Romania si Organizatia Internationala a Muncii

Romania si Organizatia Internationala a Muncii

1. Romania - prezenta activa in cadrul Organizatiei Internationale a Muncii

Relevarea contributiei Romaniei in cadrul acestei organizatii este nu numai istoric interesanta, dar si necesara pentru a putea proceda la formularea unor concluzii privind participarea tarii noastre la Organizatia Internationala a Muncii, inclusiv la sublinierea raportului dintre legislatia muncii, respectiv a securitatii sociale si conventiile OIM, iar pe aceasta baza, sa identificam pe acelea care ar putea face, in perspectiva, obiectul unor ratificari[1].

Participarea tarii noastre la activitatea acestei prestigioase organizatii interna­tionale poate fi impartita in cinci mari perioade: 1. Perioada interbelica (1919-1942); 2. Perioada 1945-1956; 3. Perioada 1956-1975;  Perioada 1975-1989 si 5. Perioada din decembrie 1989 pana in prezent.

Romania si Organizatia Internationala a Muncii in anii 1919-1942

Participarea Romaniei la conferintele premergatoare constituirii OIM

Ideea unei reglementari internationale a muncii s-a nascut, dupa cum am aratat deja, la sfarsitul secolului al XlX-lea, in cadrul demersurilor in favoarea acesteia semnalandu-se si prezente romanesti.

Desi nu a participat la Conferinta internationala cu caracter tehnic de la Berna din 1905, Romania este prezenta insa, un an mai tarziu, la Conferinta internationala diplomatica care adopta doua conventii internationale prin care se interzicea munca de noapte a femeilor si copiilor in industrie si folosirea fosforului alb in fabricarea chibriturilor. Romania se numara printre statele care au ratificat cea de a doua conventie, iar, prin Legea Lahovary, transpune, in linii generale, si dispozitiile privind munca de noapte a femeilor si copiilor in industrie. Participarea Romaniei la aceasta conferinta este cu atat mai semnificativa cu cat atunci, dupa cum am aratat, s-au pus bazele noii ramuri de drept international - dreptul international al muncii.

Ratificarea celor doua conventii de Romania nu este un act intamplator, de simpla adeziune la ideea care capatase deja teren pe plan european, ci reprezinta urmarea unei evolutii a legislatiei nationale referitoare la relatiile de munca.

Dupa cum s-a subliniat deja in literatura de specialitate[2], primele reglementari in materie au fost adoptate, in tara noastra, la sfarsitul secolului al XlX-lea si inceputul secolului XX, ca urmare a dezvoltarii industriale, a aparitiei si dezvoltarii muncii salariate. In aceasta perioada sunt elaborate si primele masuri legale pentru „incura­jarea si protectia industriei nationale'; iau fiinta asociatii, cluburi muncitoresti, se creeaza organizatii sindicale, incep sa se desfasoare actiuni greviste.

Primele reglementari avand ca obiect conditiile de igiena si de protectie a muncii sunt Legea sanitara din 1885 si Regulamentul industriilor insalubre din 1894, care este considerat - unanim - drept actul normativ care a pus bazele legislatiei muncii in Romania.

In suita reglementarilor importante, ar fi nedrept sa nu amintim Legea din 1902 a meseriilor si Legea din 1906 cu privire la protectia muncii minorilor si femeilor in asezamintele industriale.

In intervalul 1909-1912, este adoptat un complex de legi ce au ca obiect politica sociala: Legea asociatiilor; Legea pentru cooperativele de muncitori si meseriasi; Legea referitoare la masurile de siguranta pentru cazane, masini si instalatii mecanice; Legea asupra repaosului duminical; Legea pentru incurajarea industriei nationale etc. Tot din anul 1909, dateaza primul proiect al legii contractelor de munca, lege ce va fi adoptata mai tarziu, in 1929. in anul 1912 a fost elaborata Legea pentru asigurarile muncitoresti[3].

In intervalul 1895-1914, au fost adoptate, urmarea evolutiilor din viata social politica si economica, dar si a presiunii miscarii muncitoresti, 11 legi care, dincolo de limitele lor, exprima o anume preocupare a guvernelor Romaniei fata de conditiile de munca si viata ale lucratorilor, de structurarea unor programe de politica sociala.

Participarea Romaniei la OIM intre anii 1919-1928

In calitatea sa de semnatara a Tratatului de la Versailles, Romania este membra fondatoare a Organizatiei Internationale a Muncii, manifestandu-si, de-a lungul anilor, atasamentul sau fata de idealurile acestei organizatii.

Intre cele doua razboaie mondiale, Romania a luat parte la aproape toate sesiunile Conferintei OIM4, fiind reprezentata, de regula, de delegatii guvernamentale. In acest interval , Romania aratificat un numar de 17 conventii din cele 67 elaborate de OIM.