Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice
Acasa » legislatie » drept
Procedura contraventionala in fata primei instante

Procedura contraventionala in fata primei instante




Procedura contraventionala in fata primei instante

Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, la fel ca si vechea lege cadru, instituie competenta materiala a judecatoriei.

Exista si exceptii de la aceasta regula. Spre exemplu, con­form articolului 60 alineat 4 din Legea nr. 21/1996, Legea concurentei, deciziile Consiliului Concurentei prin care se aplica sanctiuni pentru anumite contraventii prevazute de aceasta lege, pot fi atacate la sectia de contencios administrativ a Curtii de Apel Bucuresti in termen de 30 de zile de la comunicare. De asemenea, conform articolului 93 alineat 3 din Legea nr. 540/ 2002, Legea audiovizualului, deciziile de sanctionare contraventionala emise de Consiliul National al Audiovizualului pot fi atacate in termen de 15 zile de la comunicare la instanta de contencios administrativ.

Din punct de vedere al competentei teritoriale, legea contraventionala reglementeaza o competenta teritoriala exclusiva[1], fiind competenta doar instanta in circumscriptia careia s-a savarsit contraventia. Nici aceasta regula nu este insa absoluta[2].



Daca plangerea este depusa la o instanta necompetenta, aceasta isi va declina competenta in favoarea judecatoriei in circumscriptia careia s-a savarsit contraventia.

Organul la care se depune plangerea

Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, la fel ca si vechea lege cadru, Legea nr. 32/1968, a prevazut, in articolul 32 alineat 1, ca plangerea contraventionala se depune la organul din care face parte agentul constatator.

Prin depunerea plangerii la organul din care facea parte agentul constatator, intimatul cunostea imediat faptul ca actul de sanctionare a fost atacat, astfel incat nu proceda la punerea acestuia in executare silita. Dimpotriva, dupa declararea ca neconstitutional a textului articolului 32 alineat 1, intimatul nu va cunoaste de existenta plangerii contraventionale decat cand va fi citat de catre instanta. Or, in ipoteza in care procedura de citare se realizeaza cu intarziere sau in situatiile in care exista o procedura viciata la primul termen de judecata, intimatul va pune in executare sanctiunile din procesul-verbal, ceea ce va genera in sarcina petentului obligatia de a formula contestatie la executare.

In ipoteza in care, ca urmare a mentiunii eronate din procesul-verbal, petentul in loc sa depuna plangerea la instanta judecatoreasca, o depune la agentul constatator pot interveni doua situatii.

Prima, mai mult teoretica, presupune ca agentul constatator sa inainteze plangerea in cadrul termenului de 15 zile la instanta. In aceasta situatie, consideram ca plangerea este depusa in termen, petentul nefiind vatamat prin mentiunea eronata a agentului constatator.

In ipoteza, mult mai veridica, in care agentul inainteaza instantei plangerea dupa expirarea termenului caii de atac, teoretic plangerea ar fi tardiva. Intrucat, asa cum am aratat, prevederile legale sunt neclare, iar in randul cetatenilor s-a incetatenit practica depunerii plangerii la organul din care face parte agentul constatator, consideram ca, in masura in care agentul constatator nu a indicat in procesul-verbal de constatare a contraventiei faptul ca plangerea se depune la instanta, s-a produs petentului o vatamare care nu poate fi inlaturata altfel decat prin considerarea plangerii ca fiind in termen, vatamarea fiind evidenta, iar sanctiunea la care se expune petentul fiind respingerea plangerii ca tardiva.

Asadar, plangerea se depune la instanta de judecata. Ea poate fi depusa atat direct la registratura instantei, cat si prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire - in aceasta situatie, data plangerii va fi considerata data depunerii la posta.

Efectele depunerii plangerii. Suspendarea executarii sanctiunilor contraventionale

Potrivit prevederilor articolului 32 alineat 3 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001: "Plangerea suspenda executarea. Plangerea persoanelor prevazute la art. 31 alin. (2) suspenda executarea numai in ceea ce priveste despagubirea sau, dupa caz, masura confiscarii'. Aceasta suspendare dureaza pana la pronuntarea in cauza a unei hotarari judecatoresti irevocabile, intrucat, potrivit articolului 34 alineat 3 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, si recursul este suspensiv de executare. In doctrina, s-a afirmat ca se impune modificarea acestui text legal, in sensul in care sa se prevada ca: "plangerea depusa in termen suspenda executarea", deoarece, potrivit reglementarii actuale, contravenientul ar putea evita executarea sanctiunii prin formularea unor noi plangeri dupa respingerea plangerii initiale, suspendand efectul executoriu al procesului-verbal si amanand executarea sanctiunii[3]. Chiar daca aceasta modificare legislativa ar fi binevenita, sustinerile acestui autor cu privire la suspendarea executarii sanctiunii prin formularea unei noi plangeri contraventionale, dupa respingerea plangerii initiale, nu pot fi primite, intrucat articolul 37 al legii cadru prevede ca: "Procesul-verbal neatacat in termenul prevazut la art. 31, precum si hotararea judecatoreasca irevocabila prin care s-a solutionat plangerea constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate", astfel incat executarea sanctiunii contraventionale va fi facuta nu in baza procesului-verbal contraventional, ci in temeiul hotararii judecatoresti irevocabile.

In situatia in care plangerea este formulata de catre proprietarul bunurilor confiscate, in lipsa unei plangeri a contravenientului suspendarea va opera numai cu privire la masura confiscarii.

Spre deosebire de procesul civil in care instanta nu se poate pronunta in lipsa unei solicitari exprese a reclamantului, in procedura contraventionala instanta poate dispune anularea procesului-verbal chiar in lipsa unei solicitari exprese a contravenientului, cu singura conditie de a fi investita cu o plangere contraventionala care sa intruneasca toate conditiile de admisibilitate[4].

Daca, sub aspectul sanctiunii principale formularea plangerii suspenda executarea, cu privire la masura confiscarii, in realitate, aceasta suspenda doar procedura de valorificare a bunurilor confiscate , intrucat bunurile nu sunt restituite contravenientului pana la solutionarea plangerii contraventionale. Aceasta situatie reprezinta, practic, o veritabila exceptie de la caracterul suspensiv al plangerii contraventionale.

Solutia la care s-a oprit legiuitorul prezinta inconveniente mai ales in situatia confiscarii unor marfuri perisabile. De aceea, s-ar impune, de lege ferenda, restituirea bunurilor confiscate petentului pana la solutionarea cauzei. Pentru a fi evitata sustragerea acestuia de la executarea masurii confiscarii, in ipoteza in care plangerea ar fi respinsa de catre instanta, restituirea bunurilor ar putea fi conditionata de plata unei cautiuni, care ar fi stabilita de instanta la inregistrarea plangerii contraventionale, in functie de valoarea bunurilor confiscate. Evident, bunurile ale caror detinere este interzisa de lege ar trebui exceptate de la restituire.

Actul de sesizare al instantei. Continut. Acte insotitoare.

Legea contraventionala nu prevede ce trebuie sa cuprinda actul de sesizare al instantei, articolul 31 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 enuntand doar ca impotriva procesului-verbal se poate face plangere.

Trebuie precizat, in acest loc, faptul ca nu trebuie confundata plangerea contraventionala, care, este o forma a actiunii in justitie, cu actul prin care este sesizata instanta de judecata, care poarta aceeasi denumire.

Cuprinsul plangerii

Fiind cererea prin care se investeste instanta, plangerea va trebui sa indeplineasca conditiile prevazute de articolul 112 din Codul de Procedura Civila, petentul avand pozitia unui veritabil reclamant, cu anumite mentiuni pe care le vom evidentia pe parcursul explicitarii elementelor cererii.

Astfel, plangerea va cuprinde:

a)      Numele, prenumele si domiciliul - in situatia petentului persoana fizica, denumirea si sediul in cazul persoanei juridice, numele si prenumele reprezentantului (in situatia in care plangerea este facuta de un reprezentant).

b)      Obiectul cererii, care poate fi: anularea totala sau partiala a procesului-verbal, constatarea unei situatii care face imposibila executarea sanctiunii (decesul contravenientului, decontraventionalizarea faptei sau prescriptia executarii sanctiunii), gresita dispunere a masurii complementare, reindividualizarea sanctiunilor contraventionale, majorare a despagubirilor (in cazul partii vatamate).

Spre deosebire de dreptul comun, unde reclamantul investeste instanta doar cu privire la obiectul cererii pe care o formuleaza, in materie contraventionala, instanta nu este tinuta de acest obiect, ea fiind obligata sa cerceteze existenta sau inexistenta raspunderii contraventionale, putand acorda, practic, petentului "mai mult decat a cerut".

c)           Motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza plangerea. Petentul trebuie sa arate toate elementele de fapt pe care le considera relevante pentru solutionarea plangerii cu trimitere la textele legale incidente.

d)          Aratarea dovezilor. Intrucat sarcina probei apartine petentului, iar agentul constatator nu este obligat, de lege lata, sa identifice in cuprinsul procesului-verbal contraventional eventualii martori oculari, petentul va trebui sa indice mijloacele de proba de care intentioneaza sa se serveasca.

e)           Semnatura. Acest element, la fel ca in cazul tuturor cererilor in instanta, este necesar intrucat certifica manifestarea de vointa de a declansa procedura judiciara si continutul cererii[6]. Nesemnarea plangerii conduce la nulitatea acesteia.

Acte insotitoare

Alaturat plangerii contraventionale, petentul trebuie sa depuna la instanta o copie a procesului-verbal atacat.

Consideram ca lipsa acestei copii nu atrage vreo sanctiune procedurala, intrucat instanta va putea obliga intimatul, mai ales in situatia in care, din varii motive, petentul nu se afla in posesia unui exemplar al procesului-verbal sa depuna o asemenea copie la dosarul cauzei, in temeiul articolului 172 alineat 1 din Codul de Procedura Civila. Totusi, in lipsa indicarii numarului si seriei procesului-verbal, instanta nu va putea trece la solutionarea cauzei. In aceasta ipoteza, consideram ca, numai daca petentul nu indica aceste date nici la primul termen de judecata iar intimatul nu poate identifica procesul-verbal atacat, instanta va declara nula cererea introductiva, in temeiul articolului 133 din Codul de Procedura Civila, lipsind obiectul acesteia.

Toate actele vor trebui depuse in exemplare suficiente pentru a fi comunicate si intimatului.

Potrivit articolului 36 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, plangerea contraventionala, precum si alte cereri accesorii sau incidentale in procedura contraventionala judiciara sunt scutite de taxa judiciara de timbru.

Admisibilitatea formelor de interventie a tertilor in procedura contraventionala judiciara:

a Interventia voluntara

Interventia voluntara a fost definita in doctrina dreptului procesual civil ca fiind: "cererea unui tert de a intra intr-un proces pornit de alte parti pentru a-si apara un drept propriu sau pentru a apara dreptul unei parti din proces"[7]. Interventia voluntara poate fi principala, cand intervenientul urmareste realizarea sau conservarea unui drept al sau si accesorie, cand intervenientul nu urmareste realizarea unui drept propriu, ci sprijina apararile uneia dintre parti. Esential, la ambele forme de interventie este ca intervenientul sa aiba un interes de a interveni[8].

Interventia accesorie este deseori intalnita in situatia contraventiilor rutiere care au avut ca urmare un accident de circulatie, in urma caruia s-au produs daune unei terte persoane. Proprietarul autoturismului avariat nu este parte in procedura contraventionala, iar o eventuala actiune in despagubiri formulata de acesta fata de contravenient putea fi suspendata de instanta de drept comun pana la solutionarea plangerii contraventionale formulata impotriva procesului-verbal prin care a fost stabilita culpa contravenientului. Astfel, proprietarul bunului avariat are tot interesul sa formuleze o cerere de interventie accesorie in interesul intimatului in cadrul procesului contraventional, intrucat, in ipoteza respingerii plangerii contraventionale, actiunea in despagubiri, formulata pe calea dreptului comun prezinta mari sanse de succes.

Are interes sa formuleze cerere de interventie accesorie, persoana care a formulat plangerea sau denuntul in urma carora a fost sesizat agentul constatator al contraventiei.

b.  Interventia fortata

Interventia fortata a fost definita ca fiind: "implicarea unei terte persoane in procesul ce se poarta intre alte persoane, abstractie facandu-se de vointa tertului sau chiar impotriva vointei lui"[9].

Codul de Procedura Civila reglementeaza trei forme de interventie fortata, respectiv: chemarea in judecata a altor persoane, aratarea titularului dreptului si chemarea in garantie.



Daca primele doua forme de interventie nu sunt aplicabile chemarea in garantie poate fi intalnita in procesul contraventional.

Articolul 33 alineat 2 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 reglementeaza "un soi de chemare in garantie din oficiu, intrucat nu conditioneaza citarea societatii de asigurari de o cerere de introducere in cauza a acesteia de catre partea interesata".

Sigur, nimic nu impiedica petentul ca, in situatia in care instanta nu citeaza din oficiu societatea de asigurari, sa formuleze o cerere de chemare in garantie a acesteia, scutita de plata taxei judiciare de timbru. Necitarea societatii de asigurari la care petentul avea incheiata polita de raspundere civila atrage casarea hotararii pronuntate.

c. Situatia specifica reglementata de articolul 119 din Codul rutier

In situatia savarsirii unei contraventii care a avut ca urmare un accident de circulatie, pana la ultimele modificari ale legislatiei rutiere, in procesul contraventional erau parti doar contravenientul, societatea de asigurare la care acesta avea incheiata polita de raspundere civila si organul care a aplicat sanctiunea contraventionala. Celalalt (sau ceilalti) participant (participanti) la evenimentul rutier nu era parte in proces. In unele situatii, acesta (acestia) era solicitat ca martor de catre organul de politie pentru a dovedi culpa contravenientului sau era propus chiar de catre contravenient sau de instanta din oficiu.

Incercand sa se rezolve aceste probleme aparute in practica, prin Legea nr. 49/2006, in Codul rutier a fost introdus articolul 105 indice 1, care, in urma ultimelor modificari, a devenit articolul 119. Conform acestui articol: "In cazul in care fapta unui conducator de autovehicul sau tramvai a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie, instanta de judecata investita cu solutionarea cauzei va cita unitatea de politie din care face parte agentul constatator, partile implicate in eveniment si societatea de asigurare

Prin aceasta modificare legislativa, in solutionarea plangerii contraventionale cu privire la o contraventie rutiera soldata cu un accident de circulatie, instanta va trebui sa citeze toti participantii la evenimentul rutier respectiv. Textul legii este insa ambiguu, nelamurind anumite aspecte.

In primul rand, se pune problema pozitiei procesuale a celorlalte persoane citate in cauza. Daca, societatea de asigurare are pozitia procesuala a unui chemat in garantie, in ceea ce-i priveste pe ceilalti participanti la evenimentul rutier, legea nu arata in ce calitate vor participa acestia in proces, respectiv daca vor figura ca intimati sau ca martori. Apreciem ca, in tacerea legii, aceste persoane vor avea calitatea de intimati iar, in aceasta calitate, ei vor putea fi audiati de instanta in conformitate cu prevederile articolului 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001. Declaratiile lor vor fi insa avute in vedere de instanta la solutionarea cauzei pe baza principiului libertatii aprecierii probelor.

In al doilea rand, legea spune ca va fi citata societatea de asigurari, fara a indica la care asigurator se refera, intrucat, in situatia unui accident in care sunt implicate cel putin doua autoturisme, avem cel putin doua societati de asigurari. Interpretand aceasta norma coroborata cu prevederile articolului alineat 2 din Ordonanta Guvernului nr. rezulta ca ar fi vorba de societatea de asigurari mentionata in procesul-verbal, care este societatea de asigurare la care petentul are incheiata polita obligatorie de raspundere civila auto.

Apreciem insa, ca vor trebui citate toate societatile de asigurari implicate. Scopul citarii tuturor persoanelor implicate in evenimentul rutier este rezolvarea, printr-o hotarare opozabila tuturor acestor persoane, a problemei stabilirii culpei in producerea accidentului. Astfel, daca instanta va constata culpa intimatului si va admite plangerea contraventionala hotararea va fi opozabila societatii de asigurari la care acesta avea incheiata polita de raspundere civila auto. Evident, daca instanta va respinge plangerea, va stabili in mod definitiv culpa contravenientului in producerea accidentului. In acest mod nu mai este necesara promovarea unei actiuni civile pentru stabilirea culpei, aceasta actiune fiind necesara doar in situatia in care se contesta valoarea prejudiciului.

Situatia se complica in ipoteza in care instanta dispune anularea procesului-verbal datorita unor aspecte de nelegalitate, fara a se pronunta pe fondul cauzei, respectiv fara a stabili daca se poate angaja sau nu raspunderea contraventionala a petentului. In aceste situatii, apreciem ca, pentru stabilirea culpei in producerea accidentului, persoana interesata va trebui sa formuleze o actiune civila, instanta de drept comun urmand a statua asupra culpei si a celorlalte conditii ale raspunderii civile delictuale.

Suspendarea procesului contraventional

Avandu-se in vedere specificitatea procedurii contra­ventionale ce consta din faptul ca instanta de judecata se pronunta asupra angajarii raspunderii unei persoane pentru savarsirea unei fapte antisociale aplicand numeroase dispozitii ale procedurii civile, trebuie analizat daca, in materie contraventionala, se poate dispune suspendarea judecatii.

Apreciem ca situatiile de suspendare a judecatii prevazute
de articolele 243 si 244 din Codul de Procedura Civila, precum
si cele reglementate de anumite legi speciale sunt pe deplin
aplicabile in procesul contraventional.

Apreciem ca, interpretand dispozitiile legale in vigoare, intrucat legea contraventionala nu contine dispozitii in aceasta materie, articolul 35 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 prevazand doar ca plangerea se solutioneaza cu precadere, in conformitate cu prevederile articolului 47 ale aceluiasi act normativ, suspendarea judecatii in baza articolului 242 alineat 1 punctul 2 din Codul de Procedura Civila este admisibila.



Raportat insa la specificul procedurii contraventionale, in sensul in care o parte importanta a contraventiilor ar putea apartine "materiei penale" din punct de vedere al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, solutia adoptata de legiuitorul roman este criticabila.

Sigur, la o prima vedere, suspendarea cauzei in lipsa partilor nu ar aduce atingere nici unui drept garantat unui "acuzat", fiind chiar in favoarea acestuia, intrucat ar amana pana la constatarea perimarii plangerii contraventionale executarea sanctiunii contraventionale.

Si totusi suspendarea dispusa pentru lipsa partilor in multe situatii este in defavoarea petentului.

Astfel, in lipsa partilor, chiar daca instanta apreciaza ca se impune anularea procesului-verbal sau ca exista o cauza care impiedica executarea sanctiunii contraventionale, cu toate ca principiul oficialitatii opereaza in procedura contraventionala, nu se va putea pronunta prin hotarare, ci va trebui sa dispuna suspendarea judecarii cauzei, in lipsa unei manifestari de vointa a petentului intervenind perimarea plangerii contraventionale.

Exceptiile in procedura contraventionala judiciara

Exceptiile procesuale au fost definite ca: "incidente care apar in cursul procesului, urmand a fi solutionate de instanta, de regula, inainte de a intra in fondul litigiului".

Exceptiile procesuale pot fi calificate, in functie de obiectul lor, in exceptii de procedura si exceptii de fond . La fel ca in orice proces guvernat de normele procedurii civile, instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura (de exemplu: exceptia de necompetenta, exceptia de litispendenta etc.) si a exceptiilor de fond a caror admitere face inutila judecarea in fond a cauzei. Cu privire la exceptiile de fond, avandu-se in vedere conditiile de admisibilitate ale actiunii contraventionale ele ar fi: exceptia lipsei capacitatii procesuale active sau pasive, exceptia lipsei calitatii procesuale active sau pasive, exceptia lipsei interesului, exceptia lipsei unei sanctiuni contraventionale si exceptia tardivitatii plangerii contraventionale.

O categorie specifica de exceptii in procedura contraventionala judiciara este cea a exceptiilor de nulitate a procesului-verbal contraventional, care sunt invocate de catre petent si care pot produce mai multe efecte.

In situatia invocarii exceptiei nulitatii absolute (fie expresa, fie virtuala) a procesului-verbal contraventional, in masura in care o va considera intemeiata, instanta va dispune anularea procesului-verbal fara a mai verifica existenta sau inexistenta contraventiei si a raspunderii contraventionale a petentului. Instanta are obligatia invocarii din oficiu acestor exceptii.

Daca se invoca exceptia nulitatii relative exprese a procesului-verbal contraventional, sarcina probei se inverseaza, urmand ca intimatul sa faca dovada lipsei unei vatamari aduse petentului; daca nu reuseste acest lucru, la fel ca in situatia nulitatilor abso­lute, instanta va anula procesul-verbal.

In cazul exceptiei nulitatii relative virtuale a procesului-verbal, revine petentului sarcina probei pentru a demonstra existenta vatamarii.

Exceptiile nulitatii procesului-verbal, in opinia noastra, sunt exceptii de fond in procedura contraventionala care pot fi invocate de catre petent; admiterea acestora conduce la anularea procesului-verbal fara ca instanta sa mai verifice daca in realitatea a fost savarsita o contraventie si daca se poate angaja raspunderea contraventionala a petentului. Daca insa instanta respinge exceptia de nulitate, ea nu se va putea pronunta asupra fondului cauzei fara a da posibilitatea partilor sa administreze probe.

Intrucat procesul-verbal contraventional este unicul act probator al unei contraventii, efectele admiterii acestor exceptii sunt identice cu cele ale admiterii plangerii contraventionale pe fond, intrucat lipsa unicului act probator al contraventiei echivaleaza cu imposibilitatea probarii acesteia.

Sarcina probei

Intrucat Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 nu contine dispozitii cu privire la sarcina probei in fata instantei de judecata, ar rezulta ca sunt aplicabile dispozitiile dreptului comun, sarcina probei revenindu-i persoanei care sesizeaza instanta de judecata in temeiul articolului 1169 din Codul Civi1 . Chiar daca s-ar considera ca acest text nu este aplicabil in mod direct, in tacerea legii contraventionale, facand apel la principiile generale de drept am ajunge la aceeasi solutie , persoana care sesizeaza instanta (indiferent daca este contravenientul, partea vatamata sau proprietarul bunurilor confiscate) avand obligatia de a proba cele afirmate in plangerea contraventionala.

S-a sustinut in doctrina ca, deoarece in tot cuprinsul Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 persoana despre care se afirma ca a savarsit o contraventiei este denumita contravenient, ceea ce ar semnifica persoana vinovata de comiterea unei contraventii si nu persoana cercetata sau acuzata de savarsirea unei contraventii , se aduce atingere prezumtiei de nevinovatie, intrucat persoana fata de care se intocmeste proces-verbal contraventional este prezentata ca o persoana vinovata inainte ca instanta sa stabileasca acest lucru, agentul constatator neputand fi considerat, in nici un caz, o "instanta" independenta si impartiala in sensul articolului 6 paragraful 1 din Conventie.

Aceste aspecte au fost invocate si printr-o exceptie de neconstitutionalitate, sustinandu-se ca, prin utilizarea termenului de contravenient, s-ar aduce atingere prezumtiei de nevinovatie prevazuta in articolul 23 alineat 8 al Constitutiei Romaniei, dar Curtea Constitutionala a apreciat ca utilizarea acestui termen nu insemna si stabilirea vinovatiei acestei persoane, intrucat si in dreptul penal se utilizeaza termenul de infractor. Chiar daca simpla utilizare a denumirii de contravenient nu contravine prezumtiei de nevinovatie, este de remarcat faptul ca, in dreptul penal, termenul de infractor este utilizat doar in dreptul penal material, persoana trimisa in judecata si, implicit, acuzata de savarsirea unei infractiuni fiind denumita, conform normelor procesual penale inculpat, termen care desemneaza o persoana acuzata si nicidecum o persoana vinovata de comiterea unei fapte penale.

Nici sub aspectul faptului ca sarcina probei revine contravenientului, Curtea Constitutionala nu considera ca prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 ar fi neconstitutionale, intrucat instanta contraventionala este obligata, conform prevederile articolului 34 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, sa urmeze anumite reguli procesuale distincte de cele ale dreptului procesual civil referitoare la sarcina probei.

Chiar daca petentul, teoretic, va trebui sa rastoarne prezumtia de legalitate a procesului-verbal, conform articolului 34 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, instanta are obligatia de a administra din oficiu toate probele necesare in vederea stabilirii unei stari de fapt cat mai corecte, in materie contraventionala operand principiul oficialitatii la fel ca in procedura penala, spre deosebire de procedura de drept comun care este guvernata de principiul disponibilitatii. Astfel, prezumtia de nevinovatie ar fi respectata, intrucat instanta va trebui sa dispuna administrarea tuturor probelor necesare.

In cazul anumitor contraventii sarcina probei apartine agentului constatator, procesul-verbal facand dovada asupra starii de fapt numai cand este insotit de anumite dovezi de natura tehnica cu privire la savarsirea contraventiei. In lipsa acestor dovezi nu se poate dovedi savarsirea contraventiei. In aceste situatii, s-a considerat ca este vorba de o exceptie de la prezumtia fortei probante a procesului-verbal de contraventie

Mijloace de proba specifice procedurii contraven­tionale

Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 este extrem de lapidara in ceea ce priveste probatiunea in cadrul procesului contraventional. Astfel, conform articolului 34 al legii cadru, instanta va asculta pe cel care a facut plangerea, pe celelalte persoane citate si va administra orice alte probe prevazute de lege. Articolul prevede ca instanta va trebui sa citeze martorii indicati in procesul-verbal precum si orice alte persoane in masura sa contribuie la rezolvarea temeinica a cauzei.

Intrucat dispozitiile legii cadru in materie contraventionala se completeaza cu prevederile Codului de Procedura Civila, rezulta ca mijloacele de proba prevazute de lege sunt cele enuntate de acest cod respectiv: inscrisurile, martorii, expertiza, cercetarea la fata locului si interogatoriul. De asemenea, sunt considerate mijloace de proba in procedura civila si prezumtiile.

Daca cu privire la inscrisuri, expertize si cercetarea la fata locului, administrarea acestor mijloace de proba nu prezinta particularitati in cadrul procedurii contraventionale, nu acelasi lucru se poate afirma despre proba cu martori si interogatorul care prezinta anumite trasaturi specifice. De asemenea, declaratiile unor persoane nu pot fi incadrate in nici unul dintre mijloacele de proba prevazute de legislatia procesual civila. Cu privire la prezumtii, in procesul contraventional opereaza prezumtia relativa de legalitate a procesului-verbal contraventional.

Mijloacele de proba specifice procedurii contraventionale ar fi declaratiile petentului si ale intimatului.

Conform articolului 34 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001: "Instanta competenta sa solutioneze plangerea, dupa ce verifica daca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel care a facut-o si pe celelalte persoane citate, daca acestia s-au prezentat"

Ca atare, instanta are obligatia de a audia petentul. In practica insa acest lucru nu se intampla aproape niciodata, fiind consemnat in incheierea de sedinta doar faptul ca acesta sustine plangerea formulata. Cu privire la audierea celorlalte persoane citate, acestea pot fi intimati sau martori. Daca, in ceea ce ii priveste pe martori se aplica fara indoiala dispozitiile procesual civile cu privire la audierea lor, in ceea ce-i priveste pe intimati, declaratia acestora nu este prevazuta, la fel ca si declaratia petentului, intre mijloacele de proba prevazute de legislatia procesual civila.

Toate aceste declaratii vor fi avute in vedere, in egala masura, la solutionarea cauzei.

Admisibilitatea audierii unor categoriii de persoane care nu pot depune marturie in procesul civil

Cu privire la administrarea probei cu martori, teoretic, categoriile de persoane prevazute de articolul 189, alineat 1, punctele 1 si 2 din Codul de Procedura Civila, respectiv rudele si afinii pana la gradul al treilea inclusiv si sotul, chiar despartit, nu ar putea fi audiate, decat cu acordul intimatului in conditiile articolului 189 alineat 2 din Codul de Procedura Civila.

Intrucat materia contraventiilor poate fi calificata ca apartinand "materiei penale" din punct de vedere al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, aplicarea interdictiei de a depune marturie unor categorii de persoane, care, in foarte multe cazuri, sunt martori oculari la savarsirea unor contraventii, consideram ca aduce atingere dreptului la un proces echitabil sub aspectul asigurarii egalitatii armelor in proces. Nu trebuie omis faptul ca sarcina probei revine contravenientului. Or, in situatia in care la locul savarsirii ipoteticei fapte se afla doar o persoana din aceste categorii, contravenientul nu va putea rasturna niciodata prezumtia de legalitate a procesului-verbal contraventional, practic fiind deschisa posibilitatea abuzurilor din partea agentului constatator. Mai ales in cazul contraventiilor instantanee (de exemplu, contraventiile rutiere sau cele privind ordinea si linistea publica) este foarte probabil ca la "locul faptei" sa se afle sotul contravenientului sau o ruda a acestuia.

De aceea, lipsa unei dispozitii exprese in legislatia contraventionala in sensul in care in procesul contraventional sa poata depune marturie orice persoana cu discernamant este criticabila, legea cadru actuala prevazand in articolul 34 alineat 1 ca instanta poate administra doar probele prevazute de lege.



Astfel, articolul 33 instituie obligatia instantei de citare a martorilor indicati in plangere si a oricarei alte persoane in masura sa contribuie la temeinica rezolvare a cauzei, iar articolul 34 prevede obligatia ascultarii acestor persoane.

Hotararea instantei contraventionale

Solutiile pe care le poate pronunta instanta contraventionala sunt:

Respinge plangerea, in cazul admiterii unei exceptii vizand conditiile de admisibilitate ale actiunii contraventionale, a altor exceptii procesuale peremptorii sau daca considera ca aceasta este neintemeiata.

Admite plangerea si:

a)       dispune anularea totala sau partiala a procesului-verbal daca exista vreun motiv de nulitate;

b)      dispune anularea totala sau partiala a procesului-verbal daca acesta este netemeinic;

c)   constata interventia unei cauze care conduce la imposibilitatea executarii sanctiunii contraventionale

d)   reindividualizeaza sanctiunea aplicata, fie in sensul inlocuirii sanctiunii amenzii cu avertisment, fie prin reducerea cuantumului sanctiunii amenzii[18]. Mentiunea din dispozitiv, in situatia in care se dispune inlocuirea amenzii cu avertisment, potrivit careia instanta: "constata legalitatea si temeinicia procesului-verbal apreciem ca este gresita, intrucat daca instanta a procedat la reindividualizarea sanctiunii aplicate, inseamna ca procesul-verbal nu poate fi temeinic.

Daca petentul achita amenda, in ipoteza admiterii plangerii contraventionale instanta va dispune si restituirea amenzii achitate.

Prin hotarare, instanta se pronunta si cu privire la cheltuielile de judecata solicitate de petent. S-a apreciat, pe buna dreptate, ca, intrucat legea contraventionala se intregeste cu dispozitiile procesual civile, materia contraventionala este compatibila cu principiul care rezulta din dispozitia inscrisa in articolul 274 din Codul de Procedura Civila[19]. De aceea, daca intimatul recunoaste pana la primul termen de judecata temeinicia plangerii contraventionale, s-a considerat ca acesta nu va putea fi obligat la cheltuieli de judecata.



Ovidiu Podaru, Radu Chirita, Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, Comentata si adnotata, Ed. Sfera, Cluj Napoca, 2006, p. 164;

Spre exemplu, Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori prevede o competenta teritoriala alternativa. Potrivit articolului 12 din aceasta lege: "Procesul-verbal se transmite, dupa caz, la judecatoria in a carei raza teritoriala s-a savarsit fapta sau in a carei raza teritoriala contravenientul isi are domiciliul sau, dupa caz, sediul".

Ovidiu Podaru, Radu Chirita, op. cit., p. 167.

Potrivit articolului 34 alineat 1 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001: "Instanta competenta sa solutioneze plangerea, dupa ce verifica daca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel care a facut-o si pe celelalte persoane citate, daca acestia s-au prezentat, administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii".

Ovidiu Podaru, Radu Chirita, op. cit., p. 168.

Mihaela Tabarca, Drept procesual civil, vol. I, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2005, p. 363.

Viorel Mihai Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. I, Ed. National, Bucuresti, 1997, p. 325.

Ioan Les, Codul de procedura civila, Comentariu pe articole, ed. 3, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2007, p. 179.

Ion Deleanu, op. cit., p. 402.

Acest text prevede ca: "In cazul in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie, judecatoria va cita si societatea de asigurari mentionata in procesul-verbal de constatare a contraventiei."

Ion Deleanu, op. cit., p. 117.

Corneliu Liviu Popescu, Drept contraventional. Dreptul la un proces echitabil. Neconventionalitatea in Curierul Judiciar nr. 10/2007, p. 1

Corneliu Liviu Popescu, "Neconventialitatea" si neconstitutionalitatea procedurii contraventionale judiciare de drept comun in raport cu dreptul la respectarea prezumtiei de nevinovatie, in Pandectele Romane nr. 6/2002, p. 198.

Corneliu Liviu Popescu, op. cit., pp. 197-198.

Nuna Emil, Ghercu Octavian, Nica Geani, Popa Costel, Contraventia, ed. a II-a, Ed. Imprimeriei de Vest, Oradea, 2005., p. 36.

De exemplu, exceptia autoritatii de lucru judecat sau a nulitatii plangerii contraventionale, privita ca cerere introductiva.

Decontraventionalizarea, decesul contravenientului sau prescriptia executarii sanctiuniii amenzii contraventionale.

Daca agentul constatator a aplicat o sanctiune peste maximul special, nu opereaza nulitatea procesului-verbal, ci instanta va trebui sa reduca amenda aplicata intre limitele prevazute in actul normativ de sanctionare.

Mona Maria Pivniceru, Petru Susanu, Dan Tudurache, Contraventia, indrumar teoretic si practic, Institutul European Iasi, 1997, p. 106.







Politica de confidentialitate







creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Comentarii literare

ALEXANDRU LAPUSNEANUL COMENTARIUL NUVELEI
Amintiri din copilarie de Ion Creanga comentariu
Baltagul - Mihail Sadoveanu - comentariu
BASMUL POPULAR PRASLEA CEL VOINIC SI MERELE DE AUR - comentariu

Personaje din literatura

Baltagul – caracterizarea personajelor
Caracterizare Alexandru Lapusneanul
Caracterizarea lui Gavilescu
Caracterizarea personajelor negative din basmul

Tehnica si mecanica

Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice.
Actionare macara
Reprezentarea si cotarea filetelor

Economie

Criza financiara forteaza grupurile din industria siderurgica sa-si reduca productia si sa amane investitii
Metode de evaluare bazate pe venituri (metode de evaluare financiare)
Indicatori Macroeconomici

Geografie

Turismul pe terra
Vulcanii Și mediul
Padurile pe terra si industrializarea lemnului



Dispozitia normei de drept administrativ
Garantii fundamentale ale dreptului de aparare in procesul penal
CAIET DE PRACTICA DREPT
Introducere in studiul dreptului
EFECTELE ACTELOR ADMINISTRATIVE
Infractiunea de pruncucidere - in special
Organele comunitare de jurisdictie. Rolul lor in mecanismul comunitar
Relatia domeniu public - proprietate publica; scara domenialitatii publice



Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu