Introducere in studiul dreptului muncii

1 Notiunea, obiectul si definitia dreptului muncii

Munca reprezinta o activitate creatoare de valori materiale sau spirituale fiind indisolubil legata de viata omului. Conform Constitutiei Organizatiei Internationale a Muncii "munca nu este o marfa", insa fara munca - indiferent de ideologia prin prisma careia am privi munca - dezvoltarea societatii este de neconceput.

Munca reprezinta activitatea umana manuala si/sau intelectuala prin care oamenii isi utilizeaza aptitudinile (fizice si intelectuale) in scopul producerii bunurilor cerute de satisfacerea trebuintelor lor. Insa, evident, ca cel care munceste resimte, in acelasi timp, si efectele pozitive, dar si pe cele negative ale muncii asupra persoanei sale.

Munca poate fi prestata:

in cadrul unor raporturi juridice de munca:

- cele nascute pe baza incheierii unui contract individual de munca

- raporturile de munca ale militarilor, cadre permanente ale Mi si Mapn

- raporturile de munca ale membrilor cooperativelor mestesugaresti si societatilor agricole

in afara unor raporturi juridice de munca

- voluntariatul (munca neremunerata prestata in baza unui contract de voluntariat)

- munca adusa ca aport intr-o Societate in nume colectiv

Cat despre persoanele care practica o profesiune liberal/independenta(avocati, experti contabili, medici etc.) acestia nu au calitatea de salariat, de aceea majoritatea autorilor considera ca aceste persoane isi desfasoara activitatea in afara unor raporturi juridice de munca, alti autori fiind de parere ca aceste raporturi ar putea fi numite raporturi atipice de munca.

Obiectul de reglementare al dreptului muncii cuprinde:

a) relatii sociale de munca ce se nasc ca urmare a incheierii unui contract individual de munca;

b) unele raporturi juridice conexe (ex: organizarea si functionarea sindicatelor, protectia muncii, pregatirea profesionala etc. ce deriva din incheierea unui contract individual de munca;

Putem concluziona ca dreptul muncii cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile ce se stabilesc in procesul incheierii, executarii, modificarii si incetarii raporturilor juridice de munca, intemeiate pe contractul individual de munca.

2 Raportul juridic de munca

Raportul juridic de munca reprezinta acea relatie sociala reglementata de o norma de drept, stabilita intre o persoana, ce se obliga sa presteze un anumit tip de munca - salariatul, pe de o parte si angajatorul care isi asuma obligatia de a plati salariul si de asigura conditiile necesare desfasurarii activitatii de munca.

Elementele constitutive ale raportului juridic de dreptul muncii, la fel ca si in cazul altor categorii de raporturi juridice, sunt subiectele, continutul si obiectul.

Subiectele participante la raportul juridic de dreptul muncii sunt:

1. Un prin subiect este salariatul care este intotdeauna o persoana fizica si care se obliga ca in virtutea calificarii, a profesiei sa presteze o anumita pentru angajator, in temeiul unui contract individual de munca.

Cel de-al doilea subiect al acestui tip de raporturi este angajatorul, care este de regula o persoana juridica si mult mai rar o persoana fizica autorizata conform legii, care utilizeaza capital si se foloseste de munca salariata.

Intre cele doua subiecte exista o relatie de inegalitate, in sensul ca primul subiect - salariatul - se subordoneaza celui de-al doilea prin aceea ca:

- accepta un loc intr-o structura organizatorica prestabilita,

- respecta normele de disciplina muncii.

Continutul raportului juridic de dreptul muncii il constituie drepturile si obligatiile subiectelor participante, care decurg din prevederile contractului individual de munca, semnat de cel doua parti participante la raportul juridic. Cu precizarea ca contractul individual de munca trebuie sa fie in conformitate cu prevederile legale si cu contract colectiv de munca.

Spre exemplu salariatul are obligatia de a presta munca pentru care a fost angajat, de a-si indeplini atributiile, ; si in schimb are dreptul de a primi salariul care reprezinta contraprestatia pentru activitatea desfasurata.

Iar angajatorul are dreptul de a beneficia de munca angajatului, dar are si obligatia de a plati remuneratia cuvenita salariatului pentru munca depusa, de a crea conditii de munca in conformitate cu prevederile legale etc.

Obiectul celor mai multe raporturi de dreptul muncii il constituie actiunea (de a da, de a face - de a presta munca, de a plati salariul) si mai rar abstentiunea (de a nu face).

3 Izvoarele dreptului muncii

Sunt izvoare ale dreptului muncii toate acele norme de drept care reglementeaza relatiile care apar intr-un raport juridic de munca, inclusiv raporturile juridice grefate pe raporturile de munca (ex: protectia muncii, pregatirea profesionala, jurisdictia muncii, sindicatele).

Izvoarele dreptului muncii se impart in doua categorii:

- izvoare comune cu ale altor ramuri de drept:

. Codul Muncii este principalul izvor al dreptului muncii, fiind reglementarea de baza a raporturilor de munca,

. Constitutia unde sunt reglementate drepturile fundamentale ale cetatenilor, intre care si dreptul la asociere, la greva, la protectia muncii,

. alte legi, decrete-lege, hotarari si ordonante de Guvern, ordine, instructiuni ale ministrului muncii si solidaritatii sociale si conventii internationale daca cuprind reglementari in domeniul raporturilor de munca,

- izvoare specifice dreptului muncii:

. contracte colective de munca - ele reprezinta conventia incheiata intre patron/organizatia patronala si salariati, reprezentati prin sindicate, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea si late drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca,

. statutele profesionale si disciplinare - acte normative( legi si hotarari de Guvern) care reglementeaza, pe baza normelor generale de dreptul muncii, aspecte specifice personalului din anumite sectoare de activitate,

. regulamentele de ordine interioara - acte interne ale angajatorului prin care sunt stabilite indatoririle personalului, disciplina muncii,

. regulamentele de organizare si functionare - acte interne ale angajatorului prin care se stabileste, potrivit prevederilor legale, structura unitatii, compartimentele cu atributiile lor.

4 Principiile fundamentale ale dreptului muncii

In dreptul muncii, ca dealtfel si in celelalte ramuri de drept, se intalnesc doua categorii de principii:

- generale (ale intregului sistem de drept roman): principiul democratiei, al egalitatii in fata legii, principiul separatiei puterilor in stat, al legalitatii etc.

- fundamentale (proprii dreptului muncii),

Principiile dreptului muncii, in raport cu prevederile Constitutiei Romaniei si a Codului Muncii sunt:

Libertatea muncii si interzicerea muncii fortate (art. 38,39 din Constitutie, art. 3,4 Codul Muncii)

Nediscriminarea - respectiv egalitatea de tratament pentru toti salariatii si angajatorii fara nici o discriminare (art. 5 Codul muncii)

Protectie sociala si respectarea demnitatii si constiintei (salariatilor le sunt recunoscute (art. 6 Codul Muncii, art. 38 (9) Constitutie):

- dreptul la plata egala pentru munca egala,

- dreptul la negocieri colective,

- dreptul la protectia datelor cu caracter personal,

- dreptul la protectia impotriva concedierilor nelegale

Stimularea pregatirii si perfectionarii profesionale (art. 32 din Constitutie, art. 149 Codul Muncii)

Asigurarea dreptului la libera asociere in sindicate (art. 37 din Constitutie, art. 7 Codul Muncii)

Garantarea dreptului la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale (art. 40 din Constitutie, art. 252 Codul Muncii)

Aplicarea principiului consensualismului si al bunei credinte in relatiile de munca (art. 8 Codul Muncii)

Libertatea cetatenilor romani de a se incadra in munca in statele membre ale U.E. si in orice alt stat cu respectarea principiilor dreptului international al muncii

Dreptul la odihna (art. 38 din Constitutie, art. 139 Codul Muncii).

5 Notiunea si izvoarele dreptului international al muncii

Dreptul international al muncii reprezinta totalitatea normelor elaborate de organismele internationale cu atributii in acest domeniu - Organizatia Internationala a Muncii, Consiliul Europei, Comunitatea Europeana - ce vizeaza imbunatatirea conditiilor de munca si viata ale salariatilor, precum si raporturile dintre angajati si patroni. Normele de dreptul international al muncii produce efecte doar ca urmare a ratificarii lor de catre statele membre.

Subiectele dreptului international al muncii:

- statele

- organizatiile internationale

Izvoarele dreptului international sunt acele mijloace juridice cu ajutorul carora statele, pe baza acordului lor de vointa, creeaza norme noi ale dreptului international, dezvolta, precizeaza sau confirma normele existente, pentru a reglementa raporturile de cooperare dintre ele. Sunt izvoare ale dreptului international al muncii:

- actele Organizatiei Internationale a Muncii (conventii, recomandari, Constitutia O.I.M.),

- normele Consiliului Europei (conventii, acorduri, rezolutii, recomandari),

- normele Comunitatii Europene ( acte fundamentale: Tratatul de la Roma, Tratatul de la Maastricht, legislatie derivata alcatuita din directive, regulamente si alte acte ale Comunitatii Europene);

A. Organizatia Internationala a Muncii - O.I.M.

O.I.M. a fost creata in 1919 prin Tratatul de pace da la Versailles, ca o dorinta a fostelor state beligerante de a avea o institutie internationala specializata pe problemele muncii si securitatii sociale. Printre atributiile O.I.M. enumeram: elaborarea de norme internationale pentru imbunatatirea conditiilor de munca si viata ale salariatilor, elaborarea de studii si cercetari in domeniul muncii, pregatirea d personal in diferite domenii, finantarea unor cursuri de pregatire profesionala cu participare internationala etc. Din 1919 numarul statelor membre a crescut de la 42 la 162 inregistrate in 1993.

Organele de lucru ale O.I.M. sunt: Conferinta Internationala a Muncii - ca organ suprem, Consiliul de Administratie - ca organ executiv, Biroul International al Muncii - secretariatul permanent.

Continutul normelor O.I.M. este:

- conventiile au ca obiect probleme ce tin de conditiile de munca, securitatea si protectia muncii si drepturile omului,

- recomandarile se utilizeaza cand statelor li se cuvine o libertate de actiune, sau cand sprijina aplicarea unor conventii.

Romania a avut o prezenta deosebit de eficienta in cadrul O.I.M. in perioada 1966 - 1975, activitatea sa cunoscand un pronuntat declin dupa 1984, cu toate acestea incepand din 1990 Romania are din nou statutul de membru cu drepturi depline, si trebuie subliniat ca a adoptat numeroase acte normative pentru a-si corela legislatia muncii cu normele internationale.

B. Consiliul Europei

C.E. are ca principal obiectiv realizarea unei legaturi mai stranse intre membri sai in scopul promovarii idealurilor si principiilor care le sunt patrimoniu comun si sa favorizeze progresul lor economic si social. C.E. dispune de doua organe importante: Comitetul Ministrilor - organ de decizie, Adunarea Parlamentara - organ consultativ.

Printre actele normative elaborate de C.E. prezinta interes pentru dreptul international al muncii:

- Conventia pentru protectia drepturilor omului si libertatilor fundamentale,

- Carta sociala europeana,

- Conventia europeana privind statutul juridic al muncitorului migrant,

C. Comunitatea europeana

In cadrul Comunitatii Europene sunt izvoare de drept:

- directivele,

- deciziile,

-recomandarile,

- avizele,

Prin Tratatul de la Roma, prin care a fost infiintata Comunitatea Economica Europeana a fost reglementata si libera circulatie a muncitorilor din Comunitate. Pentru asigurarea libertatii de circulatie a muncitorilor, se cere statelor membre sa aboleasca orice discriminare bazata pe nationalitate, cu privire la angajare, remunerare si celelalte conditii de munca.

La 1 februarie 1993 a fost semnat Acordul de asociere a Romaniei la Comunitatea Europeana, acord ce prevede asigurarea unui cadru adecvat pentru dialogul politic dintre parti, extinderea comertului si a unor relatii economice armonioase, accentuarea dezvoltarii economice a Romaniei, asigurarea unei baze solide pentru cooperarea economica, sociala si financiara, finalizarea conversiei la economia de piata si consolidarea democratiei in tara noastra, asigurarea cadrului pentru integrarea graduala a Romaniei in Comunitate.