Aplicarea sanctiunii contraventionale

Aplicarea sanctiunii contraventionale

Aplicarea sanctiunii contraventionale reprezinta a doua faza a procedurii contraventionale. In lipsa aplicarii sanctiunii, procesul-verbal de constatare a contraventiei nu produce nici un efect juridic fata de contravenient, fiind necesar a i se comunica acestuia un proces-verbal prin care se dispune si o sanctiune , conform articolului 25 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001.

Legea cadru in materie, respectiv Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, stabileste, ca regula generala, aplicarea sanctiunii contraventionale de catre agentul constatator. Totusi, alineatul 2 al articolului 21 al legii cadru, lasa posibilitatea legiuitorului ca, prin actele normative speciale de stabilire si sanctionare a unor contraventii, sa prevada ca sanctiunea sa fie aplicata de catre o alta persoana. De asemenea, prin actul normativ spe­cial, se poate stabili competenta altei persoane, fie pentru a dispune atat asupra sanctiunii principale cat si asupra sanctiunilor complementare, fie sanctiunea principala este aplicata de catre agentul constatator, urmand ca o alta persoana sa dispuna numai asupra sanctiunii complementare[3].

In aceste situatii, agentul constatator este obligat sa inainteze, de indata, procesul-verbal de constatare a contraventiei organului sau persoanei competente sa aplice sanctiunea, sanctiune care va fi aplicata prin rezolutie pe procesul-verbal de constatare a contraventiei. Este evident ca, si in cazul aplicarii sanctiunii de catre alta persoana decat agentul constatator, este imperios necesar a se respecta normele imperative cu privire la competenta, aplicarea unei sanctiuni de catre un organ material sau teritoria1 necompetent atragand nulitatea absoluta a procesului-verbal.

O alta situatie de exceptie, in care agentul constatator nu are dreptul de a aplica sanctiunea contraventionala este aceea cand, potrivit actului normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei, prestarea unei activitati in folosul comunitatii este prevazuta ca sanctiune contraventionala alternativ cu amenda, iar persoana competenta sa aplice sanctiunea apreciaza ca se impune aplicarea sanctiunii contraventionale a prestarii unei activitati in folosul comunitatii. In aceasta situatie, sanctiunea contraventionala, indiferent daca va fi prestarea unei activitati in folosul comunitatii sau amenda, va fi aplicata numai de catre instanta de judecata.

De asemenea, in cazul anumitor contraventii, sanctiunea contraventionala, alta decat aplicarea sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii, va putea fi aplicata numai de instanta de judecata, care este sesizata de catre agentul constatator prin inaintarea procesului-verbal de constare a contraventiei

Criteriile de individualizare ale sanctiunii

Organul competent sa aplice sanctiunea, indiferent daca este vorba de agentul constatator sau de catre o alta persoana stabilita prin actul normativ special, trebuie sa tina cont la individualizarea sanctiunii de criteriile prevazute in alineatul 3 al articolului 21 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001. Aceste criterii de individualizare sunt asemanatoare cu cele prevazute in articolul 72 al Codului Penal, ceea ce este pe deplin normal, intrucat contraventia, sub aspectul naturii sale juridice, nu este altceva decat o infractiune care, intr-un moment dat de dezvoltarea sociala si culturala, este resimtita ca mai putin grava, diferentiindu-se de faptele prevazute de legea penala, in special prin procedura aplicabila.

Criteriile de individualizare a sanctiunii contraventionale prevazute de legea cadru sunt:

Limitele sanctiunii prevazute de actul normativ de stabilire a contraventiei. Sanctiunea contraventionala va fi aplicata, asadar, intre limita minima si limita maxima a sanctiunii prevazute de lege. Ca atare, persoana competenta sa aplice sanctiunea are trei posibilitati:

sa aplice avertismentul in situatia in care considera, potrivit celorlalte criterii de individualizare, ca acesta ar fi suficient pentru ca sanctiunea contraventionala sa-si atinga scopul;

sa aplice o amenda intre limita minima si limita maxima;

sa sesizeze instanta de judecata, in situatia in care considera ca se impune aplicarea sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii, iar aceasta sanctiune este prevazuta in actul normativ de stabilire a contraventiei.

2. Gradul de pericol social al faptei savarsite. Daca pericolul social abstract se regaseste in limitele sanctiunii fixate de legiuitor, sarcina stabilirii gradului de pericol social concret revine persoanei competente sa aplice sanctiunea.

3. Imprejurarile in care a fost comisa contraventia, modul si mijloacele de savarsire a faptei, scopul urmarit si urmarea produsa. Evident, la individualizarea sanctiunii, persoana competenta a aplica sanctiunea trebuie sa aiba in vedere circumstantele reale ale contraventiei, prin prisma acestor circumstante apreciindu-se intinderea si intensitatea aduse obiectului juridic al contraventiei . Aceste imprejurari se refera la conditiile de loc (in public, pe strada, intr-o sala de spectacole, etc.) si timp (ziua, noaptea) . Ele pot fi de natura sa conduca fie la aplicarea unei sanctiuni orientate spre maximul special (daca s-au produs pagube materiale, daca a fost savarsita de majori impreuna cu minori, daca au participat mai multe persoane etc.), fie la aplicarea unei sanctiuni orientata spre minimul special, in situatia in care atingerea valorii ocrotite de legea contraventionala este redusa. Nu trebuie omis faptul ca unele dintre imprejurarile comiterii faptei pot constitui, in cazul unor contraventii, elemente ale laturii obiective, astfel incat, in lipsa lor, fapta nu constituie contraventie, iar in cazul in care nu sunt descrise in procesul-verbal acesta este lovit de nulitate absoluta.

Circumstantele personale ale contravenientului. Alaturi de circumstantele reale, circumstantele personale ale contravenientului constituie un element important, care trebuie avut in vedere la individualizarea sanctiunii.

In doctrina s-a afirmat ca agentul constatator (consideram ca este vorba de persoana competenta sa aplice sanctiunea) va tine seama de starea materiala a contravenientului, ocupatia, locul de munca, conduita acestuia la locul de munca, familie si societate, in masura in care aceste elemente sunt cunoscute[7].

De asemenea, va trebui avuta in vedere, pe langa conduita anterioara savarsirii contraventiei, in masura in care acest lucru este posibil, conduita ulterioara savarsirii faptei (recuperarea prejudiciului, atitudinea de regret a faptei). In doctrina se arata ca: "in masura in care contravenientul se manifesta in sensul intelegerii faptei savarsite, a recunoasterii acesteia, periculozitatea acestuia este exclusa, scopul sanctiunii contraventionale putand fi atins prin aplicarea unei sanctiuni orientate spre minimul special al acesteia"[8].

Aplicarea sanctiunii principale

Avand in vedere criteriile stabilite de lege pentru individualizarea sanctiunilor, persoana competenta va individualiza, in primul rand, sanctiunea principala ce va fi aplicata. Potrivit dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, sanctiunile principale contraventionale sunt: avertismentul, amenda si prestarea unei activitati in folosul comunitatii.

a. Aplicarea avertismentului

Avertismentul este cea mai usoara sanctiune contraventionala, fiind considerata o sanctiune morala si consta, potrivit articolului 7 alineat 1 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, in: "atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale". Persoana competenta sa aplice sanctiunea se va putea opri asupra sanctiunii avertismentului in situatia in care fapta este de o gravitate redusa, apreciind ca persoana care a savarsit-o nu o va repeta, chiar fara aplicarea unei amenzi. Unele acte normative conditioneaza aplicarea avertismentului

Spre deosebire de celelalte sanctiuni contraventionale, agentul constatator va putea aplica sanctiunea avertismentului chiar si fara intocmirea unui proces-verbal de constatare a contraventiei, intrucat legea da posibilitatea aplicarii avertismentului in forma orala

Avertismentul poate fi aplicat si daca actul normativ special nu prevede aceasta posibilitate.

b. Aplicarea amenzii

In situatia in care se apreciaza ca prin aplicarea avertismentului nu s-ar atinge scopul sanctiunii contraventionale, se va aplica o amenda intre minimul si maximul special prevazut de lege, tinandu-se cont de criteriile de individualizare ale sancti­unilor contraventionale.

Intrucat anumite acte normative prevad o limita minima a amenzii contraventionale foarte ridicata, s-a format o practica a instantelor de a inlocui cu avertisment amenda aplicata pentru aceste contraventii.

Amenda, la fel ca avertismentul poate fi aplicata atat persoanelor fizice cat si persoanelor juridice.

c. Aplicarea sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii

Daca persoana competenta sa aplice sanctiunea, considera ca ar trebui aplicata sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii, daca aceasta sanctiune este prevazuta de lege alternativ cu amenda pentru contraventia constatata, aceasta persoana nu va putea dispune sanctiunea, ci va inainta procesul-verbal instantei competente, care va hotari asupra sanctiunii.

Aplicarea sanctiunilor complementare

In situatia in care actul normativ special prevede ca se aplica si anumite sanctiuni complementare, persoana competenta va aplica una sau mai multe sanctiuni complementare. Sanctiunile complementare sunt prevazute in legea cadru1[11], precum si in actele normative speciale de sanctionare a unor contraventii .

In ipoteza in care actul normativ special de stabilire a contraventiilor impune aplicarea unei sanctiuni complementare alaturi de o sanctiune principala, persoana competenta sa dispuna sanctiunea va trebui sa dispuna prin procesul-verbal sau prin rezolutie pe procesul-verbal si aplicarea acestei sanctiuni complementare. Atata timp cat o sanctiune complementara nu a fost dispusa prin procesul-verbal desi era obligatoriu a fi dispusa, ea nu va putea fi executata, contravenientul putand invoca acest aspect fie pe calea plangerii contraventionale, fie pe calea unei contestatii la executare.

In ceea ce priveste confiscarea, nu pot fi confiscate decat bunurile destinate, folosite sau rezultate din contraventii. In doctrina, s-a aratat ca posibilitatea de a fi confiscate bunurile unui tert aduce atingere dreptului de proprietate asa cum este reglementat de articolul 44 din Constitutie si Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului[13].

Intrucat masura confiscarii este o masura complementara, ea nu poate fi dispusa decat alaturi de o sanctiune principala. Daca fapta sanctionata prin procesul-verbal nu este contraventie, evident masura confiscarii este nelegala, intrucat bunurile con­fiscate nu au fost destinate, folosite sau rezultate dintr-o fapta ilicita calificata de lege drept contraventie. Asadar, ori de cate ori instanta de judecata dispune anularea procesului-verbal contraventional nu va putea mentine masura confiscarii.

Ca atare, consideram ca in toate situatiile in care se dispune anularea procesului-verbal contraventional, instanta nu va putea mentine masura complementara a confiscarii

Stabilirea despagubirilor civile

Potrivit prevederilor articolului 23 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, in situatia in care prin savarsirea contraventiei a fost cauzata si o paguba si exista un tarif de evaluare a acestei pagube, persoana competenta sa aplice sanctiunea va stabili si despagubirea ce trebuie sa o achite contravenientul. Pentru ca persoana competenta sa poata stabili despagubirea, este necesar acordul expres al partii vatamate.

Executarea despagubirilor civile continute in procesul-verbal contraventional se va face conform dispozitiilor Codului de Procedura Civila, procesul-verbal neatacat cu plangere, sau cel mentinut ca urmare a respingerii plangerii contraventionale constituind titlu executoriu.

Daca nu exista tarif de evaluare a pagubei, partea vatamata isi va putea valorifica pretentiile civile pe baza dreptului comun, respectiv prin promovarea fata de contravenient a unei actiuni civile intemeiate pe raspunderea civila delictuala.

Aplicarea sanctiunii in cazul savarsirii mai multor contraventii de catre aceeasi persoana

In situatia in care o persoana savarseste mai multe contra­ventii, potrivit articolului 10 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, se aplica cate o sanctiune contraventionala pentru fiecare contraventie savarsita.

Ca atare, legiuitorul a optat, in cazul sanctionarii contra­ventiilor, pentru sistemul cumulului aritmetic.

Totusi, sistemul cumulului aritmetic prezinta anumite limitari, in situatia in care aceste contraventii sunt constatate printr-un singur proces-verbal. Practic, in ipoteza reglementata de articolul 20 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, contravenientul va beneficia de o situatie mai favorabila decat daca ar savarsi mai multe contraventii care sa fie constatate de mai multi agenti constatatori, sanctiunile cumulate neputand depasi dublul maximului amenzii prevazut pentru contraventia cea mai grava.

Pentru aceeasi fapta contraventionala se poate aplica o singura sanctiune principala, incalcarea acestei dispozitii fiind sanctionata cu nulitatea procesului-verbal.

In situatia in care prin acelasi proces-verbal contravenientul este sanctionat pentru savarsirea mai multor contraventii, agentul constatator va trebui sa stabileasca cate o sanctiune pentru fiecare contraventie iar, in urma aplicarii regulilor din articolul 10 alineat 2 din legea cadru, sa stabileasca sanctiunea rezultanta.

Nerespectarea acestor dispozitii legale atrage nulitatea procesului-verbal, intrucat instanta nu va putea verifica daca au fost respectate normele imperative ale articolului 10 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001.

Aplicarea sanctiunii in cazul savarsirii unei contraventii de catre mai multe persoane

Potrivit articolului 10 alineat 3 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, in cazul in care la savarsirea unei contraventii participa mai multe persoane, sanctiunea se aplica fiecareia separat.

Aceasta prevedere legala trebuie interpretata in sensul in care, in materie contraventionala, nu sunt aplicabile regulile participatiei, asa cum se intampla in dreptul penal, unde, pe langa autorul infractiunii, sunt pedepsiti si eventualii instigatori si complici.

In situatia in care participa mai multe persoane in calitate de coautori la savarsirea unei contraventii, constatarea faptei si aplicarea sanctiunilor pentru fiecare participant se poate face prin acelasi proces-verbal.

Prescriptia raspunderii contraventionale

Articolul 13 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, prevede faptul ca nu se va putea aplica o sanctiune contraventionala in ipoteza in care au trecut mai mult de 6 luni de la data savarsirii faptei, indiferent de momentul in care a fost constatata fapta contraventionala.

In aceste conditii, doctrina si practica judiciara au fost preocupate de a stabili cu exactitate momentul in care se considera comisa o contraventie, fiind importanta, din acest punct de vedere, distinctia intre contraventiile de rezultat si contraventiile de pericol, precum si intre contraventiile comisive si cele omisive[15].

De asemenea, o problema importanta in materia prescriptiei raspunderii contraventionale se refera la contraventiile continue, in situatia carora termenul de prescriptie a raspunderii contraventionale curge de la data constatarii faptei, conform prevederilor articolului 13 alineat 2 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001.

Persoana competenta sa aplice sanctiunea va trebui sa verifice daca nu s-a implinit termenul de prescriptie a raspunderii contraventionale, in ipoteza aplicarii unei sanctiuni pentru o contraventie prescrisa sanctiunea fiind anularea procesului-verbal de contraventie.

Decontraventionalizarea

Conform prevederilor articolului 12 alineat 1 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001: "Daca, printr-un act normativ, fapta nu mai este considerata contraventie, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost savarsita inainte de intrarea in vigoare a noului act normativ".

Ca atare, daca intre momentul savarsirii faptei si cel al aplicarii sanctiunii, intervine un act normativ prin care opereaza decontraventionalizarea, nu se mai poate aplica o sanctiune pentru aceasta fapta. In masura in care, actul normativ nou apare dupa data constatarii contraventiei, persoana imputernicita sa aplice sanctiunea nu va mai putea sa o aplice.

Daca acest act normativ intra in vigoare dupa data aplicarii sanctiunii dar inainte de comunicarea procesului-verbal, organul din care face parte agentul constatator nu va mai comunica procesul-verbal persoanei fata de care acesta a fost intocmit.

In fine, daca actul normativ nou intra vigoare dupa data comunicarii procesului-verbal dar inainte de executarea sanctiunii, instanta de judecata sesizata fie prin plangere contraventionala, fie prin contestatie la executare, va constata decontraventionalizarea.

In masura in care, de la data savarsirii faptei pana la aplicarea sanctiunii contraventionale, intra in vigoare un act normativ care prevede o sanctiune mai usoara, contravenientului ii va fi aplicata sanctiunea prevazuta in noul act normativ.

Interventia unei cauze justificative sau a unei cauze care inlatura vinovatia

Articolul 11 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 prevede anumite cauze care inlatura caracterul contraventional al faptei si anume: legitima aparare, starea de necesitate, constrangerea fizica sau morala, cazul fortuit, iresponsabilitatea, betia voluntara completa, eroarea de fapt si infirmitatea, daca are legatura cu fapta comisa.