Drepturile si practicile de integrare privind refugiatii recunoscuti in tarile europei centrale

DREPTURILE SI PRACTICILE DE INTEGRARE

PRIVIND REFUGIATII RECUNOSCUTI IN TARILE EUROPEI CENTRALE

I. Cuvant introductiv

Remarcabile transformari democratice care au avut loc in Europa Cetnrala la sfarsitul anilor 1980 au deschis pentru UNHCR si pentru guvernele tarilor din regiune o serie de noi perspective si probleme in domeniul protectiei refugiatilor.

Tari percepute in trecut doar ca « surse » de refugiati care vroiau sa scape de regimul comunist au devenit in scurt timp tari care primeau refugiati, astfel crescand considerabil grupul de state europene in care persoanele care aveau nevoie de protectie internationala puteau solicita si obtine azil.

Toate tarile Europei Centrale au aderat la Conventia din 1951 privind statutul refugiatilor si la Protocolul din 1967.  De asemenea, ele au ratificat Conventia europeana pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si numeroase tratate internationale si regionale privind drepturile omului. In scurt timp, toate tarile din zona au promulgat legi privind refugiatii, s-a instituit procedura de azil si au fost reglementate structurile administrative necesare. UNHCR se bucura ca a avut ocazia sa se implice si sa contribuie la aceste eforturi umanitare laudabile.

Dupa ce procedura de azil a fost reglementata si a inceput sa functioneze destul de bine in toate tarile Europei Centrale, problema prioritara a ulitmilor ani a devenit problema integrarii refugiatilor. Protectia efectiva a refugiatilor necesita, in mod evident, masuri practice care sa-i ajute si sa-i sustina pe refugiati in dorinta si incercarea lor de a atinge un nivel corespunzator de independenta economica pentru a se putea integra in mediul social, economic si cultural al societatilor in care traiesc. Fara un program adecvat si sustinut de integrare, determinarea statutului de refugiat ramane « o treaba neterminata ».

II. Educatia. Invatamantul primar, secundar si superior si cursurile de limba

Conventia privind statutul refugiatilor din 28 iulie 1951, art. 21

Invatamantul public

1. Statele contractante vor acorda refugiatilor acelasi tratament ca si cetatenilor lor in ceea ce priveste invatamantul primar.

2. Statele contractante vor acorda refugiatilor un tratament cat se poate de favorabil si, in orice caz, nu mai putin favorabil decat cel acordat, in aceleasi imprejurari, strainilor in general, in privinta altor forme de invatamant decat cel primar si, in special, in ceea ce priveste accesul la studii, recunoasterea certificatelor de studii, a diplomelor si titlurilor universitare dobandite in strainatate, scutirea de taxe si impozite si acordarea de burse de studiu.

Conventia internationala privind drepturile economice, sociale si culturale din 16 decembrie 1966 art. 13 (1) si 13 (2).

1. Statele parti contractante la prezenta Conventie recunosc dreptul fiecarei persoane la educatie. Ele au cazut de acord ca educatia se va orienta spre deplina dezvoltare a personalitatii umane si a sentimentului sau de demnitate si va consolida respectul pentru drepturile omului si libertatile fundamentale. De asemenea, statele au cazut de acord ca educatia va permite tuturor persoanelor sa participe efectiv la viata unei societati libere, va promova intelegerea, toleranta si prietenia intre toate natiunile si toate grupurile rasiale, etnice sau religioase si va promova activitatile Natiunilor Unite pentru mentinerea pacii.

2. Statele parti contractante la prezenta Conventie recunosc ca pentru deplina realizare a acestui drept :

a. Invatamantul primar va fi obligatoriu si accesibil tuturor in mod gratuit

b. Invatamantul secundar in diferitele sale forme, inclusiv invatamantul tehnic si profesional, va fi disponibil si accesibil tuturor prin toate mijloacele adecvate si mai ales prin introducerea treptata a invatamantului gratuit.

c. Invatamantul superior va deveni si el accesibil tuturor, in functie de capacitatile fiecaruia, prin toate mijloacele adecvate si mai ales prin introducerea treptata a invatamantului gratuit.

d. Invatamantul de baza va fi stimulat sau intensificat in masura posibilitatilor pentru acele persoane care nu au beneficiat inca deloc sau nu au reusit sa parcurga intreaga perioada de studii in invatamantul primar.

e. Se va urmari in mod activ dezvoltarea unui sistem de scoli la toate nivelele, se va institui un sistem adecvat de burse si se vor imbunatati in mod continuu conditiile materiale ale personalului didactic.

Protocolul numarul 1 la Conventia europeana pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale din 20 martie 1952. art. 2

Nimanui nu i se va nega dreptul la educatie. In exercitarea oricareia dintre functiile pe care si le asuma in relatie cu invatamantul si cu predarea, statul va respecta dreptul parintilor de a asigura copiilor lor o educatie si predare conforme cu propriile lor convingeri religioase si filosofice.

Conventia cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989 art. 28

1. Statele parti recunosc dreptul copilului la educatie si in vederea asigurarii exercitarii acestui drept, in mod progresiv si pe baza egalitatii de sanse.

a. vor face invatamantul primar obligatoriu si gratuit pentru toti;

b. vor stimula diferite forme de invatamant secundar, atat general cat si profesional, le vor face deschise si accesibile oricarui copil si vor lua masuri corespunzatoare, cum ar fi insituirea gratuitatii invatamantului si acordarea de ajutor financiar in caz de nevoie ;

c. vor asigura accesul tuturor la invatamantul superior in functie de capacitatile fiecaruia, prin toate mijloacele adecvate ;

d. vor face deschise si accesibile tuturor copiilor informarea si orientarea scolara si profesionala ;

e. vor lua masuri pentru a stimula frecventarea scolii cu regularitate si reducerea nivelului abandonului scolar ;

2. Statele parti vor lua toate masurile corespunzatoare pentru a asigura aplicarea disciplinei scolare int-un mod compatibil cu demnitatea copilului ca fiinta umana si in conformitate cu prevederile prezentei Conventii.

3. Statele parti vor promova si stimula cooperarea internationala in domeniul educatiei, mai ales cu scopul de a contribui la eliminarea ignorantei si a analfabetismului in lume si de a facilita accesul la cunostintele stiintifice si tehnice si la metodele de invatamant moderne. In aceasta privinta se va tine in special seama de nevoile tarilor in curs de dezvoltare.

III. Standardele internationale

1. Statele contractante vor acorda refugiatilor acelasi tratament ca si cetatenilor lor in ceea ce priveste invatamantul primar.

2. Statele contractante vor acorda refugiatilor un tratament cat se poate de favorabil si, in orice caz, nu mai putin favorabil decat cel acordat, in aceleasi imprejurari, strainilor in general, in privinta altor forme de invatamant decat cel primar si, in special, in ceea ce priveste accesul la studii, recunoasterea certificatelor de studii, a diplomelor si titlurilor universitare dobandite in strainatate, scutirea de taxe si impozite si acordarea de burse de studiu.

Conventia din 1951, art. 22 - Invatamant public

. Conventia din 1951

Dupa cum sugereaza si titlul acestei prevederi, intentia initiala a fost ca articolul sa se aplice exclusiv invatamantului organizat de stat, care este finantat sau subventionat din fonduri publice, excluzand din competenta sa scolile private.[1] In mod semnificativ, aceasta prevedere nu impune nici o obligativitate privind resedinta legala a persoanelor implicate si se aplica pur si simplu « refugiatilor » fara nici o alta conditie suplimentara.

Importanta acordata asigurarii invatamantului elementar de baza pentru toti copiii este demonstrata in primul paragraf al acestui articol, care acorda refugiatilor dreptul la un tratament egal cu cetatenii tarii in care se afla. Acest drept este reafirmat in Concluzia nr. 47 a Comitetului Executiv al UNHCR (denumit in continuare COMEX) care cere statelor ca «toti copiii refugaiti sa poata beneficia de accesul la un invatamant primar de o calitate satisfacatoare, care respecta identitatea culturala a acestora si este orientat spre intelegerea specificului tarii de azil »[2].

Distinctia dintre invatamantul « elementar » si cel superior se face pe baza definitiilor utilizate in fiecare dintre statele semnatare. In ceea ce priveste invatamantul de la nivelele superioare celui elementar care se refera atat la invatamantul superior cat si la invatamantul profesional, statele semnatare vor acorda refugiatilor un tratament cat se poate de favorabil in conformitate cu prevederile Conventiei din 1951. Totusi, deoarece aceasta declaratie de ordin general nu contine un standard cuantificabil, se impune o obligatie minima prin care refugiatii vor beneficia de un tratament cel putin egal in privinta invatamantului superior cu alti straini in imprejurari similare.

Este foarte important ca aceasta prevedere sa fie interpretata ca fiind aplicabila atat copiilor de refugiati, cat si refugiatilor recunoscuti. Principiul dupa care drepturile care li se acorda refugiatilor trebuie acordate si membrilor familiilor acestora este sustinut in Recomandarea B a Actului Final de la 28 iulie 1951, in care se subliniaza faptul ca opinia oficiala a Comitetului ad-hoc privind apatrizii si problemele aferente vine in sprijinul acestei interpretari. In mod firesc, daca un copil, datorita statutului sau personal, dispune de mai multe drepturi decat parintii sai, el va beneficia de tratamentul mai favorabil.

La acest articol al Conventiei din 1951 se prevede ca recunoasterea certificatelor, diplomelor si titlurilor obtinute in strainatate este necesara doar pentru a face posibila admiterea la forme de studiu avansate care presupun detinerea prealabila a unei diplome, a unui certificat sau titlu. Este de asemenea important de notat faptul ca in ceea ce priveste plata taxelor sau a altor obligatii, acest articol trebuie citit impreuna cu prevederea mai favorabila de la Articolul 29, refugiatii beneficiaza de un tratament similar cu cetatenii tarii respective in privinta taxelor si impozitelor de orice fel percepute de autoritatile statului.

.Alte instrumente internationale si regionale

Daca le comparam cu prevederile din alte instrumente internationale si regionale relevante in domeniul drepturilor omului, mai ales cele din CIDESC, CDC si CEDO, vom observa ca garantiile oferite refugiatilor in domeniul invatamantului de Conventia din 1951 sunt relativ minimaliste. Refugiatii recunoscuti sau intr-o acceptie mai larga, cei care nu sunt cetateni ai tarii respective, beneficiaza in general la dreptul la educatie mult mai generoase si mai bine definite (de natura pozitiva si neinterventionista) tocmai datorita acestor instrumente din domeniul drepturilor omului.

Se poate afirma nu doar ca standardul de tratament este in general mai ridicat si mai detaliat  in aceste instrumente, mai ales in privinta invatamantului gimnazial, liceal si superior, ci si ca documentele respective sunt caracterizate de avantajul suplimentar de a se supune unor mecanisme de supraveghere, cum ar fi Comitetul de Monitorizare si CEDO privind drepturile garantate prin CEDO. Acest fapt este important de remarcat mai ales in legatura cu dreptul la educatie, dat fiind caracterul obligatoriu si executoriu al deciziilor Curtii Europene si existenta unei jurisprudente semnificative in acest domeniu. Acest drept este de asemenea considerat a fi unul dintre drepturile cele mai rezonabile dintre cele mentionate in CIDESC, anumite parti ale acestei Conventii fiind considerate de Comitet ca « aplicabile cu termen imediat de catre organele judiciare sau de catre alte organe in multe dintre sistemele juridice din lume ».

Invatamantul primar

In timp ce Conventia din 1951 prevede pur si simplu ca refugiatii vor beneficia de tratatmentul acordat cetatenilor tarii respective (oricare ar fi aceasta) in ceea ce priveste invatamantul primar, CIDESC, CDC si Declaratia Universala merg mai departe spunand ca acest drept real la educatia la nivel primar trebuie sa fie gratuit si obligatoriu pentru toti fara discriminare.

Comitetul de Monitorizare a CIDESC a interpretat aceasta obligatie in termeni stricti, afirmand ca perceperea unor taxe pentru invatamantul primar contravine acestei prevederi si nu se poate justifica nici macar din considerente economice.

Conventia UNESCO impotriva discriminarii in educatie interzice de asemenea orice forma de discriminare care afecteaza egalitatea tratamentului in educatie cu privire la accesul si calitatea educatiei de orice tip sau nivel si reafirma principiile privind invatamantul primar gratuit si obligatoiu.

In contrast cu instrumentele internationale mai sus mentionate, CEDO defineste dreptul la educatie intr-o maniera ingusta, ca drept negativ. In art. 2 al Protocolului 1 la CEDO se spune :

« Nimanui nu i se va nega dreptul la educatie. In exercitarea oricareia dintre functiile pe care si le asuma in relatie cu invatamantul si cu predarea statul va respecta dreptul parintilor de a asigura copiilor lor o educatie si predare in conformitate cu propriile convingeri religioase si filosofice ».

In CIDESC acest drept este formulat ca o obligatie a statelor de a respecta libertatea parintilor de a alege scoala pentru copiii lor, chiar daca e vorba de o alta scoala decat cea stabilita de autoritati si de a asigura educatia religioasa si morala a copiilor in conformitate cu propriile lor convingeri. Articolul 29 (1) (c) din CDC impune urmatoarele :

« Statele parti sunt de acord ca educatia copilului trebuie sa urmareasca .dezvoltarea respectului fata de parinti, fata de identitatea, limba si valorile culturale, precum si fata de valorile nationale ale tarii in care traieste, ale tarii din care poate fi originar si ale civilizatiilor diferite de a sa. »

Invatamantul gimnazial, liceal si superior

In conformitate cu Conventia din 1951, refugiatii vor beneficia de un tratament cat se poate de favorabil, dar nu mai favorabil decat cel acordat strainilor in general in imprejurari asemanatoare. Astfel, ei vor beneficia de toate drepturile care li se acorda in mod obisnuit strainilor dar nu pot solicita, pe aceasta baza, acordarea unui tratament care este rezervat strainilor favorizati, cum ar fi cetatenii statelor membre ale UE.

In contrast, CIDESC si CDC ofera garantii mai specifice persoanelor care nu sunt cetateni ai tarii respective, solicitand ca, in cadrul eforturilor facute pentru realizarea progresiva a acestui drept, statele sa asigure disponibilitatea si accesibilitatea invatamantului gimnazial si liceal pentru toti copiii si a invatamantului superior pentru toti tinerii, in functie de capacitatile lor. In contextul acestor doua instrumente, invatamantul secundar cuprinde invatamantul liceal, precum si cel tehnic si profesional organizate la acest nivel. La articolul 13 (2) (b) si (c) al CIDESC se prevad urmatoarele :

Statele parti contractante la prezenta Conventie recunosc ca pentru deplina realizare a acestui drept :[ . ]

(b) Invatamantul secundar in diferitele sale forme, inclusiv invatamantul tehnnic si profesional, va fi disponibil si accesibil tuturor prin toate mijloacele adecvate si mai ales prin introducerea treptata a invatamantului gratuit.

(c) Invatamantul superior va trebui sa devina si el accesibil tuturor in functie de capacitati, prin toate mijloacele adecvate si mai ales prin introducerea treptata a invatamantului gratuit.

Recunoasterea diplomelor straine

In ceea ce priveste recunoasterea certificatelor, diplomelor si titlurilor academice nu dispunem de suficiente informatii ca sa putem trage concluzii valabile privind practica statelor in acest domeniu. Totusi refugiatii au nevoie adesea de asistenta, fie cand doresc sa se angajeze, fie cand vor sa-si continue studiile, atat pentru a razbate prin procedurile birocratice inerente procesului de recunoastere a diplomelor obtinute intr-o alta tara cat si pentru a obtine resursele financiare necesare pentru a-si putea traduce diplomele si uneori chiar si lucrarile de licenta sau tezele de doctorat.

Practica si programele in domeniu

Asistenta guvernamentala suplimentara in domeniul invatamantului este in general limitata, exceptie facand cursurile de limba, care sunt asigurate de stat in unele tari. Astfel, in aceasta regiune UNHCR impreuna cu ONG-urile de implementare sunt principalii furnizori de asistenta educationala pentru refugiatii recunoscuti si copiii acestora. Cu exceptia Sloveniei, birourile locale ale UNHCR din toate tarile analizate finanteaza programe de asistenta pentru invatamant care cuprind mai multe grupe de varsta si mai multe categorii de nevoi si anume, asistenta pentru copiii de varsta scolara, burse pentru studenti si cursuri de limba. In cazul asistentei pentru copiii de varsta scolara, in majoritatea programelor nu se furnizeaza servicii diferentiate sau nu se face distinctie intre copiii solicitantilor de azil si ai refugiatilor recunoscuti.

Cursurile de limba

Asistenta oferita de UNHCR si ONG-uri in legatura cu organizarea cursurilor de limba pentru solicitantii de azil ramane o componenta necesara a programelor de integrare din regiune, fie pentru a veni in completarea programelor finantate de stat aflate deja in derulare, fie pentru a crea un cadru de baza pentru organziarea unor cursuri de limba gratuite, pentru refugiati in situatiile in care nu exista alte programe.

In Polonia si Romania nu exista efectiv cursuri de limba organizate de autoritati sau prevederi privind organizarea unor astfel de cursuri, iar in Bulgaria situatia s-a imbunatatit doar intr-o mica masura prin cuprinderea in noua Lege privind azilul, intrata in vigoare in august 1999, a unei prevederi privind cursurile de limba.

In domeniul cunostintelor de limba :

1. Dupa ce refugiatilor li s-au asigurat mijloacele de subzistenta si o locuinta adecvata, se va trece la asigurarea urmatoarei forme fundamentale de asistenta pentru integrare si anume cursurile de limba. Aceasta este una dintre raspunderile cele mai importante ale statului de azil, conform art. 34 al Conventiei din 1951 care prevede obligatia statelor de a facilita procesul de integrare a refugiatilor recunoscuti. Chiar si tarile care nu dispun decat de resurse limitate in domeniul asistentei pentru integrare vor trebui indemnate sa acorde refugiatilor acest drept fundamental. Va trebui modificata legislatia privind refugiatii din Romania, Bulgaria, Polonia si Slovacia pentru ca aceasta sa contina prevederi privind dreptul refugiatilor de a beneficia de cursuri de limba finantate de stat, chiar daca acestea urmeaza sa fie continuate ulterior la un nivel mai avansat, aceste noi cursuri putand fi organizate de alte institutii.

2. Cursurile de limba vor fi oferite si solicitantilor de azil in timpul procedurii de determinare a statutului de refugiat, deoarece cunostintele de limba faciliteaza fara indoiala integrarea persoanelor carora pana la urma li se va acorda statutul de refugiat.

Incheiere

Aceasta publicatie a fost realizata de Rosa M. Da Costa, MA,LL.L, consultant UNH CR care este licentiat in filosofie politica si in drept si s-a specializat in domeniul dreptului refugiatilor, al drepturilor omului si al dezvoltarii democratice.

Rosa M. Da Costa a lucrat ca consultant pentru mai multe ONG-uri din domeniul drepturilor omului.

CUPRINS

I. Cuvant introductiv

II. Educatia. Invatamantul primar, secundar si superior si cursurile de limba

Conventia privind statutul refugiatilor din 28 iulie 1951, art. 21

Protocolul numarul 1 la Conventia europeana pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale din 20 martie 1952. art. 2

III. Standardele internationale

Conventia din 1951

Alte instrumente internationale si regionale

Invatamantul primar

Invatamantul gimnazial, liceal si superior

Recunoasterea diplomelor straine

Practica si programele in domeniu

Cursurile de limba