Legislatia moldoveneasca cu privire la audierea copilului - victima in procesul penal

Legislatia moldoveneasca cu privire la audierea copilului - victima in procesul penal

Pentru a intelege aceasta actiune in cadrul procesului penal este necesar de a enumera si explica unele notiuni generale ce tin de procesul penal in Republica Moldova reiesind din prevederile Codului de procedura penala.

Accesul copiilor la procedurile de depunere a plangerilor

Legislatia in vigoare prevede unele drepturi diferentiate ale copilului in ce priveste depunerea de catre el a denunturilor si a plangerilor despre comiterea infractiunii, in functie de varsta pe care o are (0-14 ani si 14-18 ani).

In conformitate cu prevederile art. 75, alin. 2, CPP " Incapabile in procesul penal sunt: partea vatamata, partea civila care nu a implinit varsta de 14 ani".

Reiesind din aceste prevederi legale, copilul care nu a implinit varsta de 14 ani si este victima a unei infractiuni, nu va putea depune de sine statator o plangere sau un denunt in sensul pornirii unei urmariri penale. Asemenea acte de procedura pot fi intocmite doar prin intermediul reprezentantului legal.

"Reprezentantii legali ai victimei, partii vatamate, partii civile, banuitului, inculpatului sunt parintii, infietorii, tutorii sau curatorii lor, care reprezinta in procesul penal interesele participantilor la proces minori sau iresponsabili"

( art.77, alin.1, CPP).

In unele cazuri, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate recunoaste minorului de 14 ani capacitatea de a-si exercita de sine statator drepturile si obligatiile de parte vatamata recunoscuta in cadrul procesului penal (art.75, alin.6, CPP).

Copilului cu varsta cuprinsa intre 14-18 ani legislatia penala ii recunoaste capacitatea limitata de exercitiu . Legea enumera expres actiunile procedurale pe care minorul nu este in drept sa le intreprinda fara consimtamantul reprezentantului sau. Aceste actiuni, conform art. 76, alin 3, CPP sunt urmatoarele:

- sa retraga cererea cu privire la actiunea prejudiciabila comisa impotriva sa;

- sa se impace cu partea vatamata, banuitul, invinuitul , inculpatul;

- sa recunoasca actiunea civila inaintata lui;

- sa renunte la actiunea civila inaintata de el;

- sa retraga plangerea depusa in interesele sale.

Depunerea denuntului sau a plangerii despre infractiunea comisa nu este enumerata in lista actiunilor procedurale care necesita consimtamantul reprezentantului legal al minorului in varsta de 14-18 ani. Astfel, din punct de vedere legal, acesta poate sa depuna si de sine statator o plangere penala daca i-si cunoaste drepturile, precum si daca este informat despre procedurile necesare, despre specialistii si institutiile competente.

Referitor la contraventiile administrative comise fata de minori prevederile actualului Cod cu privire la contraventiile administrative nu fac nici o diferentiere in functie de varsta copilului. Astfel, in toate situatiile de acest gen, actiunile in interesul copiilor sunt realizate de reprezentantii lor legali - parinti, infietori, tutori / curatori[2].

Informarea copiilor despre procedurile legale de depunere a plangerilor

Desi, in conformitate cu actele normative mentionate, copilului i s-au recunoscut anumite drepturi pentru depunerea plangerilor, realizarea lor prin mecanisme viabile nu este bine reglementata. Nu toti copiii sunt informati cu privire la procedurile legale si cu privire la drepturile pe care le au. .

Copiii, victime ale abuzului si neglijarii, rareori depun plangeri de sine statator: le este frica de abuzatori si nu-si pot apara drepturile. Deseori, acesti copii nu constientizeaza ca au fost supusi abuzului, pentru ca, in lipsa unor modele adecvate de educatie si ingrijire, nu realizeaza ca se afla in situatie de criza. In astfel de cazuri este necesara interventia unor terte persoane care, in virtutea obligatiunilor de serviciu sau a spiritului civic, sa identifice si sa raporteze asemenea cazuri.

Adesea, reprezentantii legali ai copiilor ( parintii, tutorii/curatorii) sunt cei care lezeaza drepturile copilului si, in acest context, nu putem sa facem referinta la regula generala care asigura persoanei dreptul de a apela la instantele de drept si la alte organe competente ori de cate ori li se incalca drepturile. Din aceste motive obligatia raportarii de catre profesionisti si de catre cetateni a cazurilor de abuz si neglijare a copiilor devine imperios necesara.

Este important, de asemenea, ca actele normative sa prevada in mod expres si situatia in care copilul direct comunica instantelor de drept informatia despre abuz sau neglijare.

Copiii si cei care ii sprijina trebuie sa cunoasca ce actiuni trebuie sa intreprinda si unde se pot adresa in asemenea situatii. In acest context, ei necesita acces la:

consiliere confidentiala si advocacy referitor la abuzul asupra copiilor;

telefonul increderii (fara a-si confirma identitatea);

servicii sociale de calitate, care sa intervina in scopul protectiei imediate a copilului aflat in situatie de risc;

servicii abilitate, cu capacitati de investigare si interventie imediata.

Constitutia Republicii Moldova garanteaza accesul liber la justitie al cetatenilor

"Orice persoana are dreptul la satisfactie efectiva din partea instantelor judecatoresti competente impotriva actelor care violeaza drepturile, libertatile si interesele sale legitime" - art. 20 .

In conformitate cu prevederile art. 53, alin. 4 din Codul Familiei, copilului ii este recunoscut dreptul de a depune plangeri la autoritatea tutelara, iar de la 14 ani - de a depune cereri in instanta de judecata.

Insa, pentru realizarea acestor drepturi, mai intai de toate, copilul trebuie sa le cunoasca. Atunci cand este necesar, copilul trebuie sa primeasca gratis consiliere juridica specializata.

Pana in prezent au fost intreprinse putine actiuni pentru informarea copiilor despre procedurile de depunere a plangerilor si a denunturilor in cazurile de violenta, abuzuri comise impotriva lor. Putini copiii cunosc unde ar putea sa se adreseze atunci cand drepturile lor au fost incalcate.

Dreptul copilului la consiliere juridica gratuita

In lege nu este prevazuta acordarea asistentei juridice gratuite in mod obligatoriu din partea unui avocat, pentru ca orice copil sa poata primi asistenta juridica si informatiile necesare pentru a-si cunoaste drepturile si posibilitatile legale de aparare, atunci cand drepturile si interesele lui sunt incalcate.

Legal, cei care trebuie sa intervina pentru ca copilul sa beneficieze de toate serviciile, inclusiv si de consiliere juridica, sunt reprezentantii Autoritatii tutelare.

Doar in municipiul Chisinau, prin decizia autoritatii publice locale, a fost infiintata Directia pentru Protectia Drepturilor Copilului, care presteaza, inclusiv, si servicii de asistenta /consultanta juridica.

In unitatile administrativ - teritoriale ale tarii, consultarea juridica a copiilor, in cele mai dese cazuri, se realizeaza de catre inspectorul in tutela - curatela ce nu este jurist de formatie si care, in cazurile mai dificile, solicita acordarea gratis a consultantei pentru copii la serviciile juridice teritoriale, inclusiv, la birourile specializate de avocati.

Intrebarea este cat de competenti sunt acesti specialistii pentru a oferi consultanta /asistenta juridica cu privire la apararea drepturilor si intereselor fundamentale ale copilului.

Avocatii profesionisti nu au obligatia directa de a acorda consiliere gratuita ori de cate ori este nevoie. In legea cu privire la avocatura este specificat ca avocatul "poate" si nu "este obligat" sau "trebuie" sa acorde servicii gratuite. Obligatia avocatilor de a acorda servicii juridice gratuite intervine in situatia prevazuta de art. 6 din aceeasi lege atunci cand alte acte normative prevad "acordarea asistentei juridice din oficiu". In aceste cazuri e obligatorie solicitarea directa din partea " organelor de urmarire penala si a instantelor judecatoresti". Obligatia de a acorda asistenta juridica din oficiu exista, in deosebi, in cazul banuitilor, invinuitilor sau inculpatilor de comiterea infractiunii, mai putin, in cazul victimei sau partii vatamate.

Codul de procedura penala prevede acordarea asistentei juridice din oficiu

(gratis ) pentru victima doar in cazul infractiunilor grave si deosebit de grave, atunci cand aceasta nu dispune de surse financiare pentru a angaja un avocat.

(art. 58, alin.4, pp.1si 2).

In acelasi timp, luand in consideratie clasificarea infractiunilor potrivit prevederilor art.16, CPP, in cazul comiterii fata de copii a infractiunilor cum ar fi: vatamarea intentionata medie sau usoara a integritatii corporale, atragerea minorilor in activitati criminale sau determinarea la savarsirea faptelor imorale, constrangerea la actiuni cu caracter sexual (alte infractiuni pentru care pedeapsa maxima nu depaseste 5 ani privatiune de libertate), este putin probabila asistarea juridica a copilului - victima de catre un avocat.

Asistenta gratuita a unui avocat in cazurile mentionate este prevazuta de lege ca un drept al victimei si nu ca o obligatie a organelor de drept si a instantelor de judecata de a asigura avocati din oficiu pentru apararea intereselor victimei minore.

In acest context, mentionam faptul ca copilul poate necesita consiliere juridica si pana la interventia organelor de urmarire penala sau a instantelor de judecata, pana la inceperea procedurilor penale si anume: consilierea privind modalitatea de depunere a unei plangeri penale, pregatirea pachetului de documente si intocmirea unei cereri civile in conformitate cu cerintele Codului de procedura civila pana la punerea pe rol a acesteia in instanta de judecata.

Legea cu privire la avocatura nu prevede solicitarea la Consiliul Baroului de avocati a asistentei juridice gratuite de catre alte organe decat cel de urmarire penala si instantele judecatoresti. Astfel, in cazul unei adresari a Autoritatii tutelare pentru consilierea sau asistenta juridica a unui copil-victima a abuzului, avocatul sau seful Biroului specializat va decide sa acorde sau nu consiliere juridica gratuita, existand si posibilitatea unui eventual refuz.

Din acest motiv este imperios necesar ca in toate unitatile administrativ teritoriale sa existe avocati ai copilului, care sa intervina si sa acorde consiliere juridica specializata in problemele copiilor in toate cazurile, fie ca sunt deja initiate procedurle penale, civile sau administrative, fie ca nu.

Statutul procesual al copilului abuzat in cadrul unui proces penal

Conform legislatiei procesuale penale copilul supus abuzului poate avea mai multe calitati procesuale in functie de etapele procesului. Pentru fiecare din ele legea recunoaste anumite drepturi si obligatii diferentiate. Astfel, copilul poate avea calitatea de victima, parte vatamata sau martor.

Victima - este persona care a avut de suferit in rezultatul comiterii infractiunii si careia, prin infractiune, i-au fost pricinuite daune fizice, morale sau materiale (art.58, CPP).

Partea vatamata este persoana fizica careia i s-a cauzat, prin infractiune, un prejudiciu moral, fizic sau material si a fost recunoscuta in calitate de parte vatamata. Recunoasterea victimei in calitate de parte vatamata se face doar cu acordul ei, in forma de cerere scrisa.

In calitatea sa de parte a acuzarii partea vatamata are un rol activ in procesul penal la culegerea si prezentarea probelor. De exemplu, dreptul de a propune martori, a prezenta corpuri delicte, documente si orice alte mijloace de proba. Persoana poate renunta oricand la calitatea ei de parte vatamata. Acest fapt, insa, nu duce la incetarea urmaririi penale, daca infractiunea nu face parte din categoria acelor infractiuni, in care urmarirea penala incepe, exclusiv, la plangerea partii vatamate. Desi a renuntat la calitatea de parte vatamata, persoana respectiva va fi considerata in continuare victima in proces si va fi obligata sa faca declaratii in calitate de martor.

Declaratiile si audierea partii vatamate se realizeaza conform dispozitiilor legale care se refera la declaratiile si audierea martorilor, fiind aplicate in mod corespunzator.

Martorul (art.90, CPP) - este persoana care poseda informatii cu privire la vreo circumstanta care urmeaza sa fie constatata in cauza. Martorul este citat in aceasta calitate de catre organul de urmarire penala sau instanta de judecata pentru a fi audiat cu privire la faptele si imprejurarile pe care le cunoaste.

Martorul este obligat sa faca declaratii si sa participe la actiuni procesuale, sa faca declaratii veridice, sa comunice tot ce stie in legatura cu cauza.

Legea a prevazut un sir de persoane care nu pot fi chemate ca martori in proces (art.90, alin.3, CPP), printre care se numara: persoanele care, din cauza defectelor fizice sau psihice, nu sunt in stare sa inteleaga just imprejurarile care au importanta pentru cauza si sa faca referitor la ele declaratii exacte si juste.

In cazurile necesare, pentru a stabili daca o persoana este capabila sa inteleaga just circumstantele care prezinta importanta pentru cauza si sa faca in privinta lor declaratii juste, organul de urmarire penala si instanta, la cererea partilor, pot invita un expert (art. 90, alin.6, CPP).

Din esenta acestui articol rezulta ca instanta va aprecia, luand in consideratie varsta copilului, daca acesta poate face declaratii referitoare la circumstantele cazului in calitate de martor.

Plenul Curtii Supreme de Justitie al R.M. in p.12 din Hotararea nr. 39 din 22.11.2004 " Cu privire la practica judiciara in cauzele penale privind minorii" a recomandat instantelor de judecata ca, in situatiile in care la audierea unui martor minor "apar indoieli cu privire la starea de responsabilitate sau la capacitatea de percepere justa a imprejurarilor ce au importanta pentru cauza penala, sa dispuna efectuarea expertizei medico-legale, psihologice sau psihiatrice sau psihologo-psihiatrice. In acest sens, in sedinta de judecata pot fi audiati si specialisti in domeniul psihologiei copiilor si adolescentilor (psiholog, asistent social, pedagog)."

Reprezentant legal al victimei minore poate fi parintele, infietorul, tutorele sau curatorul copilului, care reprezinta interesele lui in toata perioada de examinare a procesului penal - art.77, alin.1, CPP.

Daca copilul este plasat intr-o institutie, reprezentantul legal al copilului este administratia institutiei respective (art. 144, alin.1, Codul familiei).

In cazurile in care copilul victima nu are reprezentant legal, organul de urmarire penala sau instanta de judecata numeste din oficiu autoritatea tutelara teritoriala reprezentant legal al copilului.

Reprezentantul legal al martorului minor reprezinta in proces interesele copilului, il insoteste si asista la actiunile procesuale cu participarea lui. In unele situatii parintii, infietorii, tutorii sau curatorii s-ar putea sa nu fie cele mai potrivite persoane pentru a insoti copilul victima - martor in proces, din simplul motiv ca sunt cei care au comis infractiunea fata de copil sau, prin atitudinea lor neglijenta fata de protectia copilului, au contribuit neintentionat la comiterea infractiunii.

In conformitate cu prevederile art. 480, alin. 3, CPP "Reprezentantul legal al minorului poate fi inlaturat din procesul penal si inlocuit cu altul, cand este posibil, in cazul in care sunt temeiuri de a considera ca actiunile lui aduc prejudicii intereselor minorului. Despre inlaturarea reprezentantului legal al minorului si inlocuirea lui cu alt reprezentant, organul care efectueaza urmarirea penala sau, dupa caz, instanta de judecata adopta o hotarare motivata".

Legea, insa, nu specifica cine vor fi acesti alti reprezentanti care vor inlocui pe cei nedemni si cat de pregatiti vor fi ei pentru a apara interesele copilului. Astfel, in practica, apar si probleme legate de nivelul de incredere pe care o are copilul fata de reprezentantul legal, ales sau numit de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata.

Aceste lacune ar putea fi suplinite prin introducerea in CPP si in Actele normative care reglementeaza activitatea, drepturile si obligatiile Autoritatilor tutelare a functiei de tutore social pentru toti copii victime - martori. Acest tutore trebuie sa fie un asistent social, cu cunostinte si pregatire juridica, specializat in probleme de protectie a copiilor, cu accent pe drepturile si necesitatile copiilor victime - martori in cadrul procesului penal.

Atributiile acestui tutore social ar putea fi: pregatirea copilului pentru procesul penal; sfatuirea si asistarea copilului in exercitarea drepturilor sale procesuale speciale; cooperarea cu reprezentantii legali ai copilului si avocatul acestuia in scopul recuperarii psihologice si fizice a copilului; orientarea persoanelor implicate (ofiter de urmarire penala, procuror, judecator) spre nevoile copilului si contribuirea la asigurarea respectarii intereselor copilului pe durata procesului penal.

Studiu de caz * Experienta straina

Persoanele imputernicite sa efectueze audierea martorului copil

Audierea copilului in cadrul unui proces penal este efectuata de catre reprezentantul organului de urmarire penala (ofiterul de urmarire penala ) sau de catre instanta de judecata. In unele cazuri audierea copilului in cadrul urmaririi penale poate fi efectuata direct de catre procurorul care conduce urmarirea penala. Specialistii enumerati sunt singurii imputerniciti de lege pentru efectuarea audierii persoanelor in cadrul procesului penal si nu pot delega aceste obligatii altor persoane. In unele cazuri pentru efectuarea audierii adecvate ei pot solicita asistenta unor specialisti (pedagog, psiholog, expert judiciar psihiatru etc.).

Spre deosebire de experienta altor state, legislatia moldoveneasca nu prevede posibilitatea ca alta persoana sa fie imputernicita direct pentru efectuarea audierii martorului. In Polonia, spre exemplu, audierea copilului - victima a unui abuz (in special, a abuzului sexual) poate fi incredintata unui psiholog cu experienta in domeniu, iar ofiterul de urmarire penala, sau instanta asista la audiere prin folosirea mijloacelor tehnice cu circuit inchis.

Studiu de caz din experienta Centrului de asistenta psihosociala a copilului si familiei "AMICUL"

Citarea copilului pentru a face declaratii

Legislatia moldoveneasca mentioneaza reguli speciale privind modalitatea de citare a minorului pentru audierea sa, insa, nu prevede modalitati de informare si pregatire a acestuia pentru audierea ce urmeaza. Copilul nu se instiinteaza personal prin citatie, cum se intampla in cazul adultilor. El este invitat sa faca declaratii in calitate de martor prin intermediul reprezentantului legal, iar in cazul copilului institutionalizat, prin intermediul administratiei institutiei (art.478, CPP).

Locul audierii martorului copil

Salile de audiere ale Comisariatelor de politie si ale Instantelor de Judecata rareori sunt spatii potrivit amenajate pentru intervievarea copiilor. Prezenta unui numar mare de oameni, imbracamintea speciala a judecatorilor, procurorilor, politistilor, spatiul impunator, declaratii oferite in picioare, pozitionarea la nivele diferite a copilului si a membrilor completului de judecata - sunt elemente ce pot descuraja copilul si ii pot influenta continutul declaratiilor.

Conform regulilor generale stabilite de legislatie in Moldova "audierea se efectueaza la locul desfasurarii urmaririi penale sau cercetarii judecatoresti" ( art. 106 din CPP). Legea permite, in caz de necesitate, "ca audierea sa fie realizata la locul aflarii martorului".

Reiesind din acest context al legii, este posibil ca un copil sa fie audiat de reprezentantul organului de urmarire penala (politist sau procuror) sau de judecator in afara institutiilor pe care le reprezinta, intr-un spatiu special amenajat pentru audierea copiilor.

In practica, insa, nu se recurge la aceasta modalitate de intervievare. Copiii continua sa fie audiati in birourile comisariatelor de politie si in salile obisnuite de judecata.

Pentru ca aceasta modalitate de audiere sa fie obligatorie urmeaza ca in lege sa se specifice in mod expres ca, in scopul evitarii traumatizarii copiilor - victime / martori, se va evita audierea lor in incinta comisariatelor sau sectiilor de politie si in salile de judecata. Or, in acest sens, este bine sa fie amenajate sali de dimensiuni mai mici, adaptate pentru copii si in care toti cei implicati in intervievarea copilului sa poata sta la o masa.

Timpul si durata audierii

In conformitate cu legislatia moldoveneasca audierea martorului se efectueaza, de regula, in timpul zilei ( intre orele 6.00 - 22.00 ). In cazuri exceptionale, audierea poate fi realizata si in timpul noptii. In asemenea cazuri persoana care efectueaza aceasta procedura trebuie sa specifice in procesul verbal de fixare a audierilor care a fost motivul intervievarii in perioada respectiva de timp.

Audierea copilului nu poate dura mai mult de 2 ore fara pauza si, in total, nu poate depasi 4 ore pe zi.

Modul de audiere a martorului minor

Conform actelor internationale, in special, a Principiilor de actiune privind copiii in sistemul penal, care au fost adoptate in 1997 de Consiliul Economic si Social al ONU si care dezvolta anumite principii ale Conventiei ONU cu privire la drepturile copilului , se recomanda statelor parti " sa revizuiasca, sa evalueze si sa imbunatateasca situatia copiilor, martori ai unor infractiuni in raport cu probele si procedurile, pentru a asigura protectia deplina a drepturilor copilului. Contactul direct intre copilul - victima si agresor trebuie evitat, pe cat de mult este posibil, in timpul investigatiilor, precum si al audierilor in proces. Identificarea copilului - victima in mass - media trebuie interzisa, in cazurile in care este necesara protectia intimitatii copilului". Principiile mentionate incurajeaza statele membre sa permita "inregistrarea video a marturiei copilului si prezentarea marturiei inregistrate la tribunal ca dovada acceptata. In special, politia, procuratura si instanta de judecata trebuie sa aplice proceduri mai prietenoase pentru copii, atat in cadrul desfasurarii operatiunilor politienesti, cat si in cadrul intervievarii copiilor martori. O alta modalitate de a face marturia unui copil mai putin traumatizanta - in deosebi, atunci cand se confrunta cu abuzatorul - ar fi transmiterea acesteia prin intermediul unui circuit inchis de televiziune. In acest fel copilul are posibilitatea sa discute direct cu judecatorul, fiind asistat de o persoana care sa-l ajute, ecranul despartindu-l de agresor. Persoana care asista copilul poate avea acces in sala de judecata sau copilul poate depune marturii stand in bratele ei.

Legislatia procesuala penala cu privire la audierea copilului - victima in calitate de martor stipuleaza ca minorul poate face declaratii in calitate de martor in cadrul urmaririi penale si in instanta de judecata cu privire la fapta ce s-a comis impotriva lui. La audierea minorului este obligatorie participarea pedagogului sau a psihologului ( art.art. 479 si 481,CPP).

Potrivit legii, martorul minor, in timpul desfasurarii proceselor penale si administrative, va fi asistat in mod obligatoriu de catre reprezentantul sau legal, insa, nu in mod obligatoriu si de un avocat. Legea prevede necesitatea participarii avocatului prin mentiunea "dupa caz"

Participarea la audiere a reprezentantului legal nu exclude obligatia de participare a pedagogului sau psihologului.

Audierea propriu - zisa se efectueaza prin informarea prealabila despre obiectul cauzei, dupa care copilului i se propune sa declare in forma libera despre anumite fapte si circumstante pe care le cunoaste. Pe parcursul audierii copilului i se pot adresa intrebari de concretizare, iar dupa ce martorul a depus deja declaratii, i se adreseaza intrebari cu privire la alte circumstante despre care acesta nu a vorbit. In cadrul audierii se interzic intrebarile care ar putea sa umileasca sau sa insulte persoane (art.109) . La fel, se interzic intrebarile sugestive si intrebarile care nu se refera la informarea factologica, cum ar fi solicitarea unor opinii, presupuneri. Potrivit Hotararii explicative a Plenului Curtii Supreme de Justitie nr. 37 "La audierea minorului se interzic intrebarile sugestive din partea ofiterului de urmarire penala sau a procurorului, ultimii fiind obligati sa stabileasca o asemenea tactica de intervievare care sa nu prejudicieze psihicul persoanei." De asemenea si in timpul cercetarii judecatoresti " adresarea intrebarilor de catre participantii la proces trebuie sa se realizeze intr-un mod care sa excluda circumstantele ce ar putea actiona negativ asupra minorului"

In cazul in care exista riscul de a prejudicia viata intima a partii vatamate, legea permite (art. 111, alin 3) sa se interzica inculpatului invinuit de comiterea unei infractiuni sexuale si aparatorului sau prezentarea probelor despre pretinsul caracter sau istoria personala a victimei. Exceptie sunt cazurile in care instanta admite o cerere a inculpatului in acest sens. Aceasta cerere se solutioneaza in sedinta inchisa, in cadrul careea inculpatul si acuzarea au posibilitatea sa se expuna. In rezultatul sedintei inchise, instanta va acorda permisiunea de a prezenta probe despre pretinsul caracter sau istoria personala a partii vatamate numai daca va considera ca probele prezentate sunt relevante si ca omiterea lor ar putea sa impiedice achitarea inculpatului. In asemenea cazuri, presedintele sedintei va stabili limitele in care pot fi administrate aceste probe si adresate intrebari.

Audierea minorului in faza urmaririi penale se consemneaza in scris in procesul verbal. Legea admite si inregistrarea video a audierii. Audierea in instanta de judecata se realizeaza verbal, declaratiile fiind consemnate de grefier.

Potrivit prevederilor art. 369, alin. 3, CPP partea vatamata poate fi audiata de cate ori este necesar in cursul cercetarii judecatoresti si poate sa faca declaratii suplimentare oricand, cu permisiunea presedintelui sedintei. In contextul celor declarate mai sus, art. 369 (3), CPP trebuie modificat astfel, incat sa nu fie afectate drepturile apararii pentru limitarea la strictul necesar a numarului de audieri a copilului - parte vatamata, indeosebi, in cazurile cand victima sau partea vatamata - copil a fost supusa violentei psihologice, fizice si / sau sexuale. In lege, de asemenea, este necesar sa se specifice ca la audierea repetata a copilului, cat si la alte actiuni de ancheta, trebuie sa se asigure participarea aceluiasi pedagog sau psiholog care a participat la audierile initiale si a stabilit contactul cu copilul si o relatie de incredere.

Studiu de caz* Experienta straina

Modalitati speciale de audiere

Potrivit regulii generale, legislatia procesual penala a Republicii Moldova prevede ca toate probele acumulate in cadrul unui proces penal trebuie sa fie administrate nemijlocit in instanta de judecata, unde martorului i se adreseaza direct intrebari din partea inculpatului, aparatorilor sai, cu privire la faptele si circumstantele care trebuie sa fie constatate in cauza ( art. 100, alin.4 si 109, CPP).

Exista si cateva situatii de exceptie, in care se va evita audierea directa a martorului nemijlocit in instanta de judecata, in prezenta partilor oponente si anume:

- in cazul in care declaratiile sunt oferite de un martor aflat sub protectie ( art.110, CPP) si doar in situatiile in care "exista motive temeinice de a considera ca viata, integritatea corporala sau libertatea martorului ori a unei rude apropiate lui sunt in pericol in legatura cu declaratiile pe care acesta le face intr-o cauza penala privind o infractiune grava,deosebit de grava sau exceptional de grava";

- in cazurile in care martorul este grav bolnav sau este plecat peste hotarele tarii (art. 109, alin.3 );

- " pentru a reduce sau a exclude expunerea martorului unui pericol vadit sau pentru a reduce revictimizarea martorului"."(art. 109, CPP).

In situatiile descrise legiuitorul admite audierea martorului in conditii speciale: spre exemplu, audierea in fata unui judecator de instructie, audierea fara prezenta fizica a martorului in spatiul organului de urmarire penala sau in sala de desfasurare a sedintei de judecata, prin intermediul mijloacelor tehnice ce ar exclude punerea fata in fata cu inculpatul, a teleconferintelor cu circuit inchis si a altor procedee.

Luand in consideratie recentele modificari ale art. 109, CPP ce permit audierea martorului fara prezenta nemijlocita a acestuia in sala de judecata, "in scopul evitarii victimizarii lui", este necesar ca organele de drept si instantele judecatoresti sa fie incurajate si orientate pentru a recurge la aceasta prevedere de fiecare data cand se va realiza audierea unui copil - victima a abuzului fizic, psihologic sau sexual.

Pentru ca scopul evitarii traumatizarii repetate a copilului, prin actiunile procesuale de punere fata in fata cu infractorul, sa fie realizat, audierea directa in sala de judecata si supunerea la intrebari incrucisate de catre: inculpat, aparatorul acestuia, procuror, judecatori nu se recomanda. Astfel, ar fi benefic ca aceasta noua prevedere sa fie mentionata in mod expres si in capitolul ce reglementeaza procedura speciala in cauzele privind minorii, fiind suficienta completarea art. 481, CPP - Audierea martorului minor - cu un nou aliniat, potrivit caruia sa se specifice: "Se va evita prezenta copiilor la judecarea cauzelor atunci cand exista motive temeinice de a considera ca prezenta si audierea in sala de judecata le poate cauza noi traume sau suferinte sufletesti in legatura cu actele de violenta comise asupra lor sau in prezenta acestora".