TEHNICI ECG SPECIALE

TEHNICI ECG SPECIALE

a. Vectorcardiografia

Vectorcardiograma (VCG) reprezinta inregistrarea activitatii bioelectrice cardiace in spatiu, pe trei axe de coordonate (fig. 2.12).

Fig. 2.12 - Schema derivatiilor din vectorcardiografie

Diferenta fata de inregistrarea ECG conventionala este data de modalitatea de reprezentare si inregistrare a activitatii bioelectrice cardiace: tridimensional in VCG (planurile frontal, sagital si orizontal), respectiv bidimensional in tehnica ECG standard. Desi mai rar utilizata in clinica (fig.2.13), VCG prezinta o serie de avantaje in raport cu inregistrarea ECG standard: este o metoda mai sensibila decat ECG in diagnosticarea infarctului de miocard, desi nu la fel de specifica; este mai specifica decat ECG in evaluarea hipertrofiei sau dilatarii cavitatilor ventriculare; permite diferentierea etiologica a anomaliilor de conducere intracardiaca.

Fig. 2.13 - Montaj clinic de inregistrare a VCG si traseul atasat

b. Monitorizarea ECG tip Holter

Reprezinta o tehnica de inregistrare continua pe banda magnetica a traseului ECG pe durate mari de timp (24 sau 48 de ore). Inregistrarile se efectueaza in conditii de ambulator, pacientul desfasurand activitati cotidiene. Clasic, inregistrarea se efectueaza pe un suport magnetic, utilizind un casetofon miniatural, portabil, cu viteza mica de derulare a benzii (1, 2- 2 mm/sec). Sistemul de inregistrare dispune de un ceas electronic, sincronizat cu sistemul magnetic de inregistrare, si de un canal de inregistrare / marcare a evenimentelor (durere, palpitatii) percepute de pacient (fig. 2.14).

(Perfect Holter ECG, Cardio Control Inc.)

Pe perioada monitorizarii, pacientul are la indemana un jurnal in care noteaza evenimente sau simptome de interes in contextul evaluarii unei patologii cardiace:

tipul de activitate desfasurata (mers, alergare, etc.);

simptome aparute in timpul monitorizarii (dureri precordiale, dispnee, palpitatii, etc.);

momentul aparitiei si/ sau disparitiei simptomelor (marcat prin apasarea tastei 'eveniment'), spontan sau sub efectul unei medicatii autoadministrate.

Analiza automata a traseului se efectueaza la viteze de 60, 120 sau 180 de ori mai mari decat cea de inregistrare. Se determina parametrii uzuali ai activitatii bioelectrice cardiace, la care se adauga protocoale de analiza specifice, care beneficiaza de facilitati de prelucrare computerizata ''off- line'' a semnalului ECG. Indicatiile de utilizare a tehnicii de monitorizare tip Holter sunt multiple: identificarea episoadelor de aritmie cardiaca (extrasistole ventriculare, episoade de tahicardie ventriculara, etc.), detectarea episoadelor de ischemie silentioasa, evaluarea efectului medicatiei antiaritmice sau a functionarii unui pace- maker, etc.

c. Electrograma fascicolului His (Hisiograma)

Reprezinta o tehnica de inregistrare ECG invaziva, utilizata pentru explorarea sistemului excito- conductor intracardiac. Tehnica presupune utilizarea unui electrod- cateter inserat pe cale i.v. centrala si avansat sub control radiologic (fluoroscopic) pana in apropierea septului interventricular. Electrograma fascicolului His este inregistrata simultan cu an traseu ECG de suprafata, utilizat ca traseu de referinta in vederea identificarii componentelor specifice: deflexiunea atriala (A) corespunde undei P, iar cea ventriculara (V) corespunde complexului QRS. Deflexiunea H este plasata intre acestea (in intervalul P- Q) si nu este vizibila pe traseul ECG de suprafata. Intervalul A-V este impartit de deflexiunea H intr- o portiune suprahisiana (A- H) si una infrahisiana (H- V). Intervalul A- H exprima timpul de conducere atrio- nodala, iar H- V pe cel din sistemul His-Purkinje. Electrograma hisiana permite interpretarea unor aritmii care nu pot fi identificate si analizate corespunzator pe traseul ECG de suprafata.

Valori normale ale hisiogramei:

a) intervale de conducere (A- H, H- V) normale

b) perioade refractare normale;

c) timpi de recuperare (recovery) normali, in cazul stimularii electrice intracavitare;

d) absenta aritmiilor induse. Indicatii:

aritmii cardiace (permite identificarea nivelului de formare a impulsului ectopic si a mecanismului de producere a aritmiei);

orientarea corecta si controlul eficientei terapiei antiaritmice;

- studii de pacing cardiac si inducerea de aritmii care solicita cordul pacientului.

Utilitatea clinica a hisiogramei se refera la afectiunile al caror diagnostic este dificil prin inregistrari ECG standard, neinvazive:

intervale A - H prelungite indica afectiuni ale nodului A - V

in conditiile eliminarii oricaror influente vegetative;

intervale H - V prelungite indica afectiuni ale sistemului His

Purkinje;

timp de recuperare sinusala prelungit semnifica prezenta

unei disfunctii a nodului sinusal (sick sinus sindrome)

conducere sino-atriala prelungita semnifica bloc sinusal (de

iesire);

complex His larg semnifica o leziune a fascicolului His;

inducerea unei tahicardii ventriculare sustinute prin

utilizarea unui stimul prematur confirma diagnosticul de tahicardie ventriculara recurenta.