Calculul rotilor de triangulatie

Calculul rotilor de triangulatie

Calculul orientarilor

θAG = θ + α1  θAB din I = θAG din VI

θBG = θ ± 200° + ß1

θCG = ± 200°- ß1 + α2

Calculul laturilor

Baza AB masurata se reduce la orizont, iar celelalte laturi se obtin prin aplicarea teoremei sinusurilor din fiecare triunghi.

AB/sinγ1 = AB/sinβ1 = BGsinα1; AG = AB sinβ1/ sinγ1; BG = AB sinα1/ sinγ1;

BG/sinβ2 = BC/ sinγ2 = CG/sin α2 latura AG din I = latura AG din VI

Calculul coordonatelor punctelor retetei

Se determina functie de lungimea si orientarea laturilor

Se atribuie coordinate punctului A.

X B = X A + AB cos θ XC = XB + BC cos θBC

YB = YA + ABsin θ  YC =YB BC cos θBC

A trebuie sa fie egal cu coordonata A de la care s-a pornit.

Diferenta maxim 1 cm/1mm.

Daca un punct al retelei este definit in reteaua geodezica se porneste de la acele coordonate.

Calcuclul cotelor punctelor de triangulatie locala

Cotele se detrminaprin doua metode: nivelment trigonometric (pentru terenurile accidentale) si nivelment geometric ( pentru terenurile relativ plane ).

ZB ZA + AB tg AB C IS + IA

IA = inaltimea aparatului;

C = coefficient de refractie atmosferica si al curburii Pamantului;

IS = inaltimea “vizei”;

Se calculeaza cotele din aproape in aproape.

Z e Z≤T4 = 0,2m

lungimea totala a laturilor exterioare ale poligonului;

Neinchiderea se distribuie d.p. cu lungimea laturilor.

Pentru calculul cotelor se atribuie o cota arbitrara.

Determinarea retelei locale cu ajutorul instrumentelor de masurat distante prin unde, in general, se foloseste statia totala. In punctele retelei se folosesc prisme. Conditie: trebuie sa existe vizibilitate intre punctele retelei. In cazul statiei totale o parte din instrumente sunt eliminate, se reduce numarul de vize.

In cazul acesta, reteaua poate fi determinata prin triangulatie sau combinatie intre triangulatie si trilateratie ( cea mai precisa ).

Trilateratie: se masoara laturile si nu se masoara unghiurile orizontale. Cu ajutorul teoremei cosinusului se trece la unghi apoi la orientari. Se aplica in terenuri orizontale.

Cu statia totala se masoara unghiurile orizontale, unghiurile verticale, distante si se obtin direct coordinate. Aceasta are program care face compensarea coordonatelor.

Precizia la combinatia triangulatie – trilateratie are precizia ridicata pentru ca se fac compensari si pe unghiuri si pe coordonatele relative.

In cazul retelelor cu drumuiri cu laturi lungi sau drumuiri acolate cu laturi exterioare se aplica compensari semiriguroase si riguroase. In cazul folosirii statiei totale precizia este ridicata si pentru unghiuri si pentru distante.

Ridicarea detaliilor

In conformitate cu principiile ridicarilor topografice rezulta ca orice detaliu de planimetrie sau altimetrie poate sa fie definit la schimbarea de directie sau de panta pentru altimetrie. Aceste puncte trebuie ridicate pe o inaltime egala cu ridicarea detaliior.

Cu ajutorul acestor puncte se defineste situatia concreta din teren. Numarul de puncte caracteristice pentru a fi ridicate in plan este conditionat de scara reprezentarii, precizia urmarita, scopul ridicarii respective. Daca terenul este inexpresiv din punct de vedere planimetric si altimetric instructiunile stabilesc pozitionarea sau printr-un numar minim de puncte sub forma unui caroiaj care sa asigure puncte astfel incat in momentul raportarii, distanta maxima pe plan sa fie 2 cm.

Ridicarea se face prin mai multe metode, in functie de accidentarea terenului, precizia urmarita, scara la care trebuie realizat:

1. metoda radierii – coordinate polare;
2. metoda absciselor si coordonatelor – coordinate;
3. metoda absciselor;
4. metoda drumuirii;
5. metoda intersectiei cu cele doua variante; intersectia inainte, intersectie inapoi.

In practica, in functie de situatia din teren, se poate apela la oricare, dar cele mai uzuale sunt, a), b).