Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice




Acasa » familie » sport
Reactiile organismului in conditiile reducerii miscarii

Reactiile organismului in conditiile reducerii miscarii




TMB – C1

Reactiile organismului in conditiile reducerii miscarii

Miscarea este parte integranta a organismului uman ce apare inca din viata intrauterina. In anumite stari patologice apare limitarea miscarii pana la situatia de imobilizare.

Lipsa miscarii pentru perioada scurte/lungi de timp se insoteste de probleme motorii temporare ajungandu-se uneori pana la sechele definitive.

Consecintele nefavorabile asupra organismului merg pe 3 directii:




A. modificarea activitatii metabolice si hipotrofia musculara de repaus

B. deminerealizarea osoasa

C. perturbarea marilor functii

A. Reprezentata de modificarea activitatii metabolice si hipertrofia musculara de repaus

Modificarile metabolice se vor particulariza prin accentuarea catabolismului si scaderea necesarului de oxigen.

In mod normal, in organism este un echilibru intre sinteza si descompunere. In conditii de imobilizare sinteza scade foarte mult, dar, din pacate, reactia de descompunere este accentuata si asistam la aparitia fenomenului de malnutritie proteo-calorica ce poate fi:

primara prin aport alimentar deficitar

secundara in anumite afectiuni, stari patologice.

La pacienti se va intalni o malnutritie proteo-calorica primara generata de faptul ca pacientul sta in pat, necesarul caloric scade, scade apetitul, deci scade consumul de alimente.

Negativarea bilantului azotat indica aportul de proteine:

aport = consum → bilant azotat echilibrat

aport < consum → bilant azotat negativ

Organismul nu are rezerve de proteine; are o rezerva foarte mica in ficat dupa care foloseste proteinele din masele musculare. Masele musculare care deja sunt cu probleme, pentru ca au hipotrofie de repaus, astfel ca alimentatia deficitara va agrava probleme pacientului.

Aportul caloric, energetic trebuie sa fie de minim 1900 kcal/zi. Atrage atentia o scadere in greutate neintentionata mai mare de 1-2% pe saptamana, 5% pe luna, 10% in 3-4 luni, care indica clar un fenomen de malnutritie.

O alta modificare metabolica este reprezentata de scaderea necesarului de oxigen care insoteste reducerea necesarului energetic. Energia care o folosim provine din principii nutritive si O2; mai putina energie = mai putin O2 = eliberare mai redusa de CO2 = perturbarea ventilatiei pulmonare, situatie ce favorizeaza acumularea/staza secretiilor bronsice.

Hipotrofia musculara de repaus

OBS: o scadere a diametrului fibrelor musculare fara ca structura lor sa sufere.

Hipotrofia este o modificare reversibila. In cazuri grave, mai ales in fenomene neurologice se poate ajunge la atrofie – modificarea este ireversibila datorita fenomenului de degenerare.

Se masoara foarte simplu cu ajutorul unei bande metrice masurand circumferinta segmentului respectiv.

In general, in conditii de repaus dispare reactia de alungire si scurtare a fibrelor, reactie ce contribuie la mentinerea troficitatii lor. Prevenirea se realizeaza prin mobilizari la scurta vreme dupa operatie/accident.

Tot aici apare contractura musculara ce reprezinta starea de tensiune a unui muschi peste limitele fiziologice. La palpare muschiul este ferm, tendonul este intins.

Tot aici apare retractia musculo-tendinoasa. Aceasta apare ca o consecinta a contracturii musculare care se insoteste de scaderea elasticitatii aparatului capsulo-ligamentar. In timp retractia poate deveni ireductibila.

Aceasta retractie in perioada de crestere si dezvoltare, mai ales pe musculatura spastica care se scurteaza. Musculatura spartica nu poate invinge contractia musculara a antagonistilor astfel ca apar pozitii incorecte. La aceasta se mai adauga dezechilibrul ce exista intre cresterea oaselor si cea a muschilor. Muschii sunt spastici, oasele cresc normal astfel incat se va ajunge la deformari ale oaselor, ceea ce impune interventia chirurgicala asupra tendoanelor si a muschilor.

Miscarea contribuie si la modelarea suprafetelor articulare. In conditiile reducerii activitatii articulatia devine rigida. Muschiul spastic contribuie la cresterea rigiditatii articulare. In timp, tesutul din jurul articulatiei sufera si vor apare, initial, redori articulare pentru a ajunge la anchiloza, in final.

Un alt fenomen intalnit este reprezentat de scaderea continutului de lichid sinovial. Tendoanele se dezvolta prin tractiuni exercitate, in mod normal, in planurile functionale. In situatia deformarilor osoase si aceste formatiuni se vor modifica.

B. Demineralizarea osoasa - se insoteste de 2 fenomene care sunt in contradictie unul cu celalalt si care implica imposibilitatea administrarii terapeutice de calciu. Este vorba despre osteoporoza, pe de o parte, si hipercalcemie, pe de alta parte.

Osteoporoza = scaderea tesutului osos mineralizat.

In conditii normale exista un echilibru intre celulele formatoare (osteoblaste) si cele care determina resorbtia osoasa (osteoclaste). In conditii de imobilizare, dezechilibrul intre activitatea osteoblastelor si cea a osteoclastelor duce la o atrofie osoasa.

Exista 2 teorii ce explica osteoporoza:

inhibitia activitatii osteoblastelor

cresterea activitatii osteoclastelor

Se pare ca a 2 a teorie este sustinuta de mai multi autori. Osteoporoza afecteaza intregul schelet, in special insa coloana vertebrala, bazinul si femurul. In acest context orice manevra incorecta duce la fractura pe os patologic.

Rezolvarea problemei se realizeaza prin miscare, mobilizari pasive incepute foarte rapid si sustinute chiar daca sectiunea este ireversibila.

Cresterea oaselor: miscarea favorizeaza cresterea corecta a acestora conform legii lui Delpeche conform situatiei in care cartilajul articular transmite o presiune mica, intra in actiune cartilajul de conjugare si invers.

Osul plasat intr-o pozitie incorecta va avea o crestere anormala si se va deforma, situatie complicata mai ales pentru MI ce suporta intreaga greutate corporala.

In afectiunile neurologice va trebui o atentie mare pentru ca, pe langa osteoporoza, apare reducerea circulatiei la nivel osos, astfel ca aceste nu este hranit adecvat, ceea ce determina cresterea sensibilitaaii la actiunea factorului mecanic → creste riscul de fracturare.

Hipercalcemia – calciu este imobilizat din oase si ajunge in circulatia sangvina, eliminat apoi pe la nivel renal. Prezenta calciului in cantitate mare in sange contribuie la coagularea sangelui catalizand transformarea protrombinei in trombina. La aceasta se mai adauga staza venoasa si deshidratarea, formandu-se conditii pentru aparitia trombilor (cheaguri de sange)

Calciu contribuie la transmiterea influxului nervos si la excitabilitatea neuro-musculara. Orice exces de calciu scade excitabilitatea neuro-musculara fenomen care nu este favorabil recuperarii. Tot calciu genereaza riscul aparitiei calculilor renali, motiv pentru care nu se administreaza calciu ci se incepe mobilizarea.

C. Perturbarea marilor functii: este afectat intregul organism, cele mai multe probleme pe cardio-vascular si respirator, dar sunt probleme si la nivel renal, digestiv, tegumentar.

Tulburarile la nivel cardio-vascular sunt datorate limitarii activitatii musculare si scaderii tonusului venos periferic. Activitatea cardiaca este influentata de redistribuirea sangelui in organism. In pozitie verticala 1 litru sange concentrat la nivel MI, in culcat acest sange trebuie redistribuit ceea ce inseamna o crestere a cantitatii de sange ce ajunge la nivel cardiac. Redistribuirea impune cresterea frecventei cardiace si tensiunii arteriale. Din pacate, aceasta tahicardie oboseste muschiul cardiac si ii scade capacitatea de eficienta, ceea ce impune dozarea adecvata a efortului pe care-l solicitam pacientului.

Hipotensiunea ortostatica – in mediu normal o persoana sanatoasa nu prezinta reactii la trecerea din pozitia declina in ortostatism.

La o persoana care a stat multa vreme in culcat, ridicarea in ortostatism genereaza acumularea decliva a sangelui cu scaderea irigatiei cerebrale, ceea ce poate duce la aparitia sincopelor (lesin), situatie in care ridicarea se face treptat, progresiv, initial in asezat dupa care in ridicat in picioare pentru ca reactiile sa fie minore.

Aparitia edemelor – care inseamna acumularea de lichid in tesuturi, influentata de cresterea presiunii capilare si scadarea presiunii coloidosmotice, presiune scazuta datorita hipoproteinemiei.

Tromboza generata de dezechilibrul la nivelul coagularii de staza venoasa, de leziuni ale endoteliului vascular, de cresterea nivelului de calciu si de deshidratare.

Aparatul respirator – imobilizarea prelungita blocheaza elasticitatea cutiei toracice si limiteaza debitul respirator.

In ortostatism continutul abdominal este distribuit uniform ceea ce realizeaza o presiune intratoracica uniforma. In clinostatism continutul abdominal este distribuit neuniform, produce asupra diafragmului o presiune accentuata in zonele posterioare.

In ortostatism diafragmul favorizeaza ridicarea cutiei toracice, iar in clinostatism miscarile sunt reduse.

Ventilatia la nivelul zonei posterioare este limitata astfel incat apar zone de atelectaza (care nu sunt ventilate), initial atelectazie pasagera, iar treptat poate deveni permanenta. Mai apare staza secretiilor in special in zonele posterioare.

In zona de atelectazie si staza pot apare infectii si se pot forma cheaguri cu microembolii pulmonare. Staza este favorizata, pe de o parte, de lipsa de miscare, pe de alta parte, de tuse care este inefecienta.

Deshidratarea face ca secretiile sa devina vascoase, astfel eliminarea lor este dificila.

Functia respiratorie este afectata si secundar de modificari osoase si de cele ale musculaturii abdominale. Modificarile osoase ce afecteaza coloana vertebrala scad capacitatea vitala, in final, slabiciunea musculaturii peretelui abdominal perturba respiratia si scade posibilitatea eliminarii secretiilor bronsice.

Aparatul renal

Este adaptat sa functioneze adecvat in ortostatism. In pozitia culcat apar numeroase probleme care impun ridicarea pacientului cat mai rapid posibil.

Eliminarea urinei implica relaxarea musculaturii pelvi-perineale si a sfincterelor; dupa relaxare intra in functie reflexul de mictiune. Daca relaxarea nu este corespunzatoare eliminarea urinei se face cu dificultate, frecvent incomplet, astfel ca urina se acumuleaza in vezica si se formeaza globul vezical.

O alta problema este retentia urinei la nivel renal. Contractiile pelistaltice ale uretrelor sunt insuficiente pentru invingerea gravitatiei astfel ca urina stagneaza. Aparitia insuficientei urinare este favorizata de eliminarea incompleta a urinei si de staza urinara. Daca la aceasta se mai adauga si necesitatea unei sonde riscul infectiei este si mai mare.

Aparatul digestiv

Cea mai mare problema este reprezentata de eliminarea materiilor fecale. Constipatia se manifesta prin evacuarea materiilor fecale la intervale mai mari de 48 ore. Generata, aceasta constipatie:

- scade aportul de alimente si lichide

- reducerea musculaturii peristaltice renale

- slabirea musculaturii ce contribuie la eliminarea materiilor fecale

Modificarea la nivelul tegumentului

In conditiile de imobilizare apare o presiune crescuta pe anumite zone tegumentare. Din cauza acestei presiuni circulatia sanguina la acest nivel este scazuta. Cea mai mare problema apare la nivelul zonelor unde osul iese la suprafata. La aceasta se mai adauga iritatia mecanica produsa de haine, precum si de fecale si urina.

Evolueaza in 2 faze:

Initial zona este calda si rosie, la presiune culoarea dispare pentru o scurta perioada de timp, dar ulterior reapare. Orice zona ce ramane rosie la 15 min dupa aplicarea presiunii este o zona potential problematica.

Zona devine albastra sau rosie inchis, dispare caldura ca si tendinta de decolorare la presiune

In cazurile grave, in care diagnosticul intarzie, apare si cea de-a 3 a faza reprezentata de necroza (moarte celulara) si ulcer de decubit (escare) favorizat de o serie de factori:

modificarea metabolismului general al organismului

afectarea sistemului nervos

frecarea tegumentului

dezhidratarea tegumentului

evaporarea deficitara a apei (tegumentul este umed)

perturbarea circulatiei sanguine, contactul cu planul patului sau cu obiectele imbracamintei elastice

Exista 2 tipuri de ulcer de decubit:

a.       ulcer de decubit superficial – la suprafata tegumentului se formeaza o unica cantitate vizibila inca de la inceput

b.      ulcer de decubit profund – problema este generata de aparitia asa numitelor forte de taiere – forte care se manifesta in situatia in care unele tesuturi sunt fixe si apar rupturi. Intr-o pozitie de asezat, tegumentul este fixat, dar tesutul de sub tegument ramane mobil, aluneca si poate suferi rupturi. Se manifesta ca un nodul tare si omogen, rosu, ce evolueaza catre necroza

Mobilizarile

Pentru a realiza mobilizarea, KT recurge la o serie de manevre prin care pacientul este pozitionat in functie de scopul terapeutic.

Manevrele au ca obiectiv:

a.       pregatirea pacientului pentru actiune pe plan psihic si comportamental

b.      adaptarea pozitiei capului si a segmentelor corporale la cerintele programului terapeutic

c.       asigurarea comunicarii si cooperarii dintre pacient si terapeut.

Manevrele pe care   le facem trebuie sa fie corecte, eficiente si sigure, atata pentru pacient cat si pentru kinetoterapeut.

O manevra corecta implica obligatoriu parcurgerea urmatoarelor etape:

a.       informam pacientul asupra actiunii care se va efectua

b.      folosim tipul de priza si contrapriza adecvat

c.       plasarea kinetoterapeutului corespunzatoare in functie de actiunea ce urmeaza facuta

d.      pregatirea corespunzatoare a locului unde se fac manevrele.

Manevrele in linii mari vor fi anumite pozitii si posturari

Pozitionarile



Reprezinta, in general, aliniamentul corpului in raport cu medianul. Este o atitudine statica pe care o adopta segmentele corporale, in mod voluntar in functie de actul motric ce trebuie executat.

Pornind de la acest element, in KT vom folosi 2 elemente de baza reprezentate de:

pozitionare – asezarea corpului pacientului intr-o pozitie favorabila pentru recuperare

2. posturarea – mijloace de tratament pe care se vor impune anumite pozitii corecte

S-au identificat 3 principii de baza:

se porneste de la pozitii fiziologice ce presupun stabilizarea pacientului si limiteaza efectul schemelor motorii patologice

prezvin aparitia deformarilor osoase ce particularizeaza pozitii asimetrice

prevenirea ulcerului de decubit

Si 6 cerinte ale unei bune imobilizari:

pozitia va fi stabila

permite desfasurarea unei activitati

confortabila si nu solicita effort pentru mentinere

absenta durerii

asigura simetria corpului, permite perceperea axului meridian al corpului ceea ce favorizeaza dezvoltarea schemei corporale

sa nu fie obositoare

Atunci cand schimbam pozitia pacientului actionam astfel:

- incepem prin a explica pacientului actiunea, continuam prin a realiza o executie in care oferim doar acel ajutor de care pacientul are nevoie, urmarim starea tegumentelor

Punctele cheie a unei manevrari corecte sunt capul, gatul, umerii si bazinul, in nici un caz MS si MI. Cea mai mare greseala este manevrarea de tragere a membrelor. In situatia in care umerii, centura scapulara sunt bine stabilizate, pacientul are posibilitatea sa desfasoare o actiune. In situatia in care bazinul este bine stabilizat, pacientul are posibilitatea de miscare si control al picioarelor.

In pat – schimbarea pozitiei macar la fiecare 2 ore.

In asezat – schimbarea pozitiei la 30 min

In timpul procesului recuperator pozitionarea asigura mobilizarea corecta a segmentului afectat, combaterea pozitiilor vicioase, formarea reprezentarii corecte a miscarii, posibilitatea de a urmari pacientul.

In timpul zilei, pozitia corecta permite realizarea unor atitudini autocorective prin care se obtine un aliniament corect al scheletului. Pozitiile alese sunt de 2 feluri:

pozitii fundamentale – sunt de baza

pozitii derivate – reprezinta modalitati de punere in practica a pozitiei fundamentale, dar care permit adaptarea unei mari varietati de pozitionare a corpului.

Pozitiile fundamentale

Decubit: DD, DV, DL

DD – asigura relaxarea corecta, completa a corpului. Atentie pentru DD pentru ca in anumite situatii poate apare rotatia externa a soldului cu fixarea MI in pozitii vicioase.

Avantaje: - solicitarea musculaturii este redusa, simetrie corporala, scad efectele negative asupra respiratiei

Dezavantaje: - activeaza tonusul musculaturii pe extensori, in special, la nivelul MS si scaderea de explorare a mediului. Exista cateva variante pentru DD legate de plasarea MS in ceea ce priveste pregatirea pentru manevre.

Pentru manevrarea pacientului

va fi plasat cu un brat asezat sub cap pe partea care se face manevra, celalalt brat este intins pe planul patului, foarte important este ca acesta sa nu ajunga sub corp.

bratele incruciste in fata – face posibila ridicarea, intoarcerea si transportul pacientului

bratele intinse, degetele incrucisate – cuprinde kinetoterapeutul cu mainile lui, sa nu ajunga in zona cervicala si pe omoplati.

la pacientii cu obezitate care nu-si pot incrucisa bratele exista posibilitatea sa-si apuce mainile de la incheieturi pentru ridicare si transport.

DV – nu lasam pacientul in DD multa vreme. Exista tendinte de hiperextensie, de proiectare inainte a mandibulei, senzatia de presiune toracica, basculare anterioara a bazinului cu accentuarea lordozei lombare.

Este o pozitie cu avantaje pentru ca solicita effort muscular scazut, faciliteaza relaxarea musculaturii solicitate in alte pozitii, scade contractia musculara a flexorilor bazinului.

Dezavantaje: - sanse reduse de manevrare a unui obiect, tulburari respiratorii mai ales daca nu poate intoarce capul sau daca mentine capul intr-o anumita pozitie, asimetrie, contractura musculara in timp (torticolis).

In conditii de manevrare din DV bratele sunt foarte importante, cel din partea de care se face manevrarea plasat deasupra capului pentru a nu prinde sunt corp, cel de partea opusa intins de-a lungul corpului.

DL – lateral, dreapta sau stanga pe pat sau pe aparat

Avantaje:

relaxarea musculaturii la nivelul gatului si centurii scapulare

MS este de partea degajata (partea care nu vine in contact cu patul)

poate actiona liber manevrand obiecte

Dezavantaje:

realizeaza o presiune mare pe proeminente osoase, in special la nivelul trohanterian

limiteaza mobilizarea MS care este in zona de contact cu salteaua

Importanta pozitia corpului in DL – capul plasat pe aceeasi linie cu trunchiul ridicat pe o pernuta, MI putin departate, unul dintre membre dus anterior intins sau in flexie la 90o pentru a asigura suport, bratul situat anterior.

Uneori mentinerea pozitiei se face greu si atunci trebuie sa folosim MI de partea degajata pentru sprijin, sau folosim ambele membre pentru sprijin plasandu-le astfel incat coapsa fata de trunchi sa aiba unghi de 90o, gamba fata de coapsa mai mic de 90o, piciorul fata de gamba unghi de 90o.

In sezut – implica dispunerea corecta si uniforma a greutatii corporale pe fese, partea posterioara a coapselor si plantei. Trunchiul, coapsele si gambele, plantele fac unghi de 90o intre ele. In aceasta pozitie trunchiul, gatul si capul sunt plasate pe verticala.

Pozitii fundamentale

Asezat – pozitie care are si avantaje si dezavantaje

Avantaje:

- posibilitatea utilizarii bratelor

- scade riscul aparitiei deformarilor de coloana

- greutatea corporala distribuita simetric

- asigura stabilitate si sprijin pentru trunchi si cap

Dezavantaje:

- obositoare daca este mentinuta timp indelungat

- tendinta de impingere posterioara a bazinului cu flexia trunchiului, ceea ce agraveaza cifoza dorsala.

Variante:

Asezat pe sol cu picioarele intinse: pozitie utilizata mai ales in recuperarea copilului, contribuie la dezvoltarea echilibrului si controlul trunchiului. Mai usor de mentinut daca copilul este plasat pe o pernita cu inaltimea de 5-7 cm.

Este o pozitie in care baza de sustinere este mare si se mai mareste daca picioarele sunt in abductie. In aceasta pozitie este posibila cresterea complexitatii miscarilor trunchiului si bratelor.

Pozitia fata in fata – copilul asezat cu picioarele in abductie, in fata lui sta kinetoterapeutul care isi plaseaza picioarele peste genunchii pacientului (la nivelul spatiului popliteu). Atentie: apararea este lenta, progresiva si cu pauze pentru ca se poate crea staza venoasa.

Asezat pe sol cu genunchii in flexie – pozitie pregatitoare pentru efectuarea miscarilor la nivelul trunchilui, coapsei, gambei si MS.

Asezat cu picioarele incrucisate – pozitie pregatitoare pentru ridicarea din asezat in stand. Se pot executa balansari fata-spate, ridicari, rasuciri, ceea ce dezvolta capacitatea de orientare in spatiu.

Asezat cu picioarele in W (pozitie de televizor) – caracteristica copilului, cu coapsele in abductie, bazinul pe sol, gambele flectate, sprijin pe partea interna a plantei.

- ofera o baza larga de sustinere.

- dezavantaj: nu poate fi mentinuta timp indelungat pentru ca favorizeaza aparitia retractiilor musculo-tendinoase si a deformarilor osoare pe sold, genunchi si glezna.

Asezat la marginea patului – din DL cu genunchii inafara patului, pacientul va fi ajutat sa ajunga in pozitie asezat. Este o pozitie in care se vor executa mobilizari pentru gamba, planta, truchi, cap, gat, MS.

In genunchi –pentru procesul de recuperare este o etapa importanta in drumul catre ortostatism. Baza de sustinere este larga asigurata de genunchi si de degetele de la picioare cu laba in dorsi-flexie. Se formeaza un poligon mare de sustinere, iar centrul de greutate cade in interiorul lui.

In procesul de recuperare se folosesc pozitii derivate:

- pozitia de cvadrupedie

- in genunchi asezat pe calcaie

a. Cvadrupedie – este foarte importanta pentru pacienti cu probleme la nivelul coloanei vertebrale.

Avantaje:

- permite localizarea cu precizie a efectului corectiv a miscarii si a pozitiei la nivelul coloanei vertebrale.

- coloana vertebrala fiind lordozata permite ca miscarile sa fie executate la amplitudine dirijata si localizata.

Exista 6 pozitii corective lordozante:

1. redresata – dreapta, in care efectul corectiv se resimte la nivel L4 – L5

. redresata – trunchiul face fata de verticala un unghi de 15-20o, efect corector L1-L3

3. semiredresata – unghi de 45o, efect corector D11-D12

4. orizontala – trunchiul face 90o cu coapsele, efect corector D8 – D10.

5. semiplecata, unghi 15-20o fața de orizontala (D7 – D5)

aplecata la nivelul solului cu brațele, unghi 45o orizontala (D3 – D3)

Poziții corective pentru scolioza – peste orizontala

Poziții corective pentru curbura lombara – sub orizontala

Cvadrupedia permite executarea unor exerciții cu efect favorabil pe centura scapulara + pelvina asupra curburii coloanei vertebrale. Asigura reeducarea mersurului și dezvoltarea coordonarii.

b. In genunchi pe calcaie - etapa premergatoare cvadrupediei; asigura mișcari coordonate la nivelul trunchiului și MS.

Avatanj - permite executarea unor mișcari la nivelul trunchiului fara pierderea echilibrului

Sprijin pe maini – poziție in care greutatea corpului se face pe maini și pe degetele de la picioare. Puțin folosita in recuperare necesita un nivel mare de forța musculara fiind doar un moment de trecere de la cvadrupedie la cea de DV și invers.

a. sprijin dorsal pe maini derivata din DD – din așezat, picioarele intinse se duc brațele inapoi, palmele cu degetele in abducție, se ridica bazinul iar picioarele vor aluneca pe sol. Este un exercițiu ce asigura dezvoltarea forței musculare la nivelul peretelui abdominal + spate. Din aceasta poziție se pot executa mișcari ale cate unui picior.

Ortostatism – etapa importanta in asigurarea autonomiei de deplasare

Avantaje:
- asigura normalizarea tonusului postural, in mod deosebit prin stimularea musculaturii bazinului, gambelor, labei piciorului, trunchiului

- stimuleaza extensia bazinului, asigurand aliniamentul corporal corect. - contribuie la formarea imaginii corporale in conditii statice apoi dinamice, largeste orizontul asupra mediului.

Atarnat – in care corpul este sustinut de maini fiind in contact direct cu dispozitivul de sustinere.

Se utilizeaza 2 pozitii derivate:

- atarnat la bara fixa cu picioarele pe sol

- atarnat la bara fixa cu corpul plasat pe un plan orizontal (inclinat)



Alegerea acestor pozitii fundamentale este conditionata de urmatoarele aspecte:

- alegerea judicioasa si o folosire adecvata a P.F.

- combinare interdisciplinara a mijloacelor de tratament

- cunoasterea exacta a problemelor de P.S.M si restantului functional a pacientului (gradarea efortului)

Pentru a se ajuta la anumite pozitii, kinetoterapeutul actioneaza asupra pacientului fiind obligat sa cunoasca:

A. prizele si contraprizele

B. miscarile de la nivelul MI

A. Prizele si contraprizele

Priza – modalitate de prindere a unui segment de membru cu scopul de a-l misca, asigurandu-se astfel mobilitatea la nivelul articulatiei

Dorinta este de a realiza un brat de parghie cat mai lung astfel ca priza se aplica distal fata de articulatia ce trebuie mobilizata.

Contrapriza – modalitatea de fixare a articulatiei cat mai aproape de articulatia ce trebuie mobilizata.

Exista mai multe tipuri de prize si contraprize, in functie de scopul urmarit, articulatia ce trebuie mobilizata, modul de cooperare cu pacientul, numarul de persoane ce asigura mobilizarea.

Prizele si contraprizele pot fi:

a. pentru mobilizari pasive

b. pentru sustinere

c. pentru transport

a. Prize pentru mobilizari pasive se aplica pentru articulatiile de la nivelul MS si MI. Pot fi fine si ferme.

Priza fina se executa cu policele si indexul, utilizate pentru mobilizarea degetelor: - pensa index-police

- in cleste – intre police si degetele 2-5 flectate. Se prefera la pacientii cu dimensiuni mari.

Priza ferma aplicabila pentru membre. Se executa cu toata palma. Segmentul cuprins in palma (bratara) intre police si degetele 2-5. Utilizat pentru antebrat, brat, gamba, coapsa.

b. Prize pentru sustinere implica un spectru larg de actiuni reprezentate de intoarcere, ridicare, redresare, deplasare.

Intoarcerea - priza este obligatorie doar la nivelul umarului si bazinului. NU se executa intoarcerea tragand de MS.

Este importanta plasarea Kt: se va plasa pe partea care se executa miscarea punand mana pe umarul si bazinul de partea opusa directiei de deplasare. Actiunea se realizeaza prin tractiune si nu prin impingere. Este o actiune mai usor de realizat, efort mai mic, mai putin periculoasa pentru pacient.

Ridicarea – pozitia culcat a pacientului. Folosim priza antebrat: Kt-ul isi aseaza antebratele la nivelul diverselor segmentelor corporale alea pacientului.

In situatia in care pacientul nu-si controleaza capul → extensie → se foloseste varianta a prizei antebrat in __________ ______ ____ ___

este oblic (coloana vertebrala, omoplat, pe sub cap)

Priza in bara – aplicarea se face de brat sau antebrat, bara e la nivelul cotului (sau la nivelul pumnului). NUMAI LA PACIENTII CU MOBILITATE care au nevoie de putin ajutor.

Redresare (coloana vertebrala) – se actioneaza simetric tragand se umeri cu degetele 2-5, cu policele apasand omoplatii

Deplasare – aplicate in functie de posibilitatea pacientului. Se foloseste priza in arc – Kt-ul plasat in spatele pacientului il sustine de talie sau bazin in functie de dimensiunile celor doi. IMPORTANT: mobilitatea pacientului. Initial cei doi sunt lipiti Kt-ul blocand cu corpul sau pe cel al pacientului. Progresiv insa distanta creste pana cand pacientul capata mobilitate.

Reciproca de umeri – pacientul pune bratele pe umarul Kt-ului. Kt-ul vine din exterior si isi trece bratele pe dupa umerii pacientului. Initial distanta dintrei cei 2 este mica blocand cu propriul corp corpul pacientului, pentru ca ulterior distanta sa creasca.

Prieteneasca – pacienatul e mai mobil, cei 2 stau in lateral. Kt-ul isi pune mana pe umarul pacientului astfel incat corpul Kt-ului il sustine pe cel al pacientului.

La brat – pacientul cu mobilitate mare se sprijina cu mana de antebratul Kt-ului plasandu-si cotul la nivelul soldului Kt-ului.

c. Folosirea prizelor de transport depinde de greutatea pacientului, de mobilitatea sa.

Priza de coate – pacientul asezat cu bratele incrucisate si aplecat in fata, Kt-ul plasat in fata pacientului il apuca de coate pentru a-l deplasa.

TMB – C4

Miscarile de la nivelul membrelor inferioare

Pentru kinetoterapeut manevra este relativ usoara atunci cand este executata de la nivelul MI cu trunchiul obligatoriu drept (trunchi in popic)

In acest sens, au fost realizate 3 tipuri de fente:

- mediana

- anterioara

- laterala

In fenta mediana actiunea implica flexia si extensia MI realizata cu genunchii departati.

Fenta anterioara implica plasarea picioarelor in plan antero-posterior. Piciorul plasat in fata este intins, cel din spate este in flexie. Miscarea este de trecere a greutatii corporale de pe un picior pe celalalt astfel incat cel anterior ajunge flexat, cel posterior in extensie.

Fenta laterala – plantele sunt asezate pe aceeasi linie si departate. Piciorul din dreptul pacientului este in flexie, celalalt este in extensie pe directia de deplasare. Kt-ul isi misca greutatea corporala de pe un picior pe celalalt. Cel care a fost in flexie ajunge in extensie, cel in extensie ajunge in flexie. In timpul acestor miscari trunchiul se deplaseaza in sens lateral si permite executarea manevrei.

Executarea manevrelor, in acest mod, este sigura pentru Kt si pacient prin aceea ca reduce la minim riscul de accident. (riscul ca Kt-ul sa scape pacientul)

Sunt sigure si pentru Kt in situatia in care :

- spatele este drept

- se realizeaza contractia muschilor abdominali

- Kt-ul isi mentine centrul de greutate la nivel bazei de sustinere

In acest sens a fost stabilit un spatiu sigur de munca, spatiu delimitat de un cerc imaginar cu diametrul de 40 cm si in interiorul caruia se lucreaza fara probleme. S-a mai stabilit existenta unei zone sigure de munca plasata pentru Kt intre solduri si zona toracica medie (la nivelul peretelui abdominal)

Realizarea manevrarii pacientului implica 4 mari actiuni:
a. intoarceri

b. deplasare laterala in pat

c. ridicare si deplasare

d. transfer

Actiunile se desfasoara pasiv atunci cand pacientul nu le poate executa singur si activ asistat atunci cand executia este realizata de pacient dar in urma unui instructaj pe care-l face Kt-ul. Practic nu mai este posibila executia miscarii in modul realizat de o persoana sanatoasa, dar pacientul devine independent daca executa miscarea asa cum il invata Kt-ul.

Intoarcerile executate pasiv si activ asistat

- din DD in DL poate fi pasiva; Kt-ul terapeutul realizeaza tractiuni simultane la nivelul umarului si bazinului pacinetului. Tractiunea se realizeaza pana in momentul in care pacientul ajunge in pozitia dorita.

Pentru anumiai pacienti se impune stabilizarea pozitiei realizate cu ajutorul pernei sau a unui sul de burete plasat in spatele bolnavului. Stabilizarea se mai poate obtine si prin deplasarea MI de partea degajata astfel incat el sa fie in flexie cu genunchiul in contact cu planul patului.

Cand pacientul capata o oarecare mobilitate il vom invata sa execute manevra activa. In acest sens, se deplaseaza catre lateral MI plasat pe partea spre care se face intoarcerea. Aceasta deplasare antreneaza automat trunchiul si plasarea acestuia in DL.

- din DD in DV – in executia pasiva actiunea parcurge 2 etape:

- in I etapa, prin tractiune de umar si sold pacientul este adus in DL. In aceasta pozitie suntem atenti la piciorul de partea degajata care se intinde si se departeaza de piciorul plasat pe planul patului. De asemenea, bratul de partea degajata este dus de Kt in lateral pentru a nu fi prins sub trunchi in momentul in care continuam actiunea.

- in a II a etapa se continua tractiunea pana cand pacientul ajunge in decubit ventral

In contextul unui pacient mobil trecem la actiunea activa asistata:

- pacientul deplaseaza piciorul de partea degajata cat mai mult in lateral,moment in care ajunge in DL. In aceasta faza, bratul va fi intins intr-un unghi de 45o pentru a nu ramane blocat.

- din DV in DD – la manevra pasiva se repeta miscarile de tractiune pe umar si sold.

La manevra activ asistata pacientul impinge in planul patului pana ajunge in DL. Impingerea se realizeaza initial in pod, apoi in palma asezata cu degetele in abductie. Acordam atentie bratului de partea opusa, directia de deplasare care va fi ridicat deasupra capului astfel incat el nu va fi prins sub trunchi in pozitia de DL. Dupa ce pacientul se stabileste in DL se continua impingerea pana ajunge in DD.

Deplasarea laterala in pat se executa, in special, din pozitia de DD, tot pasiv si activ asistat.

Pasiv – actiunea se desfasoara obligatoriu in 3 momente, obligatoriu folosind priza antebrat in unghi drept. In nici un caz nu se manevreaza toracele apucand de o parte si de alta a umerilor, bazinul apucand soldurile, picioarele apucand gleznele.

Etape:

- initial deplasam in pat trunchiul si capul

- deplasarea MI pana ajung pe acelasi plan cu trunchiul

- deplasarea bazinului

Obligatoriu Kt-ul este atent la aliniamentul corporal pentru ca pacientul poate sta in aceasta pozitie un anumit timp, ceea ce creaza conditii aparitiei pozitiilor vicioase si a unor deformari osoase in timp.

Activ asistata – in momentul in care pacientul capata mobilitate el va fi invatat sa se deplaseze singur in pat, dar vom insista tot pe manevra in 3 timpi:

- in I etapa deplaseaza trunchiul. In acest sens, aseaza mainile de-a lungul corpului, una foarte aproape si sprijinita pe pat, cea de partea sensului de deplasare la distanta. Actioneaza simultan, mana de sprijin impingand capul si umerii in lateral, cea de la distanta executa tractiunea.

- in a II a etapa piciorul sanatos in flexie cu planta asezata pe pat si plasat la distanta. Trage deplasand si piciorul bolnav.

- in final se deplaseaza bazinul pana se ajunge pe aliniamentul corporal

Ridicare si deplasare:

- pasiva cu 2 ajutoare folosita pentru pacientii imobilizati si mai ales pentru cei cu greutate corporala foarte mare. In situatia in care se constata ca nu se poate manevra singur pacientul, este de preferat sa chemam ajutoare.

Ajutoarele isi plaseaza bratele pe sub umerii si genunchii pacientului, ajutoarele fiind plasate de o parte si de alta a patului, vor actiona simultan ridicand pacientul.

- cu ajutor simplu – o actiune executata pasiv-activ, aplicabil pentru un pacient cu o oarecare mobilitate. Important este ca pacientul si Kt-ul sa actioneze simultan. Kt-ul cu priza antebrat pe sub axila isi plaseaza un brat pe sub umeri, celalalt la nivelul feselor. Executa fenta laterala, ceea ce-i permite sa-l ridice si sa-l inpinga spre inainte. In acelasi timp, pacientul are picioarele flectate, cu plantele pe pat si executa si el o impingere in picioare.

- prin tractiune – manevra pasiv-activa in care pacientul are bratele plasate pe umarul Kt-ului cu degetele inclestate (in nici un caz pe gatul Kt-ului pentru ca este o zona care va suferi presiune si se risca o fractura de vertebra). Pacientul inpinge in picioare si trage de brate. In acelasi timp, Kt-ul foloseste fenta anterioara, ceea ce favorizeaza deplasarea spre inainte a pacientului.

- cu ajutotul trapezului - implica o actiune activa asistata efectuata. Pacientul, in acest context, impinge in planul patului cu piciorul sanatos si trage de trapez folosind forta musculara a MS sanatos. Este important sa ajungem aici pentru ca in acest context pacientul isi va schimba pozitia de cate ori va simti nevoia evitand aparitia complicatiilor.

Metoda poate fi folosita si pentru ridicarea pacientului in pozitia asezat. Realizarea unei tractiuni puternice cu MS va antrena ridicarea trunchiului la verticala.

O alta actiune importanta este trecerea din culcat lateral in asezat la marginea patului, trecere realizata cu ajutor. Pacientul si Kt-ul vor actiona concomitent, miscarea fiind pasiv-activa. Pacientul deplaseaza picioarele in afara planului patului si impinge concomitent in mana plasata pe planul patului, mana care este desfacuta cu degetele in abductie ceea ce realizeaza o suprafata mare de apasare. In acelasi timp, Kt-ul aflat in fata pacientului foloseste priza antebrat in unghi drept plasat sub trunchiul pacientului. Concomitent Kt-ul monitorizeaza deplasarea piciorului prin plasarea unei maini la nivelul genunchiului unui picior. Greutatea piciorului aflata in afara planului patului favorizeaza ridicarea trunchiului la verticala.

In primele faze ale recuperarii mentinea pozitiei in asezat se realizeaza cu dificultate astfel incat invatam pacientul sa foloseasca mana sanatoasa ce este dusa la spate cu palma deschisa si degetele in abductie.

Ridicarea independenta din culcat in asezat. Actiune activ asistata pentru ca in I faza va fi supravegheat de Kt. Pacientul deplaseaza picioarele in afara patului, timp in care impinge puternic in maini pentru a ridica corpul. In aceasta actiune de impingere este important modul in care sunt plasate mainile, cea de partea degajata plasata la marginea patului aproape de bazin, cea din partea spre care este culcat pacientul cu sprijin pe cot, antebrat si palma.

Ridicarea din asezat la marginea patului in ortostatism utila la pacientii cu mobilitate buna. Executata pasiv-activ cu Kt-ul plasat in fata pacientului si care actioneaza folosind propriul corp pentru a stabiliza corpul pacientului. Intr-un anumit moment pacientul aluneca, fesa din partea piciorului liber spre sol sprijinind permanent genunchiul de piciorul Kt-ului. In moment in care ajunge cu planta pe sol aceasta va fi blocata de planta Kt-ului. Daca nu poate fi executata de pacient, miscarea va fi executata de Kt. In a II a etapa pacientul aluneca si cu cealalta fesa ajungand in pozitie de sprijin cu ambele plante pe sol. In final, pacientul este ajutat sa se desprinda de planul patului si sa ajunga in ortostatism.

Transfer – modalitati:

- pasiv in care pacientul nu intervine

- pasiv- activ in care pacientul colaboreaza

- activ dirijata in care pacientul executa tot, Kt-ul sustine diferite actiuni

Transferul pasiv cu 2 ajutoare – pentru un pacient imobilizat sau obez:

- un ajutor apuca pacientul pe sub axile, in priza antebrat, celalalt cuprinde picioarele in zona genunchilor (spatiu popliteu). Ajutoarele actioneaza concomitent transferand pacientul pe pat, masa de lucru, in fotoliu rulant.

In situatia unor dimensiuni mai apropiate de dimensiunile Kt-ului se foloseste transferul cu un ajutor. Manevrarea pacientului se face in 2 timpi:

- I – se foloseste prinza antebrat pe sub axila executand tractiuni pe antebratele incrucisate, deplaseaza astfel trunchiul si bazinul pacientului care va fi asezat din pat pe fotoliu rulant

- II – apuca MI de sub spatiu popliteu si se deplaseaza avand grija la aliniamentul corporal. Daca facem acest transfer de pe pat pe fotoliul rulant este necesar sa pregatim fotoliul rulant: il aducem paralel cu patul, punem frana si indepartam suportul pentru brate de pe partea catre care se face transferul.

Important este sa ajungem in etapa urmatoare in care pacientul devine capabil sa realizeze transferul activ de pe pat pe fotoliul rulant.

Pentru aceasta patul si fotoliul rulant sunt paralele, fotoliul are frana pusa, nu se indeparteaza suportul pentru brate:

- I – pacientul cu bratul drept apuca suportul departat, cu bratul stang apuca suportul apropiat.



- II – pacientul impinge in brate pentru a ridica trunchiul si a-l deplasa pana ajunge in dreptul fotoliului rulant.

- III – indoaie incet bratele pana se aseaza in fotoliu

- IV – pacientul apuca fiecare gamba si o plaseaza pe suportul pentru picioare.

In momentul in care vrem sa facem transferul de pe fotoliul rulant pe scaun, deplasarea se face pasiv-activ:’

- se pregateste mai intai fotoliul, care este plasat paralel cu scaunul, cu frana pusa, suportul pentru brate din apropierea scaunului este indepartat.

- pacientul sta cu bratele incrucisate, cu talpile pe sol, trunchiul aplecat in fata. Kt-ul sta in fata pacientului, va folosi priza de coate pentru a ajuta ridicarea pacientului de pe fotoliu, prin fandare laterala deplaseaza pacientul pe scaun. Concomitent pacientul intervine, impinge in picioare, realizand extensia genunchilor ceea ce usureaza executia miscarii.

TMB – C5

Posturarile

Posturarile implica utilizarea in scop terapeutic a unei anumite atitudini corective. Aceasta atitudine corectiva, impusa muschilor si articulatiilor, va fi orientata catre dobandirea unei amplitudini mai mari a miscarii si catre prevenirea aparitiei retractiilor musculo-tendinoase.

Utilizarea posturarilor in scop terapeutic impune respectarea urmatoarelor recomandari:

- aplicarea trebuie insotita de acceptarea si cooperarea totala a pacientului. In acest sens el va fi informat asupra rolului posturarilor in obtinerea succeselor terapeutice

- pacientul trebuie informat asupra relatiei ce exista intre posturari si diferitele tehnici terapeutice pe care le folosim in timpul programului de recuperare

- pacientul va trebui informat in legatura cu posturarile corective care nu sunt intotdeauna confortabile

- uneori posturarile au rol antalgic, caz in care pacientul trebuie sa colaboreze cu Kt in vederea aplicarii procedeelor terapeutice si renuntarii la pozitiile antalgice.

Trebuie sa insistam uneori pe aceasta renuntare deoarece pozitiile acestea antalgice pot sa nu fie in concordanta cu programul terapeutic. Mentinerea indelungata a unei pozitii antalgice poate contribui la aparitia deformarilor osoase sau a retractiilor musculo-tendinoase. Pe de alta parte, pacientul poate fi rezistent la solicitarea terapeutului de a folosi pozitiile terapeutice, pozitii in care apare durerea.

- durata mentinerii unei posturi este diferita in functie de natura, gravitatea si stadiul de evolutie al afectiunii

Posturile vor permite realizarea a doua obiective de baza ale programului recuperator:

1. Obiectivul morfologic, de prevenire si corectare a deformarilor osoase si retractiilor musculo-tendinoase

2. Sedativ – de prevenire si suprimare a durerii

Tehnica adoptarii posturilor

In functie de efectul urmarit si de scop, posturile pot fi folosite pentru:

- constientizarea pozitiei corecte a unui segment corporal

- asigurarea supletei articulatiei

- a suprima durerea

Realizarea acestor obiective impune folosirea gravitatiei, a actiunii subiectului insusi sau a unor tehnici asociate care asigura executarea unei miscari in care nu este intens solicitata forta grupelor musculare de la nivelul unei articulatii.

Gravitatia contribuie la asigurarea mobilitatii articulare. Segmentul de membru ce trebuie mobilizat este scos in afara suprafetei de lucru, moment in care intervine atractia gravitationala, astfel ca segmentul respectiv va ajunge in flexie sau in extensie, in functie de pozitie pacientului.

De exemplu, din pozitia DD deplasam gamba in afara mesei de lucru, situatie in care apare flexia. In timpul exercitiului insa, Kt-ul sprijina gamba pentru ca executia sa fie lenta si dirijata. Kt-ul si pacientul trebuie sa aiba controlul permanent al segmentului corporal mobilizat. Este un procedeu valabil pentru toate segmentele corporale la nivelul carora exista probleme legate de realizarea flexiei sau a extensiei.

Actiunea subiectului insusi se manifesta asupra unui segment corporal. Pacientul are formata schema corporala si lateralitatea, astfel ca el observa abaterile care apar de la normal, abateri care apar cu inaintarea in varsta. Este vorba de abaterile de mica intensitate care apar treptat, cele de mare intensitate fiind usor remarcabile.

Actiunea subiectului parcurge 2 etape:

. initial pacientul devine constient, remarca pierderea abilitatii unei anumit segment corporal. El remarca, de exemplu, ca nu mai are forta intr-o mana sau ca se impiedica foarte usor cu un anumit picior.

se apeleaza la Kt care structureaza un program ce este realizat la domiciliu de catre pacient. Kt-ul monitorizeaza acest program, dar pacientului ii revine sarcina de a acorda atentie pozitionarii corecte a segmentului corporal problema.

In acest context pacientul dobandeste constiinta unei pozitii corecte pe care trebuie sa o adopte si apoi sa o mentina. Uneori mentinerea acestei pozitii se realizeaza cu un efort constant.

Folosirea unor tehnici asociate

Sunt 2 mijloace ajutatoare pe care le folosim, reprezentate de mainile Kt-ului si apa.

Mainile Kt-ului asigura pozitionarea pacientului in functie de necesitatile de moment. Mana Kt-ului poate fi modulata in functie de scopul urmarit, actiunea poate fi reluata la un anumit interval de timp. Din pacate, in timpul desfasurarii programului recuperator inerent apare oboseala, astfel ca nu putem mentine acceasi cota calitativa pe o perioada mare de timp.

Al doilea element este reprezentat de asocierea balneoterapiei, deci asocierea apei care:

- ofera posibilitatea asigurarii unui grad mare de dificultate

- permite folosirea unui numar mare de actiuni

- asigura prelungirea perioadei de lucru.

Apa are o densitate de 820 ori mai mare decat a aerului, astfel ca poate fi folosita ca mijloc de crestere a rezistentei.

Exercitiile terapeutice in apa sunt foarte importante pentru:

- perceperea pozitiei corpului

- drenajul circulator si respirator

- stimularea senzoriala

- decontracturare, datorita inhibarii reflexelor de incordare a antagonistilor

Foarte important este insa temperatura apei. Apa rece poate determina accentuarea spasmului la persoana cu spasticitate si genereaza aparitia hipotermiei. In situatia in care pacientul are tulburari de sensibilitate, astfel ca el nu isi da seama de efectul apei reci si a vasoconstrictiei pe membrele paralizate, temperatura de confort a apei, care nu genereaza reactii este de 27oC.

Intre 0 – 26oC baia este rece fiind generatoare de scaderi ale temperaturii corpului. Intre 26 – 350C este baia neutra fara efecte asupra temperaturii corpului. Peste 350C este baia calda care are efect asupra corpului.

Este posibila realizarea unei variatii a temperaturii apei in functie de scopul urmarit:

- putem realiza o baie calduta, cu o temperatura intre 20 – 320C, cea mai indicata este 270C, in nici un caz sub 200C (pielea umeda are o conductibilitate mai mare decat cea uscata, apare imediat senzatie de frig, frisoane, contractii musculare ceea ce reprezinta un fenomen nedorit).

- la 32-370C este o baie calda, o baie neutra in care temperatura apei este apropiata de cea a corpului

- la 38-450C este o baie fierbinte generatoare de vasodilatatie periferica. Va trebui sa fim atenti la baia fierbinte pentru ca sunt pacienti cu tulburari de sensibilitate, iar acestia nu vor percepe senzatii deosebite la contactul cu apa fierbinte existand riscul de aparitie al arsurilor.

Pozitionarile in apa calda sunt benefice deoarece:

- asigura vasodilatie periferica

- scad tensiunea arteriala

- produc senzatie de bine datorita actiunii sedative a apei

Efectele terapeutice sunt reprezentate de:

- obtinerea unei autonomii relative a corpului

- rezultate pozitive in ce priveste mobilitatea articulara

- permit perceperea miscarii segmentelor, fenomen foarte important la toti pacientii, dar major la cei cu handicap sever

- asigura relaxarea musculara

- faciliteaza reeducarea functionala a segmentelor corporale

Posturarea in apa implica asigurarea protectiei folosind materiale gonflabile ce asigura flotabilitate, respectiv colaci de cauciuc, pluta, material plastic.

Tipuri de posturi

Vom folosi 3 tipuri de posturi:

1. antalgice

2. corective

3. de facilitare

Posturile antalgice sunt pozitii adaptate de pacient in mod spontan si la care se recurge pentru suprimarea durerii. Pacientul recurge la aceste posturi mai ales in timpul puseelor evolutive. Postura aleasa previne aparitia durerii sau o reduce, fiind mentinuta de pacient de la cateva ore pana la cateva zile, ceea ce poate avea uneori efecte negative, conducand la aparitia deformarilor osoase.

Posturile corective sunt posturi utilizate in scopul recapatarii mobilitatii pierdute. Aceste posturi sunt indicate in redori ale partilor periarticulare, in afectari ale muschilor, aponevrozelor si tendoanelor, indifenrent daca acestea se insotesc sau nu de retractii. Frecvent posturile corective sunt dublate de mobilizari pasive ceea ce mareste amplitudinea miscarii si sunt asociate cu expunere la o sursa de caldura (aer cald) sau aer rece (comprese cu apa rece care scad reactia inflamatorie).

Posturile corective pot fi de 3 feluri:

a. autocorective

b. sustinute

c. fixate (de imobilizare)

Posturile autocorective – in functie de scopul lor, acestea pot fi:
- de redresare

- specifice

Posturile de redresare a pozitiei corpului sunt folosite ca urmare a dorintei de a corecta o deficienta. In acest sens pozitiile acestea de redresare se adreseaza, in special, copilului care va fi atentionat de membrii familiei asupra pozitiei incorecte in banca si la birou, pozitia incorecta in ortostatism, asupra a ceea ce numim atitudine scoliotica, cifotica sau lordotica, atitudine prezenta in ortostatism sau in asezat.

Este importanta aceasta atentionare pentru ca aceste atitudini pot fi corectate prin efort de vointa, element profilactic deosebit de important datorita actiunii legii lui Delpeche dupa care repartitia inegala a presiunii la nivelul cartilajului articular determina activarea cartilajelor de conjugare din vecinatate, ceea ce duce la cresteri inegale ale oaselor.

La adult problema este mai putin grava in sensul ca acesta remarca singur atitudinile adoptate intr-un anumit moment ceea ce ii permite sa constientizeze pozitia corecta si sa depuna efort pentru a o mentine.

Posturile specifice in care pacientul este invatat sa se pozitioneze au o maniera deosebita, uneori mai putin confortabila.

De exemplu: in discopatii lombare pacientul va fi plasat in DD cu genunchii flectati, cu o perna sub coapse, cu perne sub cap si trunchi, ceea ce va realiza un unghi de 1200-1500 intre planul coapselor si a trunchiului, realizandu-se o pozitie de suprarepaus. In redresarea coloanei vertebrale se foloseste pozitia asezat cu spatele la perete. In algii vertebrale joase se foloseste DD cu coapsele si gambele flectate, cu plantele sprijinite pe sol sau perete. In acest context, coloana vertebrala se apropie de planul patului, curbarile se redreseaza, articulatia intervertebrala este degajata, discul pus in repaus.

Posturile sustinute sunt utilizate in situatia in care pacientul nu are posibilitatea de a mentine singur si timp indelungat o anumita postura.

In acest sens vom folosi mijloace ajutatoare cum ar fi saci de nisip, benzi elastice, curele, suluri, perne mici si dure, scripeti cu contragreutati. Astfel, la nivelul patului se pot realiza amenajari cum ar fi:

– folosirea unei plansete sub saltea sau pat tare ce asigura rectitudinea coloanei vertebrale.

- folosirea unui montaj de tractiune – sustinere numita trapez

- folosirea de suluri, saci de nisip, perne dure pentru mentinerea pozitiei de DL

- folosirea de suluri, saci de nisip, perne dure pentru ridicarea toracelui și a capului la copil in DV, fiind o etapa inițiala pentru recuperarea mersului in patru labe

- se poate folosi patul basculant, curele, benzi elastice pentru menținerea trunchiului in poziție verticala

Utilizarea acestui inventar obliga Kt-ul și pacientul sa cunoasca:

- poziția corecta ce trebuie adoptata

- modul de utilizare a acestor mijloace

- durata de timp cat pot fi menținute

- rezultatul ce se obține prin utilizarea lor

Posturi fixate (de imobilizare)

Imobilizarea temporara sau menținerea unui segment intr-o poziție corectiva se realizeaza cu ajutorul unui aparat special datorita caruia pacientul nu mai are posibilitatea de a mobiliza articulația respectiva sau de a deplasa voluntar segmentul supus imobilizarii. Din pacate, in timpul imobilizarii pot apare o serie de probleme, de aceea evitarea consecințelor imobilismului prelungit se realizeaza cu ajutorul contracțiilor izometrice.

Imobilizarea se realizeaza prin aparat gipsat, materiale sintetice sau metale ușoare, corsete, atele.

Imobilizarile sunt utilizate pentru consolidarea fracturilor, luxațiilor, entorselor și cu totul excepțional pentru corectarea devierilor osoase din timpul perioadei de creștere și dezvoltare a copiilor și adolescenților.








Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 SCHITA DE PROIECT DIDACTIC GEOGRAFIE CLASA: a IX-a - Unitatile majore ale reliefului terestru
 PROIECT DIDACTIC 5-7 ani Educatia limbajului - Cate cuvinte am spus?
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 Proiect - masurarea si controlul marimilor geometrice

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 LUCRARE DE DIPLOMA MANAGEMENT - MANAGEMENTUL CALITATII APLICAT IN DOMENIUL FABRICARII BERII. STUDIU DE CAZ - FABRICA DE BERE SEBES
 Lucrare de diploma tehnologia confectiilor din piele si inlocuitor - proiectarea constructiv tehnologica a unui produs de incaltaminte tip cizma scurt

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 LUCRARE DE LICENTA CONTABILITATE - ANALIZA EFICIENTEI ECONOMICE – CAI DE CRESTERE LA S.C. CONSTRUCTIA S.A TG-JIU
 Lucrare de licenta sport - Jocul de volei
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 PROIECT ATESTAT MATEMATICA-INFORMATICA - CALUTUL INTELIGENT
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM




Pregatirea psihica si raportul ei cu ceilalti factori ai antrenamentului sportiv
Interviu cu invitatul peter reid, manager la fc sunderland
Motivatia in fotbal - teoria si practica auto-determinarii
Pregatirea fizica in jocul de baschet
Sistemul nervos central si efortul fizic
LUCRARE DE LICENTA EDUCATIE FIZICA SI SPORT - Studiu statistic privind eficacitatea procedeelor de aruncare la poarta la nivelul jucatorilor specializ
IMBUNATATIREA EFICIENTEI JUCATORULUI LIBERO
Obiectivele de instruire in lectiile cu studentii




Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu