Procedura de judecata la instanta de fond

Fazele si etapele procesului civil

Procesul civil parcurge doua mari faze:

- judecata

- executarea silita

Prima faza cuprinde judecata in prima instanta si judecata in caile de atac.

Judecata in prima instanta parcurge, de regula, trei etape:

- etapa scrisa, pregatitoare;

- etapa dezbaterilor, a judecatii propriu-zise;

- etapa deliberarii si pronuntarii hotararii.

Etapa scrisa incepe cu cererea de chemare in judecata, care este actul de procedura prin care partea interesata (care poarta denumirea de reclamant) supune judecatii o pretentie pe care o formuleaza impotriva altei parti (care se numeste parat).

Aceasta din urma, paratul, raspunde printr-o intampinare, care reprezinta un alt act de procedura scris, prin care paratul se apara impotriva pretentiei reclamantului.

Uneori, paratul paraseste atitudinea pur defensiva si formuleaza pretentii proprii fata de reclamant, prin intermediul unei cereri reconventionale.

Partilor initiale li se pot adauga si alte persoane, care, intrand in proces din proprie initiativa sau din initiativa reclamantului ori a paratului, dobandesc calitatea de parti. Actele de procedura prin care tertii sunt atrasi in proces imbraca si ele forma scrisa, fiind: cererea de interventie principala sau accesorie, cererea de chemare in judecata a altor persoane ce ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul, cererea de chemare in garantie si cererea de aratare a titularului dreptului real.

Etapa scrisa are ca scop stabilirea cadrului procesual, din punct de vedere al obiectului si al partilor, precum si informarea reciproca a partilor despre pretentiile si mijloacele lor de aparare, care, in acelasi timp sunt aduse la cunostinta instantei.

Judecatorul nu poate solutiona litigiul numai pe baza afirmatiilor facute independent de fiecare parte, astfel incat, in desfasurarea procesului civil apare o a doua etapa, cea a dezbaterilor, care are ca scop formarea convingerii judecatorului cu privire la raportul juridic substantial dintre parti, in temeiul probelor ce se administreaza si al concluziilor partilor, fie referitoare la eventualele exceptii procesuale, fie pe fondul pretentiilor deduse judecatii.

Dupa inchiderea dezbaterilor, urmeaza etapa deliberarii si pronuntarii hotararii. Deliberarea are loc in secret, in camera de consiliu si la ea participa numai judecatorii. Pronuntarea hotararii are loc intotdeauna in sedinta publica.

Cererile procedurale generale

Cererile constituie mijlocul prin care orice persoana interesata, fizica sau juridica, poate solicita, in conditiile legii, concursul instantelor judecatoresti, in vederea ocrotirii unor drepturi sau interese proprii sau ale unor alte persoane.

Cererile adresate instantelor judecatoresti sunt numeroase si variate. Ele pot fi grupate in doua mari categorii:

- cereri introductive;

- cereri incidente.

Cererile introductive sunt cererile care declanseaza activitatea unei instante, care fac sa inceapa un proces intre doua parti cu interese contrare.

Cererile incidente sunt cererile care se fac dupa ce procesul a fost inceput si care au menirea de a pune in discutia contradictorie a partilor noi pretentii de drept material sau de a largi cadrul dezbaterilor prin invocarea unor fapte si imprejurari noi in pricina ce se judeca.

Deosebirea intre cele doua categorii de cereri consta in aceea ca, in timp ce cererile introductive sunt facute numai de reclamant, cererile incidente pot fi facute atat de reclamant, cat si de celelalte parti, precum si de catre tertele persoane care au interes in pricina ce se judeca.

Codul de procedura civila stabileste in art. 82-84, conditiile generale pe care trebuie sa le indeplineasca orice cerere in justitie, indicand forma acestor cereri, cat si mentiunile pe care ele trebuie sa le cuprinda.

Astfel, orice cerere adresata instantelor judecatoresti se redacteaza in scris si va cuprinde urmatoarele elemente:

a) indicarea instantei careia ii este adresata;

b) numele, domiciliul si resedinta partilor si ale reprezentantilor lor, daca este cazul;

c) obiectul cererii, adica aratarea a ceea ce se solicita instantei;

d) semnatura.

In cazul in care cererea nu poate fi semnata ea va fi mai intai citita partii, mentionandu-se aceasta in cerere, in care se va mai indica si modul in care s-a stabilit identitatea partii.

In situatia in care cererea nu se introduce de titularul dreptului, ci de un reprezentant al acestuia, la cerere trebuie alaturata procura in original sau in copie legalizata (pentru mandatarul neavocat), delegatia scrisa semnata de seful oficiului juridic sau, dupa caz, de directorul persoanei juridice, imputernicirea scrisa semnata de avocat si client (in cazul avocatului), copie legalizata de pe decizia  de numire a tutorelui, curatorului sau chiar decizia respectiva, ori certificatele de nastere ale minorilor (in cazul reprezentantului legal), acte din care sa rezulte calitatea de sot sau de ruda la al patrulea grad inclusiv (in cazurile prevazute de art. 68, alin. 6 si 6 Cod procedura civila, cu mentiunea ca in prima ipoteza e necesara si o copie de pe diploma de licenta sau de doctorat), acte din care sa rezulte calitatea de magistrat, copie de pe hotararea de numire a sechestrului judiciar.

Ca o concluzie, putem preciza despre cererea in justitie ca este mijlocul general prin care o persoana fizica sau juridica solicita concursul instantelor judecatoresti, in vederea ocrotirii drepturilor si intereselor sale legale, iar instanta judecatoreasca nu poate judeca fara a fi investita prin cererea partii.

Cererea de chemare in judecata

Actul de procedura prin care partea interesata se adreseaza justitiei pentru a invoca aplicarea legii la un caz determinat, punand in miscare actiunea civila, poarta denumirea de cerere de chemare in judecata.

Uneori, atat in legislatie, cat si in practica se folosesc si alti termeni ca fiind sinonimi cu acela de cerere de chemare in judecata, precum: cerere principala, cerere introductiva, petitie, actiune.

Cuprinsul cererii de chemare in judecata

Elementele cererii de chemare in judecata sunt prevazute de art. 112 C. proc. civ.

a) Numele, domiciliul sau resedinta partilor

Pentru persoanele juridice: denumirea si sediul, precum si, dupa caz, numarul de inmatriculare in registrul comertului sau de inscrierea in registrul persoanelor juridice, codul fiscal si contul bancar.

Desi legea nu se refera la prenume, este recomandabil ca in cerere sa se treaca si prenumele partilor, pentru ca identificarea sa se faca mai usor. De asemenea, intereseaza nu atat domiciliul in sensul de locuinta statornica si principala, ci locul unde persoana poate fi gasita pentru a i se comunica actele de procedura; tocmai de aceea, domiciliul este pus pe acelasi plan cu resedinta. Domiciliul poate fi cel real ori unul ales. Alegerea de domiciliu se face fie prin conventie, fie prin simpla manifestare de vointa unilaterala. Efectele juridice ale domiciliului ales se limiteaza insa numai la operatiile si procesele pe care le-au avut in vedere. Daca reclamantul nu cunoaste domiciliul paratului, el va trebui sa mentioneze aceasta imprejurare in cerere, iar apoi sa dovedeasca faptul ca a facut tot posibilul pentru a afla domiciliul partii adverse, inclusiv prin cerere adresata organelor de politie.

Indicarea domiciliului sau a resedintei prezinta importanta nu numai pentru identificarea partilor, ci poate determina competenta teritoriala si fixeaza locul unde se vor comunica actele de procedura.

b) Calitatea juridica in care partile stau in judecata, atunci cand nu stau numele lor propriu

Conceputa ca o 'legitimatio ad causam', calitatea procesuala apartine celui ce se pretinde subiectul activ in raportul juridic substantial dedus judecatii, celui despre care se pretinde ca este subiectul pasiv in acest raport, deci celor ce pot justifica rolul de parte in proces.

Din acest punct de vedere, art. 112 pct. 2 C. proc. civ. trebuie interpretat in sensul ca are in vedere situatia in care cererea de chemare in judecata este facuta de altcineva decat titularul dreptului, adica de un reprezentant conventional, legal sau judiciar al titularului, precum si in situatia in care cererea este indreptata impotriva reprezentantului unei persoane fizice sau juridice.

Trebuie ca in cerere sa se indice atat reprezentantul, cat si reprezentatul. Legea cere indicarea calitatii numai in cazul in care cel care introduce cererea de chemare in judecata lucreaza pentru altul; daca cererea de chemare in judecata este introdusa in nume propriu, nu se face nici o mentiune, caci aceasta este regula care se prezuma.

La cerere trebuie sa se anexeze actele din care sa rezulte calitatea de reprezentant conventional, legal sau judiciar (art. 83 C. proc. civ.).

Cand cererea a fost introdusa de o persoana ce se pretinde reprezentantul titularului si se invoca exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant, instanta poate acorda un termen pentru implinirea acestei lipse, iar daca inauntru termenului acordat lipsa nu se acopera, cererea va fi anulata (art. 161 C. proc. civ.).

c) Obiectul cererii

Prin obiect al cererii de chemare in judecata se intelege pretentia concreta a reclamantului, adica plata unei sume de bani, revendicarea unui bun, anularea unui contract, desfacerea casatoriei etc.

Art. 112 pct. 3 C. proc. civ. are in vedere si obiectul material al dreptului pretins, referindu-se atat la valoarea acestuia, cat si la modul de identificare a imobilelor (localitatea si judetul, strada, numarul sau vecinatatile, etajul si apartamentul, iar daca este cazul, numarul de carte funciara si numarul topografic).

Obiectul cererii de chemare in judecata trebuie sa fie:

- licit - adica sa nu vina in conflict cu legea;

- posibil - reclamantul sa nu solicite instantei sa-l oblige pe parat la ceea ce nu se poate realiza; de exemplu, la predarea unui bun individual determinat care a pierit;

- determinat sau determinabil - in fata instantei se rezolva o neintelegere concreta, iar nu o problema de principiu; de exemplu, nu s-ar putea cere instantei sa constate ca reclamantul nu are nici un fel de datorie fata de parat.

Obiectul cererii prezinta interes practic din urmatoarele puncte de vedere:

- fixeaza limitele judecatii;

- poate determina competenta generala, materiala sau teritoriala;

- determina fixarea taxelor de timbru;

- influenteaza admisibilitatea sau inadmisibilitatea unor mijloace de proba;

- intereseaza litispendenta, conexitatea si puterea de lucru judecat.

Evaluarea obiectului, atunci cand este posibila, revine reclamantului, insa paratul poate contesta valoarea indicata de reclamant, ipoteza in care va aprecia instanta, in baza elementelor puse la dispozitie de catre parti.

Valoarea obiectului prezinta interes pentru urmatoarele situatii:

- stabilirea taxelor de timbru;

- admisibilitatea sau inadmisibilitatea probei cu martori sau prezumtiei simple (art. 1191 si 1203 Cod civil);

- competenta.

d) Aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se intemeiaza cererea

Ideea de obiect evoca imediat pe aceea de cauza, insa textul care fixeaza cuprinsul cererii de chemare in judecata nu foloseste notiunea de cauza, care se intalneste in alte texte, precum, art. 163 alin. 1 C. proc. civ.; art. 1201 C. civ.

Obligatia reclamantului de a arata cauza pretentiei sale (cauza cererii de chemare in judecata) este cuprinsa in chiar mentiunea prevazuta de art. 112 pct. 4 C. proc. civ..

In privinta cauzei cererii de chemare in judecata, daca toti autorii inteleg prin aceasta fundamentul pretentiei ce a fost supusa judecatii, atunci cand se precizeaza in ce consta acest fundament parerile nu mai sunt unitare.

Prin motive de fapt si de drept, art. 112 pct. 4 C. proc. civ. desemneaza toate acele imprejurari, circumstante, dar si principii, institutii, categorii, reguli juridice, a caror cunoastere este necesara pentru explicarea si lamurirea obiectului procesului.

Se arata ca nu este obligatoriu ca reclamantul sa indice chiar textele de lege pe care se intemeiaza pretentia sa, deoarece judecatorul va face el incadrarea juridica, avand la dispozitie obiectul si motivele de fapt.

Este suficient ca reclamantul sa arate temeiul pretentiei sale, fara a indica si textul de drept substantial corespunzator, cum ar fi: contractul de locatiune, uzucapiune, succesiunea legala etc. Spre exemplu, predarea unui imobil poate fi consecinta unei cereri posesorii, a unei cereri in revendicare, in anularea sau rezilierea unei locatiuni, in executarea unui contract de vanzare-cumparare sau de locatiune; plata unei sume de bani invocata intr-o cerere de chemare in judecata poate avea drept cauza un contract de imprumut, de vanzare-cumparare, de antrepriza etc.

e) Aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere

Judecatorul, care este strain de pricina, trebuie sa cunoasca faptele si pentru aceasta partile au dreptul si obligatia sa faca dovezi. Legea cere ca partile sa-si cunoasca reciproc, inainte de a incepe desfasurarea contradictorie a procesului nu numai pretentiile si apararile lor, dar si probele pe care acestea se sprijina.

De aceea, reclamantul - caruia ii incumba, in primul rand sarcina probei - este obligat ca prin insasi cererea de chemare in judecata, sa indice corect, in scris, pentru fiecare capat de cerere, probele de care intelege sa se foloseasca.

Daca reclamantul propune proba prin inscrisuri, el este obligat sa alature la cererea sa atatea copii de pe inscrisuri cati parati sunt si o copie in plus pentru instanta, conformitatea copiilor cu originalul fiind certificata de reclamant.

Daca reclamantul doreste sa-si dovedeasca sustinerile si cu interogatoriul paratului, va cere infatisarea in persoana a acestuia. Cand solicita prin actiune proba cu martori, reclamantul va indica in cerere numele si domiciliul martorilor, spre a putea fi citati in fata instantei.

f) Semnatura

Reprezinta ultima conditie impusa de lege privitoare la cererea de chemare in judecata si se concretizeaza in acordul reclamantului la cuprinsul cererii. Fara semnatura cererea de chemare in judecata este ca si inexistenta.

Art. 133 alin. 2 C. proc. civ. dispune ca lipsa semnaturii se poate implini in tot cursul judecatii.

Daca se invoca lipsa semnaturii din cerere, reclamantul prezent este obligat sa o semneze in chiar sedinta in care a fost invocata nulitatea. In cazul in care reclamantul lipseste, el va fi incunostintat si va trebui sa semneze la primul termen urmator sedintei in care s-a ridicat aceasta exceptie, nulitatea pronuntandu-se numai dupa trecerea acestui termen, fara ca lipsa sa fi fost implinita.

In afara de cerintele procedurale aratate in art. 112 C. proc. civ., cererea de chemare in judecata, sub sanctiunea nulitatii trebuie sa fie timbrata, in conditiile legii speciale privitoare la taxele de timbru.

Sanctiunile neindeplinirii cerintelor legale ale cererii de chemare in judecata

Atunci cand se cerceteaza sanctiunea neindeplinirii cerintelor prevazute de art. 112 Cod procedura civila, trebuie facuta distinctia intre cerintele esentiale ale cererii, fata de alte mentiuni neesentiale si trebuie totodata avut in vedere daca regulile care prevad aceste cerinte au caracter imperativ sau dispozitiv.

Sunt considerate ca elemente esentiale ale cererii:

- numele partilor

- obiectul

- semnatura.

Partile si obiectul sunt doua din cele trei elemente de individualizare a actiunii. De aceea, lipsa lor, ca si lipsa semnaturii sunt sanctionate cu nulitatea cererii de chemare in judecata, fara a se mai putea intra in cercetarea fondului si fara ca partea interesata sa faca dovada vreunui prejudiciu, acesta fiind prezumat de lege.

Daca lipsesc celelalte elemente ale continutului cererii si anume: aratarea domiciliului partilor, a calitatii juridice a reprezentantului, motivele de fapt si de drept si indicarea dovezilor, partea poate, la prima zi de infatisare, sa ceara instantei un termen pentru intregirea sau modificarea cererii (art. 132 C. proc. civ.).

Intampinarea

Regimul juridic al intampinarii

Intampinarea face si ea parte din prima faza procesuala - faza scrisa - a procesului civil.

Un principiu de simetrie si de pastrare a echilibrului si egalitatii in pozitia partilor cere ca, dupa cum reclamantul isi formuleaza in scris obiectul, respectiv pretentiile actiunii sale si isi dezvaluie probele de care se va folosi in dovedirea acestor pretentii, tot altfel si paratul, mai inainte de dezbaterea orala a procesului, sa arate in scris apararile sale si probele pe care se sprijina. Conform art. 118 alin. 1 C. proc. civ., modificata prin O.U.G nr. 138/2000, intampinarea a devenit obligatorie, de principiu. Insa, prin Legea nr. 219/2005 a fost abrogat alin. 2 al art. 118 care prevedea sanctiunea decaderii paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii relative.

Cuprinsul intampinarii

In continutul sau intampinarea implica aceleasi elemente ca si cererea de chemare in judecata, dar fiind provocata de aceasta din urma nu este neaparat nevoie sa ii repete intocmai mentiunile.

Art. 115 C. proc. civ. prevede ca intampinarea trebuie sa cuprinda:

- exceptiile de procedura pe care paratul le ridica la cererea reclamantului.

- raspunsul la toate capetele de fapt si de drept ale cererii.

- dovezile cu care se apara paratul impotriva fiecarui capat de cerere.

- semnatura.

In privinta semnaturii sunt valabile aceleasi precizari pe care le-am facut la cererea de chemare in judecata.

Sanctiunea neformularii intampinarii

Intampinarea se depune cu cel putin 5 zile inainte de termenul stabilit pentru judecata (art. 114¹ alin. 2 C. proc. civ.

In actuala reglementare, prin abrogarea art. 118 alin. 2 C. proc. civ., nu mai este prevazuta sanctiunea decaderii din dreptul de a cere probe si de a invoca exceptii relative, in cazul nedepunerii intampinarii.

Si in vechea reglementare, dar si in prezent paratul beneficiaza de prevederile art. 118 alin. 3 C. proc. civ. Astfel, in cazul in care paratul nu este reprezentat sau asistat de avocat, i se va pune in vedere, la prima zi de infatisare, sa arate exceptiile si mijloacele de proba. De asemenea, la cerere i se va acorda un nou termen pentru pregatirea apararii si depunerea intampinarii.

Cererea reconventionala

Natura juridica

Pozitia paratului de a se apara impotriva pretentiei reclamantului si de a urmari respingerea actiunii poate fi parasita de parat in schimbul formularii unor pretentii proprii impotriva reclamantului. De exemplu, reclamantul cere executarea contractului, iar paratul solicita anularea sau rezolutiunea contractului. Deci cererea reconventionala este mijlocul procedural prin care paratul formuleaza pretentii proprii fata de reclamant. Rezulta ca cererea reconventionala este o cerere incidenta introdusa de parat, care nu se multumeste sa se opuna pretentiei reclamantului, ci cere instantei sa-l oblige pe reclamant fata de parat (Fara o cerere reconventionala, instanta nu poate obliga pe reclamant fata de parat). Se poate spune ca cererea reconventionala este o adevarata actiune.

Conditii de admisibilitate

Potrivit art. 119 alin. 1 C. proc. civ. paratul poate face cerere reconventionala daca 'are pretentii in legatura cu cererea reclamantului'.

Dispozitii procedurale privind instanta competenta, introducerea si judecarea cererii

Fiind o cerere incidenta, conform art. 17 C. proc. civ., este de competenta instantei care judeca cererea principala.

Cererea reconventionala are un caracter facultativ. Paratul va putea valorifica pretentiile sale pe aceasta cale, dar va putea actiona si pe calea unei cereri separate, introdusa la instanta competenta potrivit dispozitiilor generale. In asemenea situatie se va ajunge la un rezultat asemanator, deoarece se va proceda la conexarea celor doua actiuni care indeplinesc conditiile cerute de art. 164 C. proc. civ.

Cererea reconventionala se depune odata cu intampinarea sau cel mai tarziu la prima zi de la infatisare.

Daca reclamantul si-a modificat cererea de chemare in judecata, cererea reconventionala se va depune cel mai tarziu la termenul ce va fi incuviintat de catre instanta paratului.

In cazul in care paratul nu respecta termenul inauntrul caruia poate fi depusa cererea reconventionala, aceasta poate fi judecata impreuna cu cererea de chemare in judecata, daca reclamantul este de acord; daca reclamantul nu este de acord, sanctiunea consta in judecarea ei separata (art. 135) si nu in respingerea ei ca tardiva.

Potrivit art. 120 C. proc. civ., cererea reconventionala se judeca odata cu cererea principala. Insa, daca numai aceasta din urma este in stare de a fi judecata, cererea reconditionala va fi disjunsa si judecata, separat, de catre aceeasi instanta. Disjungerea nu este posibila in cazul in care rezolvarea cererii reconventionale este intim legata de solutia ce s-ar pronunta cu privire la cererea principala.

Posibilitate disjungerii celor doua cereri nu este admisa in procesele de divort (art. 608 alin. 2).

Cererea reconventionala va trebui solutionata chiar daca reclamantul a renuntat la judecata sau la dreptul subiectiv pretins, ori cand cererea de chemare in judecata a fost respinsa ca prescrisa, anulata sau s-a perimat. In cazul unei cereri reconventionale subsidiare, daca se respinge cererea de chemare in judecata, atunci se va respinge si cererea reconventionala, ca lipsita de obiect sau interes.

Primirea cererii de chemare in judecata

Procedura

Art. 114 C. proc. civ. distinge dupa cum cererea este trimisa prin posta sau prezentata personal de reclamant ori de reprezentantul acestuia. Acestia din urma vor primi termenul in cunostinta, fara ca reclamantul sa mai fie citat. La cerere se vor alatura atatea copii cati parati sunt, iar daca este cazul si anexele necesare (dovada indeplinirii procedurii prealabile, chitanta de plata a taxei de timbru, dovada calitatii de reprezentant, copii de pe inscrisuri etc.).

Cererea depusa prin posta se depune la registratura instantei, unde primeste data certa, dupa care se preda presedintelui instantei, alaturandu-i-se plicul cu data stampilei postei (care prezinta importanta pentru a se stabili daca a fost facuta inauntrul termenului de prescriptie - art. 104 C. proc. civ.).

Presedintele instantei sau judecatorul de serviciu verifica plata taxelor de timbru si fixeaza, prin rezolutie, termenul de judecata.

Privind cererea, judecatorul de serviciu verifica indeplinirea conditiilor legale si valabilitatea ei. Daca exista lipsuri sau diferente, instanta va inainta pe rol sa le remedieze, putand suspenda procesul pana cand i se va conforma.

Cand reclamantul este de fata, presedintele instantei sau judecatorul de serviciu va examina cererea din punct de vedere al conditiilor formale prevazute de lege si va atrage atentia reclamantului asupra eventualelor lipsuri spre a le inlatura mai inainte de comunicarea cererii catre parat.

Dupa trecerea rezolutiei pe cererea de chemare in judecata, in reglementarea anterioara introducerii repartizarii aleatorii a cauzelor (computerizat), aceasta se preda la arhiva, unde primea un numar de registru general de dosare si se inscrie in registrul general, apoi se inscria in opisul alfabetic, in registrul informativ si in registrul de termene al arhivei.

In prezent primul termen si completul de judecata se stabilesc in sistem informatizat, prin repartizare aleatorie.

Primul termen de judecata va fi astfel fixat incat paratul sa aiba la dispozitie, de la data primirii citatiei pana la primul termen de judecata, cel putin 15 zile, iar in pricinile urgente, cel putin 5 zile. Aceasta prevedere urmareste ca paratul sa aiba timpul necesar pregatirii si formularii intampinarii (apararii). Daca paratul locuieste in strainatate, se va stabili un termen mai indelungat.

Odata cu fixarea termenului de judecata, prin aceeasi rezolutie, judecatorul va dispune citarea paratului (va fi citat si reclamantul daca acesta nu a fost prezent la fixarea termenului), caruia i se vor comunica atat copia de pe cererea de chemare in judecata, cat si copii de pe inscrisurile depuse de catre reclamant si se va pune in vedere sa depuna intampinare cu cel putin 5 zile inainte de termenul de judecata.

Pentru urgentarea judecatii, se poate incuviinta chemarea paratului la interogatoriu, daca reclamantul a formulat o asemenea cerere, precum si alte probe solicitate de reclamant, sub rezerva discutarii contradictorii in sedinta de judecata.

Efectele primirii cererii de chemare in judecata

Cererea de chemare in judecata, fiind acea forma de manifestare a actiunii civile prin care se declanseaza procesul civil, determina odata cu introducerea ei anumite efecte juridice atat pe planul dreptului procesual, cat si pe cel al dreptului substantial. Astfel:

a) cererea de chemare in judecata investeste instanta cu judecarea pricinii la care se refera. In lipsa ei, activitatea jurisdictionala nu ar putea fi pornita din propria initiativa a instantei. Deci, ea declanseaza procesul civil si din acel moment instanta dobandeste dreptul si este obligata (sub sanctiunea denegarii de dreptate) sa ia toate masurile procesuale pentru solutionarea litigiului.

b) cererea de chemare in judecata determina cadrul procesual in care se va desfasura judecata, atat din punctul de vedere al partilor (reclamant si parat), cat si din punctul de vedere al obiectului cererii (pretentia concreta). Instanta nu poate largi cadrul procesual prin introducerea din oficiu a altor persoane in proces si nici nu poate schimba sau depasi obiectul cererii sub sanctiunea casarii hotararii sau a desfiintarii ei pe calea extraordinara de atac a revizuirii.

c) cererea de chemare in judecata constituie forma de exprimare a vointei reclamantului de a se judeca la o anumita instanta, in acele cazuri in care, potrivit art. 12 C. proc. civ. el are alegerea intre mai multe instante deopotriva de competente (competenta alternativa). Odata facuta alegerea, reclamantul nu mai poate reveni asupra ei si paratul nu poate cere declinarea competentei.

In anumite situatii, desi cererea este strict personala si deci nu poate fi introdusa decat de titularul dreptului la actiune, ea poate fi transmisa mostenitorilor daca a fost introdusa de titular inainte de a deceda.

d) cererea de chemare in judecata opereaza punerea in intarziere a paratului.

In cazul bunurilor reale imobiliare sau mixte, paratul in posesia imobilului este presupus a fi posesor de rea-credinta si, in cazul admiterii cererii reclamantului, va datora fructele din momentul introducerii cererii de chemare in judecata. In cazul cererilor care au ca obiect obligarea paratului la predarea unui bun individual determinat, introducerea cererii face ca riscul pieirii ulterioare a bunului sa fie suportat de catre parat. In cazul cererii in care reclamantul pretinde o suma de bani, care anterior nu era purtatoare de dobanzi, din momentul introducerii cererii vor incepe sa curga dobanzile.

e) dreptul ce se urmareste a fi valorificat prin introducerea cererii de chemare in judecata devine, din momentul sesizarii instantei un drept litigios in intelesul art. 1309 Cod civil, text ce stabileste sub pedeapsa de nulitate a actului juridic (cu cheltuieli si daune interese) persoanele care nu se pot face cesionare ale unui asemenea drept. Cu exceptia acestor persoane, dreptul litigios poate forma obiectul vanzarii sau cesiunii.

f) introducerea cererii de chemare in judecata intrerupe prescriptia, chiar daca instanta judecatoreasca sesizata (sau alt organ de jurisdictie) este necompetenta.

Efectul intreruptiv de prescriptie este provizoriu, el urmand a se definitiva numai daca, prin hotararea ce se va pronunta, cererea nu va fi respinsa, anulata, perimata ori daca reclamantul nu renunta la judecata.

Faza judecatii propriu-zise la prima instanta

Judecata propriu-zisa incepe la prima zi de infatisare si dureaza pana la inchiderea dezbaterilor pe fond.

Aceasta faza este publica, orala si contradictorie. In aceasta faza se intocmesc acte procesuale specifice cum ar fi cereri de interventie, citatii, incheieri de sedinta. In cadrul ei se administreaza probe si au loc dezbateri asupra fondului cauzei.

De obicei, acesta faza se desfasoara pe parcursul mai multor termene, dar, de principiu, este posibil si judecarea pricinii la un singur termen de judecata.

Sedinta de judecata

In procesul civil un moment foarte important este reprezentat de sedinta de judecata. Solutionarea litigului dintre parti si cercetarea acestuia se realizeaza in prezenta si prin mijlocirea instantei de judecata.

Forma specifica de activitate a instantelor judecatoresti o constituie dezbaterea cauzei civile in cadrul sedintei de judecata.

Principiile de baza ale procesului civil, in mod special cel al oralitatii si al publicitatii sunt respectate cu precadere in sedinta de judecata.

Prin oralitate este permisa discutia in contradictoriu in cadrul sedintei de judecata asupra imprejurarilor de fapt si de drept ce au nascut litigul sau s-au ivit pe parcursul judecarii litigiului, publicitatea permitand publicului care asista sa cunoasca activitatea judiciara, evidentiind rolul educativ al justitiei.

Pregatirea sedintei de judecata

Cererea de chemare in judecata si fixarea primului termen au ca rezultat intocmirea dosarului cauzei. Pe o mapa de carton se scriu numarul de inregistrare, numele partilor din proces, natura cauzei si denumirea instantei de judecata. Coperta contine cererea de chemare in judecata precum si anexele. Inregistrarea dosarului se va face in opisul alfabetic, registrul informativ si condica de termene pentru arhiva ulterior operatiunilor de mai sus. Scopul acestor inregistrari este urmarirea locului cauzei si stadiului in care se gaseste dosarul.

Odata cu incheierea lucrarilor de inregistrare pentru citarea partilor, se trimite dosarul cauzei la biroul de citatii. Dupa intemeierea si expedierea citatiilor, dosarul este pastrat in arhiva la locul care indica ziua termenului, intr-un dulap special cu ochiuri de termen.

Grefierul de sedinta va trece la scoaterea din arhiva a dosarelor cu cel putin doua zile inaintea termenului de judecata pentru pregatirea sedintei de judecata.

Grefierul de sedinta va verifica modul de indeplinire al procedurii in fiecare dosar, facandu-si mentiunile necesare pentru a putea aduce la cunostiinta instantei starea in care se afla cauza atunci cand aceasta va fi luata in dezbatere.

Dosarele vor fi inregistrate de grefierul de sedinta dupa ce a fost verificata procedura, urmand a intocmi lista proceselor ce urmeaza a fi dezbatute in acel termen de judecata.

Ca garantie pentru realizarea principiilor publicitatii dezbaterilor si dreptului de aparare, se intocmeste si se afiseaza lista proceselor, astfel incat publicul sa poata cunoaste pricinile care urmeaza sa se judece in ziua respectiva si partile sa poata cunoaste ordinea judecatilor pentru a se putea prezenta la judecarea cauzei lor. Pentru intocmirea listei proceselor se tine cont de natura si caracterul urgent al acestora.

Pot fi declarate urgente contestatiile la executare, cererile privind incredintarea copiilor sau cererea privind acordarea pensiei de intrtinere.

Cu cel putin o ora inaintea inceperii sedintei se va afisa lista proceselor ce urmeaza a fi judecate. Aceasta ordine se poate schimba doar prin invoirea partilor ale caror cauze sunt trecute inaintea celor care cer a fi judecate peste rand (art. 125 alin. 3 C. proc. civ.). Amanarea pricinilor care nu se afla in stare de judecata poate fi facuta si de un judecator la inceputul sedintei de judecata (art. 126 C. proc. civ.) . Partile care nu se prezinta, vor fi strigate la sfarsitul sedintei dupa care se va proceda la judecarea, suspendarea sau amanarea cauzelor. Ca o violare la dreptul la aparare a partii care lipseste este luarea peste rand a unei cauze in care nu sunt prezente toate partile si aceasta masura este sanctionabila.

Conducerea sedintei de judecata

Prin lege ii este incredintata conducerea sedintei de judecata presedintelui completului. Desi cu aceleasi drepturi, ceilalti membrii ai completului pot interveni in dezbateri numai prin intermediul presedintelui completului, ceea ce este valabil in apel si recurs unde completul este format din mai multi judecatori.

Tot prin mijlocirea presedintelui se pot pune intrebari martorilor sau expertilor de catre parti, insa acesta poate incuviinta ca intrebarile sa fie puse direct (art.130 alin.1 C. proc. civ.). Aceeasi solutie se aplica si in cazul unui interogatoriu luat uneia dintre parti (art. 219 alin.1-2 C. proc. civ.).

Presedintele poate dispune masuri pentru pastrarea ordinii si bunei cuviinte, putand proceda la indepartarea din sala a minorilor, a celor ce tulbura mersul dezbaterilor sau a celor cu o tinuta necuviincioasa precum si a celor care continua sa aiba o comportare necorespunzatoare dupa atentionare.

Daca printre aceste persoane se regaseste una din parti, inainte de inchiderea dezbaterilor aceasta - sub sanctiunea nulitatii - va fi chemata in sala si informata asupra faptelor probatorii si declaratiilor celor ascultati in lipsa sa.

In cazul in care partea respectiva este reprezentata de un avocat care ramane in sala, nu se va mai proceda la rechemare. In afara celor care poarta o arma in vederea serviciului indeplinit in fata instantei, in interiorul salii de sedinte nimeni nu poate fi lasat sa intre cu arme; iar cel care se adreseaza instantei trebuie sa se comporte cuviincios si sa stea in picioare in afara de cazul in care presedintele nu incuviinteaza altfel.

Inceperea dezbaterilor

Presedintele deschide, suspenda si ridica sedinta (art. 128 alin.1 C. proc. civ.). In deschiderea fiecarui proces grefierul va apela partile, va relata obiectul pricinii pe scurt, modul in care s-a indeplinit procedura de citare si stadiul judecatii.

Dispozitiile privitoare la taxele de timbru precum si procedura de citare vor fi verificata personal de catre presedinte.

Amanarea procesului se va putea dispune de catre instanta in unul din urmatoarele cazuri:

- daca procedura de citare nu este legal indeplinita (art. 107);

- daca ambele parti o cer, care insa poate fi incuviintata o singura data in cursul procesului (art. 155 alin.1);

- pentru lipsa de aparare motivata temeinic (art. 156);

- pentru alte motive, dar in acest caz art. 155 alin. 3 obliga instanta sa verifice daca amanarea chiar prin invoirea partilor nu ascunde un abuz procesual, caz in care, fie se poate suspenda judecata (art. 242 C. proc. civ.), fie se va trece la judecarea cauzei.

Daca procedura de citare a fost indeplinita corect iar partile sunt prezente, se poate trece la judecata cauzei (prezenta partii in instanta acopera viciul procedurii de citare, insa, partea nelegal citata va putea cere amanarea).

Daca partea adversa a fost legal citata si se prezinta o singura parte, judecata poate avea loc, dezbaterile putandu-se baza pe lucrarile aflate la dosar si a sustinerilor partii prezente, tinandu-se cont si de exceptiile procesuale si celelalte aparari formulate in scris de partea care lipseste (art.152).

In cazul in care partile legal citate nu s-au prezentat, judecata va avea loc tot in baza actelor de procedura aflate la dosar, insa, numai atunci cand cel putin una dintre parti a cerut judecarea in lipsa (daca nici una din parti nu a vrut judecarea in lipsa, judecata va fi suspendata de catre instanta; dosarul va fi lasat la sfarsitul sedintei, cand va avea loc o a doua strigare a pricinii iar daca partile nu se prezinta nici atunci, se va proceda la suspendarea judecatii).

Incercarea de impacare a partilor

Judecatorul, inainte de purcederea in dezbateri, va incerca potrivit art.131, impacarea partilor, iar daca acest fapt se va petrece, vor fi consemnate conditiile impacarii in cuprinsul hotararii. Pentru a nu deveni recuzabil (art. 27 pct. 7), sfaturile de impacare vor fi date de catre judecator astfel incat din continutul lor sa nu rezulte solutia finala a procesului.

Prin art. 137 alin.1 C. proc. civ. instanta este obligata sa se pronunte mai intai asupra exceptiilor de procedura si de fond, care fac de prisos in totalitate sau in parte, cercetarea in fond a pricinii. Instanta va putea uni exceptia cu fondul numai in cazul in care trebuiesc administrate probe pentru solutionarea exceptiei, precum si pentru judecarea fondului.

Inainte de concluziile pe fond se vor administra probele poropuse si incuviintate conform regulilor prevazute in lege.

Dezbaterea unei pricini civile se poate realiza intr-una sau mai multe sedinte de judecata, iar in situatia din urma ultimul termen de judecata va fi consacrat dezbaterilor asupra fondului pretentiei ce a fost dedusa judecatii.

Cuvantul partilor se va da dupa ce la termenele anterioare sau chiar la acest ultim termen de judecata s-a administrat intregul material probator si au fost purtate discutii partiale in legatura cu imprejurarile de fapt si de drept.

Ordinea in care se da cuvantul partilor

Reclamantul isi va sustine pretentiile mai intai, avand primul cuvantul acordat de presedinte, urmand apararea paratului (art. 128 alin. 2 C. proc. civ.).

Daca paratul invoca o exceptie procesuala, va avea intaietate pentru discutarea acesteia, urmand reclamantul iar in situatia unei coparticipari procesuale, reclamantii vor avea primii cuvantul.

In ceea ce priveste tertii introdusi in proces, se va avea in vedere aceeasi regula, adica intervenientul accesoriu va vorbi dupa partea pe care o apara, in timp ce avand, pozitia de reclamant, intervenientul principal va vorbi dupa reclamantul din cererea de chemare in judecata; chematul in garantie de catre parat va vorbi dupa acesta, deoarece paratul prin cererea de chemare in judecata are pozitie de reclamant in cererea de chemare in garantie, cel chemat in judecata va vorbi dupa reclamant pentru ca ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul sau cel aratat ca titular al dreptului real etc.

Procurorul va avea primul cuvantul daca el a introdus cererea, in celelalte cazuri punand concluzii dupa parti.

Pentru a nu se ajunge la discutii fara legatura cu pricina, instanta va putea acorda cuvantul partilor de mai multe ori, dar cu multa atentie. Se poate limita in timp durata expunerilor (art.128 alin. 3 C. proc. civ.) insa cu prudenta pentru a se respecta dreptul de aparare, iar daca cuvantul se acorda in replica si duplica, se va urmari ca paratul sa aiba intotdeauna ultimul cuvant.

Inchiderea dezbaterilor

Sinteza desfasurarii procesului este reprezentata de concluziile pe fond vazute de fiecare parte in felul ei. Instanta se va retrage pentru deliberare si presedintele va declara dezbaterile inchise (art. 150 C. proc. civ.) atunci cand instanta se va socoti lamurita. Partile vor putea din proprie initiativa sau la cererea instantei, dupa inchiderea dezbaterior, sa depuna concluzii scrise sau prescurtari semnate de ele ale sustinerilor lor verbale in conformitate cu art. 146 C. proc. civ. Art.156 alin. 2 C. proc. civ. prevede ca daca instanta a refuzat amanarea judecatii pentru lipsa de aparare invocata de parte, va amana pronuntarea in vederea depunerii de concluzii scrise.

Repunerea pe rol

Se poate dispune repunerea cauzei pe rol daca se constata de catre instanta ca au ramas imprejurari de fapt sau de drept nelamurite (art. 151 C. proc. civ.) in perioada de timp rezervata deliberarii. Dupa deliberare si pronuntarea hotararii acest lucru devine imposibil.

Prin repunerea pe rol cauza este readusa in stadiul anterior judecarii fondului si dezbaterile judiciare vor fi reluate ca si cand cauza nu a fost niciodata judecata in fond.

Instanta este obligata la citare partilor pentru noul termen fixat (art.153 pct. 3 C. proc. civ.) daca s-a facut repunerea pe rol.

Prima zi de infatisare

Prima zi de infatisare din cadrul dezbaterilor judiciare prezinta o importanta deosebita.

'Este socotita ca prima zi de infatisare aceea in care partile, legal citate, pot pune concluzii' conform art.134 C. proc. civ.

Astfel, se cer a fi intrunite doua conditii pentru identificarea primei zile de infatisare:

- partile sa fi fost legal citate;

- sa poata pune concluzii.

Aceasta prima zi de infatisare nu trebuie confundata cu primul termen de judecata , reprezentand inceputul fazei publice si contradictorii a procesului. Astfel, daca la primul termen fixat pentru judecata procedura nu este indeplinita cu toate partile, iar daca, desi procedura este indeplinita cu toate partile, dar din motive independente de vointa partilor, ele nu pot pune concluzii, nu ne gasim la prima zi de infatisare ci la primul termen de judecata. Numai cand cele doua conditii vor fi indeplinite cumulativ, prima zi de infatisare se va socoti a fi la termen. Importanta primei zile de infatisare este legata de efectuarea unei serii de acte procesuale menite a intregi cadrul initial al procesului si de a suplini anumite lipsuri semnalate pana la acea data.

Neefectuarea acestor acte la termenul care este socotit prima zi de infatisare, atrage sanctiunea decaderii din dreptul de a le mai putea indeplini in restul judecatii.

Astfel:

1. Pana la prima zi de infatisare reclamantul are dreptul sa ceara instantei un nou termen pentru intregirea sau modificarea actiunii ori pentru a propune noi dovezi. In acest caz, judecata se amana, iar cererea modificata se comunica paratului pentru ca acesta sa poata face o noua intampinare (art. 132 alin.1 C. proc. civ.).

Dispozitiile art. 132 alin.1 C. proc. civ. au un caracter supletiv; daca paratul accepta modificarea actiunii, se poate face si ulterior primei zile de infatisare.

Intregirea actiunii se refera la completarea unor lipsuri din cererea de chemare in judecata, cum ar fi aratarea motivelor de fapt si de drept, indicarea domiciliului partilor, a calitatii lor juridice, iar modificarea se refera la schimbarea unor elemente indicate gresit, cum ar fi temeiul de drept al actiunii, obiectul cererii, etc.

Intregirea sau modificarea actiunii nu trebuie confundate cu lipsurile cererii de chemare in judecata aratate in mod expres in art.133, pentru care cererea va fi declarata nula.

Cererea introductiva de instanta nu-si proroga efectul interuptiv al prescriptiei pentru modificarile sau inregistrarile facute in conditiile art.132 alin.1; in consecinta, modificarile sau inregistrarile facute dupa implinirea termenului de prescriptie vor fi considerate ca prescrise.

Intregirea sau modificarea actiunii poate fi ceruta numai daca procesul se judeca pentru prima data in fond. Nu se poate cere intregirea sau modificarea actiunii daca pricina se rejudeca in fond dupa casare.

Conform alin. 2 al art. 132 C. proc. civ. cererea de chemare in judecata nu se socoteste modificata si nu se va da termen, luandu-se act de declaratiile verbale ale reclamantului in incheierea de sedinta, in urmatoarele patru cazuri:

- cand se indreapta greselile materiale din cuprinsul cererii;

- cand se mareste sau se micsoreaza catimea obiectului cererii (cand este vorba numai de modificarea valorica a sumei pretinse initial si nu de schimbarea obiectivului actiunii, nu sunt aplicabile prevederile art. 132 alin. 1 C. proc. civ. ci prevederile alin. 2);

- cand se cere valoarea obiectului pierdut sau pierit;

- cand se inlocuieste cererea de constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotriva, daca cererea in constatare poate fi primita.

Legea a considerat ca, data fiind natura lor, in aceste patru cazuri nu se justifica necesitatea acordarii unui nou termen in vederea pregatiri apararii, care in substanta ramane intotdeauna aceeasi.

In consecinta, spre deosebire de intregirea sau modificarea actiunii, care poate avea loc numai la prima zi de infatisare, cererile la care se refera alin.2 din art.132 pot fi facute in tot cursul judecatii pana la inchiderea dezbaterilor asupra fondului.

2. Tot pana la prima zi de infatisare, in cazul in care paratul a depus cererea reconventionala, reclamantul are dreptul sa ceara un nou termen pentru a depune intampinare (art. 132. alin.ultim C. proc. civ.).

Acordarea acestui termen are drept scop realizarea dreptului de aparare al reclamantului fata de pretentiile paratului.

3. La prima zi de infatisare paratul, care nu a depus intampinare, va trebui sa-si anunte verbal apararile de fond si exceptiile absolute de care intelege sa se serveasca in apararea sa. Despre exceptiile si mijloacele de aparare ale paratului aratate in prima zi de infatisare se va face vorbire in incheierea de sedinta (art.118 alin.1 combinat cu art. 136 C. proc. civ.).

4. Chemarea in judecata a altor persoane (art. 57 alin. 2 C. proc. civ.), chemarea in garantie (art. 61 alin. 2), atunci cand sunt facute de catre parat, precum si aratarea titularului dreptului (art. 65 alin. 1 C. proc. civ.), trebuie facute cel mai tarziu pana la prima zi de infatisare.

Cererile privind introducerea tertelor persoane in proces facute peste termenul legal, se sanctioneaza cu judecarea lor separat fata de actiunea principala (art. 135 C. proc. civ.).

Instanta judecatoreasca nu este indreptatita sa incuviinteze introducerea unei alte persoane in cauza, daca cererea respectiva nu a fost formulata la prima zi de infatisare.

5. De asemenea, dovezile care n-au fost propuse cel mai tarziu pana la prima zi de infatisare, nu vor mai putea fi invocate in cursul dezbaterilor (art.138 C. proc. civ.).

O deosebita grija in legatura cu prima zi de infatisare trebuie acordata consemnarilor ce se fac in incheierea de sedinta. Din incheiere trebuie sa rezulte ca:

- toate partile au fost legal citate;

- nu a existat nici o cauza care sa le fi impiedicat sa puna comcluzii;

- s-a cerut sau nu modificarea ori intregirea actiunii;

- paratul si-a anuntat sau nu verbal apararile sale, in cazul in care nu a depus intampinare;

- s-a cerut sau nu introducerea in cauza a altor persoane etc.

Incheierea de sedinta

Rezolvand diferitele probleme ce se ivesc in cursul dezbaterilor sau retinand activitatea desfasurata de participantii la proces, instanta de judecata este obligata sa consemneze tot ceea ce s-a petrecut in timpul sedintei de judecata. Neintocmirea incheierii de sedinta constituie o nulitate procesuala rezultand din incalcarea dispozitiilor art. 147 C. proc. civ.

In cursul sedintei de judecata, grefierul va consemna in caietul de note (care trebuie sa fie numerotat si sigilat), numarul dosarului, sustinerile orale ale partilor si ale procurorului, daca este cazul, masurile dispuse de instanta, precum si toate celelalte aspecte ce rezulta din desfasurarea procesului.

In baza acestor note, dupa ce au fost vizate de presedinte, grefierul va intocmi incheierea de sedinta in termen de 24 de ore de la incheierea sedintei. Incheierea de sedinta se ataseaza la dosar.

Pentru fiecare termen de judecata se intocmeste cate o incheiere, cu exceptia situatiei in care in sedinta ce au avut loc dezbaterile se pronunta si hotararea, deoarece aceasta din urma va cuprinde si ceea ce s-a petercut la acel termen, in partea introductiva, numita practicaua (art. 261 pct. 1-4).

Daca insa pronuntarea s-a terminat, practicaua instantei va cuprinde numai aratarea instantei si a completului de judecata, celelalte mentiuni fiind cuprinse in incheierea de sedinta de la acel termen, care va face corp comun cu hotararea.

In cazul in care pricina a fost dezbatuta in fond si instanta s-a pronuntat in aceeasi zi, activitatea procesuala desfasurata in sedinta de judecata se va consuma in preambulul hotararii care rezolva definitiv litigiul, dezinvestind instanta.

Prin urmare, spre deosebire de hotararile judecatoresti care rezolva definitv cauzele judecate in fond, dezinvestind instanta, incheierea de sedinta este actul procesual intocmit de instanta de judecata dupa fiecare sedinta, in care se consemneaza cele petrecute in cursul dezbaterilor si se iau masuri in vederea solutionarii definitive a cauzei.

Incheierea de sedinta este practic un proces-verbal al celor petrecute in sedinta, permitand, prin faptul ca se intocmeste la fiecare termen, sa se urmareasca evolutia procesului.

Din punct de vedere al continutului, incheierea de sedinta este calificata ca fiind 'in mic o hotarare', ea trebuind sa cuprinda toate cele trei parti ale unei hotarari, respectiv:

- practicaua, in care se trece constituirea instantei, ce parti au fost prezente, concluziile puse de catre parti si procuror, daca este cazul, precum si probele ce au fost administrate;

- motivele sau considerentele pentru care s-a luat o anumita dispozitie sau care au justificat rezolvarea unei exceptii;

- masurile adoptate.

Incheierile se clasifica in: incheieri preparatorii si incheieri interlocutorii.

Prin incheieri preparatorii instanta ia masuri pentru cercetarea si solutionarea cauzei fara a anticipa asupra fondului cauzei. Caracteristic este ca aceste masuri pe de o parte, nu rezolva aspecte legate de fondul cauzei si, pe de alta parte, ca nu au caracter de autoritate de lucru judecat, adica nu leaga si nu obliga instanta si partile cu masurile adoptate, putandu-se reveni asupra lor (de exemplu, o conexare dispusa prin incheiere preparatorie poate fi urmata de o disjungere).

Astfel de incheieri se ataca numai odata cu fondul, cu exceptia celor care intrepatrund cursul procesului (incheieri de suspendare) care se ataca cu recurs separat.

Prin incheierile interlocutorii instanta rezolva fondul unor imprejurari de fapt sau de drept prin masuri ce lasa sa se intrezareasca solutia finala.

Incheierile interlocutorii prezinta doua trasaturi inverse incheierilor preparatorii: ele prejudeca procesul si au autoritate de lucru judecat. Aceste incheieri poarta asupra unor aspecte dezbatute in contradictoriu de parti si pe care instanta le solutioneaza, rezolvand astfel o parte din pricina, urmand ca restul aspectelor procesului sa se rezolve prin hotarare si in consecinta cu masurile adoptate prin incheierea interlocutorie. Acestea devfin obligatorii pentru instanta si pentru parti si nu se mai poate reveni asupra lor, avand asadar autoritate de lucru judecat.

Totusi, in conditii speciale, anumite incheieri interlocutorii se pot completa ulterior in temeiul unor elemente noi.

Incheierile interlocutorii se comunica partilor dupa regulile de drept comun si si ataca separat de hotararea de fond si in acelasi termen ca aceasta.

Exceptiile de procedura

Exceptiile de procedura se ridica si se solutioneaza tot in cadrul sedintei de judecata. Ele au fost insa analizate in capitolul privind actiunea civila.

Incidente care intarzie judecata de fond

Procesul civil reprezinta activitatea tuturor organelor si persoanelor care participa la dezbateri in vederea realizarii sau stabilirii drepturilor civile incalcate sau nerecunoscute.

In ceea ce priveste desfasurarea sa in timp, procesul civil incepe cu introducerea cererii de chemare in judecata si sfarseste cu pronuntarea hotararii.

In fiecare cauza civila avem deci doua momente:

- un moment initial - sesizarea instantei prin introducerea cererii de chemare in judecata;

- un moment final - dezinvestirea instantei prin pronuntarea hotararii.

Inauntrul acestor doua momente are loc desfasurarea procesului civil, care, practic, se concretizeaza in efectuarea diferitelor acte procesuale corespunzatoare fiecarei faze in parte.

Aceasta este desfasurarea normala a procesului civil, o desfasurare continua, cu parcurgerea numai a fazelor strict necesare.

Sunt insa si cazuri cand procesul nu se desfasoara in mod normal, adica nu parcurge toate fazele, sau le parcurge cu intarziere, iar in alte cazuri se termina fara a mai ajunge in faza sa finala.

Cand continuitatea nu mai este posibila sau nu mai este necesara ori cand mentinerea ei ar compromite rezultatul judecatii, procesul trebuie suspendat sau perimat.

Suspendarea si perimarea procesului sunt, in acceptiunea cea mai stricta a cuvantului, masurile pe care instanta de judecata urmeaza a le pronunta ori de cate ori se ivesc imprejurarile care determina luarea unei asemenea masuri.

Suspendarea procesului

Definitia si felurile suspendarii

Prin suspendare se intelege oprirea cursului judecatii datorita aparitiei unor imprejurari voite de parti, care nu mai staruie in solutionarea pricinii, ori independente de vointa lor.

Cazurile generale de suspendare a judecatii sunt reglementate de art. 242-244 C. proc. civ., dar sunt si cazuri de suspendare prevazute in alte articole din Codul de procedura civila sau in alte acte normative.

Toate aceste cazuri pot fi clasificate, in functie de natura imprejurarii care a determinat suspendarea in:

- cazuri de suspendare voluntara;

- cazuri de suspendare legala:

- de drept;

- judecatoreasca(facultativa).

Suspendarea voluntara

Suspendarea voluntara intervine datorita manifestarii de vointa a partilor, expusa sau tacita.

Art. 242 C. proc. civ. prevede doua cazuri de suspendare voluntara:

- cand amandoua partile o cer;

- daca nici una din parti nu se infatiseaza la strigarea pricinii, desi au fost legal citate si nici nu s-a cerut, de catre cel putin una dintre parti, judecata in lipsa.

Primul caz de suspendare voluntara este o aplicare a dreptului partilor de a dispune de obiectul procesului, de soarta acestuia. Acordul partilor in vederea suspendarii poate avea scopuri diferite, cum ar fi o posibila tranzactie, o plata viitoare la care se obliga paratul etc.

Al doilea caz de suspendare voluntara rezulta din vointa tacita a partilor de a nu mai continua judecata, dedusa din imprejurarea ca nici una dintre ele nu se prezinta la termenul de judecata.

Daca se prezinta o parte, instanta va trece la judecata (art. 152).

De asemenea, instanta este obligata sa treaca la judecata pricinii, chiar daca partile nu se prezinta, in cazul in care cel putin una dintre parti a cerut judecata in lipsa.

Desi art. 242 C. proc. civ. prevede ca judecata in lipsa trebuie ceruta in scris, se apreciaza ca o asemenea cerere poate fi facuta si oral in cursul instantei, la oricare din termenele de judecata, luandu-se act de aceasta in incheierea de sedinta.

Norma juridica din art. 242 pct. 2 este imperativa, astfel incat, daca sunt intrunite cerintele acestui text, instanta este obligata sa suspende judecata, fara a mai efectua vreun alt act de procedura (deci, in situatia in care cererea de chemare in judecata nu este legal timbrata, iar partile, desi legal citate, nu se prezinta si nici nu au vrut judecarea in lipsa, nu se va anula cererea ca netimbrata, ci se va dispune suspendarea judecatii).

In cazul suspendarii voluntare, judecata reincepe prin cererea de redeschidere facuta de una din parti (art. 245 pct. 1), urmand a se plati si 50% din taxa de timbru care s-a platit pentru cererea a carei judecata s-a suspendat, instanta neputand repune din oficiu cauza pe rol si sa rezolve in fond procesul.

Suspendarea legala de drept

Suspendarea legala intervine de drept sau este lasata la aprecierea instantei judecatoresti.

Suspendarea legala de drept este aceea prin care instanta de judecata este obligata sa o pronunte ori de cate ori constata ivirea unui caz anume prevazut de lege.

Potrivit art. 243 C. proc. civ. judecata se suspenda de drept:

1) prin moartea uneia dintre parti

Un asemenea eveniment dezorganizeaza procesul care-si pierde caracterul contradictoriu ramanand in instanta o singura parte. Art. 243 alin. 1 C. proc. civ. are in vedere ipoteza in care partea cu care s-a legat in mod legal procesul, a decedat ulterior introducerii actiunii.

Hotararea pronuntata cu incalcarea prevederilor art. 243 este nula.

Suspendarea procesului se face numai daca mostenitorii nu sunt cunoscuti, altminteri se dispune citarea lor. Partea interesata poate solicita doar un termen pentru introducerea in cauza a mostenitorilor.

Instanta nu poate trece la judecarea cauzei odata ce a fost incunostintata de moartea uneia din parti, urmand sa fie introdusi mostenitorii sau sa se numeasca un curator special care sa prezinte pe mostenitori pana la introducerea lor in proces.

Mortii persoanei fizice ii corespunde dizolvarea persoanei juridice, precum si reorganizarea ei prin comasare sau divizare totala.

2) prin punerea sub interdictie sau sub curatela a uneia din parti

Pana la numirea tutorelui sau a curatorului, persoana pusa sub interdictie (sau sub curatela) prin hotarare judecatoreasca definitiva pierzand capacitatea de exercitiu, nu mai poate sta personal in proces. Ea va fi reprezentata si, de aceea, procesul se suspenda pana la numirea tutorelui sau a curatorului.

3) prin moartea mandatarului uneia din parti

Aceasta are loc in cazul in care a intervenit cu mai putin de 15 zile inainte de termenul de judecata.

Legea presupune ca intr-un interval atat de scurt partea nu a avut timp sa numeasca un alt mandatar, ba chiar poate sa nu fi aflat de deces.

4) prin incetarea functiei tutorelui sau curatorului

In cazul in care o persoana lipsita de capacitate de exercitiu (de exemplu, cel pus sub interdictie), din acel moment ea urmeaza a figura personal in proces. In acest scop procesul se va suspenda pentru ca partea sa fie citata personal pentru termenele de judecata urmatoare.

Tot astfel, in cazul minorului la implinirea varstei de 14 ani, suspendarea judecatii opereaza pana la introducerea in proces a minorului care de la implinirea acestei varste, dobandeste o capacitate de exercitiu restransa, si va sta in proces personal, asistat fiind de cel chemat de lege a-i incuviinta actele.

5) prin deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului asupra reclamantului, in temeiul unei hotarari irevocabile

Alaturi de cauzele prevazute de art. 243 C. proc. civ., suspendarea de drept mai intervine in situatiile urmatoare:

- art. 155¹ C. proc. civ. arata ca instanta poate suspenda judecata atunci cand constata ca desfasurarea normala a procesului este impiedicata din vina reclamantului, prin neindeplinirea unor obligatii prevazute de lege sau stabilite in cursul judecatii;

- art. 21 C. proc. civ. dispune ca instanta inaintea careia s-a ivit conflictul de competenta va suspenda din oficiu orice alta procedura si va inainta dosarul instantei in drept sa hotarasca asupra conflictului; suspendarea va dainui pana la rezolvarea conflictului de competenta;

- art. 31 alin. 3 C. proc. civ. prevede ca in cursul judecarii cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedura, ceea ce echivaleaza cu o suspendare de drept a procesului in care a fost invocata exceptia de recuzare; suspendarea dureaza pana la rezolvarea cererii;

- art. 155 alin. 2 C. proc. civ. arata ca dupa o amanare a judecatii in temeiul invoielii partilor, daca acestea nu staruie, judecata va fi suspendata si nu va fi redeschisa decat dupa plata sumelor prevazute de legea timbrului pentru redeschiderea pricinilor;

- art. 19 alin. 2 C. proc. pen. consacrand regula 'penalul tine in loc civilul', dispune ca judecata in fata instantei civile se suspenda pana la rezolvarea definitiva a cauzei penale.

Suspendarea legala facultativa

Suspendarea legala facultativa sau judecatoreasca este lasata la aprecierea instantei.

Conform art. 244 C. proc. civ. instanta poate suspenda judecata:

- cand dezlegarea pricinii atarna, in totul sau in parte, de existenta sau inexistenta unui drept ce formeaza obiectul altei judecati.

Textul se refera la existenta unor chestiuni prejudiciale, a caror solutionare ar putea avea o inraurire hotaratoare asupra rezolvarii cauzei.

- cand s-a inceput urmarirea penala pentru o infractiune, care ar avea o inraurire hotaratoare asupra hotararii ce urmeaza sa se dea. Suspendarea nu se poate dispune pe baza unor simple ipoteze sau afirmatii imprecise, ci trebuie sa se invedereze instantei ca s-a inceput urmarirea penala pentru o infractiune si in ce masura constatarea acesteia ar influenta hotararea civila.

Alineatul final al acestui articol dispune ca suspendarea va dainui pana cand hotararea pronuntata in pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabila (nesusceptibila de recurs).

Cazurile de suspendare a judecatii lasate la aprecierea instantei sunt limitativ prevazute de lege, alte imprejurari decat cele stabilite de lege nefiind de natura sa justifice suspendarea judecatii.

Celor doua cazuri prevazute de art. 244 C. proc. civ. li se mai adauga inca doua:

- art. 40 C. proc. civ., prevede ca, in cazul in care s-a formulat o cerere de stramutare, presedintele poate sa ordone, fara citarea partilor, suspendarea judecatii pricinii, comunicand de urgenta aceasta masura instantei vizate cu cererea a carei stramutare s-a solicitat; suspendarea va dura pana la solutionarea cererii de stramutare;

- art. 23 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 dispune ca 'pe perioada solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate udecarea cauzei se sspenda'; suspendarea va dura pana la ramanerea definitiva a deciziei pronuntate de Curtea Constitutionala cu privire la exceptia de neconstitutionalitate respectiva.

Alte cazuri speciale de suspendare se intalnesc in cazul cererilor de stramutare a pricinilor, a conflictelor de competenta, a exceptiilor de neconstitutionalitate. De asemenea, judecatorul poate suspenda judecarea cererii de chemare in judecata care cuprinde lipsuri ori deficiente, pana la complinirea, respectiv rezolvarea acestora.

Constatarea suspendarii

Suspendarea judecatii, indiferent de felul ei (voluntara de drept sau facultativa), se dispune printr-o incheiere, prin care instanta constata existenta imprejurarii care a condus la aceasta masura.

Incheierea poate fi atacata separat, cu recurs, cu exceptia celor pronuntate in recurs.

Recursul se poate declara cat timp dureaza suspenadrea. De asemenea, recursul poate fi declarat atat impotriva incheierii prin care s-a dispus suspendarea, cat si impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei.

Efectele suspendarii

Un prim efect al suspendarii este faptul ca pe timpul cat dureaza suspendarea, pricina ramane in nelucrare. Aceasta inseamna ca atata timp cat mersul judecatii este oprit, in cauza nu se mai poate efectua, sub pedeapsa nulitatii, nici un act de procedura.

Suspendarea opreste mersul procesului pentru toate partile, indiferent de calitatea pe care o au.

In consecinta, in cazul indivizibilitatii procesuale ca rezultat al conexarii, coparticiparii sau interventiei tertelor persoane, intervenirea unei cauze de suspendare in privinta oricareia dintre participantii la proces produce un efect general, in sensul ca suspendarea judecatii este totala, deoarece procesul este un tot, in care urmeaza a se pronunta o singura hotarare fata de toate partile.

Daca suspendarea s-a produs ca rezultat al vointei partilor (suspendarea voluntara), data suspendarii constituie punctul de plecare al termenului de perimare. In celelalte cazuri, cursul perimarii este suspendat pe perioade diferite, potrivit distinctiilor prevazute de art. 250 C. proc. civ.

Incetarea suspendarii

In cazul disparitiei imprejurarii care a produs suspendarea, procesul isi reia cursul, deci judecata se redeschide.

Incetarea suspendarii are loc in mod diferit, in functie de felul suspendarii:

- in cazul suspendarii voluntare, prin cererea de redechidere a procesului, formulata de partea interesata (cererea poate fi facuta inauntrul termenului de perimare si se timbreaza cu 50% din taxa datorata pentru judecarea cererii ce a format obiectul suspendarii);

- in cazul suspendarii de drept, prin cererea facuta de partea interesata, in care trebuie mentionate persoanele ce vor fi introduse in cauza (mostenitorii partii decedate, tutorele sau curatorul partii pusa sub interdictie, noul mandatar, judecatorul sindic);

- in cazul suspendarii facultative procesul se poate relua numai dupa ce hotararea pronuntata in pricina care a determinat suspendarea a devenit invocabila (insa, in cazul prevazut de art. 244 pct. 2 nu intervine intotdeauna o hotarare judecatoreasca, procurorul putand dispune clasarea, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea acesteia, situatii in care suspendarea va inceta la data definitivarii solutiei procurorului).

Procedura redeschiderii

In cererea pentru redeschiderea judecatii se va arata numarul dosarului, data si cauza suspendarii, elemente cu privire la disparitia motivului de suspendare, solicitarea repunerii pe rol a cauzei; se va mentiona si domiciliul la care partea adversa urmeaza a fi citata, deoarece in timpul suspendarii s-ar putea ca aceasta sa-si fi schimbat domiciliul.

Cererile pentru repunerile pe rol a cauzelor a caror judecare s-a suspendat datorita partilor se taxeaza cu 50% din taxa de timbru datorata pentru cererea a carei judecata a fost suspendata.

Instanta va fixa termenul si va cita partile (partii care s-a prezentat cu cererea de repunere pe rol i se poate da termen in cunostinta), deoarece, termenul dat in cunostinta anterior suspendarii nu mai produce efecte.

Perimarea procesului

Definitia perimarii

Judecarea pricinilor civile nu este limitata in timp. Cu toate acestea, trecerea timpului prezinta pentru dezbaterile judiciare o importanta deosebita, de indeplinirea in termen a actelor procesuale depinzand buna desfasurare a activitatii judiciare.

Judecata odata inceputa, trebuie privita cu toata seriozitatea, partile neputand lasa procesul in parasire fara nici o consecinta pentru inactivitatea lor. Daca partea lasa procesul in nelucrare, legea dispune ca el va fi perimat dupa trecerea unui anumit interval de timp.

Privita intr-o acceptiune mai larga, perimarea este o cauza de stingere a unui act procesual care nu s-a indeplinit sau nu s-a urmarit in termenul prevazut de lege.

Intr-o acceptiune mai restransa, perimarea este o sanctiune procesuala care consta in stingerea procesului in faza in care se gaseste (actiune, cale de atac, executare silita) si care se bazeaza pe prezumtia de desistare a partii de la cererea facuta, dedusa din faptul nestaruintei vreme indelungata in judecata.

Conditiile in care opereaza perimarea

Potrivit art. 248 alin. l C. proc. civ., orice cerere de chemare in judecata, contestatie, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar impotriva incapabililor, daca a ramas in nelucrare din vina partii timp de un an.

Rezulta ca perimarea este o sanctiune procedurala de aplicatie generala, care opereaza atat in etapa judecatii in prima instanta, cat si in etapa judecatii in caile de atac, privind atat cererile referitoare la drepturi prescriptibile cat si cele referitoare la drepturi imprescriptibile.

Pentru a interveni perimarea este necesar sa se constate ca lasarea in nelucrare a procesului se datoreaza culpei partii. Aceasta este o chestiune de fapt ce trebuie dovedita.

Daca pricina a ramas in nelucrare fara ca partea sa aiba vreo vina, atunci perimarea nu opereaza.

Art. 248 C. proc. civ., arata trei situatii in care partea nu se socoteste de vina:

1) cand actul de procedura urma sa fie indeplinit din oficiu.

De exemplu:

- daca instanta a omis fixarea termenului de judecata, desi taxa de timbru era platita sau cererea nu trebuia timbrata;

- daca judecata nu trebuia suspendata, ci doar amanata, deoarece procedura de citare nu era legal indeplinita;

- cand partea a cerut judecarea in lipsa dar instanta a dispus suspendarea judecatii;

- daca recurentului nu i s-a comunicat copie de pe hotararea atacata;

- de asemenea, actiunea civila in procesul penal nu se poate perima, intrucat, chiar daca s-a dispus disjungerea acesteia de actiunea penala, instanta penala are obligatia de a se pronunta si asupra laturii civile.

2) daca, fara vina partii, cererea nu a ajuns inca la instanta, competenta sa o judece.

De exemplu, in cazul:

- declinarii de competenta;

- al stramutarii;

- al ivirii unui conflict de competenta;

- al recursului legal timbrat, dar netrimis la instanta de recurs .

3) cand, fara vina partii, cererii nu i se poate fixa termen de judecata.

Termenul de perimare este de un an in materie civila si de sase luni in materie comerciala. El se calculeaza potrivit prevederilor art. 101 alin. 3 C. proc. civ., deci se sfarseste in ziua anului sau lunii corespunzatoare zilei de plecare.

Legea nu stabileste expres momentul de la care incepe sa curga termenul de perimare, dar in literatura de specialitate se arata ca acesta incepe sa curga de la data ultimului act de procedura facut in cauza, act ce nu a mai fost urmat, din vina partii, de actele ce trebuiau sa-i urmeze in mod firesc, pricina ramanand astfel in nelucrare.

Pot constitui momente de la care incepe sa curga termenul de perimare:

- rezolutia presedintelui de primire a cererii, in care s-a dispus timbrarea;

- incheierea prin care s-a dispus suspendarea cauzei in temeiul invoielii partilor sau pentru lipsa acestora, ori daca partile nu staruiesc in judecata dupa o amanare ceruta de ele;

- data de la care cererea a ajuns la instanta competenta sa o judece (daca insa netrimiterea dosarului la instanta competenta, de exemplu, instanta de recurs, se datoreaza culpei partii, termenul de perimare incepe sa curga anterior acestei date);

- data ramanerii definitive a hotararii pronuntate in pricina ce a determinat suspendarea judecatii pentru unul din cele doua cazuri prevazute de art. 244 C. proc. civ. (din acest moment partea are indatorirea de a starui in continuarea judecatii ce fusese suspendata).

Fiind un termen procedural legal, termenul de perimare ar trebui sa curga continuu, fara posibilitatea de intrerupere sau suspendare. Legea insa deroga de la aceasta regula, prevazand ca termenul de perimare poate fi intrerupt sau suspendat.

Intreruperea perimarii

Potrivit art. 249 C. proc. civ., perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut in vederea judecarii pricinii. Textul nu prevede nici o restrictie cu privire la subiectul procesual de la care provine actul de procedura si nici ca acest act ar trebui sa aiba caracter contradictoriu, astfel incat orice act de procedura, indeplinit de oricare dintre parti sau de instanta din oficiu, in scopul continuarii judecatii poate duce la intreruperea termenului de perimare.

De exemplu, cererea de redeschidere a judecatii dupa suspendarea ei, nu insa si citarea exclusiva a reclamantului pentru a preciza daca mai staruie sau nu in cererea introdusa.

In cazul coparticiparii procesuale, actul de procedura intrerupator de perimare al unuia foloseste si celorlalti (art. 251 C. proc. civ. care constituie o derogare de la principiul independentei procesuale a coparticipantilor, inscris in art. 48 alin. 1 C. proc. civ.).

Daca dupa indeplinirea unui act de intrerupere, pricina ramane din nou in nelucrare din vina partii, va incepe sa curga un nou termen de perimare, timpul ce a curs inaintea intreruperii neintrand in calculul noului termen.

Suspendarea perimarii

Suspendarea termenului de perimare are loc in urmatoarele cazuri prevazute de art. 250 C. proc. civ.:

- cand opereaza o cauza de suspendare facultativa a judecatii, prevazuta de art. 244 (cursul perimarii este suspendat cat timp dainuieste suspendarea facultativa a judecatii, deci pana la definitivarea hotararii in pricina ce a determinat suspendarea sau pana la definitivarea solutiei procurorului);

- in cazurile de suspendare de drept a judecatii, prevazute de art. 243, cursul perimarii este suspendat timp de trei luni de la data faptelor ce au determinat suspendarea judecatii, dar numai daca aceste fapte s-au petrecut in cele din urma sase luni ale termenului de perimare;

- cand partea este impiedicata dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa (cursul perimarii este suspendat pe intreaga perioada cat dureaza acea impiedicare).

In toate cazurile de suspendare a termenului de perimare, dupa incetarea imprejurarilor ce au determinat suspendarea, cursul perimarii va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzandu-se si timpul curs inaintea suspendarii.

Procedura perimarii

Potrivit art. 248 alin. l C. proc. civ. perimarea opereaza de drept, adica prin simpla implinire a termenului de perimare. Este insa, necesar ca perimarea sa fie constatata printr-o hotarare judecatoreasca, prin care sa se declare stins procesul in faza in care se gaseste, deoarece trebuie verificat, in contradictoriu, daca sunt indeplinite conditiile pentru ca sanctiunea sa opereze.

Instanta va verifica urmatoarele aspecte:

- cererea sa fi ramas in nelucrare un an in materie civila si sase luni in materie comerciala;

- ramanerea in nelucrare sa se datoreze culpei partii;

- sa nu fi intervenit o cauza de intrerupere sau suspendare a termenului de perimare;

- sa nu existe o cauza de stingere a procesului prevazuta de o norma speciala (de exemplu, art. 618 C. proc. civ. care prevede stingerea procesului de divort daca partile s-au impacat, reprezinta o norma speciala fata de art. 248, astfel incat se aplica norma din materia divortului).

Constatarea perimarii se face in urma repunerii procesului pe rol din oficiu sau la cererea partii interesate, ori a invocarii exceptiei de perimare. Instanta, din oficiu, poate repune cauza pe rol pentru a constata perimarea. Cererea de constatare a perimarii mai poate fi facuta, alaturi de partea interesata (parat, intimat etc.), de catre procuror.

Exceptia de perimare este o exceptie de procedura, absoluta si peremptorie. Ea poate fi invocata de partea interesata, procuror sau instanta din oficiu, oricand in cursul judecatii.

Totusi, art. 252 alin. 3 C. proc. civ. dispune ca perimarea cererii de chemare in judecata nu poate fi ridicata pentru prima data in instanta de apel. Textul trebuie interpretat in sensul ca daca exceptia de perimare nu a fost invocata in fata primei instante, sanctiunea se acopera. Daca insa, prima instanta a respins cererea de perimare si a trecut la judecarea fondului, atunci instanta de apel poate constata perimarea (un argument in sprijinul acestei interpretari il constituie si faptul ca art. 253 alin. 1 teza finala din C. proc. civ. prevede ca incheierea de respingere a exceptiei de perimare poate fi atacata numai o data cu fondul).

Cand procesul a fost repus pe rol pentru constatarea perimarii, trebuie sa aiba loc o dezbatere contradictorie, iar in acest scop partile vor fi citate fara a fi necesar sa se mentioneze in citatie faptul ca se va discuta acest incident de procedura.

Pentru termenul fixat, presedintele instantei va dispune si intocmirea, de catre grefier, a unei dari de seama asupra actelor de procedura in legatura cu perimarea.

Pentru judecarea cererii de perimare, care este un incident procedural in raport cu cererea principala, instanta va avea aceeasi compunere ca si pentru judecarea cererii a carei perimare se constata. Cu privire la cererea de perimare, instanta se pronunta printr-o hotarare, care este supusa recursului, insa, termenul de recurs de 5 zile, curge de la pronuntare (art. 252 alin. 2 C. proc. civ.).

In cazul in care instanta constata ca perimarea nu a operat in cauza, se va pronunta o incheiere, care va putea fi atacata numai odata cu fondul, iar numai in cazul in care se admite cererea de perimare se va pronunta o hotarare.

Legiuitorul a dorit sa suprime dreptul de apel, nu insa, sa recunoasca un recurs la recurs. Asadar, hotararea pronuntata intr-o cerere privind constatarea perimarii unei cereri de chemare in judecata poate fi atacata cu recurs (nu cu apel), solutia fiind aceeasi in cazul cererii de apel. Insa, hotararea referitoare la perimarea recursului nu poate fi atacata cu recurs.

De asemenea, hotararea privind perimarea unei contestatii in anulare sau a unei revizuiri va putea fi atacata cu recurs numai daca si hotararea ce urma sa se pronunte in contestatia in anulare sau revizuire era susceptibila de recurs (ori de apel).

In cazul in care perimarea este invocata pe calea exceptiei (deci cand este termen pentru judecarea pricinii, desi termenul de perimare a expirat), instanta va pronunta o hotarare in situatia in care admite exceptia de perimare sau o incheiere interlocutorie daca respinge exceptia.

Hotararea cu privire la cererea de perimare sau la exceptia de perimare va putea fi atacata si pe calea contestatiei in anulare, in conditiile prevazute de art. 317 C. proc. civ. dar, nefiind o hotarare de fond, nu este susceptibila de revizuire.

Efectele perimarii

Principalul efect al perimarii consta in stingerea procesului impreuna cu actele de procedura, partile fiind repuse in situatia anterioara introducerii cererii care s-a perimat.

Perimarea opereaza impotriva oricaror persoane fizice sau juridice, chiar si impotriva celor lipsiti de capacitate de exercitiu. In caz de capacitate procesuala, cererea de perimare a unei parti foloseste si celorlalte parti (art. 251 C. proc. civ.).

Daca s-a constatat perimarea cererii de chemare in judecata, efectul acesteia de a intrerupe prescriptia extinctiva nu se mai produce (art. 16 alin. final din Decretul nr. 167/1958 si art. 1868 C. civ.).

In cazul in care dreptul de a obtine condamnarea paratului nu s-a prescris, o noua cerere de chemare in judecata este admisibila, deoarece perimarea nu afecteaza dreptul subiectiv civil si nici dreptul la actiune.

Intr-o noua cerere de chemare in judecata partile pot folosi dovezile administrate in cursul judecarii cererii perimate, daca instanta considera ca nu este necesara refacerea lor (art. 254 alin. 2 C. proc. civ.).

Sanctiunea perimarii lipseste actele de procedura de efectele lor in ceea ce priveste functia procedurala a acestora, dar, daca aceste acte cuprind manifestari de vointa, declaratii sau contestari de fapt, ele isi vor produce efectele (de exemplu, o cerere perimata poate constitui o recunoastere extrajudiciara, un inceput de dovada scrisa etc.).

Daca s-a perimat cererea de apel, se stinge judecata in instanta de apel si nu se mai poate exercita un nou apel impotriva hotararii de prima instanta, care devine ca efect al perimarii apelului o hotarare definitiva (nesusceptibila de apel).

Cand s-a perimat cererea de recurs, exercitarea unui nou recurs nu mai este posibila, astfel incat hotararea recurata devine irevocabila (nesusceptibila de recurs).

Daca s-a perimat o cerere de contestatie in anulare sau de revizuire, calea extraordinara de atac pentru motivul invocat prin cererea perimata nu mai poate fi reiterata.