleios, limpede, incolor, fara miros si cu gust dulceag, higroscopic. Este miscibila cu alcoolul si apa, putin solubila in acetona, practic insolubila in cloroform, eter, uleiuri grase si volatile. Datorita vascozitatii sale adera la piele si mucoase si piele. Este puternic higroscopica, proprietate prin care mentine starea de umezeala, dar folosita in stare anhidra poate produce deshidratarea tesuturilor, avand actiune caustica. Prezinta o buna actiune antiseptica. Glicerina contribuie la stabilizarea sistemului dar asigura si o aderenta mai buna a pulberii la aplicare pe piele.

Preparatul constituie o suspensie dermica cu vehicul hidroglicerinat si cu proportie mare de pulberi insolubile (50%). Nu se va adauga agent de suspensie deoarece deoarece s-ar obtine o suspensie foarte vascoasa, greu de prelevat din flacon. De asemenea se foloseste glicerina ca agent de umectare iar oxidul de zinc este o substanta usor umectata de apa. Daca s-ar adauga agenti de dispersie (mucilag de metilceluloza) ar creste stabilitatea suspensiei dar s-ar micsora viteza de evaporare a apei si deci efectul racoritor.

Cand cantitatea de pulberi este mai mare de 5 g, operatia de triturare este urmata de operatia de cernere care se realizeaza in acest caz cu ajutorul sitei VII cand se realizeaza omogenizarea.

Acest preparat se mai numeste si "lotiunea de oxid de zinc" (D.A.B.)

Operatiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cantarire, pulverizare, cernere, amestecare, omogenizare, conditionare. Cantarirea se face la balanta electronica. Pulverizarea se face in mojar, prin triturare cu ajutorul pistilului. Cernerea se face cu ajutorul sitei VII, cand are loc si omogenizarea pulberilor. Operatiile de amestecare si omogenizare se efectueaza in mojar initial pentru omogenizarea pulberilor, apoi pentru omogenizarea tuturor componentelor suspensiei. Conditionarea se face in recipiente de sticla, bine inchise.

Preparare: oxidul de zinc si talcul se tritureaza la mojar si se trec prin sita VII pentru omogenizarea amestecului. Se tritureaza la mojar cu glicerina apoi se adauga in portiuni apa distilata din formula, triturand dupa fiecare adaugare. Se aduce amestecul cantitativ in sticla de expeditie.

Evaluare farmacotehnica: Conform FR X controlul calitatii suspensiilor consta in:

Descriere: Suspensie alba, consistenta care sedimenteaza usor dar la agitare se reomogenizeaza.

Marimea particulelor: se determina prin examinarea la microscop a unei mase de preparat care contine aproximativ 10 mg substanta activa suspendata, intinsa in strat subtire pe lama de microscop. 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de cel mult 50 µm; pentru 10% sin particulele examinate se admite un diametru de cel mult 180 µm.

Stabilitate: suspensiile pot sedimenta in timp; dupa o agitare timp de 1-2 minute trebuie sa se disperseze si sa-si mentina omogenitatea pe durata administrarii.

Masa totala pe recipient: se stabileste prin cantarirea individuala a continutului din zece recipiente.

Dozare: se efectueaza conform prevederilor monografiilor de substante active.

Conservare: se prepara la nevoie

II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacotoxicologic

Preparatul se foloseste sub forma de pensulatii. Are actiune racoritoare, sicativa si usor astringenta.

Efectul astringent este efect de contractare a tesuturilor, de scadere a secretiilor glandelor si mucoaselor, de oprire a hemoragiilor capilare si a diareei. In acest preparat efectul astringent se manifesta prin scaderea secretiilor glandelor sebacee. Este asigurat de catre oxidul de zinc, acesta avand rol absorbant (absoarbe secretiile in exces) si astringent.

Efectul sicativ este efect de uscare, in acest preparat de uscare a pielii. Talcul are rol absorbant si sicativ.

Glicerina are buna actiune antiseptica.

Preparatul are efect la suprafata pielii unde formeaza dupa evaporarea vehicolului, o pelicula continua protectoare si la nivelul glandelor sebacee unde are rol de scadere a scretiilor (astringent).

Rp 19 Mentholi 0,5 g

Talci

Zinci oxydi

Caolini

Alcoholi

Glyceroli aa 10,0 g

Aquae 30,0 g

M.f.suspensio

D.S.extern

Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de suspensie de uz extern. Substanetele active sunt reprezentate de mentol, tal, oxid de zinc si caolin, iar vehicolul este un amestec de solventi: alcool, glicerina si apa. Mentolul are rol si de aromatizant.

Mentolul se obtine din uleiul volatil de izma buna (mentol natural) sau prin sinteza (mentol sintetic). Se prezinta sub forma de cristale aciculare, casante, incolore sau pulbere cristalina alba, cu miros puternic de menta si gust arzator la inceput, apoi racoritor. La temperatura camerei se volatilizeaza. Este foarte usor solubil in alcool, cloroform si eter, usor solubil in ulei de parafina, uleiuri grase si uleiuri volatile, foarte greu solubil in apa. Este aromatizant si antipruriginos.

Oxidul de zinc este o pulbere fina, amorfa, alba, fara miros si fara gust. Este practic insolubil in alcool si apa. Se dizolva in acizi minerali diluati, acid acetic si in exces de solutii de hidroxizi alcalini si de amoniac concentrat. Desi este o pulbere fina are tendinta de a se aglomera si de aceea este necesara trecerea prin sita a pulberii compuse obtinuta la mojar. Cu apa formeaza hidroxidul de inc un precipitat cu proprietati coloidale care se depune greu din suspensie.

Talcul este hidrosilicat de magneziu natural, purificat si pulverizat. Este o pulbere foarte fina, alba, onctuoasa la pipait, aderenta, fara miros, fara gust, lipsita de granulatii nisipoase. Este practic insolubil in alcool si apa, practic insolubil in acizi, partial solubil in solutii de hidroxizi alcalini. Este mai putin hidrofil si este umectat de glicerina.

Caolinul (bolus alba) este silicat de aluminiu natural hidratat, purificat.

Mentolul, oxidul de zinc, talcul si caolinul sunt insolubile in apa si se vor suspenda.

Alcoolul (alcool 96%) prezinta monografie in FR X. Contine 96 ml alcool absolut in 100 ml amestec hidroalcoolic. Este un lichid limpede, incolor, volatil, cu miros caracteristic si gust arzator. Este miscibil cu acetona, apa, coloroform, eter si glicerol. Este folosit pentru dizolvarea initiala a mentolului si pentru a conferi preparatului un efect racoritor prin evaporarea sa.

Glicerina este un lichid uleios, limpede, incolor, fara miros si cu gust dulceag, higroscopic. Este miscibila cu alcoolul si apa, putin solubila in acetona, practic insolubila in cloroform, eter, uleiuri grase si volatile. Datorita vascozitatii sale adera la piele si mucoase si piele. Este puternic higroscopica, proprietate prin care mentine starea de umezeala, dar folosita in stare anhidra poate produce deshidratarea tesuturilor, avand actiune caustica. Prezinta o buna actiune antiseptica. Are rol de umectant.

In acest preparat se asociaza oxidul de zinc si talcul cu mentolul care este o substanta hidrofoba ce prezinta fenomenul de flotare deoarece are densitatea mai mica decat a apei si care nu se lasa umectat de apa. Proportia de substante active insolubile este mare si nu este necesara adaugarea de agent de suspendare. Cand cantitatea de pulberi este mai mare de 5 g, operatia de triturare este urmata de operatia de cernere care se realizeaza in acest caz cu ajutorul sitei VII cand se realizeaza omogenizarea. Substantele active sunt dispersate intr-un vehicul compus, hidroalcoolic glicerinat.

Mentolul se dizolva initial in alcool dar la adaugarea glicerinei si a apei va precipita. Astfel suspensia este obtinuta prin precipitare cu solventi organici (metoda prin precipitare sau condensare). Mentolul este initial dispersat sub forma de solutie in amestecul de pulberi pe o suprafata foarte mare ceea ce face ca la adaugarea glicerinei si a apei sa precipite foarte fin. Pentru a asigura o buna dispersare a mentolului se poate adauga la solutia alcoolica de mentol 0,2-0,5% tween 80 (acesta scade tensiunea la interfata solid-lichid si permite umectarea mentolului prevenind fenomenul de flotare). Se poate folosi de asemenea pentru stabilizarea sistemului mucilagul de metilceluloza care scade tensiunea de interfata, mareste vascozitatea preparatului si aderenta pe piele, dar scade viteza de evaporare  a vehiculului dupa administrare micsorandu-se efectul racoritor.

Operatiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cantarire, pulverizare, cernere, amestecare, omogenizare, conditionare. Cantarirea se face la balanta electronica. Pulverizarea se face in mojar, prin triturare cu ajutorul pistilului. Cernerea se face cu ajutorul sitei VII, cand se realizeaza si omogenizarea pulberilor. Operatiile se amestecare si omogenizare se realizeaza in mojar initial pentru omogenizarea pulberilor, apoi pentru omogenizarea tuturor componentelor suspensiei, precum si in flaconul de expeditie. Conservarea se face in recipiente de sticla, de capacitate corespunzatoare, bine inchise, pe eticheta se mentioneaza "A se agita inainte de intrebuintare!".

Preparare: se prepara o pulbere compusa omogena din talc, oxid de zinc si caolin. Pulberea obtinuta se trece prin sita numarul VII. Peste pulbere se adauga solutia alcoolica de mentol triturand bine amestecul. Se adauga glicerina si apoi apa, treptat triturand pentru omogenizare. Se aduce in flaconul de expeditie si pe eticheta se va scrie "A se agita inainte de intrebuintare!".

Evaluare farmacotehnica: Conform FR X controlul calitatii suspensiilor consta in:

Descriere: suspensie alba, cu miros de mentol. Sedimenteaza usor dar la agitare se reomogenizeaza.

Marimea particulelor: se determina prin examinarea la microscop a unei mase de preparat care contine aproximativ 10 mg substanta activa suspendata, intinsa in strat subtire pe lama de microscop. 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de cel mult 50 µm; pentru 10% sin particulele examinate se admite un diametru de cel mult 180 µm.

Stabilitate: suspensiile pot sedimenta in timp; dupa o agitare timp de 1-2 minute trebuie sa se disperseze si sa-si mentina omogenitatea pe durata administrarii.

Masa totala pe recipient: se stabileste prin cantarirea individuala a continutului din zece recipiente.

Dozare: se efectueaza conform prevederilor monografiilor de substante active.

Conservare: se prepara la nevoie.

II.Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacotoxicologic.

Preparatul de foloseste sub forma de pensulatii externe cu efect calmant, astringent, antipruriginos, antialergic.

Efectul astringent este efect de contractare a tesuturilor, de scadere a secretiilor glandelor si mucoaselor, de oprire a hemoragiilor capilare si a diareei. In acest preparat efectul astringent se manifesta prin scaderea secretiilor glandelor sebacee.

Efectul antipruriginos este efect de suprimare a pruritului (mancarimii).

Mentolul are actiune racoritoare, antipruriginoasa, antialergica.

Oxidul de zinc este absorbant (absoarbe secretiile in exces) si astringent.

Talcul are actiune sicativa.

Caolinul este absorbant.

Preparatul are efect la suprafata pielii unde formeaza dupa evaporarea vehicolului, o pelicula continua protectoare si la nivelul glandelor sebacee unde are rol de scadere a scretiilor (astringent).

Rp 20  Aethyli p-aminobenzoatis 2,0 g

Mentholi 0,5 g

Talci

Zinci oxydi

Glyceroli aa 10,0 g

Aquae 30,0 g

M.f.suspensio

D.S.extern

Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de suspensie de uz extern. Substantele active sunt reprezentate de anestezina, mentol, talc si oxid de zinc, iar vehicolul este compus din glicerina si apa. Mentolul are rol si de aromatizant. Glicerina este si umectant, agent de crestere a vascozitatii si prezinta si buna actiune antiseptica.

Anestezina (p-aminobenzoat de etil, benzocaina) se prezinta sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust slab amarui, poducand pe limba o anestezie trecatoare. Este usor solubila in alcool, cloroform si eter, putin solubila in uleiuri grase, foarte putin solubila in apa. Se conserva in recipiente bine inchise, ferit de lumina, la Separanda.

Mentolul se obtine din uleiul volatil de izma buna (mentol natural) sau prin sinteza (mentol sintetic). Se prezinta sub forma de cristale aciculare, casante, incolore sau pulbere cristalina alba, cu miros puternic de menta si gust arzator la inceput, apoi racoritor. La temperatura camerei se volatilizeaza. Este foarte usor solubil in alcool, cloroform si eter, usor solubil in ulei de parafina, uleiuri grase si uleiuri volatile, foarte greu solubil in apa. Este aromatizant si antipruriginos.

Talcul este hidrosilicat de magneziu natural, purificat si pulverizat. Este o pulbere foarte fina, alba, onctuoasa la pipait, aderenta, fara miros, fara gust, lipsita de granulatii nisipoase. Este practic insolubil in alcool si apa, practic insolubil in acizi, partial solubil in solutii de hidroxizi alcalini. Este mai putin hidrofil si este umectat de glicerina.

Oxidul de zinc este o pulbere fina, amorfa, alba, fara miros si fara gust. Este practic insolubil in alcool si apa. Se dizolva in acizi minerali diluati, acid acetic si in exces de solutii de hidroxizi alcalini si de amoniac concentrat. Desi este o pulbere fina are tendinta de a se aglomera si de aceea este necesara trecerea prin sita a pulberii compuse obtinuta la mojar. Cu apa formeaza hidroxidul de inc un precipitat cu proprietati coloidale care se depune greu din suspensie.

Glicerina este un lichid uleios, limpede, incolor, fara miros si cu gust dulceag, higroscopic. Este miscibila cu alcoolul si apa, putin solubila in acetona, practic insolubila in cloroform, eter, uleiuri grase si volatile. Datorita vascozitatii sale adera la piele si mucoase si piele. Este puternic higroscopica, proprietate prin care mentine starea de umezeala, dar folosita in stare anhidra poate produce deshidratarea tesuturilor, avand actiune caustica. Prezinta o buna actiune antiseptica. Are rol de umectant.

Benzocaina, mentolul, oxidul de zinc si talcul sunt substante foarte greu solubile in apa si se vor suspenda.

Preparatul contine doua substante (mentolul si anestezina) hidrofobe, care nu se umecteaza cu apa. Acestea sunt insolubile in apa si glicerina dar solubile in alcool. Prin urmare se vor inlocui 5 g de apa cu alcool si 0,5 g apa cu tween 80 pentru a asigura dispersarea omogena a celor doua substante hidrofobe, adnotand reteta. Dispersarea mentolului si anestezinei prin intermediul unei mici cantitati de alcool in toata masa de pulbere face ca actiunea acestora sa fie mai eficienta la aplicare pe piele. Tweenul 80 este un agent tensioactiv hidrofil care previne flotarea si asigura mentinerea celor doua substante in stare de diviziune foarte fina, neinfluentand vascozitatea finala a preparatului.

Concentratia fazei interne este mai mare de 20% si nu mai este necesar adaugarea unui agent de suspensie deoarece s-ar obtine suspensii foarte vascoase, greu de prelevat din flacon.

Cand cantitatea de pulberi este mai mare de 5 g, operatia de triturare este urmata de operatia de cernere care se realizeaza in acest caz cu ajutorul sitei VII cand se realizeaza omogenizarea.

Operatiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cantarire, pulverizare, cernere, amestecare, omogenizare, conditionare. Cantarirea se face la baalanta electronica. Pulverizarea se face in mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Cernerea se face cu ajutorul sitei nr VII cand se realizeaza si omogenizarea pulberilor. Operatiile se amestecare si omogenizare se realizeaza in mojar initial pentru omogenizarea pulberilor, apoi pentru omogenizarea tuturor componentelor suspensiei, precum si in flaconul de expeditie. Conservarea se face in recipiente de sticla, de capacitate corespunzatoare, bine inchise, pe eticheta se mentioneaza "A se agita inainte de intrebuintare!".

Preparare: se tritureaza mentolul si anestezina la mojar, se adauga alcoolul in care s-au adaugat cele 0,5 g tween 80. Se adauga pulberile de talc si oxid de zinc trecute in prealabil prin sita VII, se omogenizeaza si se tritureaza apoi cu glicerina si cu apa. Se aduce in sticla de expeditie si pe eticheta se va scrie "A se agita inainte de intrebuintare".

Evaluare farmacotehnica: Conform FR X controlul calitatii suspensiilor consta in:

Descriere: suspensie alba, consistenta, cu miros de mentol.Sedimenteaza usor dar la agitare se reomogenizeaza.

Marimea particulelor: se determina prin examinarea la microscop a unei mase de preparat care contine aproximativ 10 mg substanta activa suspendata, intinsa in strat subtire pe lama de microscop. 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de cel mult 50 µm; pentru 10% sin particulele examinate se admite un diametru de cel mult 180 µm.

Stabilitate: suspensiile pot sedimenta in timp; dupa o agitare timp de 1-2 minute trebuie sa se disperseze si sa-si mentina omogenitatea pe durata administrarii.

Masa totala pe recipient: se stabileste prin cantarirea individuala a continutului din zece recipiente.

Dozare: se efectueaza conform prevederilor monografiilor de substante active.

Conservare: se prepara la nevoie.

II.Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacotoxicologic

Preparatul se foloseste sub forma de pensulatii cu efect calmant, astringent, antipruriginos, anestezic in tratamentul diverselor afectiuni dermatologice.

Efectul astringent este efect de contractare a tesuturilor, de scadere a secretiilor glandelor si mucoaselor, de oprire a hemoragiilor capilare si a diareei. In acest preparat efectul astringent se manifesta prin scaderea secretiilor glandelor sebacee.

Efectul antipruriginos este efect de suprimare a pruritului (mancarimii).

Preparatul are efect la suprafata pielii unde formeaza dupa evaporarea vehicolului, o pelicula continua protectoare si absorbanta, la nivelul glandelor sebacee unde are rol de scadere a scretiilor (astringent) si la nivelul membranei fibrelor nervoase (hipoderm) unde are actiune anestezica.

Anestezina este un anestezic local de sinteza din grupa esterilor alchilici.

Fcin: absorbtie neglijabila

Ftox: Reactii adverse specifice grupei esterilor: reactii alergice cu eruptii cutanate, astm bronsic, soc anafilactic, efecte secundare (stimulare SNC doza dependenta, hTA sau lipotimie).

Fter si fgraf: este indicata ca anestezic local de suprafata, pe mucoase si tegumente lezate:

Extern, creme, in plagi, arsuri, ulcere cutanate, prurit (5-10%)

Oxidul de zinc este absorbant, astringent slab.

Talcul are actiune sicativa.

Mentolul are actiune racoritoare, antipruriginoasa.

Rp 21  Ichtammoli 2,0 g

Talci

Zinci oxydi aa 5,0 g

Glyceroli

Aquae aa 10,0 g

M.f.suspensio

D.S.extern

Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de suspensie de uz extern. Substantele active sunt reprezentate de ihtiol, talc si oxid de zinc iar vehicolul este compus din glicerina si apa. Glicerina are si rol de umectant si agent de crestere a vascozitatii precum si actiune buna antiseptica.

Ihtiolul este un produs obtinut prin distilarea uscata a gudroanelor din unele sisturi bituminoase, sulfonate si neutralizate cu amoniac. Este un lichid vascos, negru in strat gros si brun in strat subtire, cu miros puternic caracteristic. Este solubil in apa si glicerol, partial soubil in alcool si eter, miscibil cu lanolina, vaselina, nemiscibil cu parafina lichida si uleiuri grase.

Talcul este hidrosilicat de magneziu natural, purificat si pulverizat. Este o pulbere foarte fina, alba, onctuoasa la pipait, aderenta, fara miros, fara gust, lipsita de granulatii nisipoase. Este practic insolubil in alcool si apa, practic insolubil in acizi, partial solubil in solutii de hidroxizi alcalini. Este mai putin hidrofil si este umectat de glicerina.

Oxidul de zinc este o pulbere fina, amorfa, alba, fara miros si fara gust. Este practic insolubil in alcool si apa. Se dizolva in acizi minerali diluati, acid acetic si in exces de solutii de hidroxizi alcalini si de amoniac concentrat. Desi este o pulbere fina are tendinta de a se aglomera si de aceea este necesara trecerea prin sita a pulberii compuse obtinuta la mojar. Cu apa formeaza hidroxidul de inc un precipitat cu proprietati coloidale care se depune greu din suspensie.

Talcul si oxidul de zinc fiind substante insolubile in apa se vor suspenda.

Glicerina este un lichid uleios, limpede, incolor, fara miros si cu gust dulceag, higroscopic. Este miscibila cu alcoolul si apa, putin solubila in acetona, practic insolubila in cloroform, eter, uleiuri grase si volatile. Datorita vascozitatii sale adera la piele si mucoase si piele. Este puternic higroscopica, proprietate prin care mentine starea de umezeala, dar folosita in stare anhidra poate produce deshidratarea tesuturilor, avand actiune caustica. Prezinta o buna actiune antiseptica. Are rol de umectant, agent de crestere a vascozitatii si intra in compozitia vehicolului.

Ihtiolul se poate incorpora si direct in pulberi, in acest caz se aduce cu spatula pe pistil, se tritureaza usor pana la dispersare lui omogena adaugand apoi glicerina.

Continutul in pulberi insolubile este de 30% si nu mai este necesara adaugarea unui agent de suspensie deoarece s-ar obtine suspensii foarte vascoase, greu de prelevat din flacon. In plus jumatate din vehicul este glicerina, un lichid vascos care intarzie sedimentarea particulelor insolubile. Totusi pentru stabilizarea sistemului se poate folosi mucilagul de metilceluloza (1-2 g).

Cand cantitatea de pulberi este mai mare de 5 g, operatia de triturare este urmata de operatia de cernere care se realizeaza in acest caz cu ajutorul sitei VII cand se realizeaza omogenizarea.

Daca in formula ar fi prevazuta apa de calciu aceasta ar trebui inlocuita cu apa distilata deoarece ihtiolul reactioneaza cu hidroxidul de calciu si in sitem apare un produs neomogen care sedimenteaza repede (sulfatul de calciu rezultat in urma reactiei dintre hidroxidul de calciu si compusii sulfului prezenti in compozitia ihtiolului).

Operatiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cantarire, pulverizare, cernere, amestecare, omogenizare, conditionare. Cantarirea se face la baalanta electronica. Pulverizarea se face in mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Cernerea se face cu ajutorul sitei nr VII cand se realizeaza si omogenizarea pulberilor. Operatiile se amestecare si omogenizare se realizeaza in mojar initial pentru omogenizarea pulberilor, apoi pentru omogenizarea tuturor componentelor suspensiei, precum si in flaconul de expeditie. Conservarea se face in recipiente de sticla, de capacitate corespunzatoare, bine inchise, pe eticheta se mentioneaza "A se agita inainte de intrebuintare!".

Preparare: Oxidul de zinc si talcul, trecute prin sita VII, se tritureaza la mojar pana la obtinerea unei pulberi omogene. Ihtiolul se disperseaza in glicerina intr-o capsula de portelan si se aduce peste pulberile din mojar. Apa se aduce in portiuni si amestecul se trece cantitativ in flaconul de expeditie, pe eticheta caruia se va scrie "A se agita inainte de intrebuintare!".

Evaluare farmacotehnica: Conform FR X controlul calitatii suspensiilor consta in:

Descriere: suspensie de culoare galben-brun, consistenta, cu mirosul caracteristic componentelor.

Marimea particulelor: se determina prin examinarea la microscop a unei mase de preparat care contine aproximativ 10 mg substanta activa suspendata, intinsa in strat subtire pe lama de microscop. 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de cel mult 50 µm; pentru 10% sin particulele examinate se admite un diametru de cel mult 180 µm.

Stabilitate: suspensiile pot sedimenta in timp; dupa o agitare timp de 1-2 minute trebuie sa se disperseze si sa-si mentina omogenitatea pe durata administrarii.

Masa totala pe recipient: se stabileste prin cantarirea individuala a continutului din zece recipiente.

Dozare: se efectueaza conform prevederilor monografiilor de substante active.

Conservare: se prepara la nevoie.

II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacotoxicologic

Preparatul de foloseste sub forma de pensulatii. Se administreaza extern pe piele in tratamentul diverselor afectiuni dermatologice, datorita actiunii astringente, absorbante, antiseboreice, keratoplastice.

Efectul astringent este efect de contractare a tesuturilor, de scadere a secretiilor glandelor si mucoaselor, de oprire a hemoragiilor capilare si a diareei. In acest preparat efectul astringent se manifesta prin scaderea secretiilor glandelor sebacee.

Efectul keratoplastic se manifesta la nivelul stratului cornos prin indepartarea tesutului ingrosat si a unor scuame groase care sunt rezultatul unor afectiuni la acest nivel, cum ar fi psoriazisul.

Preparatul are efect la suprafata pielii unde formeaza dupa evaporarea vehicolului, o pelicula continua protectoare si absorbanta, la nivelul glandelor sebacee unde are rol de scadere a scretiilor (astringent, antiseboreic) si la nivelul stratului cornos unde are actiune keratoplastica.

Ihtiolul are actiune antiseboreica, antiinflamatoare, keratoplastica.

Oxidul de zinc este absorbant, astringent slab.

Talcul are actiune sicat

Rp 22  Sulfuris praecipitati 10 g

Sol.camphorae spirituosa 20 g

Acidi lactici 2 g

Glyceroli 5 g

Aquae q.s.ad. 100 g

M.f.suspensio

D.S.extern

Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de suspensie de uz extern. Substantele active sunt reprezentate de sulf si acid lactic iar vehicolul este compus din solutia alcoolica de camfor, glicerina si apa. Solutia alcoolica de camfor are si actiune terapeutica proprie. Glicerina este si umectant, agent de crestere a vascozitatii si prezinta si buna actiune antiseptica.

Sulful precipitat se prezinta sub forma de pulbere foarte fin amorfa, alb-galbuie, aproape fara miros si fara gust. Este solubil in disulfura de carbon, solubil prin incalzire la aproximativ 50⁰C in 100 ml uleiuri grase, practic insolubil in alcool si apa. Sulful este o substanta hidrofoba care nu se umecteaza cu apa si prezinta tendinta de flotare. De aceea prelucrarea lui sub forma de suspensie necesita adaus de agenti de dispersie, de obicei substante tensioactive (tween 80 in proportie de 0,2-0,5%, tinctura de saponine 5%). Se foloseste tweenul 80 in cantitate de 0,5 grame. Alcoolul si glicerina contribuie la umectarea sulfului dar nu sunt suficiente pentru a preveni flotarea.

Spirtul camforat (FR X) este solutia alcoolica de camfor 10%. Contine camfor 10 g, alcool 70 g si apa 20 g. Camforul este greu solubil in apa (1:850), foarte usor solubil in alcool (1:1). Adaugarea se apa se poate face pana la concentratie in alcool de 70⁰, peste aceasta concentratie se produc precipitate voluminoase de camfor (se trece peste limita de solubilitate a camforului in amestecul hidroalcoolic). Spirtul camforat are rol de vehicol precum si actiune proprie antipruriginoasa.

Acidul lactic este un lichid de consistenta siropoasa, incolor sau slab galbui, fara miros sau cu miros slab, caracteristic, higroscopic. In solutii apoase are gust acru. Este miscibil cu apa, alcool, eter, practic insolubil in cloroform. Se conserva la Separanda.

Glicerina este un lichid uleios, limpede, incolor, fara miros si cu gust dulceag, higroscopic. Este miscibila cu alcoolul si apa, putin solubila in acetona, practic insolubila in cloroform, eter, uleiuri grase si volatile. Datorita vascozitatii sale adera la piele si mucoase si piele. Este puternic higroscopica, proprietate prin care mentine starea de umezeala, dar folosita in stare anhidra poate produce deshidratarea tesuturilor, avand actiune caustica. Prezinta o buna actiune antiseptica. Are rol de umectant.

Datorita adaosului de tween nu se va produce flotarea sulfului. Agentul de dispersie ajuta de asemenea la dispersarea fina a camforului din spirtul camforat care precipita la adaugare de apa.

Fiind un preparat care se foloseste pentru pielea capului nu este indicata folosirea de agenti de dispersie care cresc vascozitate vehiculului (mucilagii). Dispersia se mentine omogena dupa agitare timp suficient pentru a putea fi prelevata si aplicata. Se poate stabiliza si cu tinctura de saponaria 5%.

Glicerina in proportie de 5% favorizeaza aderenta fara a da un preparat lipicios.

Cand cantitatea de pulberi este mai mare de 5 g, operatia de triturare este urmata de operatia de cernere care se realizeaza in acest caz cu ajutorul sitei VII cand se realizeaza omogenizarea.

Operatiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cantarire, pulverizare, cernere, amestecare, omogenizare, conditionare. Cantarirea se face la baalanta electronica. Pulverizarea se face in mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Cernerea se face cu ajutorul sitei nr VII. Operatiile se amestecare si omogenizare se realizeaza initial in mojar pentru omogenizarea tuturor componentelor suspensiei apoi in flaconul de expeditie. Conservarea se face in recipiente de sticla, de capacitate corespunzatoare, bine inchise, pe eticheta se mentioneaza "A se agita inainte de intrebuintare!".

Preparare: Se pulverizeaza sulful la mojar si se trece prin sita VII. Se tritureaza cu glicerina si cu cele 0,5 g tween 80. Se adauga in portiuni mici solutia alcoolica de camfor. Se aduce totul in sticla de expeditie si se dilueaza treptat si sub agitare cu apa. La sfarsit de adauga acidul lactic. Pe eticheta se va scrie "A se agita inainte de intrebuintare!".

Evaluare farmacotehnica: Conform FR X controlul calitatii suspensiilor consta in:

Descriere: dispersie alb-galbuie cu tendinta la sedimentare destul de rapida, cu miros de camfor.

Marimea particulelor: se determina prin examinarea la microscop a unei mase de preparat care contine aproximativ 10 mg substanta activa suspendata, intinsa in strat subtire pe lama de microscop. 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de cel mult 50 µm; pentru 10% sin particulele examinate se admite un diametru de cel mult 180 µm.

Stabilitate: suspensiile pot sedimenta in timp; dupa o agitare timp de 1-2 minute trebuie sa se disperseze si sa-si mentina omogenitatea pe durata administrarii.

Masa totala pe recipient: se stabileste prin cantarirea individuala a continutului din zece recipiente.

Dozare: se efectueaza conform prevederilor monografiilor de substante active.

Conservare: se prepara la nevoie. Se pastreaza in sticle bine inchise.

II.Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacotoxicologic

Preparatul se foloseste in tratamentul alopeciei seboreice, datorita actiunii keratolitice, antiseptice, antipruriginose.

Efectul keratolitic se manifesta la nivelul stratului cornos prin indepartarea tesutului ingrosat si a unor scuame groase care sunt rezultatul unor afectiuni la acest nivel, cum ar fi psoriazisul.

Efectul antipruriginos este efect de suprimare a pruritului (mancarimii).

Preparatul are efect la nivelul pielii capului unde are rol de scadere a scretiilor (antiseboreic), rol keratolitic si antipruriginos.

Sulful administrat extern are actiune keratolitica, antiparazitara. Administrat intern este purgativ stimulator al peristaltismului intestinal (purgativ iritant, de contact). Actioneaza la nivelul intestinului gros unde sub actiunea florei saprofite este redus la hidrogen sulfurat, care este stimulator fiziologic al peristaltismului colonului. Se administreaza in constipatie acuta, ca purgativ, dimineata pe nemancate. Se prescrie in doza unica sau pentru o durata foarte scurta. La administrare prelungita poate determina iritatia mucoaselor cu diaree si colici abdominale.

In acest preparat este folosit pentru actiunile sale keratolitica, antiparazitara in tratamentul alopeciei seboreice.

Acidul lactic este acidifiant, keratolitic, antiseptic.

Solutia alcoolica de camfor are actiune antipuriginoasa.

Rp 23 Sulfuris praecipitati

Zinci oxydi aa 10 g

Camphorae

Resorcinoli aa 1 g

Alcoholi

Glyceroli aa 10 g

Aquae calcis q.s.ad. 100 g

M.f.suspensio

D.S.extern

Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de suspensie de uz extern. Substantele active sunt reorezentate de sulf, oxid de zinc, camfor si rezorcinol, vehicolul este compus din: alcool, glicerol si apa. Glicerina are si rol de umectant, agent de crestere a vascozitatii si actiune buna anttiseptica.

Sulful precipitat se prezinta sub forma de pulbere foarte fin amorfa, alb-galbuie, aproape fara miros si fara gust. Este solubil in disulfura de carbon, solubil prin incalzire la aproximativ 50⁰C in 100 ml uleiuri grase, practic insolubil in alcool si apa. Sulful este o substanta hidrofoba care nu se umecteaza cu apa si prezinta tendinta de flotare. De aceea prelucrarea lui sub forma de suspensie necesita adaus de agenti de dispersie, de obicei substante tensioactive (tween 80 in proportie de 0,2-0,5%, tinctura de saponine 5%). Se foloseste tweenul 80 in cantitate de 0,5 grame. Alcoolul si glicerina contribuie la umectarea sulfului dar nu sunt suficiente pentru a preveni flotarea.

Oxidul de zinc este o pulbere fina, amorfa, alba, fara miros si fara gust. Este practic insolubil in alcool si apa. Se dizolva in acizi minerali diluati, acid acetic si in exces de solutii de hidroxizi alcalini si de amoniac concentrat. Desi este o pulbere fina are tendinta de a se aglomera si de aceea este necesara trecerea prin sita a pulberii compuse obtinuta la mojar. Cu apa formeaza hidroxidul de inc un precipitat cu proprietati coloidale care se depune greu din suspensie.

Camforul este bornan-2-ona. Se obtine din partea cristalizabila a uleiului extras prin distilare din lemnul si frunzele speciei Cinnamomum camphora (Lauraceae) (camfor natural) sau prin sinteza (camfor sintetic). Se prezinta sub forma de masa cristalina, translucida sau pulbere cristalina alba, cu miros caracteristic si gust iute la inceput, putin amar, apoi racoritor. La temperatura camerei se volatilizeaza. Este foarte usor solubil in alcool, cloroform si eter, usor solubil in parafina lichida, uleiuri grase si in uleiuri volatile, greu solubil in apa, practic insolubil in glicerol.

Rezorcinolul se prezinta sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina alba, cu miros slab caracteristic si gust dulceag, apoi amar, arzator. La lumina se coloreaza in slab roz-cenusiu. Este solubil in 1 ml alcool, 1 ml apa, usor solubil in benzen, eter si glicerol, putin solubil in cloroform si sulfura de carbon. Este instabila in mediu alcalin. Se conserva in recipiente bine inchise, ferit de lumina, la Separanda.

Alcoolul (alcool 96%) prezinta monografie in FR X. Contine 96 ml alcool absolut in 100 ml amestec hidroalcoolic. Este un lichid limpede, incolor, volatil, cu miros caracteristic si gust arzator. Este miscibil cu acetona, apa, coloroform, eter si glicerol. Este folosit pentru dizolvarea initiala a camforului si pentru a conferi preparatului un efect racoritor prin evaporarea sa.

Glicerina este un lichid uleios, limpede, incolor, fara miros si cu gust dulceag, higroscopic. Este miscibila cu alcoolul si apa, putin solubila in acetona, practic insolubila in cloroform, eter, uleiuri grase si volatile. Datorita vascozitatii sale adera la piele si mucoase si piele. Este puternic higroscopica, proprietate prin care mentine starea de umezeala, dar folosita in stare anhidra poate produce deshidratarea tesuturilor, avand actiune caustica. Prezinta o buna actiune antiseptica. Are rol de umectant.

Apa de calciu (solutie de hidroxid de calciu 0,15%, FR IX) este o solutie limpede, incolora fara miros cu reactie alcalina. Hidroxidul de calciu, principiul activ al acestei solutii, rezulta in urma reactiei de hidratare a oxidului de calciu.

Deoarece rezorcina se oxideaza usor in mediu alcalin, se va inlocui apa de calciu cu apa distilata, astfel preparatul devenind mai stabil in timp.

Sulful si oxidul de zinc sunt pulberi insolubile in vehiculul prescris. Se incorporeaza sub forma de suspensie tinand cont de faptul ca sulful este hidrofob si floteaza in apa (se adauga 0,5 g tween 80). Oxidul de zinc nu prezinta probleme la preparare deoarece se umecteaza cu apa.

Camforul se dizolva initial in alcool dar la amestecare cu apa precipita, fiind dispersat sub forma de suspensie. Suspendarea camforului se face prin precipitare cu un solvent organic.

Se va respecta gradul de maruntire al substantelor insolubile. Tweenul 80 scade tensiunea la interfata solid-lichid permitand astfel umectare sulfului si dispersarea camforului in particule fine care precipita la adaugarea de apa.

Cand cantitatea de pulberi este mai mare de 5 g, operatia de triturare este urmata de operatia de cernere care se realizeaza in acest caz cu ajutorul sitei VII cand se realizeaza omogenizarea.

Este un preparat cosmetic si nu se adauga mucilagii pentru stabilizarea sistemului deoarece s-ar intarzia evaporarea vehiculului dupa aplicare si ar da senzatia neplacuta de lipicios la administrare.

Operatiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cantarire, pulverizare, cernere, amestecare, omogenizare, conditionare. Cantarirea se face la baalanta electronica. Pulverizarea se face in mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Cernerea se face cu ajutorul sitei nr VII cand se realizeaza si omogenizarea pulberilor. Operatiile se amestecare si omogenizare se realizeaza initial in mojar pentru omogenizarea tuturor componentelor suspensiei apoi in flaconul de expeditie. Conservarea se face in recipiente de sticla, de capacitate corespunzatoare, bine inchise, pe eticheta se mentioneaza "A se agita inainte de intrebuintare!".

Preparare: Oxidul de zinc si sulful se pulverizeaza fin, se trec prin sita VII, apoi se disperseaza cu glicerina si cu cele 0,5 g tween 80. Camforul se dizolva in alcool si solutia se aduce treptat si sub triturare peste dispersia de mai sus. Se trece totul cantitativ in flaconul de expeditie. Se dizolva rezorcina in apa si solutia obtinuta se adauga treptat in sticla de expeditie agitand dupa fiecare adaugare. Se completeaza cu apa la masa prevazuta. Pe eticheta se va scrie "A se agita inainte de intrebuintare!".

Evaluare farmacotehnica: Conform FR X controlul calitatii suspensiilor consta in:

Descriere: suspensie alb-galbuie, omogena la agitare, care separa in timp, dar se reomogenizeaza usor, are miros de camfor.

Marimea particulelor: se determina prin examinarea la microscop a unei mase de preparat care contine aproximativ 10 mg substanta activa suspendata, intinsa in strat subtire pe lama de microscop. 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de cel mult 50 µm; pentru 10% sin particulele examinate se admite un diametru de cel mult 180 µm.

Stabilitate: suspensiile pot sedimenta in timp; dupa o agitare timp de 1-2 minute trebuie sa se disperseze si sa-si mentina omogenitatea pe durata administrarii.

Masa totala pe recipient: se stabileste prin cantarirea individuala a continutului din zece recipiente.

Dozare: se efectueaza conform prevederilor monografiilor de substante active.

Conservare: in recipiente de sticla colorata, bine inchise, la loc racoros. Se prepara pentru un timp scurt de conservare.

II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacotoxicologic

Preparatul se foloseste pentru tratamentul acneei datorita actiunii astringente, antiseptice, keratolitice.

Se stie ca modificarea cantitativa si calitativa a secretiei sebacee alaturi de hipersecretia foliculara, interventia florei microbiene si a factorului inflamator  reprezinta factori etiologici de aparitie sau evolutie a sindromului acneic.

Efectul keratolitic se manifesta la nivelul stratului cornos prin indepartarea tesutului ingrosat si a unor scuame groase care sunt rezultatul unor afectiuni la acest nivel, cum ar fi psoriazisul.

Efectul astringent este efect de contractare a tesuturilor, de scadere a secretiilor glandelor si mucoaselor, de oprire a hemoragiilor capilare si a diareei. In acest preparat efectul astringent se manifesta prin scaderea secretiilor glandelor sebacee.

Preparatul are efect la suprafata pielii unde formeaza dupa evaporarea vehicolului, o pelicula continua protectoare si absorbanta, la nivelul glandelor sebacee unde are rol de scadere a scretiilor (astringent, antiseboreic) si la nivelul stratului cornos unde are actiune keratoplastica. Indepartarea sebumului din canalul sebaceu previne formarea de comedoane.

Sulful administrat extern are actiune keratolitica, antiparazitara.

In acest preparat este folosit pentru actiunea sa keratolitica in tratamentul acneei.

Oxidul de zinc este absorbant, astringent slab.

Camforul este antiseptic local, antipruriginos.

Rezorcina are actiune astringenta, antiseptica, dezinfectanta, keratolitica.

Rp 24  Nystatini 0,3 g

Metronidazoli 0,5 g

Natrii tetraboratis 2,0 g

Natrii monohydrogenocarbonatis 1,0 g

Glyceroli 20,0 g

M.f.suspensio

D.S.extern badijonaj bucal

Formulare: Preparatul este magistral, steril si este formulat sub forma de suspensie in glicerol de uz extern, pentru badijonaj bucal. Substantele active sunt reprezentate de nistatina, metronidazol si borax, bicarbonatul de sodiu are rol de corector de pH iar vehicolul este reprezentat de glicerina. Glicerina are si rol de umectant, agent de crestere a vascozitatii si prezinta buna actiune antiseptica.

Suspensiile cu aplicare buco-faringiana se mai numesc pensulatii sau badijonari. Sunt preparate farmaceutice lichide vascoase, destinate a fi aplicate pe gingii, pe peretii interni ai cavitatii bucale si pe faringe. Se aplica cu ajutorul unui dispozitiv port-vata, imbibat cu suspensie.

Nistatina este un amestec de poliene antifungice obtinute din anumite tulpini de Streptomyces noursei. Activitatea microbiologica este de cel putin 4400 UI nistatina/mg raportata la substanta uscata. Se prezinta sub forma de pulbere galbena pana la galben cafenie, cu miros slab de cereale, higroscopica. Este greu solubila in metanol, foarte greu solubila in alcool si apa. Se conserva in recipiente inchise etans, ferit de lumina, la cel mult 15⁰C.

Metronidazolul este o pulbere cristalina, alba sau slab galbuie, fara miros, cu gust amar. Este foarte putin solubil in alcool, greu solubil in apa, cloroform si eter. Se conserva ferit de lumina.

Nistatina si metronidazolul sunt insolubile in vehiculul prescris si se vor suspenda.

Boraxul (tetraborat de sodiu) se prezinta sub forma de cristale incolore, transparente sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust sarat si lesietic, eflorescenta. Prin incalzire substanta se dizolva in apa de cristalizare, apoi se umfla si pierde apa. La temperatura mai inalta se topeste si dupa racire formeaza o masa sticloasa, incolora. Este foarte usor solubil in apa la fierbere, solubil in 1,5 ml glicerol si in 20 ml apa, practic insolubil in alcool. La dizolvarea boraxului in glicerina se formeaza acid gliceroboric si gliceroborat de sodiu (pH acid).

Bicarbonatul de sodiu este o pulbere cristalina, alba, fara miros, cu gust sarat si lesietic. Este solubil in apa, practic insolubil in alcool. Este folosit pentru a neutraliza aciditatea glicerinei boraxate, imprima un pH usor alcalin.

Glicerina este un lichid uleios, limpede, incolor, fara miros si cu gust dulceag, higroscopic. Este miscibila cu alcoolul si apa, putin solubila in acetona, practic insolubila in cloroform, eter, uleiuri grase si volatile. Datorita vascozitatii sale adera la piele si mucoase si piele. Este puternic higroscopica, proprietate prin care mentine starea de umezeala, dar folosita in stare anhidra poate produce deshidratarea tesuturilor, avand actiune caustica. Prezinta o buna actiune antiseptica. Reprezinta vehiculul acestui preparat, mareste vascozitatea favorizand stabilitatea suspensiei si stationarea mai mult timp la nivelul mucoasei bucale. Datorita vascozitatii conferite de glicerina nu mai este necesara adaugarea unui agent de suspensie.

Glicerina boraxata creeaza un mediu neprielnic dezvoltarii bacteriilo, datorita desicatiei pe care o produce pe mucoase.

Datorita prezentei nistatinei, care este un antibiotic, antifungic, suspensia se prepara aseptic, in boxa sterila.

Operatiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cantarire, pulverizare, amestecare, omogenizare, conditionare. Cantarirea se face la balanta electronica. Pulverizarea se face in mojar prin triturare cu ajutorul pistilului. Operatiile se amestecare si omogenizare se realizeaza in mojar pentru omogenizarea tuturor componentelor suspensiei apoi in flaconul de expeditie. Conservarea se face in recipiente de sticla, de capacitate corespunzatoare, bine inchise, pe eticheta se mentioneaza "A se agita inainte de intrebuintare!".

Preparare: se dizolva boraxul in glicerina, la cald pe baia de apa. Se dizolva bicarbonatul de sodiu in glicerina boraxata la cald, solutia se lasa sa se raceasca. Se pulverizeaza fin metronidazolul, se adauga nistatina si se omogenizeaza. Peste pulberea compusa se adauga in portiuni solutia glicerinata rece.

Evaluare farmacotehnica: Conform FR X controlul calitatii suspensiilor consta in:

Descriere: suspensie galbuie, cu gust amar, omogena dupa agitare.

Marimea particulelor: se determina prin examinarea la microscop a unei mase de preparat care contine aproximativ 10 mg substanta activa suspendata, intinsa in strat subtire pe lama de microscop. 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de cel mult 50 µm; pentru 10% sin particulele examinate se admite un diametru de cel mult 180 µm.

Stabilitate: suspensiile pot sedimenta in timp; dupa o agitare timp de 1-2 minute trebuie sa se disperseze si sa-si mentina omogenitatea pe durata administrarii.

Masa totala pe recipient: se stabileste prin cantarirea individuala a continutului din zece recipiente.

Dozare: se efectueaza conform prevederilor monografiilor de substante active.

Conservare: se prepara la nevoie. Nu se poate pastra mult timp datorita instabilitatii nistatinei. Se pastreaza la temperaturi joase +4⁰C.

II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacotoxicologic

Preparatul de foloseste sub forma de badijonari locale in candidoza bucala.

Nistatina este un antibiotic extras din culturile de Streptomices noursei. Are structura de macrolida polienica.

Fcin: dupa administrare topica (piele, mucoase) nu se absoarbe.

Fdic. Are actiune fungicida sau fungistatica in functie de concentratie.

Spectru antimicotic (ingust) cuprinde fungi implicati in micoze superficiale (levuri si fungi imperfecti): Candida albicans, Cryptococus neoformans, Histoplasma capsulatum, Epidermophyton, Tricophyton.

Rezistenta: nu a fost descrisa rezistena fungilor la nistatina.

Ftox: Administrata topic este foarte bine tolerata.

Fter: se indica in candidoze cutaneo-mucoase (buco-faringiene, vulvo-vaginale, dihestive, tricofitie, pitiriazis).

Fgraf: in pitiriazis verzicolor

Metronidazolul este un antibiotic izolat dintr-o specie de Streptomicete.

Fcin: absorbtie locala neglijabila pe mucoasa bucala

Fdin: este un chimioterapic cu spectru larg (protozoare, bacili gram-negativi, coci gram-pozitivi)

Ftox: iritatii, prurit,

Tetraboratul de sodiu (borax) are actiune antiseptica slaba, se utilizeaza sub forma de solutie apoasa 3%, solutii glicerinate 2-4% (pentru mucoase) si sapunuri.