Elemente de amenajare a teritoriului

Elemente de amenajare a teritoriului

Definire, scop si obiective

Amenajarea teritoriului si urbanismul sunt domenii inrudite, sunt ramuri ale aceluiasi trunchi, al carui domeniu de referinta il reprezinta spatiul. Gestionarea spatiala a teritoriului constituie o activitatea obligatorie si continua, desfasurata in interesul colectivitatilor, in concordanta cu valorile si aspiratiile societatii. In acelasi timp aceasta activitate asigura indivizilor si colectivitatilor dreptul de folosire echitabila si in acelasi timp responsabilitatea pentru utilizarea eficienta a teritoriului.

Gestionarea se realizeaza in principal prin intermediul activitatilor de amenajare a teritoriului si de urbanism. Amenajarea teritoriului si urbanismul se inrudesc pe de o parte cu geografia, iar pe de alta parte cu arhitectura.

Cele doua domenii se ocupa de problemele dezvoltarii spatiale, dar depind in mod direct de ansamblul factorilor economici, sociali, culturali si de mediu, asa cum reiese si din figura de mai jos.

Amenajarea teritoriului si urbanismul sunt ramuri ale aceluiasi trunchi.

Domeniul de referinta il reprezinta spatiul. Astfel, amenajarea teritoriului si urbanismul reprezinta un domeniu de studiu si o disciplina spatiala.

Se inrudesc pe de o parte cu geografia, iar pe de alta cu arhitectura.

GEOGRAFIE   CADRU NATURAL   TERITORIU   AMENAJAREA TERITORIULUI

ARHITECTURǍ   CONSTRUCII   ASEZARE   URBANISM

Fig. [1]- Ansamblul factorilor de care depind amenajarea teritoriului si urbanismul

Se mai spune ca amenajarea teritoriului si urbanismul este o disciplina de contact intre stiintele spatiale si cele sociale. In practica specialistii in amenajarea teritoriului si urbanism lucreaza impreuna cu geografii, sociologii, economistii, arhitectii, ecologii, inginerii de constructii civile si retele, istoricii, igienistii, antropologii si depind foarte mult de politicieni.

O definitie des invocata este cea formulata de ministrii ce coordoneaza dezvoltarea teritoriala si urbana, din tarile Uniunii Europene: amenajarea teritoriului este expresia spatiala a patru tipuri de politici: economice, sociale, ecologice si culturale.

Amenajarea teritoriului si urbanismul reprezinta un ansamblu de activitati complexe care au drept scop organizarea fizica a spatiului. Aceasta definitie sugereaza interventia voluntara a omului asupra mediului (natural, intr-o prima faza, apoi si construit) in vederea modelarii acestuia si conditiilor necesare pentru existenta comunitatilor umane.

Amenajarea teritoriului se ocupa cu suprafete vaste de teren, in care (de cele mai multe ori ) domina mediul natural. Urbanismul se ocupa cu asezarile umane propriu-zise (orase sau sate), in care domina spatiul construit, artificial, puternic antropizat.

Daca in amenajarea teritoriului, localitatile sunt privite ca elemente ale unui sistem, in urbanism, localitatile reprezinta sistemul insusi de care acesta se ocupa. Ca urmare, exista grade de detaliere spatiala diferite, intre amenajarea teritoriului si urbanism.

Britanicii vorbesc despre Planning atunci cand se refera la dezvoltare spatiala. Fac diferenta intre "urban planning" si "territorial planning", dar in anumite situatii utilizeaza si termenii de "physical planning" (spre deosebire de "economic planning" sau "family planning") si "spatial planning" (dar aceasta formula tine mai degraba de engleza "europenizata").

Francezii folosesc ca si noi (sau noi ca ei) denumirile de "urbanisme" si "aménagement du territoire".

Daca vrem sa gasim un echivalent al "planificarii spatiale" va fi ceva mai greu deoarece, intre "aménagement du territoire", "planification territoriale", "spatial planning", "town and country planning", "raumordnung", "ruimtelijke ordening", "tratiamento del territorio" exista numeroase nuante si interpretari.

Se poate spune ca urbanismul este parte a amenajarii teritoriului, avand problematica si caracteristici specifice. Ceea ce trebuie subliniat este insa complexa interdependenta, de netagaduit, intre urbanism si amenajarea teritoriului.

Problemele majore pe care le abordeaza urbanismul si amenajarea teritoriului sunt urmatoarele:

Vǎzute din perspectiva actiunilor, amenajarea teritoriului si urbanismul cuprind :

elaborarea strategiilor si politicilor de dezvoltare teritorialǎ urbanǎ;

elaborarea , avizarea si aprobarea documentatiilor tehnice specifice (planuri si regulamente), a studiilor de fundamentare a acestora si a cercetǎrilor;

formularea propunerilor de acte cu caracter reglementar (legi si alte acte normative) ;

coordonarea proceselor de gestiune teritorialǎ si urbanǎ;

monitorizarea si controlul modului de punere in practicǎ a prevederilor planurilor si regulamentelor specifice.

In ceea ce priveste obiectivele specifice ale amenajǎrii teritoriului si urbanismul, ele pot fi definite in prezent in Romania, in raport cu politica nationalǎ in domeniu exprimatǎ in cuprinsul Legii amenajǎrii teritoriului si urbanismului 350/2001.

Astfel:

Obiectivele principale ale activitatii de amenajare a teritoriului sunt :

Dezvoltarea economicǎ si socialǎ echilibratǎ a regiunilor si zonelor, cu respectarea specificului acestora;

Imbunatatirea calitatii vietii oamenilor si colectivitatilor umane;

Gestionarea responsabilǎ a resurselor naturale si protectia mediului ;

Utilizarea rationala si eficientǎ a teritoriului;

Protejarea unor teritorii sensibile din punct de vedere ecologic;

Evitarea riscurilor naturale si prevenirea efectelor unor catastrofe.

In vederea atingerii obiectivelor de mai sus, activitatea de amenajare a teritoriului trebuie sa fie:

globala - urmareste coordonarea politicilor sectoriale intr-un ansamblu integrat;

functionala - tine seama de valorile de cultura si interesele comune prezente in cadrul natural si s al teritoriului respectiv;

prospectiva - analizeaza tendintele de dezvoltare pe termen lung, luandu-se in considerare fenomenele si interventiile economice, ecologice, sociale si culturale;

demografica - asigura participarea populatiei si a reprezentantilor ei politici la adoptarea deciziilor;

Urbanismul privit ca ansablu de activitati urmǎreste atingerea urmǎtoarelor obiective :

Determinarea structurii functionale a localitatilor;

Ameliorarea conditiilor de viata prin eliminarea disfunctionalitatilor, asigurarea accesului la servicii publice si locuinte convenabile pentru toti locuitorii ;

Crearea conditiilor pentru satisfacerea unor nevoi speciale ale copiilor, varstnicilor si ale persoanelor cu handicap;

Utilizarea eficientǎ a terenurilor, necesare functiunilor urbanistice in localitati;

Extinderea controlatǎ a zonelor construite;

Protejarea, conservarea si punerea in valoare a patrimoniului cultural contruit si natural;

Asigurarea calitatii cadrului construit, amenajat si plantat din toate localitatile urbane si rurale ;

Protejarea populatiei si a cadrului natural si construit impotriva poluǎrii si a riscurilor naturale si tehnologice previzibile.

Urmǎrirea acestor obiective se face in cadrul strategiilor si politicilor de dezvoltare, prin intermediul planurilor de amenajare a teritoriului, al planurilor si regulamentelor de urbanism.

Diversitatea obiectivelor impuse ca urbanismul sa reprezinte o activitate:

operationala - prin detalierea si delimitarea in teren a prevederilor planurilor de amenajare a teritoriului;

integratoare - prin sintetizarea politicilor sectoriale privind gestionarea teritoriului localitatilor;

normativa - prin precizarea modalitatilor de utilizare a terenurilor, definirea destinatiilor si gabaritelor de cladiri, inclusiv infrastructura, amenajari si plantatii;

Amenajarea teritoriului este, deci, un ansamblu de activitati complexe, cu caracter global si interdisciplinar, avand ca obiectiv final organizarea fizica a spatiului. Ca obiective specifice pot fi mentionate: localizarea activitatilor industriale, a marilor infrastructuri teritoriale, dinamica fenomenelor demografice si migrationiste, protectia mediului, dezvoltarea urbana etc.

Amenajarea teritoriului este o activitate de interes general, cu caracter continuu si care se desfasoara, dupa caz, la nivelul unui teritoriu regional (intra-national), national, macro-regional sau continental. Are, de asemenea, un caracter prospectiv, intrucat urmareste identificarea trendurilor economice, demografice, a riscurilor ecologice si sociale etc, dar si aplicativ, deoarece fundamenteaza in mod obiectiv (utilizand si instrumente cu caracter stiintific) decizia institutiilor cu responsabilitati in domeniu, oferind o anumita conceptie de organizare/ modelare a teritoriului.

De activitatea de amenajare a teritoriului sunt responsabile institutiile publice la nivel central si local (in Romania: Parlamentul, Guvernul si institutiile centrale specifice, consiliile judetene, municipale, orasenesti si comunale). Finantarea activitatilor de amenajare teritoriala se realizeaza de obicei din fonduri publice (bugete nationale, regionale si locale). In anumite cazuri, in tarile membre ale Uniunii Europene sau in tarile asociate, activitatile pot fi finantate si din fonduri comunitare (in special cercetarea). Participarea sectorului privat la finantarea studiilor si cercetarilor de amenajare teritoriala este posibila, in conditiile legii. Amenajarea teritoriala necesita un cadru institutional, legal si procedural. In Europa, acesta este diferit de la tara la tara, dar principiile si mijloacele de aplicare sunt asemanatoare.

Activitatile de amenajare teritoriala pot fi grupate in doua categorii, care se intrepatrund: activitati practice de administrare a unui teritoriu si activitati teoretice/ suport, de cercetare si elaborare a planurilor de amenajare a teritoriului.

Instrumentul principal de amenajare a teritoriului este planul. Acesta este o expresie a unei strategii globale de organizare/ modelare a teritoriului si poate avea comportamente sectoriale si regionale sau teritoriale (planul de amenajare a bazinelor hidrografice, planul de amenajare a zonei montane, planul de amenajare a unui judet etc).

Mat F 14, pat 59-60

Scurt istoric al amenajarii teritoriale

Inceputurile activitatii de AT sunt situate in timpuri stravechi, odata cu primele actiuni antropice de amploare, precum amenajarile terenurilor agricole pentru irigatii, indiguirile si devierile cursurilor de apa, consolidarile de maluri, constructiile strategice de aparare (valurile de pamant romane, Marele zid chinezesc etc.), deschiderea drumurilor comerciale s.a.

In epoca medievala AT se confunda cu regularizari ale vetrelor de sate, reglementari de folosinta a pamanturilor, colonizari, amenajari si legiuiri silvice, drepturi de folosinta a surselor de apa, carierelor etc.

Capitalismul a determinat o crestere a utilizarii resurselor de materie prima, dezvoltarea si expansiunea oraselor, intensificarea relatiilor comerciale si necesitatea construirii si modernizarii de cai de comunicatii. Actiunea antropica la scara teritoriala s-a amplificat si s-a intensificat generand treptat probleme tot mai complexe si o nevoie de coordonare tot mai acuta.

In ultimile decenii ale secolului trecut, scoala geografica franceza (E. Reclus, Vidal de la Blanche) a pus in evidenta relatia teritoriala intre marile orase si spatial geografic limitrof, din care acestea isi trag seva. Necesitatea analizarii si intelegerii acestei relatii a condos treptat la dezvoltarea unei noi discipline desprinse din ramura geografiei economice si inrudite cu domeniul urbanismului. Studierii relatiei oras - teritoriu, i s-au adaugat treptat relatiile oras - oras, oras - sat, regiune - regiune etc.

Ca disciplina de sine statatoare, AT este specifica secolului XX; institutionalizarea ei s-a produs in perioada interbelica (Anglia, Germania) si imediat dupa 1944 (Franta, Olanda, URSS, Polonia etc.). In Romania moderna, odata cuj studiile monografice ale lui Ion Ionescu de la Brad (1865-1870) se pun bazele noii discipline pe care in anii '30 Cincinat Sfintescu o numea 'superurbanism' (amenajarea teritoriului national).

Inceputurile activitatii de AT in Romania pot fi identificate in primele regelmentari feudale de folosinta a terenurilor. Colonizarile din epoca medievala au fost insotite de masuri de reglementare a utilizarii terenutilor colonizate, a apelor si padurilor. In aceeasi perioada se realizeaza primele determinari ale vetrelor unor localitati rurale, cu precadere in Transilvania si Olltenia in perioada ocupatiei austro-ungare in prima jumatate a secolului al XVIII-lea.

In secolul al XVIII-lea si la inceputul secolului al XIX-lea apar primele reglementari si legiuri teritoriale. O prima colectie de reglementari este 'Reglemntarea urbariala' din Transilvania din 1836. In Tarile Romane este infiintat 'Cadastrul', in 1935 la initiative lui Alexandru Ghica.

Primele planuri de urbanism dateaza din sec. XVIII-XIX pentru Timisoara, Giurgiu, Braila, Focsani sau pentru orase noi precum Turnu Magurele, Oltenita. Primele legi specifice urbanismului apar in a doua jumatate a secolului al XIX-lea: 'Legea comunelor' (1864), planurile de aliniere si regulamentele de constructie (1890). Sistematizarea satelor este legata de numele lui G. Maior si P.S. Aurelian, autori ai unui proiect de lege rurala (1861) si ai unor studii in domeniu.

In a 2- a jumatate a secolului al XIX-lea, Ion Ionescu de la Brad este initiatorul primelor proiecte de organizare a teritoriului agricol si elaborator al primelor monografii judetene (Dorohoi - 1866, Mehedinti - 1868, Putna - 1869). Tot in aceasta perioada apar si primele structuri organizatorice in domeniu: 'Comitetele permanente de aprobare a planurilor' (1864), 'Casa lucrarilor orasului Bucuresti' (1894), 'Societatea comunala de locuinte ieftine' (1911) si se initiaza realizarea unei largi baze cartografice si cadastrale pentru orase si teritoriu.

In perioada 1918 - 1944 amenajarea teritoriului devine o preocupare de inters general pe fondul reorganizarii amninistrative de dupa 'Marea Unire' (prin legea de unificare administrativa din 1925). Sunt create foruri de avizare si indrumare pentru sistematizare urbana si teritoriala (Consiluiul Thenic Superior din 1919) precum si primele organisme de specialitate in domeniu (Institutul Urbanistic al Uniunii Oraselor). Este infiintat 'Institutul Urbanistic al Uniunii Oraselor din Romania' si apar primele publicatii de specialitate: 'Monitorul Uniunii Oraselor din Romania' (1924-1931) si revista 'Urbanismul' (1932 - 1943).

Este o perioada deosebit de prielnica pentru dezvoltarea economica si industrializarea tarii si pentru cresterea gradului de urbanizare, ceea ce determina preocupari sporite in domeniul organizarii teritoriale si urbanismului. In perioada interbelica, AT se dezvolta in Romania ca rod al unei preocupari commune pentru oras ca entitate si teritoriu precum si unei atentii deosebite acordate mediului rural.

Dintre personalitatile reprezentative ale epocii pot fi amintiti Cincinat Sfintescu si Florea Stanculescu, primul fiind autorul unei vaste opera teoretice, iar cel de-al doilea remarcandu-se prin preocuparile deosebite in legatura cu spatial rural. C. Sfintescu introduce notiunea de 'PLAN SUPERURBANISTIC', echivalentul unui plan de amenajare a teritoriului national si propane realizarea de planuri regionale pentru o serie de zone cu potential deosebit de dezvoltare (nordul Bucurestiului, Valea Prahovei si Litoralul Marii Negre). Sistematizarea satelor deive o preocupare importanta in conditiile in care modernizarea agriculturii si industrializarea incepeau sa isi faca simtite efectele asupra mediului rural.

Dupa 1920 se dezvolta si invatamantul superior in domeniu prin introducerea cursurilor de urbanism la facultatea de arhitectura si la institutul politehnic. Se dezvolta de asemenea scoala romaneasca de sociologie sub conducerea lui Dimitrie Gusti si care orientate catre investigarea si cunosterea directa a spatiului rural, cu precadere, adduce o contributie insemnata la dezvoltarea cunosterii marelui teritoriu. Nu trebuie omisa in cele din urma, contributia deosebita a scolii geografice romanesti, care pe linia scolilor franceza si germana, confera o viziune globala, integratoare asupra cadrului natural ,economic si social si evidentiaza rolul asezarilor umane in organizarea teritoriului. Pintre reprezentantii marcanti al aceste perioade se numara Simion Mehedinti, Vintila Mihaescu, Ion Conea.

Cel de-al 2-lea razboi mondial si deceniile care urmeaza acestuia sunt marcate de transformari majore de natura politica, administrativa, economica si sociala, care afecteaza profund cotinuitatea conceptelor si activitatilor de amenajare a teritoriului din perioada anterioara. Daca primii ani dupa razboi sunt caracterizati de procesele de refacere a distrugerilor provocate de marea conflagratie, incepand cu deceniul al VI-lea, organizarea teritoriului si dezvolatarea asezarilor este treptat subordonata interesului politico-ideologic al partidului communist, devenind sub denumirea de 'sistematizare' un instrument de 'transformare' al societatii romanesti. Legea sistematizarii nr. 58 din 1974, a deschis drumul unor interventii radicale si brutale atat in teritoriu cat si in interiorul asezarilor.

Amplele interventii la nivel teritorial ,in scopul realizarii programelor de industrializare si urbanizare rapida a tarii, au conferit activitatilor de amenajare a teritoriului un rol important in perioada 1950-1975 . Conform etapizarii propuse de D.Cristea si N. Lascu, dupa 1944 se disting 4 faze in evolutia activitatilor specifice amenajarii teritoriului : prima (1944-1950) a schimbarilor structurale si a refacerilor ,a 2-a /1951-1960 a marilor studiiregionale si de retea, a 3-a (1961-1975) a diversificarii si specializarii studiilor teritoriale si abordarii sustinute a mediului rural si ultima (1976-1989) in care influenta comenzii politice a devenit determinanta .

Etapa marilor studii regionale este legata de marile investitii in industria extractive si prelucratoare,in domeniul energetic si al amenajarilor hidrotehnice precum si al amenajarii zonelor cu potential balneo-turistic.

Dupa 1990 se poate vorbi de o perioada de rapida racordare la practica europeana insa din pacate modelele adoptate(cu precadere de inspiratie franceza si germana) se aflau in schimbare in tarile europene, ceea ce a facut san e aflam in contratimp cu aceste evolutii.

Evolutii si tendinte recente in Europa

In Europa, AT devine o politica de interes macro-regional si continental, odata cu dezvoltarea si consolidarea pietei unice europene si cu procesul de largire a Uniunii Europene dupa 1990.Primele actiuni concrete: conferintele anuale ale ministrilor amenajarii teritoriului(CEMAT) incepand cu 1970, au fost concretizate in Declaratia de la Torremolinos din 1983 (adoptata in ianuarie 1984).

Principalele momente in elaborarea conceptului de amenajarea teritoriului la nivel european au fost:

1968, cand amenajarea teritoriului a devenit o problema de nivel European,strategiile nationale tinand cont de obiectivele europene.

Acesta perioada s-a caracterizat prin:

trecerea de la hegemonia centrului industrial la descentralizare;

numirea sectoarelor cheie ale dezvoltarii:fluxurile de investitii, platformele industrial- portuare, structurile de schimb(intermodale), fluxurile turistice;

necesitatea reducerii disparitatilor social esi in infrastructura si prelungirea axelor puternice catre tarile si regiunile adiacente(cooperarea transfrontaliera).

In acesta perioada se fac resimtite politicile comunitare (Fondurile Structurale):

politica agricola si spatial rural;

politica de mediu si conflictul economie-mediu;

politicile comerciale, industriale, concurentiale, de formare profesionala si de localizare a activitatilor;

politica regionala ca o componenta de baza a politicii de amenajare a teritoriului, politica transporturilor si retelelor urbane.

1970, cand a avut loc Conferinta de la Bonn.

Amenajarea teritoriului devine un obiectiv politic fundamental;se decide cerarea unui sistem de informatii,planuri si legislative.

Principiile majore au fost urmatoarele: dezvoltarea regiunilor ramase in urma, integrarea economica a zonelor transfrontaliere(constientizarea ideii ca regiunile naturale sunt separate de frontiere administrative artificiale); realizarea unui echilibru intre mediul urban si cel rural ; realizarea unui echilibru intre economie si ecologie.

Temele majore au fost : readaptarea structurilor urbane; revitalizarea zonelor rurale; restructurarea regiunilor in decline; conservarea si valorificarea resurselor naturale; o politica pe termen lung in domeniul infrastructurii si cailor de comunicatii, colaborare in domeniul cercetarii si armonizarii metodelor.

Obiectivele prioritare au fost: reducerea dezechilibrului istoric intre centrele industrializate si urbane din nordul si vestul Europei si regiunile periferice ramase in urma; reducera diferentelor ca standard general si nivel de poluare; concilierea dezvoltarii economice cu protectia mediului; crearea de locuri de munca si de activitati in zonele de reconversie industriala; echilibrarea retelelor de transport si de telecomunicatii.

Intalnirile succesive ale ministrilor responsabili cu amenajarea teritoriului se succed astfel:

1973- La Grand Monte

1976- Bari

1978- Viena, cand se decide elaborarea unei carte a amenajarii teritoriului

1980- Londra

1983-20 mai-Torremolinos-Spania,cand se adopta"carta amenajarii teritoriului"

1985- Haga

1988- Lausane-rezolutie privind utilizarea rationala a solului

1989- noiembrie - Nantes. La reuniunea ministrilor pentru dezvoltarea regionala si amenajarea teritroriului din UE, se stabilesc principiile integrarii dupa 1990

1990- Torino, unde se decide realizarea documentului Europa 2000 (publicat un an mai tarziu)

1994- este publicat raportul Europa 2000+

1997-1999- are loc elaborarea si adoptarea documentului 'Vision Planet' cu privire la integrarea spatiala a spatiului central si est European, dunarean si adriatic.

1999- Postdam, unde este adoptat documentul Perspectiva dezvoltarii spatiale a Europei (ESDP)

2000- la Hanovra coferinta CEMAT adopta cele 10 principii ale dezvoltarii spatiale durabile a continentului european. Acestea sunt:

promovarea coeziunii teritoriale prin intermediul unei dezvoltari socio-economice echilibrate si prin ameliorarea competivitatii;

promovarea impulsurilor de dezvoltare generate de functiunile urbane si de ameliorarea relatiilor dintre orase si sate;

promovarea conditiilor de accesibilitate mai echilibrate;

dezvoltarea accesului la informatii si cunoastere;

reducerea atentatelor asupra mediului;

valorificarea si protectia resurselor si patrimoniului natural;

valorizarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare;

dezvoltarea resurselor energetice in mentinerea securitatii;

promovarea turismului calitativ si durabil;

limitarea preventiva a efectelor catastrofale naturale.

In tarile UE functioneaza concepte si modele diferite de abordare la scara nationala. Intre acestea se disting: abordarile economice care au ca scop reducerea disparitatilor (Franta, Germania), abordarile comprehensive integrate care implica un cadru managerial efficient (Olanda) sau cele care urmaresc utilizarea solului si care presupun un system matur de organizare, prin acceptarea de catre public a nevoii de planificare si reglementare, un grad ridicat de cooperare intre nivelurile administrative, politici coerente si flexibile, mecanisme de consultare si transparenta (Marea Britanie, Irlanda, Belgia).

Activitati de amenajare a teritoriului si de urbanism

Activitatile principale de amenajare a teritoriului si de urbanism constau in transpunerea la nivelul intregului teritoriu national a strategiilor, politicilor si programelor de dezvoltare durabila in profil spatial, precum si urmarirea aplicarii acestora in conformitate cu documentatiile de specialitate legal aprobate.

Activitatile conexe de amenajare a teritoriului si de urbanism au ca obiect:

a.- cercetarea in domeniul amenajarii teritoriului si al urbanismului si elaborarea studiilor de fundamentare a strategiilor, politicilor si documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism;

b.- constituirea, intretinerea, extinderea si dezvoltarea bazei de date si documente;

c.- elaborarea strategiilor si politicilor in domeniu;

d-. avizarea si aprobarea documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism;

e.- elaborarea de acte cu caracter normativ sau de normative in domeniu;

f-. monitorizarea si controlul privind transpunerea in fapt a strategiilor, politicilor, programelor si operatiunilor de amenajare a teritoriului si de urbanism.

Documentatiile de amenajare teritoriala si urbanism

Domeniul urbanismului porneste de la scara unei parcele (conform reglementarilor in vigoare, cea mai mica parcela construibila trebuie sa aiba minim 150 mp), continua cu zone din cadrul unei localitati, cu localitati si teritorii administrative de baza (pentru care se elaboreaza Planul urbanistic general -PUG )si trece in sfera de activitati specifice amenajarii teritoriului atunci cand sunt grupate mai multe teritorii administrative de baza , un judet sau mai multe judete si in fine ,teritoriul national in ansamblul lui .

La nivel de parcela solutiile urbanistice sunt prezentate in Planul urbanistic de detaliu (PUD) si se rezuma la aspecte de confruntare volumetrica si spatiala .

Prin intermediul Planului urbanistic zonal sunt rezolvate probleme la scara unor parti de localitate (sau de teritoriu ,cand este vorba de cuprinderea de noi zone de dezvoltere in intravilan ).

Pentru tot teritoriul administrativ al unui oras sau al unei comune se intocmeste Planul urbanistic general (PUG) ,iar pentru mai multe comune, sau orase vecine se poate intocmi un Plan de amenajare a teritoriului zonal (PATZ) .

Asadar, documentatiile pe baza carora se poate desfasura activitatea de amenajarea a teritoriului si de urbanism, se impart in doua mari categorii:

documentatii de amenajare a teritoriului (planuri de amenajare a teritoriului);

documentatii de urbanism (planuri si regulamente de urbanism);

Documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism se fundamenteaza prin studii si cercetari de specialitate. In final, ele cuprind prevederi cu caracter director si prevederi cu caracter de reglementare.

Prevederile cu caracter director, intalnite exclusiv in documentatiile de amenajare a teritoriului, stabilesc strategiile si directiile principale de evolutie a unui teritoriu, la diverse niveluri de complexitate (national, zonal sau local). Respectarea acestor prevederi este obligatorie pentru organele administratiei publice centrale si locale, care preiau si detaliaza aceste prevederi in documentatiile de urbanism, devenind in cea mai mare parte, prevederi cu caracter de reglementare.

Prevederile cu caracter de reglementare, cuprinse in documentatiile de urbanism, stabilesc reguli care se aplica pana la nivelul unei parcele cadastrale. Aceste prevederi constituie elemente de fundamentare obligatorii, necesare eliberarii certificatelor de urbanism si a autorizatiilor de construire, desfiintare si functionare.

Prevederile cu caracter director, cuprinse in documentatiile aprobate de amenajare a teritoriului, sunt obligatorii pentru toate autoritatile administratiei publice, iar cele cu caracter de reglementare, pentru toate persoanele fizice si juridice.

Documentatiile de amenajare a teritoriului, concret Planurile de amenajare a teritoriului, sunt:

Planul de amenajare a teritoriului national (PATN) are caracter director si cuprinde o viziune globala a dezvoltarii in perspectiva a tarii; se elibereaza pe sectiuni, la nivelul intregii tari, pe activitati sectoriale:

Sectiunea 1 - cai de comunicatie;

Sectiunea 2 - apa;

Sectiunea 3 - zone protejate si construite;

Sectiunea 4 - reteaua de localitati;

Sectiunea 5 - arii de risc natural;

Sectiunea 6 - turismul;

Sectiunea 7 - dezvoltare rurala;

Prin lege, se pot aproba si alte sectiuni.

Modul in care se elaboreaza Planul de amenajare a teritoriului national (PATN) in Romania lasa loc unor interpretari variate: astfel lipsa unor orizonturi temporale face ca anumite sectiuni ale PATN (cai de comunicatii, zone protejate) sa reprezinte doar o viziune, in timp ce altele (reteaua de localitati, sau ariile de risc natural) sa aiba mai degraba un caracter normativ reglementator (stabilirea de reguli de incadrare in anumite ranguri sau arii de risc).

Planurile de amenajare a teritoriului zonal (PATZ) se elaboreaza pentru parti din teritoriul national. Acestea au caracter director si cuprind o viziune globala asupra dezvoltarii tuturor activitatilor sectoriale de pe teritoriul ce face obiectul PATZ. Principalul scop al acestei categorii de documentatii este cooperarea intre teritorii cu administratori diferiti, dar cu interese comune in amenajarea teritoriului. Partile din teritoriul national pentru care se elaboreaza PATZ pot fi diferite, ingloband fie teritoriile unor unitati administrativ-teritoriale de baza (intercomunale, interorasenesti) parti din judete sau judete intregi (interjudetene), mai multe judete cuprinse intr-o regiune (regional).

In principiu, Planul de amenajare a teritoriului national si planurile zonale trateaza urmatoarele categorii de probleme:

protejarea si utilizarea resurselor naturale (sol si subsol);

dezvoltare socio-economica;

populatie si resurse de munca (structura si dinamica);

dezvoltarea retelei de localitati;

echiparea tehnica a teritoriului, inclusiv pentru apararea nationala;

protectia sau reabilitarea mediului natural si a celui construit;

stabilirea zonelor in care se preconizeaza desfasurarea operatiunilor majore de amenajare a teritoriului.

La nivelul teritoriilor judetene si supra-judetene ,in general nu se mai pune problema reglementarilor (poate cu exceptia acelor zone naturale care rebuie protejate ),ci doar al aspectelor cu caracter strategic si pe termen mediu si lung ale dezvoltarii spatiale si economice .Pentru aceste niveluri teritoriale se elaboreaza Planul de amenajare a teritoriului judetean (PATJ), sau Planul de amenajare a teritoriului zonal regional (PATZR). Acestea se situeaza exclusiv in sfera planificarii!

Planurile de amenajare a teritoriului judetean (PATJ)

Planurile de amenajare a teritoriului judetean (PATJ) au caracter director si reprezinta expresia spatiala a programului de dezvoltare socio-economica a judetului. Acest plan se coreleaza cu PATN, PATZ, cu programe guvernametale sectoriale, precum si cu alte programe de dezvoltare. Avand un caracter director, PATJ face legatura dintre amenajarea teritoriului si dezvoltarea urbanistica a localitatilor, cuprinzand un program etapizat de obiective (termen scurt, mediu si lung), pentru fiecare domeniu de activitate. Prevederile PATJ devin obligatorii pentru celelalte planuri de amenajare a teritorului si de urbanism care le detaliaza. Fiecare judet trebuie sa detina propriul PATJ, pe care il va reactualiza periodic, la 5-10 ani, in functie de politicile si programele de dezvoltare ale judetului.

Documentatiile de urbanism se refera la localitatile urbane si rurale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism. Aceste documentatii reglementeaza utilizarea terenurilor si conditiilor de ocuparea a acestora cu constructii, transpunand propunerile cuprinse in planurile de amenajare a teritoriului national, zonal si judetean.

Au caracter de reglementare specifica si stabilesc reguli ce se vor aplica direct asupra localitatilor si partilor din acestea, pana la nivelul parcelelor cadastrale. Documentatiile de urbanism sunt urmatoarele:

planul urbanistic general (PUG) si regulamentul local de urbanism

planul urbanistic zonal (PUZ) si regulamentul aferent acestuia

planul urbanistic de detaliu (PUD).

Planul urbanistic general (PUG) este un proiect deosebit de complex care face parte din programul de amenajare teritoriala si de dezvoltare a localitatilor ce compun unitatea teritorial-administrativa de baza. Acesta contine prevederi la scara intregului oras si constituie documentatia de baza care stabileste obiectivele, actiunile si masurile de dezvoltare pentru o localitate existenta sau viitoare pe o perioada determinanta, pe baza analizei multicriteriale a situatiei existente. Scopurile principale pentru care se elaboreaza PUG sunt:

stabilirea directiilor, prioritatilor si reglementarilor de amenajare a teritoriului si dezvoltare urbanistica a localitatilor.

utilizarea rationala si echilibrata a terenurilor necesare functiunilor urbanistice;

cresterea calitatii vietii, cu precadere in domeniul locuirii si al serviciilor;

precizarea zonelor cu riscuri naturale;

evidentierea fondului construit valoros si a modului de valorificare a acestuia in folosul localitatii;

fundamentarea unor investitii de utilitate publica;

asigurarea suportului reglementar pentru eliberarea certificatelor de urbanism si a autorizatiilor de construire;

corelarea intereselor colective cu cele individuale in ocuparea spatiului.

PUG are caracter director si de reglementare operationala. Explicarea si detalierea PUG se face cu ajutorul Regulamentului Local de Urbanism. In acelasi timp PUG stabileste norme generale, pe baza carora se elaboreaza in detalii, la scara mai mica, PUZ-urile si apoi PUD-urile.

Fiecare localitate trebuie sa intocmeasca PUG care trebuie aprobat, acesta constituind baza legala pentru realizarea programelor si actiunilor de dezvoltare.

PUG-ul se actualizeaza periodic, avand durata de valabilitate de pana la 10 ani, daca pe parcurs nu apar elemente importante de dezvoltare care impun actualizarea. Categoriile generale de probleme abordate in cadrul PUG constituie reglementari pe termen scurt la nivelul intregii unitati administrativ-teritoriale de baza si se refera la:

optimizarea relatiilor localitatilor cu teritoriul lor administrativ si judetean;

valorificarea potentialului natural, economic si uman;

stabilirea, delimitarea si modul de utilizare a teritoriului intravilan;

organizarea si dezvoltarea cailor de comunicatie;

stabilirea si delimitarea zonelor construibile;

stabilirea si delimitarea zonelor functionale;

stabilirea si delimitarea zonelor de interdictie temporara si definitiva de construire;

stabilirea si delimitarea zonelor protejate si de protectie a monumentelor istorice;

modernizarea si dezvoltarea echiparii edilitare;

evidentierea detinatorilor terenurilor si a modului de circulatie juridica a terenurilor;

delimitarea suprafetei pe care se preconizeaza realizarea obiectivelor de utilitate publica;

stabilirea modului de utilizarea a terenurilor si a conditiilor de conformarea si realizare a constructiilor;

zonificarea functionala in corelatie cu organizarea retelei de circulatie.

Fig PUG - www.samimpex.ro/pug.html

PUG-ul cuprinde de asemenea prevederi pe termen mediu si lung cu privire la:

evolutia in perspectiva a localitatii;

directiile de dezvoltare functionala in teritoriu;

traseele coridoarelor de circulatie si de echipare prevazute in planurile de amenajare teritoriala nationale, zonale si judetene.

Planul Urbanistic Zonal (PUZ) este un proiect care are caracter de reglementare specifica detaliata a dezvoltarii urbanistice a unei zone din localitate (acoperind toate functiunile: locuire, servicii, productie, circulatie, spatii verzi, institutii publice etc) si asigura corelarea dezvoltarii urbanistice complexe a zonei cu prevederile PUG-ului localitatii din care face parte. Prin PUZ se stabilesc obiectivele, actiunile, prioritatile, reglementarile de urbanism (permisiuni si restrictii) necesare pentru a fi aplicate zonei din localitate, pe o perioada determinata de timp si in stransa corelare cu PUG-ul aprobat.

Stabilirea zonelor pentru care se intocmesc planuri urbanistice zonale obligatorii se face, de regula, in Planul Urbanistic General. In vederea aplicarii si detalierii PUZ se intocmeste regulamentul aferent acestuia. Categoriile generale de probleme abordate in cadrul PUZ sunt:

organizarea retelei stradale;

zonificarea functionala a terenului;

organizarea urbanistic-arhitecturala in functie de caracteristicile structurii urbane;

dezvoltarea infrastructurii edilitare;

statutul juridic si circulatia terenurilor;

delimitarea si protejarea fondului arhitectural-urbanistic de valoare deosebita, daca acesta exista in zona studiata;

mentinerea obiectivelor de utilitate publica;

masuri de protectie a mediului, ca rezultat al programelor specifice;

reglementari specifice detaliate (permisiuni si restrictii), incluse in regulamentul local de urbanism aferent PUZ.

Fig PUZ - din www.samimpex.ro/puz.html

Elaborarea PUZ este obligatorie in cazul:

zonele centrale ale localitatilor;

zonele protejate si de protectie a monumentelor, a complexelor de odihna si agrement, a parcurilor industriale, a parcurilor;

altor zone din localitati, potrivit legii;

Planul urbanistic de detaliu (PUD) reprezinta documentatia aferenta PUG si PUZ, explicand si detaliind continutul acestor planuri, sub forma de prescriptii si recomandari, corelate cu conditionarile din Certificatul de Urbanism, in vederea urmaririi si aplicarii lor. PUD este documentatia prin care se asigura conditiile de amplasare, dimensionare, conformare si servire edilitara a unuia sau mai multor obiective, pe una sau mai multe parcele adiacente, in vecinatatile imediate (se studiaza mai multe amplasamente, optiunea pentru realizarea unei constructii compatibile cu functiile urbane). Este de fapt documentul consultat de comisia de urbanism atunci cand este cerut un Certificat de Urbanism sau o Autorizatie de Construire; daca nu exista PUD pe terenul respectiv, Primaria cere mai intai intocmirea lui, pe baza PUG si PUZ.

PUD are caracter exclusiv de reglementare, iar categoriile generale de probleme abordate se refera la:

regimurile juridic, economic si tehnic ale terenului si constructiilor;

compatibilitatea functiunilor si conformarea constructiilor, amenajarilor si plantatiilor;

relatii functionale si estetice cu vecinatatea;

asigurarea accesibilitatii si racordarea la retelele edilitare;

permisivitati si constrangeri urbanistice, inclusiv ale volumelor construite si amenajate;

modul de ocupare si utilizare a terenului;

procentul de ocupare a terenului (POT), reprezinta raportul dintre suprafata construita (la sol) a tuturor cladirilor din zona (suprafata totala construita) () si suprafata totala a zonei ()

(%)

coeficientul de utilizare a terenului (CUT) reprezinta raportul dintre suprafata construita desfasurata a locuintelor () sau a tuturor cladirilor din zona si suprafata totala a zonei ().

regimul de inaltime (R) reprezinta raportul dintre suprafata construita desfasurata () si suprafata construita totala la sol ():

functiunea si aspectul arhitectural al constructiei (sau constructiilor) si amenajarilor;

integrarea noilor constructii si corelarea lor cu cele existente invecinate;

interventia, prin reabilitarea constructiilor si amenajarilor invecinate, in scopul armonizarii cu constructiile si amenajarile nou propuse (daca este cazul);

circulatia carosabila si pietonala, corelate cu traficul (accese pietonale si auto);

parcaje, spatii de recreere si de joaca;

echiparea edilitara si impactul asupra retelelor existente in zona (necesitatea de dezvoltari modernizari etc);

functionarea diverselor forme de proprietate juridica a terenului, circulatia acestora, daca este cazul.

Fig PUD - din www.samimpex.ro/pud.html

PUD-ul este elaborat in stransa legatura cu prevederile din PUG si PUZ, cuprinzand cele mai multe dintre elementele care stau la baza intocmirii documentatiei pentru obtinerea autorizatiei de construire. Dupa aprobare, PUG, PUZ si PUD impreuna cu regulamentele locale de urbanism aferente, sunt opozabile in justitie.

Totusi, trebuie remarcate urmatoarele aspecte:

atat PUD, cat si PUZ (atunci cand abordeaza zone restranse ale unei localitati) implica elemente de ilustrare a modului de ocupare si mobilare (cu constructii) a terenului. Din acest motiv, ele se situeaza in sfera designului urban, cu precadere.

Pe de alta parte, PUG si uneori PUZ (atunci cand abordeaza zone mari din orase mare, precum zona centrala a unui municipiu sau chiar un sector administrativ al capitalei) au si un caracter director, respectiv definesc directii si orientari generale de dezvoltare si utilizare a teritoriului intravilan sau extravilan.

Caracterul director, stabilirea unor orientari de perspectiva in dezvoltarea spatiala a teritoriului si asezarilor implica existenta unei strategii si implicit a unui proces de planificare. Din acest motiv, PUZ-ul se situeaza in sfera planificarii spatiale si teritoriale.

v

sd

Metodologia de elaborare a PUG

Pe masura amplificarii gradului de complexitate a localitatilor (marime, specificitate) elaborarea PUG devine tot mai dificila.

Pentru elaborarea unui PUG de calitate, initiatorul va incredinta lucrarea unei unitati de proiectare cu experienta in domeniu, care trebuie sa fie in masura sa efectueze actiuni:

Documentarea temeinica, atat pe teren, cat si in bazele de date;

Intocmirea analizei multicriteriale integrate a tuturor sectoarelor care intervin in dezvoltarea localitatilor;

Redactarea pe suport topografic cadastral actualizat;

Corelarea reglementarilor propuse cu prevederile rezultate din planurile de amenajare teritoriala;

Emiterea unor propuneri de amenajare si dezvoltare care sa raspunda programelor initiate si aprobate de catre Consiliile Locale.

Elaborarea PUG consta in parcurgerea urmatoarelor etape:

initiativa elaborarii PUG, pe care o are Consiliul Local (pe baza obligativitatii prevazute prin Hotararea Guvernului Romaniei sau a programului de dezvoltare urbanistica a localitatii, initiat de Consiliul Local) sau persoanele fizice sau juridice interesate in realizarea unor obiective pe teritoriul localitatii.

informarea populatiei privind intentia si scopul elaborarii PUG pentru teritoriul localitatii, pe care o face initiatorul elaborarii PUG. Populatia va fi informata prin mijloacele de comunicare in masa;

desemnarea elaboratorului PUG, car se face prin selectie sau prin licitatie. La desemnarea prin selectie, elaborarea PUG este incredintata unei unitati alese dintr-un numar minim de trei oferte. Selectia se face in functie de capabilitate, experienta in domeniu si oferta financiara. La desemnarea prin licitatie se recurge in cazul in care urmeaza sa se elaboreze PUG-ul pentru localitati mari, atat datorita complexitatii, cat si valorii de elaborarea mari, care depaseste plafonul legal, stabilit prin acte normative.

intocmirea comenzii pentru elaborarea PUG. Comanda se inainteaza elaboratorului desemnat de catre initiator.

intocmirea temei-program se face de catre initiator sau impreuna cu elaboratorul, dar se poate face si pe baza unor reglementari tehnice emise de ministerul de resort. Prin intermediul temei-program, sunt evidentiate principalele probleme care trebuie solutionate la nivelul localitatii.

tarifarea lucrarii reprezinta insumarea evaluarii fizice si financiare a tuturor operatiunilor efectuate. Pe baza tarifului orar aprobat al unitatii elaboratoare, exprimarea se face in ore medii conventionale, transformate in lei.

intocmirea contractului se realizeaza de catre elaborator, pe baza comenzii initiatorului. Acesta contine clauzele contractuale, termenele si valorile fazelor decontabile. Dupa semnarea contractului, elaboratorul PUG poate incheia, la randul lui, subcontracte de elaborare cu alte unitati de proiectare sau cu persoane fizice specializate in domeniu.

documentarea presupune culegerea si interpretarea de informatii din diverse surse, cum ar fi:

Planul de amenajare a teritoriului national si planuri de amenajare a teritoriului regional sau judetean;

PUZ si PUD aprobate anterior elaborarii PUG;

Studii de fundamentare pentru PUG-urile elaborate anterior;

Proiecte de investitii elaborate anterior care intervin hotarator in dezvoltarea localitatii;

Evidente statistice privind evolutia populatiei, a activitatilor economice, institutiilor publice si de interes general, echiparea edilitara etc.

Anchete si observatii locale, informatii privind optiunile populatiei;

Date, informatii si proiecte aflate in gestiunea unor institutii centrale, precum si gestiunea unitatilor descentralizate ale statului.

Pentru obtinerea informatiilor care nu se afla in banca de date a initiatorului sau a elaboratorului, se pot incheia contracte (contra cost) sau conventii (schimb de date) cu persoanele fizice sau juridice care le detin;

elaborarea studiilor de fundamentare. Acestea se realizeaza pe domenii, pentru probleme care necesita analize de specialitate si ale caror concluzii intervin hotarator in formularea reglementarilor privind dezvoltarea localitatilor. Elaboratorul PUG alege, impreuna cu beneficiarul, studiile de fundamentare care trebuie realizate. Numarul si amploarea acestora depind de marimea si complexitatea localitatii, de problemele specifice ale acesteia, dar si de existenta unor studii de fundamentarea anterioare, care trebuie actualizate.

elaborarea propunerilor preliminare de amenajare si dezvoltare - care are loc pe baza rezultatelor analizei situatiei existente, a programului de dezvoltare lansat de Consiliul Local, a optiunilor populatiei si a concluziilor studiilor de fundamentare.

consultarile pe parcurs reprezinta o conditie obligatorie in elaborarea PUG. Consultarile se realizeaza cu Consiliul Local, care isi exprima punctul de vedere asupra propunerilor enuntate si cu compartimentele de specialitate al Consiliului Judetean, care coordoneaza activitatea de urbanism si amenajare a teritoriului;

realizarea pieselor desenate, in vederea consultarii populatiei;

organizarea consultarii populatiei anuntate prin mass-media are loc in cadrul unor expozitii organizate, de regula la Consiliul Local. Propunerile populatiei sunt analizate de catre Consiliul Local, iar populatia va fi informata asupra deciziilor luate. Propunerile aprobate vor fi introduse in documentatie de catre elaboratorul PUG.

emiterea acordurilor si avizelor de catre organele abilitate prin lege. Acestea sunt obligatorii pentru definitivarea si aprobarea PUG. Partile scrise si desenate care formeaza obiectul cererii de acord sau aviz se editeaza de catre elaboratorul PUG, intr-un singur exemplar. Beneficiarul inainteaza cererea de acord sau aviz, anexand parti din PUG - piese scrise si desenate, cu care se acopera domeniul pentru care se solicita acordul sau avizul. Acordurile sau avizele asupra PUG, de orice natura, se emit fara perceperea unor taxe, in cel mult 30 zile de la depunerea cererii. In situatia neprimirii de catre beneficiar, in termen de 30 de zile de la data depunerii documentatiilor, a avizelor acordurilor solicitate, PUG se considera avizat pentru domeniul ce a facut obiectul cererii de aviz acord. PUG se considera definitivat prin introducerea observatiilor din acorduri si avize, dupa ce acestea au fost acceptate de catre beneficiar. In aceasta forma, PUG se preda la beneficiar in doua exemplare complete, avand toate piesele scrise si desenate.

aprobarea PUG se face prin Hotarare a Consiliului Local, numai dupa ce s-au obtinut acordurile si avizele necesare. O data cu aprobarea PUG, sarcina elaboratorului (proiectantului) se considera incheiata, urmand ca prevederile PUG sa fie aplicate de Consiliul Local prin compartimentele de specialitate, Consiliul Local, avand si sarcina de a asigura accesul locuitorilor la PUG aprobat. Modificarea PUG aprobat se face prin respectarea aceleiasi proceduri de elaborare - avizare - aprobare, ca la PUG initial.

Structura PUG (continutul cadru)

Din punctul de vedere al problemelor cuprinse, PUG este format din trei capitole principale:

studii de fundamentare;

PUG propriu-zis (inclusiv Regulamentul Local de Urbanism) sau PUG preliminar;

documentatia in vederea obtinerii avizelor acordurilor;

Continutul PUG-urilor este diferit in functie de tipul localitatilor. Acestea se clasifica dupa mai multe criterii. Un prim criteriu, in in considerare mediul, existand astfel localitati rurale si localitati urbane, considerandu-se ca exista diferentieri nete intre acestea in ceea ce priveste gradul de complexitate, activitatile desfasurate, infrastructura etc.

A doua clasificare se face in functie de numarul de locuitori (dar numai pentru localitatile urbane), astfel:

municipii cu peste 100.000 locuitori;

municipii si orase cu o populatie cuprinsa intre 30.000 si 100.000 locuitori;

municipii si orase sub 30.000 locuitori.

Studii de fundamentare

Acestea se elaboreaza in vederea analizarii unor probleme care intervin in sustinerea deciziilor/ reglementarilor de amenajare teritoriala si dezvoltare urbanistica.

Studiile de fundamentare se clasifica dupa criteriul datei intocmirii fata de data elaborarii PUG si in functie de specificitate.

Analizand primul criteriu, se poate afirma ca exista:

studii, cercetari si proiecte intocmite inainte de data elaborarii PUG, preluate de catre proiectantul general in cadrul unor sinteze anexate la PUG;

studii si cercetari intocmite concomitent cu elaborarea PUG de catre colective specializate in domeniu sau de catre colectivul PUG, daca are in profil astfel de lucrari. Aceste studii se intocmesc pe probleme apreciate de proiectantul general ca necesar de detaliat.

Studiile de fundamentare nu trebuie sa fie mai vechi de doi ani, exceptie facand cele ale caror informatii oferite nu si-au pierdut valabilitatea. Lista studiilor de fundamentare va fi intocmita de catre elaboratorul si beneficiarul PUG, in functie de marimea, complexitatea si specificul localitatii. Dupa specificul lor, studiile de fundamentare pot fi:

analitice;

consultative;

prospective;

Studiile de fundamentare cu caracter analitic privesc evolutia localitatii si caracteristicile sale si urmaresc:

organizarea circulatiei si a transporturilor;

protectia si conservarea mediului;

tipurile de proprietatea asupra terenurilor si imobilelor;

echiparea majora edilitara;

aducerea la zi a suportului topografic cadastral;

evolutia localitatii sub aspect istorico-cultural, etnografic si urbanistic - arhitectural;

valorificarea potentialului turistic si balnear;

stabilirea zonelor protejate cu valoare deosebita (cultura, istorica, architectural-urbanistica etc).

Studiile de fundamentare cu caracter consultativ privesc evidentierea unor cerinte si optiuni ale populatiei, legate de dezvoltarea urbanistica. Ele se pot elabora pe baza sondajelor si anchetelor socio-urbanistice efectuate in randul populatiei, specialistilor si a institutiilor.

Studiile de fundamentare cu caracter prospectiv reprezinta prognoze privind evolutia populatiei, a activitatilor, a miscarii in teritoriu, a activitatilor etc.

Pentru toate studiile de fundamentare, indiferent de tip, continutul minim se constituie din:

delimitarea obiectului studiat;

analiza critica a situatiei existente;

evidentierea disfunctionalitatilor si prioritatilor de interventie;

propuneri de eliminare/ diminuare a disfunctionalitatilor, prognoze, scenarii de dezvoltare a localitatii.

PUG propriu-zis

Acesta cuprinde piese scrise si piese desenate.

Piesele scrise cuprind:

memoriul de sinteza, elaborat pentru localitati mari si foarte mari, in care se prezinta pe scurt principalele date si probleme rezultate din analiza stadiului actual de dezvoltare, cu evidentierea disfunctionalitatilor, precum si a propunerilor de amenajare teritoriala si dezvoltarea urbanistica;

memoriul general, obligatoriu pentru toate localitatile, in care se prezinta in detaliu disfunctionalitatile rezultate din analiza situatiilor propuse pentru eliminarea sau diminuarea acestora.

regulamentul local de urbanism (RLU) intareste si detaliaza sub forma de prescriptii (permisiuni sau restrictii) reglementarile PUG. RLU se elaboreaza pe baza prevederilor RGU.

Piesele desenate

Numarul pieselor desenate depinde de complexitatea si marimea localitatilor. Acestea in general sunt reprezentate pe planse (la scara 1:25.000), realizate pe suport topografic si ilustreaza principalele categorii de probleme:

incadrarea in teritoriul administrativ al localitatii pentru care se elaboreaza PUG (planse editate pentru economia nationala);

analiza situatiei existente, cu evidentierea disfunctionalitatilor;

reglementari urbanistice-zonificare, reglementari edilitare si echipare edilitara;

proprietatea asupra terenurilor si circulatia juridica a acestora.

Piesele desenate se redacteaza in culori transparente si semne conventionale standard.

PUG preliminar

PUG-ul preliminar se elaboreaza atunci cand se doreste reducerea duratei de elaborare a PUG-ului, precum si pentru incadrarea in fondurile avute la dispozitie de catre beneficiar, urmand ca dupa maximum 3 ani sa se intocmeasca PUG propriu-zis.

Rolul PUG-ului preliminar este de a raspunde, intr-o prima etapa presiunilor exercitate in domeniul investitional, prin:

directionarea dezvoltarii localitatilor;

determinarea intravilanului posibil;

zonificarea functionala a teritoriului;

stabilirea zonelor ce se pot autoriza pentru construire;

enuntarea prioritatilor.

Continutul minim al unui asemenea PUG consta din urmatoarele:

incadrarea in teritoriu;

situatia existenta - disfunctionalitatile majore;

reglementarile urbanistice;

regulamentul urbanistic preliminar.

PUG preliminar se supune acelorasi proceduri de avizare-aprobare ca PUG propriu-zis. Durata de valabilitate a PUG preliminar este de 3 ani de la data aprobarii sale.

Documentatii pentru obtinerea avizelor/ acordurilor

Acestea se intocmesc de catre elaboratorul PUG si se stabilesc impreuna cu beneficiarul, in functie de marimea localitatilor si complexitatea problemelor.

Avizele /acordurile necesare aprobarii PUG pot fi emise de:

organisme centrale

organisme teritoriale

Dintre emitentii avizelor si acordurilor organismelor centrale se mentioneaza:

Ministerul care gestioneaza activitatea de amenajare a teritoriului si urbanism, pentru PUG - municipii si PUG - unitati teritorial administrative de baza care inglobeaza pe teritoriul lor statiuni balneare sau turistice.

Ministerul care gestioneaza transporturile, pentru PUG-uri ce includ propuneri privind caile de comunicatie majore (autostrazi, drumuri expres, drumuri nationale, cai ferate, cai navigabile sau aeroporturi).

Ministerul Sanatatii, precum si Autoritatea Nationala pentru Turism, pentru PUG uri de unitati teritorial-administrative de baza care includ functiuni balneare climaterice sau turistice.

Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor si Serviciul Roman de Informatii, pentru toate PUG-urile.

Alte organisme centrale, pentru PUG-uri cu probleme speciale (resurse ale subsolului, protejarea unor situri si monumente cu valoare de patrimoniu, probleme complexe vizand protectia mediului).

Dintre emitentii avizelor/acordurilor organismelor teritoriale interesate se mentioneaza:

Consiliul local, ca autoritate publica locala, gestionar al utilizarii terenurilor si respectarii conditiilor de conformare si realizare a constructiilor, pentru toate PUG-urile.

Consiliul judetean, ca autoritate publica de coordonare a activitatii de amenajarea teritoriului si urbanism in cadrul judetului, pentru toate PUG-urile.

Consiliul judetean emite un aviz unic asupra PUG, incluzand toate activitatile institutiilor interesate de pe teritoriul judetului: amenajarea teritoriului si urbanism, drumuri judetene si comunale, protectia mediului, sanatate publica, aparare civila, protectia impotriva incendiilor, echipare edilitara etc.

Oficiul de cadastru si publicitate imobiliara si oficiul judetean pentru amenajarea teritoriului agricol, privind suprafetele si folosinta terenurilor din intravilan si extravilan, pentru toate PUG-urile.

Inaintarea documentatiilor catre emitentii avizelor/acordurilor este simultana, cu exceptia avizului Ministerului care gestioneaza amenajarea teritoriului si dezvoltarea urbana, care se solicita ultimul.

Planul urbanistic general si Regulamentul local de urbanism aprobate de catre Consiliul local devin acte de autoritate ale administratiei publice locale, pentru probleme legate de amenajarea si dezvoltarea urbanistica a localitatilor respective.

Din acest moment, PUG si RLU pot fi utilizate pentru:

Eliberarea certificatelor de urbanism si emiterea autorizatiilor de construire pentru obiective din zone ce nu necesita studii aprofundate;

Fundamentarea solicitarilor unor fonduri de la bugetul statului pentru realizarea obiectivelor de utilitate publica;

Declansarea procedurii de declarare a utilitatii publice pentru realizarea unor obiective ce implica expropieri;

Respingerea unor solicitari de construire neconforme cu prevederile PUG aprobat;

Declansarea unor PUZ-uri sau PUD-uri necesare detalierii unor zone, respectiv amplasamente;

Alte operatiuni ale compartimentelor de specialitate ale Consiliilor locale.

PUG-urile propriu-zise se actualizeaza periodic, avand durata de valabilitate de pana la 10 ani, daca pe parcurs nu apar elemente importante de dezvoltare care necesita actualizare.

Parcursul documentatiilor de amenajare teritoriala si de urbanism

Pana cand ajung sa fie aprobate documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism parcurg urmatoarele etape: initiativa elaborarii, elaborare, semnare, avizare.

Initiativa elaborarii documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism apartin colectivitatilor locale, prin autoritatile deliberative si executive, Guvernului, precum si persoanelor fizice sau juridice interesate in amenajarea teritoriului si in dezvoltarea localitatilor.

Documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism sunt intocmite/elaborate de institutiile publice si societatile comerciale care au acest drept stabilite prin acte normative sau statutul de organizare si functionare.

Documentatiile de urbanism si amenajare a teritoriului sunt semnate de profesionisti calificati in domeniu prin licenta sau studii postuniversitare de specialitate acreditate (urbanisti), precum si de alti profesionisti cu drept de semnatura. Fac exceptie documentatiile ATU pentru localitatile rurale, care nu sunt situate in zonele protejate, nu sunt declarate statiuni balneo-climaterice.

Dreptul de semnatura in acest domeniu este stabilit pe baza unui regulament, elaborate de MINISTERUL de profil, in colaborare cu Asociatia Profesionala a Urbanistilor din Romania, precum si cu alte organizatii profesionale din acest domeniu.

Specialisti calificati in domeniul amenajarii teritoriului si al urbanismului, care dobandesc dreptul la semnatura, se inscriu in Registrul urbanistilor.

In vederea aprobarii, documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism se avizeaza de catre organisme competente. Precizarea continutului documentatiilor care se supun avizarii precum si a emitentilor de avize pentru fiecare categorie de documentatii se vor stabili prin ordin al ministrului. Avizele se emit in termen de 30 zile de la data depunerii documentatiei complete in vederea avizarii. Avizul necomunicat in termen de 30 zile se considera favorabil. Avizele pot contine conditii si recomandari. Conditiile sunt dispozitii obligatorii, daca se refera la probleme de competenta avizatorului. Recomandarile sunt dispozitii consultative si vor fi analizate, in mod obligatoriu de catre organele administratiei publice centrale sau locale, responsabile de elaborarea si aprobarea documentatiei.

In situattia aparitiei unor divergente de ordin tehnic, generate de nerespectarea conditiilor sau insusirea recomandarilor cuprinse in avize, se recurge in mod obligatoriu la concilierea partilor in prezenta organelor administratiei publice centrale. Avizarea documentatiilor de interes general - toate categoriile din domeniul amenajarii teritoriale, precum si din domeniul urbanistic (cu exceptia PUD) - se face fara perceperea unor taxe.

Documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism se aproba de catre autoritatile publice competente, prin lege de autoritate ale autoritatilor publice.

Autoritatile publice care aproba o documentatie de amenajare a teritoriului sunt obligate sa o transmita autoritatilor administratiei publice interesate.

Documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism aprobate, au caracter public putand fi consultate de catre populatie, cu exceptia celor care, potrivit legii, au caracter secret.

Urmarirea aplicarii documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism aprobate se face prin compartimentele de specialitate din aparatul propriu al consiliilor judetene, municipale, orasenesti si comunale, dupa caz, precum si de Inspetoratul de Stat in Constructii.

Compartimentele de specialitate vor urmari corelarea realizarii programelor de dezvoltare cu prevederile documentatiilor aprobate.

Cadrul institutional

La nivel central, coordonarea si reglementarea actiunilor de amenajare a teritoriului se realizeaza prin institutii specializate precum Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului (MLPAT) pana in anul 2000, respectiv Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintelor (MLPTL) din 2001, care cuprinde un departament de specializare pentru amenajare teritoriala si urbanism. Din iulie 2003 activitatea de amenajare teritoriala si urbanism a fost preluata de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului (MTCT).

Activitatea ministerului este sustinuta la nivel teritorial prin intermediul ICLPUAT (Inspectorate pentru Constructii, Lucrari Publice, Urbanism si Amenajare Teritoriala) - si a inspectiilor sale judetene, aflate in subordinea MLPAT, ulterior MLPTL si MTCT.

Activitatea de constructii a inceput sa fie reglementata in Romania prin norme de calitate cu 150 de ani in urma. La 22 ianuarie 1862, Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul 25 de formare a primului minister unic al Romaniei iar la 27 ianuarie 1862 a fost numit primul ministru al Lucrarilor publice. Pe data de 10 august 1862, domnitorul A.I. Cuza semneaza decretul 627 de organizare a Ministerului Lucrarilor Publice. De-a lungul timpului, denumirea si forma de organizare a Ministerului Lucrarilor Publice (MLP) au trecut prin mai multe transformari si a functionat fie ca minister de sine statator (1862 - 1864, 1883 - 1929, 1946 - 1949 ) fie preluand si alte activitati complementare, potrivit evolutiei societatii romanesti (1864 - 1866: Ministerul de Interne, Agricultura si Lucrarile Publice; 1866 - 1883: Ministerul Agriculturii, Comertului si Lucrarilor Publice, 1929 - 1944, 1945 - 1946: Ministerul Lucrarilor Publice si Comunicatiilor, 1944 - 1945: Ministerul Lucrarilor Publice si Refacerii; 1957: Ministerul Constructiilor si Materialelor de Constructii, 1965: Ministerul Industriei Constructiilor, 1975: Ministerul Constructiilor Industriale, 1990: Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Amenajarii Teritoriului). Din 1991 pana in 2000, ministerul a purtat denumirea MLPAT. Intre 2000 si 2003 de MLPAT si apoi MCTC din iulie 200

MTCT functioneaza in baza HG 740/2003 si are atributii complexe in domeniile transporturilor, constructiilor si turismului. Dintre atributiile specifice domeniilor amenajarii teritoriului si urbanismului se pot specifica:

elaboreaza si implementeaza politicile de aplicare a strategiei nationale in domeniul lucrarilor publice, amenajarii teritoriului, locuintei si turismului;

asigura organizarea si dezvoltarea cercetarii stiintifice in domeniile transporturilor, lucrarilor publice, locuintei, amenajarii teritoriului, urbanism, siguranta constructiilor si turism, prin corelare cu programele nationale de cercetare in aceste domenii;

avizeaza documentatiile de urbanism privind zonele si statiunile turistice, precum si documentatiile privind constructiile in domeniul turismului, conform legii;

asigura elaborarea Planului de amenajare a teritoriului national, ca sinteza a politicilor si planurilor sectoriale si locale de amenajare a teritoriului, urmarind armonizarea lor; verifica respectarea prevederilor acestuia, dupa aprobare, potrivit legii;

colaboreaza cu consiliile judetene si locale la elaborarea studiilor si programelor referitoare la dezvoltarea urbana si rurala, la constructia de locuinte si lucrarilor tehnico-edilitare, in vederea realizarii politicilor sectoriale din aceste domenii; participa la sustinerea operatiunilor urbanistice si de amenajare a teritoriului cu caracter pilot;

sprijina si indruma administratia publica locala prin activitati ce privesc strategia, monitorizarea programelor de investitii in infrastructura urbana, reglementari specifice si politici sectoriale in domeniul serviciilor de gospodarie comunala, care nu pot fi solutionate la nivelurilor de competenta locala;

colaboreaza cu coordonatorii cadastrului general, stabiliti prin lege, pentru organizarea si realizarea cadastrului imobiliar- edilitar;

organizeaza elaborarea, avizarea si aprobarea reglementarilor tehnice si economice pentru domeniile sale de activitate, precum si documentarea specialistilor, in conditiile legii; asigura directivarea si asistenta tehnica pentru implementarea calitatii in constructii, prin reglementari tehnice si economice, cu participarea specialistilor din cercetare, proiectare, invatamant superior si executia lucrarilor din domeniile sale de activitate; organizeaza controlul privind aplicarea reglementarilor tehnice si economice;

asigura fundamentarea si elaborarea programelor referitoare la imbunatatirea si dezvoltarea fondului de lucrari publice si locuinte;

asigura conceptia unitara a aplicarii politicii nationale de amenajare si echipare cu lucrari publice a teritoriului national;

avizeaza documentatiile de urbanism privind zonele si statiunile turistice, precum si documentatiile privind constructiile in domeniul turismului, conform legii;

asigura secretariatul Centrului national pentru asezari umane (habitat);

Trebuie semnalat ca pana in anul 2000 atributiile ministerului de resort MLPAT (Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului) in domeniul amenajarii teritoriului si urbanismului erau mai bine precizate!

Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Urbanism si Amenajarea Teritoriului "URBANPROIECT" functioneaza sub autoritatea MTCT si asigura fundamentarea stiintifica a propunerilor legislative in domeniul AT si U. Acesta elaboreaza PATN si alte planuri de interes national solicitate de minister, sau Guvern si functioneaza in conformitate cu statutul stabilit prin HG 1233/1996.

La nivel local, realizarea planurilor de interes judetean si local si punerea lor in practica este responsabilitatea Consiliilor Judetene, Municipale si Orasenesti sau al Consiliului General al Municipiului Bucuresti, conform prevederilor legii administratiei publice locale nr. 215/ 2001 (care inlocuieste legea 69/ 1991 republicata in 1996). La acest nivel se organizeaza si functioneaza, potrivit legii, structuri specializate in domeniul amenajarii teritoriale si urbanismului, conduse de arhitectul-sef al judetului, municipiului sau orasului, respectiv de arhitectul-sef al Municipiului Bucuresti.

In comune, atributiile arhitectului-sef vor fi indeplinite de catre un functionar public din aparatul propriu al consiliului local respectiv, cu atributii in domeniul si pregatit in acest sens.

In scopul imbunatatirii calitatii deciziei referitoare la dezvoltarea durabila locala si judeteana, pe langa consiliul judetean, primarie municipala si oraseneasca, respectiv Primaria Municipiului Bucuresti, se poate infiinta Comisia Tehnica de Amenajare Teritoriala si Urbanism, organism consultativ cu atributii de avizare, expertiza tehnica si consultanta.

Comisia Tehnica de Amenajare Teritoriala si Urbanism este formata din:

specialisti in domeniul amenajarii teritoriale si urbanismului;

reprezentanti ai institutiilor publice, regiile autonome;

persoane juridice din domeniul constructiilor, al exploatarii si prelucrarii resurselor, transporturilor, protectiei si conservarii mediului, protectiei si conservarii patrimoniului cultural imobil, prestarilor de servicii publice, din domeniul social si cultural.

Componenta nominala si modul de functionare ale acestei Comisii tehnice sunt aprobate de Consiliul Judetean, consiliul local municipal, orasenesc, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucuresti, pe baza recomandarilor asociatiilor profesionale din domeniul amenajarii teritoriale, urbanismului, constructiilor, ale institutiilor de invatamant superior si ale arhitectului-sef.

Comisia tehnica de amenajare teritoriala si urbanism are rolul de a aviza din punct de vedere tehnic documentatiile de amenajare teritoriala si urbanism, precum si studiile de fundamentare sau cercetarile prealabile. Avizele date de Comisia tehnica se supun deliberarii si aprobarii consiliului judetean, consiliului local, respectiv Consiliului General al Municipiului Bucuresti, dupa caz.

La sedintele de avizare ale Comisiei pot participa la luarea deciziei membrii care au calitatea de autor al documentatiilor - proiectelor, supuse avizarii.

Documentatiile de amenajare teritoriala si urbanism se semneaza de profesionisti calificati in domeniu prin licenta sau studii postuniversitare de specialitate, acreditate conform legii, precum si de alti profesionisti cu drept de semnatura.

Regulamentul privind dobandirea dreptului de semnatura, precum si regulamentul referitor la organizarea si functionarea Registrului Urbanistilor se aproba prin hotarare de Guvern. Specialistii calificati in domeniul amenajarii teritoriale si urbanismului, care dobandesc dreptul de semnatura, se inscriu in Registrul Urbanistilor.

Atributii ale administratiei publice in activitatea de amenajare teritoriala si urbanism

Atributiile administratiei publice centrale

Activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism la nivel national este coordonata de Guvern, care stabileste, in raport cu continutul Programului de guvernare, programe prioritare, linii directoare si politici sectoriale.

Ministerul de profil ca organ specializat al Guvernului in domeniul amenajarii teritoriului si al urbanismului, are urmatoarele atributii:

elaborarea Planului de amenajare a teritoriului national;

elaborarea Planului de amenajare a teritoriului regional, care fundamenteaza planurile de dezvoltare regionala ;

elaborarea Regulamentului general de urbanism;

avizarea proiectelor de acte normative referitoare la activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism;

colaborarea cu ministerele, precum si cu celelalte organe al administratiei publice centrale, pentru fundamentarea din punct de vedere al amenajarii teritoriului si al urbanismului, a programelor strategice sectoriale;

colaborarea cu consiliile pentru dezvoltare regionala, consiliile judetene si consiliile locale, precum si urmarirea modului in care se aplica programele guvernamentale si liniile directoare in domeniul amenajarii teritoriului si al urbanismului la nivel regional, judetean si local;

avizarea documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism, potrivit competentelor stabilite prin lege.

initierea si coordonarea elaborarii unor planuri de AT pentru parti din teritoriul national, daca apreciaza ca problemele acestora din punct de vedere al dezvoltarii economico-sociale sau al activitatii de amenajare a teritoriului si de urbanism sunt de interes national.

In indeplinirea atributiilor sale, Ministerul de profil utilizeaza informatii de sinteza la nivel national din toate domeniile de activitate economica si sociala.

Ministerele si celelalte organe ale administratiei publice centrale sunt obligate sa furnizeze ministerului de profil la cerere, informatiile necesare pentru desfasurarea activitatii de amenajare a teritoriului si de urbanism.

Ministerul de profil poate solicita autoritatii publice locale sa elaboreze sau sa modifice o documentatie de urbanism sau de amenajare a teritoriului, in vederea aprofundarii, detalierii sau aplicarii unei prevederi cuprinse in programele strategice sectoriale ale guvernului, precum si pentru respectarea intereselor generale ale statului.

Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului, in cooperare cu ministerele interesate, au elaborat Regulamentul General de Urbanism (H.G.R. 525/27 iunie 1996). Acesta este un ansamblu de reglementari juridice si tehnice care stau la baza elaborarii planurilor de amenajare a teritoriului, precum si a planurilor si regulamentelor de urbanism.

Atributiile administratiei publice judetene

Consiliul judetean coordoneaza activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism la nivel judetean, conform legii, stabilind orientarile generale privind amenajarea teritoriului si organizarea si dezvoltarea urbanistica a localitatilor, pe baza planurilor de amenajare a teritoriului si de urbanism. In acest scop coordoneaza activitatea consiliilor locale si le acorda asistenta tehnica de specialitate.

Consiliul judetean mai are urmatoarele atributii:

asigura preluarea prevederilor cuprinse in planurile de amenajare a teritoriului national, regional si zonal in cadrul documentatilor de amenajare a teritoriului si de urbanism pentru teritoriile administrative ale localitatilor din judet;

asigura elaborarea planului de amenajare a teritoriului judetean, a planurilor zonale de amenajare a teritoriului care sunt de interes judetean si le aproba conform prevederilor legale;

solicita consiliilor locale sa se elaboreze sau sa actualizeze o documentatie de actualizare a teritoriului sau de urbanism, in vederea asigurarii aplicarii unei prevederi cuprinse in programele de dezvoltare a judetului; solicitarea se transmite consiliului local insotita de expunerea motivelor care au stat la baza hotararii consiliului judetean si de termenul fixat pentru elaborarea sau modificarea documentatiei. In activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism consiliile judetene sunt sprijinite de Ministerul de profil precum si de alte ministere si organe ale administratiei publice centrale.

In indeplinirea atributiilor sale in domeniul amenajarii teritoriului si al urbanismului consiliul judetean utilizeaza informatii de sinteza la nivelul judetului din toate domeniile de activitate economico-sociala.

Ministerele si celelalte organe ale administratiei publice centrale sunt obligate sa furnizeze cu titlu gratuit autoritatilor publice judetene si locale informatii din domeniile lor de activitate pentru teritoriul judetean respectiv iar consiliile locale sunt obligate sa furnizeze informatii referitoare la dezvoltarea economico-sociala si urbanistica a localitatilor.

Atributiile administratiei publice locale

Activitatea de amenajare teritoriala si urbanism la nivel local este coordonata de consiliul local, care are urmatoarele atributii:

coordoneaza si raspunde de intreaga activitate de urbanism desfasurata pe teritoriul unitatii administrativ-teritoriale;

asigura respectarea prevederilor cuprinse in documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism aprobate, pentru realizarea programului de dezvoltare urbanistica a localitatilor componente ale comunei sau orasului;

coopereaza cu consiliul judetean si este sprijinit de acesta in activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism;

coopereaza in procesul de intocmire a programului de dezvoltare urbanistica a localitatilor cu institutii, agenti economici, organisme si organizatii neguvernamentale de interes national, judetean sau local.

In indeplinirea atributiilor sale in domeniul amenajarii teritoriului si al urbanismului consiliului local utilizeaza informatiile din toate domeniile de activitate economico-sociale.

Serviciile publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale, agentii economici si organizatiile neguvernamentale care isi desfasoara activitatea la nivel local au obligatia sa furnizeze cu titlu gratuit , informatiile necesare in vederea desfasurarii activitatii de amenajare a teritoriului si de urbanism la nivel local.

Consiliul local urmareste ca documentatiile de amenajare a teritoriului local si de urbanism elaborate/aprobate sa cuprinda prevederi referitoare la programele de dezvoltare ale agentilor economici care isi desfasoara activitatea in comuna sau orasul respectiv.

Activitatea de amenajare a teritoriului si urbanism la nivel local se desfasoara pe baza planurilor de urbanism (Planul urbanistic general, Planul urbanistic zonal si Planul urbanistic de detaliu) si a regulamentelor aferente.

Cadrul legislativ

Preocuparile si reglementarile din domeniul urbanismului dateaza din cele mai vechi timpuri. Numeroasele cerinte care au fost impuse au privit activitatile de constructii.

"Regulamentul orasului Bergamo obliga de exemplu constructorii sa respecte mai multe norme de igiena si securitate; in caz de nerespectare a acestora, autoritatile municipale puteau interveni pentru a sanctiona ilegalitatile si a lua, pe cheltuiala contravenientului, masuri in vederea conformarii constructiilor cu regulile publice stabilite. In Roma antica se constata existenta servitutilor de inaltime, de perspectiva, de aliniere, de distanta intre cladiri, de vedere si de estetica".[2] Pana la mijlocul secolului al IX-lea, urbanismul si domeniul juridic nu s-au intalnit decat punctual, in zona reglementarilor privind alinierea strazilor si constructiilor. Sporadicele reglementari aparute in privinta spatiului urban aparute, uneori, ca si adevarate constrangeri sociale, nu indreptatesc dreptul urbanismului de a guverna in domeniul amenajarii teritoriului, respectiv urbanismului.

Normele juridice se definesc ca reprezentand acea categorie a normelor sociale, instituite sau sanctionate de stat, obligatoriu de respectat in raporturile subiectelor de drept, sub garantia aplicarii fortei de constrangere a statului in cazul nerespectarii lor.[3] Totodata, trebuie subliniat faptul ca exercitarea drepturilor subiective peste limitele legii sau in contradictie cu scopurile acesteia reprezinta un abuz de drept sanctionat de lege. Legea recunoaste exercitarea drepturilor subiective in scopul satisfacerii intereselor personale, materiale si culturale in acord cu interesul general si cu regulile de convietuire sociala.

Una dintre problemele pe care le ridica activitatea de urbanism si amenajare teritoriala este modul in care se pot compatibiliza principiile care guverneaza cele doua tipuri de proprietate: cea publica si cea privata, deoarece in domeniul juridic al urbanismului, atunci cand se urmareste realizarea proiectelor de urbanism ale colectivitatilor publice, se poate usor aduce atingere drepturilor proprietatilor solurilor. Codul civil defineste, in art. 410, dreptul de proprietate: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege". Dreptul de proprietate poate sa se dovedeasca incompatibil cu obiectivele de amenajare pe care le au colectivitatile publice, insa obiectivele de interes general trebuiesc atinse, astfel incat a trebuit sa se permita acestora sa instituie o adevarata politie de urbanism, cu ajutorul careia sa reglementeze exercitiul drepturilor proprietarilor funciari.

Regimul juridic al urbanismului s-a dezvoltat pe doua planuri. Pe de-o parte, dreptul de proprietate a fost limitat de o maniera din ce in ce mai stricta, astfel incat individul-proprietar a trebuit sa cedeze in fata intereselor obstesti (dreptul de a construi - ca atribut de proprietate - cunoscand o asemenea evolutie). Regimul urbanismului nu a impus doar restrictii, ci evolutia sa a promovat o serie de garantii pentru cei administrati. Dezvoltari semnificative au vizat publicitatea deciziilor in materie de urbanism, consultarea administratilor pe calea anchetelor publice, lupta contra arbitrariului etc.

Alaturi de aceasta maniera de reglementare, si-au facut aparitia activitati de serviciu public care au impus colectivitatilor asumarea activitatii de amenajare a zonelor urbane, salubritatea, estetica urbana si protectia mediului.[5]

Dreptul urbanismului a fost definit in doctrina franceza ca un ansamblu de reguli si institutii privitoare la amenajarea si dezvoltarea urbana, permitand incadrarea evolutiei fizice a localitatilor si avand ca scop realizarea obiectivelor colectivitatilor publice in acest domeniu, cu o finalitate de incontestabil interes general.

Legislatia in domeniu din tara noastra nu defineste nici urbanismul, nici activitatea de amenajare a teritoriului, ci privindu-le impreuna, precizeaza continutul acestora, trasaturile specifice, obiectivele lor si modalitatile de realizare. Astfel, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul prevede, la art 2 al. 3, ca "Gestionarea spatiala a teritoriului se realizeaza prin intermediul amenajarii teritoriului si al urbanismului, care constituie ansambluri de activitati complexe de interes general ce constituie la dezvoltarea spatiala echilibrata, la protectia patrimoniului natural si construit, precum si la imbunatatirea conditiilor de viata in localitatile urbane si rurale".

Amenajarea teritoriului - ca activitate mai larga, mai cuprinzatoare (circumscriind urbanismul) - trebuie sa fie (in conformitate cu prevederile art. 3): globala, urmarind coordonarea diferitelor politici sectoriale intr-un ansamblu integrat; functionala, trebuind sa tina seama de cadrul natural si construit bazat pe valori de cultura si interese comune; prospectiva, trebuind sa analizeze tendintele de dezvoltare pe termen lung a fenomenelor si interventiilor economice, ecologice, sociale si culturale si sa tina seama de acestea in aplicare; democratica, asigurand participarea populatiei si a reprezentantilor ei politici la adoptarea deciziilor.

Astfel, cadrul legislativ in domeniul amenajarii teritoriale si urbanismului a fost sustinut pana in anul 2001

Cadrul legislativ in domeniul AT si U a fost sustinut pana in anul 2001 prin legea 50/1991 privind autorizarea constructiilor si unele masuri in domeniul locuintelor si Ordinul 91 din 1991, care cuprinde continutul cadru al documentatiilor de AT si U, precum si lista semnelor conventionale utilizate in cadrul acestora.

Alte legi importante pentru domeniul AT si U sunt Legea 18 din 1991 (republicata in 1998) si Legea 33 privind exproprierea pentru cauza de utilitate public, din 1994.

In 2001 a fost promulgata "Legea Amenajarii Teritoriului si Urbanismului" (LATU), nr. 350/ 2001. Aceasta lege a fost prima post-decembrista care reglementeaza in mod cuprinzator activitatea specifica a domeniului AT si U. Legea defineste AT si U drept activitati complexe de interes general, iar gestiunea teritoriului o activitate continua si de perspectiva, de interes comunitar si importanta in perspective integrarii in UE.

Participarea populatiei la activitatile de amenajare teritoriala si urbanism

Autoritatile administratiei centrale si locale au obligatia de a asigura organizarea si desfasurarea procesului de participare a populatiei in cadrul activitatilor de amenajare teritoriala si urbanism.

Participarea populatiei la activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism se realizeaza prin:

informarea populatiei;

consultarea populatiei;

alte forme de participarea prevazute de lege.

Cetatenii pot participa la activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism, individual sau prin asociere, in conditiile legii.

Informarea populatiei este activitatea prin care se fac publice:

obiectivele dezvoltarii economico-sociale privind amenajarea teritoriului si dezvoltarea urbanistica a localitatilor;

intentiile autoritatilor administratiei publice centrale si locale privind elaborarea unor documentatii de amenajare a teritoriului si de urbanism, precum si scopul pentru care acestea sunt elaborate;

continutul documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism care urmeaza sa fie supuse aprobarii, conform legii.

actiunea de informare a populatiei se poate desfasura prin:

- afisarea de populatii oficiale pentru raspandirea publica a informatiilor;

- publicarea instiintarilor in presa sau difuzarea lor prin alte mijloace de comunicare in masa;

- asigurarea accesului populatiei in vederea consultarii programelor sau documentatiilor, la sediul organelor adminstratiei publice centrale sau al autoritatilor administratiei publice locale;

- expunerea partiala, integrala sau sub forma de sinteza, a documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism, in spatii publice.

Propunerile sau opiniile cetatenilor sunt analizate de catre organele administratiei publice centrale sau autoritatile adminstratiei publice locale responsabile de aprobarea documentatiilor impreuna cu autorul acestora, in vederea preluarii, dupa caz, in cadrul prevederilor documentatiei.

Sinteza propunerilor sau opiniilor, indiferent daca au fost sau nu preluate, face parte integranta din documentatie.

Consultarea populatiei este procesul prin care acesta isi exprima optiunile si opiniile privind prevederile programelor de amenajare a teritoriului si de dezvoltare urbanistica a localitatilor, precum si cele cuprinse in documentatiile de amenajare a teritoriului si urbanism, in cadrul procesului de elaborare si aprobare a acestora, si se realizeaza prin publicarea procedurii de desfasurare a consultarii, desfasurarea anchetei publice si intocmirea raportului de sinteza.

raportul de sinteza, ca material care cuprinde optiunile si opiniile populatiei, este supus dezbaterii autoritatilor publice responsabile cu elaborarea/aprobarea documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism. Raportul de sinteza, deciziile autoritatilor publice, impreuna cu motivatia acestora se dau publicitatii.

Consiliile locale responsabile de aprobarea documentatiilor de urbanism sunt obligate sa raspunda in scris cetatenilor care si-au exprimat optiuni sau opinii asupra deciziilor luate si motivarea acestora.

Informarea si consultarea populatiei se desfasoara diferentiat, in functie de amploarea si de importanta documentatiei de amenajare a teritoriului sau de urbanism, potrivit procedurilor stabilite de MINISTERUL de profil.

Gestionarea teritoriului si a localitatilor

Autoritatile administratiei publice locale au rolul de a gestiona totalitatea terenurilor si a constructiilor apartinand domeniului public si privat. Se poate spune ca ele raspund de realizarea constructiilor si a amenajarilor de utilitate publica.

In acelasi timp, autoritatile administratiei publice locale indeplinesc urmatoarele sarcini:

urmaresc modul in care proprietarii sau detinatorii gestioneaza terenurile si constructiile, in conformitate cu documentatiile de amenajare teritoriala si de urbanism si ale altor reglementari privind interesul colectivitatii;

organizeaza banci de date si sisteme informationale pentru gestionarea teritoriului si a localitatilor (datele au caracter confidential si nu pot fi utilizate decat in interes public);

instituie servituti asupra bunurilor imobile (restrictii privind modul de utilizare a terenurilor si realizarea constructiilor) pentru efectuarea unor lucrari de interes general.

aceste lucrari, care se mai numesc si servituti de utilitate publica sau lucrari publice pot fi:

Retele de energie, apa, canalizare, gaze, termoficare, telefonie, precum si alte categorii de transporturi prin conducte;

Obiective sociale de invatamant, cercetare, sanatate, cultura, sport, protectie si asistenta sociala, administratie publica, justitie;

Monumente istorice sau ale naturii, precum si zonele protejate declarate conform legii;

Cai de comunicatii;

Aeroporturi si porturi;

Captari de apa si lucrari de indiguiri si regularizari de rauri sau lacuri de acumulari;

Explorare si exploatarea resurselor solului si subsolului;

Obiective destinate apararii tarii, ordinii publice si sigurantei nationale.

Gestionarea terenurilor

In vederea realizarii unor operatiuni de amenajare a teritoriului sau de urbanism autoritatile administratiei publice se preocupa, in primul rand, de utilizarea terenurilor, recurgand la urmatoarele:

Schimburi de terenuri aflate in domeniul privat al statului, judetului sau al localitatii cu terenuri aflate in proprietatea unor persoane fizice sau juridice;

Treceri din domeniul privat al statului, judetului sau al localitatii in domeniul public al statului, respectiv judetului sau al localitatii;

Achizitii de terenuri, direct sau prin exercitarea dreptului de preemtiune;

Concesionari de terenuri din domeniul public sau domeniul privat;

Exproprieri de terenuri, pentru cauza de utilitate publica;

Alte modalitati de transmitere a bunurilor imobile prevazute de lege.

Consiliile locale pot institui interdittii permanente sau temporare de construire.

Interdictia permanenta de construire se stabileste pentru unul din urmatoarele motive:

riscuri naturale previzibile: zona inundabila, zona cu pericol de alunecari de teren avalanse, zone situate deasupra unor exploatari miniere, zone cu conditii de fundare improprii;

riscuri tehnologice grave: contaminare radioactiva, chimica, pericol de explozie, pericol de incendiu, nivel ridicat de zgomot, grav inalt de poluare a aerului, apei sau a solului;

apararea tarii, ordinea publica si siguranta nationala;

alte motive, stabilite prin lege.

Interdictia temporara de construire se stabileste pentru unul din urmatoarele motive:

necesitatea elaborarii unor documentatii de urbanism in vederea stabilirii regulilor de construire pentru zona respectiva;

Necesitatea realizariin zona respectiva a unor lucrai de utilitate publica inclusiv lucrari de cercetare arheologica sau de conservare, protejare, restaurare sau punere in valoare a unor monumente istorice;

Alte motive stabilite prin lege.

Interdictia temporara de construire se instituie de catre Consiliul local, si nu poate fi mai mare de 2 ani pentru elaborarea documentatiilor de urbanism, respective 3 ani pentru realizarea unor lucrari de utilitate publica.

Gestionarea constructiilor

Potrivit Legii Amenajarii Teritoriului si Urbanismului, constructiile se clasifica astfel:

definitive sau provizorii;

subterane sau supraterane;

cladiri, constructii speciale sau amenajari;

Modul de realizare, modificare, utilizare si desfiintare a constructiilor se stabileste prin documentatiile de urbanism, precum si prin alte acte normative. Astfel, pe baza PUG si a PUD, autoritatile administratiei publice locale elibereaza urmatoarele documente:

certificatul de urbanism;

autorizatia de construire;

autorizatia de functionare;

autorizatia de schimbare a destinatiei;

autorizatia de postutilizare (demolare);

Certificatul de Urbanism (CU)

Aplicarea documentatiilor de amenajare teritoriala si urbanism aprobate se asigura prin eliberarea CU. Acesta este documentul premergator obtinerii autorizatiei de construire (sau a autorizatiei de schimbare a destinatiei), prin care se informeaza solicitantul cu privire la principalele caracteristici ale constructiilor care se pot executa pe un anumit teren. In CU se va mentiona obligatoriu scopul eliberarii acestuia.

Certificatul de urbanism este actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administratiei publice sau locale face cunoscute regimul juridic, economic si etnic al imobilelor si conditiile necesare in vederea realizarii unor investitii, tranzactii imobiliare ori a altor operatiuni imobiliare, potrivit legii.

Eliberarea certificatului de urbanism este obligatorie pentru adjudecarea prin licitatie a lucrarilor de proiectare si de executie a lucrarilor publice si pentru legalizarea actelor de instrainare, partajare sau comasare a bunurilor imobile. In cazul vanzarii sau cumpararii de imobile certificatul de urbanism cuprinde informatii privind consecintele urbanistice ale operatiunii juridice, solicitarea certificatului de urbanism fiind in acest caz facultativa. Certificatul de urbanism se elibereaza la cererea oricarui solicitant, persoana fizica sau juridica, care poate fi interesata in cunoasterea datelor si a reglementarilor carora ii este supus respectivul bun imobil.

Certificatul de urbanism cuprinde urmatoarele elemente privind:

a). regimul juridic al imobilului:

dreptul de proprietate asupra imobilului si servitutile de utilitate publica care greveaza asupra acestuia;

situarea terenului in intravilan sau in fata acestuia ;

prevederi ale documentatilor de urbanism care instituie un regim special asupra imobilului (zone protejate, zone in care actioneaza dreptul de preemtiune asupra imobilului, interdictii definitive sau temporare de constructie).

b). regimul economic al imobilului:

folosinta actuala;

destinatii admise sau neadmise, stabilite in baza prevederilor urbanistice aplicabile in zona (PUG sau PUD);

reglementari fiscale specifice localitatii sau zonei.

c). regimul tehnic al imobilului:

procentul de ocupare a terenului (POT);

coeficientul de utilizare a terenului (PUT);

dimensiunile minime si maxime ale parcelelor;

echiparea cu utilitati;

circulatii si accese pietonale si auto;

parcaje necesare;

alinierea terenului si a constructiilor fata de strazile adiacente terenului;

inaltimea minima si maxima admisa.

CU se intocmeste dupa cum urmeaza:

De catre compartimentul specializat pentru domeniul amenajarii teritoriului si urbanismului din cadrul primariei orasului sau municipiului;

De catre compartimentul specializat din cadrul aparatului propriu al
Consiliului judetean, in situatia in care in cadrul primariei comunei nu este organizat un compartiment specializat;

Daca in cadrul primariei comunei exista un cadru tehnic cu atributii in domeniul amenajarii teritoriului si urbanismului, acesta va intocmi doar certificatele de urbanism solicitate in vederea executarii de lucrari privind locuinte sau anexe gospodaresti ale acestora.

Certificatul de urbanism pentru destinatii speciale se elibereaza in temeiul si cu respectarea documentatiilor aferente obiectivelor cu caracter militar, elaborate si aprobate Ministerul Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Paza si Protectie, dupa caz, pe baza avizului Ministerului Lucrarilor Publice, Transportului si Locuintei.

Pentru acelasi imobil se pot elibera mai multe certificate de urbanism, dar continutul acestora, bazat pe documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism, si celelalte reglementari in domeniu trebuie sa fie aceleasi pentru toti solicitantii. In acest scop nu este necesara solicitarea actului de proprietate asupra imobilului, in vederea obtinerii certificatului de urbanism.

CU are caracter de informare si nu confera solicitantului dreptul de executare a unor lucrari de constructii, amenajare sau plantare.

Certificatul de urbanism se elibereaza solicitantului in cel mult 30 de zile de la data inregistrarii cererii acestuia.

Durata de valabilitate de 6-24 de luni a certificatului de urbanism se stabileste de catre emitent conform legii, un raport cu importanta zonei si a investitiei.

Autorizatia de construire;

Autorizatia de construire constituie actul de autoritate al administratiei locale pe baza caruia se asigura aplicarea masurilor prevazute de lege referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea si functionarea constructiilor. Ea se elibereaza in temeiul si cu respectarea documentatiilor de urbanism si amenajare a teritoriului.

autorizatia de construire se intocmeste de catre compartimentul specializat pentru amenajarea teritoriului si urbanismului din cadrul serviciilor publice ale autoritatilor publice locale.

Pentru constructiile cu caracter militar, se intocmeste de catre Ministerul care gestioneaza lucrarile publice si executarea constructiilor impreuna cu Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Paza si Protocol si se aproba prin Hotarare de Guvern.

Autorizatia de functionare;

Generalizeaza toate documentele emise potrivit legislatiei de catre autoritatile administratiei publice care permit functionarea constructiilor, din punctul de vedere al domeniului specific de activitate.

autorizatia de functionare stabileste conditiile de utilizare a constructiei, din punct de vedere al:

Activitatilor care se desfasoara in cadrul acelei constructii, potrivit functiunii sau functiunilor premise prin autorizatie;

Conditiilor care trebuie respectate in utilizarea constructiei.

Autorizatia de functionare se elibereaza pentru constructiile realizate pe baza autorizatiei de construire, dupa incheierea lucrarilor de constructii si efectuarea receptiei constructiei, sau pentru constructii a caror utilizare a fost suspendata, dupa inlaturarea cauzelor care au determinat hotararea de suspendare.

Autorizatia de functionare se elibereaza si in situatia modificarii modului de utilizare a constructiilor, din punct de vedere al activitatilor desfasurate in interiorul lor, care nu implica realizarea de lucrari de constructii ce ar face necesara eliberarea unei autorizatii de construire.

Eliberarea autorizatiei de functionare trebuie solicitata de catre titularul autorizatiei de construire in termen de 30 zile de la terminarea constructiei.

In ceea ce priveste exploatarea constructiilor, Consiliile locale pot hotari incetarea activitatilor care se desfasoara in cadrul constructiilor cand:

activitatile contravin sau sunt incompatibile cu prevederile documentatiilor de urbanism privind conditiile de utilizare a terenurilor si constructiilor pentru teritoriul respectiv;

daca nu sunt respectate conditiile de functionare stabilite prin reglementari legale.

In situatii care pun in pericol sanatatea publica, ordinea publica sau siguranta cetatenilor, primarul poate decide icetarea imediata a activitatilor, pana la luarea hotararii de catre Consiliul local.

Autorizatia de schimbarea a destinatiei constructiei se elibereaza pentru acele revizuiri ale modului de utilizare a constructiilor, din punctul de vedere al activitatilor ce se desfasoara in cadrul lor, ce nu implica executarea lucrarilor de constructii pentru care este necesara eliberarea unei autorizatii de constructie, potrivit legislatiei.

Autorizatia de demolare.

Demolarea, dezafectarea sau dezmembrarea partiala sau totala a constructiilor si instalatiilor aferente, precum si a oricaror amenajari se face numai pe baza autorizatiei de desfiintare obtinute in prealabil de la autoritatile administratiei locale.

Autorizatia de demolare se emite in aceleasi conditii ca si autorizatia de construire, in conformitate cu prevederile planurilor urbanistice si ale regulamentelor aferente acestora, potrivit legii.