Evaluarea fenomenului privind traficul de fiinte umane

Evaluarea fenomenului privind traficul de fiinte umane

Fenomenul traficului a existat intotdeauna, dar acesta a evoluat mult de-a lungul timpului. Spre sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, migratii masive de femei europene au fost organizate catre continentul american sau Africa de Nord. Traficul de femei catre Europa era organizat in egala masura. Pentru a pune capat la ceea ce era numit in mod obisnuit "traficul albilor", doua conferinte internationale s-au tinut la Paris in 1902 si in 1910. Lucrarile au culminat cu semnarea Conventiei internationale privind traficul albilor (Paris, 4 mai 1910), completata mai apoi de Conventia internationala pentru combaterea traficului de femei si copii (30 septembrie 1921) si de Conventia internationala privind suprimarea traficului femeilor majore (Geneva, 11 octombrie 1993). Conventia pentru combaterea traficului de fiinte umane si a exploatarii prostitutiei altora (New York, 2 decembrie 1949) anuleaza si inlocuieste partial, dispozitiile instrumentelor internationale anterioare. Traficul de persoane reprezinta una din cele mai acute manifestari ale criminalitatii organizate transfrontaliere, cu consecinte vizibile pentru victimele traficului si cu efecte secundare greu de evaluat pe termen lung.

In aceasta ordine de idei, primul aspect important pe care as vrea sa-l evidentiez astazi este faptul ca traficul de fiinte umane este trafic de sclavi. Unele imprejurari si amanunte pot sa se deosebeasca de ceea ce faceau predecesorii nostri in Africa pe parcursul secolelor trecute, dar in esenta este acelasi lucru - sclavie. Uneori auzim explicatii despre cauzele traficului din prezent, care se refera la saracie, tranzitia economica si somaj. Uneori auzim explicatii precum ca unele victime ale traficului din zilele noastre s-ar fi implicat de bunavoie. Indeosebi, auzim declaratii conform carora unele femei doresc sa castige bani in acest mod. Auzind astfel de declaratii nu ne ramane decat ingroziti sa clatinam din cap si sa ne amintim de "povestile" similare raspandite larg in America de Nord cateva secole in urma despre sclavii africani fericiti care erau ingrijiti si aprovizionati cu toate cele necesare de catre proprietarii de plantatii care erau mai instruiti si iluminati. Traficul de fiinte umane este sclavie - nu incape nici o indoiala despre aceasta. Nici una din societatile sau tarile din lume nu ar trebui sa tolereze acest fenomen - nici ca tara de origine, nici ca tara de tranzit, nici ca tara care foloseste serviciile victimelor. Totodata, cred ca noi toti trebuie permanent sa luptam cu incercarile unor cercuri interesate sa reduca raul cauzat de trafic, justificand ca acesta este un fenomen care dintotdeauna a facut parte din societatea umana si ca poate fi tolerat atata timp cat afecteaza doar pe "altii". Al doilea aspect important la care as vrea sa ma refer este faptul, ca traficul de fiinte umane afecteaza negativ nu numai victimele imediate. Bineinteles, este evident faptul, ca victimele traficului au mame, tati, surori, si cateodata soti si copii care sufera cu totii atunci cand ele dispar fara urma. Permiteti-mi sa dau cateva exemple referitor la persoanele care sunt afectate de trafic.

Astfel, conform datelor de care dispunem 70 la suta din victimele traficului repatriate au cel putin doi sau trei copii, care de obicei au fost lasati acasa. Procesul repatrierii si reabilitarii sociale a victimelor traficului si a familiilor acestora necesita cheltuieli sociale semnificative pe termen lung. Totodata, persista o imagine eronata raspandita, precum ca traficul din zilele noastre implica numai femei si copii folositi in industria sexului. Aflam despre tot mai multe cazuri in care victimele traficului sunt impuse sa execute munci fortate in diferite ramuri ale industriei, precum industria constructiilor, alimentatiei, hoteliera, in sere si serviciile casnice. Mai mult decat atat, exista cazuri de trafic in scop de cersetorie si transplantare de organe . Victimele in aceste cazuri sunt barbati, femei si copii. Traficul comporta cheltuieli sociale si mai fundamentale. Traficantii nu investesc in societate sau economie. Din contra, traficul produce profituri scazute pentru societate comparativ cu investitiile legale si activitatea economica obisnuita. Traficul este o activitate ilegala. Guvernul, la fel si intreaga societate, devine corupta si criminalizata. Traficul de fiinte umane este aproape intotdeauna insotit de traficul de droguri si alte tipuri de comert ilegal. Un studiu efectuat recent de catre Ministerul de Externe al Olandei a demonstrat, ca in cele cincizeci la suta din cazurile de trafic de fiinte umane examinate, traficantii erau de asemenea implicati in comert ilegal de droguri sau arme.

Spre regret, Moldova nu este o exceptie in nici unul din cazurile susmentionate. Traficul de fiinte umane contribuie la depopularea dezastruoasa a tarii. Pentru Moldova care este in principal tara de origine, plecarea unui numar mare de tineri, indeosebi femei tinere, distorsioneaza si dauneaza atat echilibrului social cat si pietii fortelor de munca. Satele si orasele devin pustii, copiii raman fara grija parinteasca si scolarizare, iar familiile se despart sau nici nu se intemeiaza. Evident, multi moldoveni care locuiesc si lucreaza in strainatate trimit sume banesti considerabile rudelor de acasa. Dar cu cat mai mult ar beneficia economia daca victimele traficului ar lucra in economia Moldovei in mod legal? Si cu cat mai prospera ar fi Moldova fara impactul distrugator al activitatilor criminale organizate asupra structurii guvernului, economiei si societatii?

A treia tema importanta pe care tin s-o abordez cuprinde intrebari privitor la cei responsabili de curmarea traficului cu fiinte umane si masurile care urmeaza a fi intreprinse. Traficul de fiinte umane nu este un fenomen simplu, prin urmare nu exista raspunsuri simple la aceste intrebari. Este evident, ca cetatenii tarilor de origine nu trebuie sa permita ca prietenii, rudele si vecinii lor sa fie vanduti in sclavie. Functionarii respectivi din aceste tari trebuie sa faca tot posibilul pentru a opri acest fenomen. Dar oamenii si functionarii din asa-numitele tari de destinatie au o responsabilitate la fel de mare pentru existenta traficului de fiinte umane, si respectiv au o obligatie proportionala de a curma operatiile prin mediul carora sunt receptionate si sunt inrobite victimele traficului de fiinte umane. Iar asa-numite tari de tranzit nu se pot eschiva de responsabilitatea prin justificarea ca nu au rolul tarii de origine si nici cel de "consumator" al traficului de sclavi din zilele noastre. Traficul de fiinte umane are multe cauze. Unul dintre cele mai importante motive pentru cresterea vertiginoasa a traficului in ultimul deceniu este saracia si instabilitatea perioadei de tranzitie in care s-au pomenit statele din Balcani si cele ale fostei Uniuni Sovietice. Sute de mii de moldoveni au parasit tara pentru a-si cauta un loc de munca in alte parti. Rata ridicata a somajului si saracia creeaza conditii in care femeile tinere din Moldova sunt in special vulnerabile la oferte de munca false. Cu toate acestea, tin sa accentuez, indeosebi pentru Guvernul Republicii Moldova, ca ameliorarea climei investitionale si de afaceri ar constitui un pas important in directia eliminarii conditiilor care permit traficantilor sa prospere. Atata timp cat in Moldova nu vor aparea locuri de munca noi, cetatenii Moldovei vor continua sa paraseasca tara, iar unii din ei vor deveni victime ale traficului de fiinte umane. In Moldova vor fi putine locuri de munca atata timp cat nu se va ameliora clima pentru investitiile straine dar si pentru cele locale in afaceri noi si deja existente.