Unele viziuni asupra pedepselor non-privative de libertate

Unele viziuni asupra pedepselor non-privative de libertate

Argumentarea necesitatii aplicarii pedepselor non-privative de libertate. Problema substitutivelor la pedeapsa inchisorii a devenit o chestiune deosebit de importanta in politicile penale europene incepand cu a doua jumatate a secolului XX.

Majoritatea legislatiilor penale folosesc pentru combaterea fenomenului infractional un singur mijloc: pedeapsa, iar pe aceasta au redus-o la cateva modalitati, din care una singura - inchisoarea - a fost intrebuintata de legiuitor pana la abuz. [59 p. 412] In felul acesta represiunea, pe drept cuvant, a fost comparata prin metode si prin rezultate, cu simplista medicina a eroului lui Le Sage, care lua sange si prescria apa calda tuturor bolnavilor sai. [49, p.

Consecintele unui atare sistem s-au vazut si se vad pretutindeni: dovada fiind cresterea in proportii alarmante a numarului si gravitatii infractiunilor; pedeapsa privativa de libertate lovind

tot mai multe persoane, s-a ajuns ca inchisoarea sa nu mai repugne oamenilor, manifestandu-se o tendinta vizibila de slabire a constiintei morale a societatii.

Stiinta penala moderna nu putea sa ramana indiferenta la aceasta situatie, aparand necesitatea de a raspunde unui fenomen atat de complex cum este infractiunea nu numai cu un singur mijloc represiv, inchisoarea, ci cu noi si variate forme care sa completeze pedeapsa privativa de libertate sau sa i se substituie acesteia.

In favoarea introducerii pedepselor substitutive s-au adus multiple argumente, cel mai

puternic fiind cel legat de eficacitatea nesigura si imprecisa a pedepsei inchisorii [49, p. 897]; alti autori au remarcat necesitatea umanizarii inchisorilor, punand la indoiala chiar legitimitatea pedepsei privative de libertate. [58, p. 135]

Succesul pedepselor substitutive se explica tocmai prin esecul si inconvenientele pedepsei inchisorii a disparitiei progresive a avantajelor acesteia. Problema inchisorii si a sanctiunilor substitutive nu se poate pune doar in termenii teoriei penale sau ai sociologiei penale; ea trebuie pusa si in termenii unei economii politice a infractionalitatii. In aceasta perspectiva sanctiunile substitutive patrund progresiv in sistemul judiciar. Astfel, recurgerea la sanctiunile substitutive este unul dintre punctele forte ale politicii penale in cele mai multe din tarile europene, precum si

in cele din America de Nord. Promovarea sanctiunilor substitutive coincide, totodata, cu vointa larg exprimata de a asocia societatea civila la executarea sanctiunilor penale.

Pe aceasta linie, a identificarii unor forme neprivative de represiune, care sa se substituie pedepsei inchisorii, s-au depus eforturi de a fi atrase in sfera sanctiunii pedepselor principale, pedepsele complementare, masurile de siguranta, cat si alte forme de constrangere juridica.

Sistemul penitenciar din Romania si Republica Moldova este asemanator cu majoritatea statelor. De obicei, acesta se supune Ministerelor de Interne sau Ministerelor de Justitie. In

special, in Republica Moldova acesta este Ministerul Justitiei, fapt conditionat de cerintele Consiliului Europei.

Pedepsele non-privative de libertate isi pot atinge scopul numai in cazul cand acestea vor fi aplicate potrivit destinatiei lor. Atunci cand masurile alternative se aplica persoanelor care in nici

un caz nu pot fi pedepsite cu detentie, acestea nu vor hotari sarcinile propuse initial.

Pedepsele alternative nu-si indeplinesc obiectivele in toate cazurile si ar fi o naivitate sa presupunem acest lucru. In nici o tara a lumii acestea nu au depasit procentajul de 60%, insa acest procent este deja o realizare deosebita. [83] In unele cazuri se observa tendinta de a aplica masurile alternative pentru infractiuni minore sau ca sanctiuni suplimentare.

In ceea ce priveste masurile alternative, aceasta activitate este mai complicata si in acest sens structurile care aplica aceste masuri difera de la tara la tara. Spre exemplu, in Anglia, supravegherea cu privire la aplicarea masurilor alternative si a probatiunii se efectueaza de anumite servicii independente care sunt compuse din cativa magistrati sau un singur magistrat si cativa cetateni locali. In Ungaria colaboratorii serviciilor de probatiune care lucreaza cu infractorii majori sunt lucratori ai instantelor de judecata, in Japonia lucratori ai Ministerului de Justitie, in Suedia acestia sunt colaboratori ai administratiei nationale a inchisorilor si serviciilor

de probatiune care reprezinta un departament central. In Israel personalul serviciului de probatiune este inclus in componenta Ministerului Muncii si a Asigurarii sociale. In Brazilia exista diferite modele de serviciu si supraveghere asupra executarii muncii social-utile. [83]

In unele tari scopul prioritar al alternativelor este limitarea numarului de detinuti. In unele state se observa o divizare in ceea ce priveste politica pedepselor penale. Paralel cu marirea numarului pedepselor alternative pentru unele infractiuni mai putin periculoase se atesta si inasprirea pedepselor pentru alte infractiuni savarsite cu violenta. Aparitia unor noi miscari politice cu idei extremiste, actele de terorism etc. obliga statele sa-si revizuiasca politica penala

si sa-si inaspreasca pedepsele. Modificarea politicii penale in multe cazuri este argumentata de politicieni ca o cerinta a societatii. Insa, lipsa cercetarilor in acest domeniu ne determina a considera ca aceasta este doar o presupunere. In multe cazuri acest fapt este exagerat. In multe cazuri o mai mare influenta asupra politicii o are conceperea opiniei publice de catre judecatori si politicieni decat insasi opinia publica.

In urma unor cercetari s-a constatat ca societatea este predispusa mai putin de a pedepsi aspru, decat considera sau declara de obicei politicienii referindu-se la opinia majoritatii.

Aceeasi situatie poate exista si in randurile judecatorilor care aplica pedepsele alternative

cu mai putina aspiratie decat le aplica pe cele privative de libertate.

Este necesar de a determina concret scopurile pedepselor non-privative de libertate. Scopul primordial este, desigur, limitarea numarului detinutilor si tratamentul efectiv si mai uman al

infractorilor - obligatiuni ce stau in fata fiecarui stat democrat. [83]

Pentru aplicarea corecta a pedepselor alternative detentiei in Romania si in Republica Moldova si Romania este necesar ca insisi judecatorii sa conceapa importanta acestor masuri si eficacitatea aplicarii acestora comparativ cu detentia. O deosebita importanta in acest sens o are participarea societatii si a mass media

Este foarte interesant modelul Romaniei, unde paralel cu Ministerul Justitiei sunt atrase in aplicarea probatiunii si organizatiile non-guvernamentale, existand un model mixt, care include participarea organizatiilor statale si a celor nestatale.

O deosebita importanta o are formarea cadrelor de lucratori ai acestor institutii, un rol important in acest sens vor juca organizatiile non-guvernamentale care pot acorda o finantare respectiva.

In Europa Centrala un exemplu adecvat este experienta Republicii Cehe. Potrivit Codului

cu privire la executarea hotararilor judecatoresti, in Cehia poate fi aplicata munca comunitara. Incepand cu 1996 se permite a aplica aceasta pedeapsa in locul privatiunii de libertate pe termen de 5 ani. Aceasta masura poate fi aplicata numai in cazul cand infractorul poate fi pedepsit cu pedeapsa detentiei.

In urma analizei experientei Cehiei multi savanti au ajuns la concluzia ca este necesar de a aloca anumite sume pentru o companie de propaganda cu scopul de a elucida scopurile, sarcinile

si avantajele acestor pedepse alternative.

In al doilea rand, este necesar de a efectua o anumita activitate de voluntariat. Iar in al treilea rand, apare necesitatea pregatirii personalului atat pentru verificarea aplicarii alternativelor, cat si pentru activitatea de probatiune si de mediere.

A fost necesar, de asemenea, de a solutiona si chestiuni practice, si anume: care munci social-utile trebuie sa le indeplineasca infractorii. Una dintre problemele cu care s-au ciocnit multe tari care au pornit pe calea aplicarii masurilor alternative a fost coruptia in randul persoanelor responsabile de supravegherea executarii muncii in folosul comunitatii. Aceasta se observa indeosebi in cazul sustragerii persoanei condamnate de la aceasta munca. Posibil ca in Moldova va aparea si aceasta problema si importanta ei nu permite de a o lasa in umbra. [83]

Dupa cum a afirmat autorul Igor Dolea, directorul Centrului pentru Asistenta Reformei Penitenciare in Moldova, nu in toate cazurile alternativele si-au atins scopurile stabilite. Sunt anumite cauze si motive care impiedica realizarea obiectivelor propuse. Este necesar ca legiuitorul sa expuna clar telurile acestor masuri. Succesul pedepselor alternative depinde de faptul cat de clara va fi legislatia si de intentiile puterii judecatoresti in aplicarea acesteia. O importanta substantiala pentru perspectiva instituirii pedepsei alternative in Republica Moldova

o are si politica, deoarece interesul societatii in ceea ce priveste pedepsele are in multe cazuri un

relief politic. In ceea ce priveste alte tari, atitudinea fata de serviciul alternativ este diferita. In unele state acestea primesc o sustinere din partea societatii, in altele sunt acceptate cu scepticism. Cercetarile efectuate in multe tari au permis a constata: cu cat mai mult cunoaste populatia despre alternative, cu atat mai mare este probabilitatea ca aplicarea acestora va fi indispensabila Deci, sunt necesare anumite programe de pregatire a societatii. Un argument extrem de convingator in favoarea pedepselor alternative este si aspectul financiar - cheltuielile in inchisori sunt considerabile, de aceea majoritatea masurilor alternative sunt invocate pentru a economisi resurse bugetare. In cheltuielile pentru intretinere se includ nu numai costurile directe, adica alimentarea si imbracamintea, dar si salariile personalului, asistenta medicala etc. [83]

Economisirea de resurse, desigur, nu poate avea loc atunci cand este vorba de un singur sau cativa condamnati eliberati. In acest caz se pot economisi bani pentru alimentarea acestor persoane sau imbracaminte. In cazul cand un numar considerabil de persoane sunt supuse pedepselor alternative, pot fi economii majore. Asemenea cazuri vor permite autoritatilor sa stopeze anumite programe de constructie a inchisorilor sau chiar de a inchide unele penitenciare. Din alt punct de vedere, chiar daca personalul va fi limitat, vor fi mai putini detinuti, aceasta va contribui la perfectarea sistemului printr-un aspect mai uman, mai usor de condus si mai igienic chiar.

In acelasi timp, este dificil de a evalua cheltuielile in ceea ce priveste aplicarea masurilor alternative. O mare importanta o are faptul ca societatea trebuie sa perceapa care este impactul acestora. Desigur, cel mai important lucru este ca alternativele sa influenteze asupra nivelului criminalitatii. Prin inlocuirea detentiei persoana va fi protejata de un eventual risc de a deveni infractor trecand prin scoala inchisorii.

Bazandu-ne pe experienta legislativa a Argentinei [9], sustinem introducerea in legislatia penala a Republicii Moldova a pedepsei sub forma privarii de drepturi, in special privarea dreptului de a obtine credite, burse sau pensii de stat, inclusiv pensii militare si privarea dreptului

de adoptie, tutela sau curatela.

Insistam la modificarea sistemului sanctionator din Republica Moldova prin introducerea unor masuri de siguranta, cum ar fi interzicerea de a conduce mijloace de transport pe un termen stabilit; interzicerea dreptului la portarma pe un termen stabilit; interzicerea persoanei condamnate si rudelor ei de a avea resedinta pe un anumit teritoriu pe un termen stabilit; interdictia de a se vedea cu victima, rudele ei sau cu alte persoane care au contribuit la condamnarea acestei persoane, pe un termen stabilit; interdictia de a comunica cu victima, rudele

ei sau cu alte persoane care au contribuit la condamnarea ei, pe un termen stabilit. Drept temei servesc prevederi similare din Codul penal al Spaniei. [8]

Instituirea unui cadru paralel de masuri de siguranta aplicabile persoanelor juridice este

indispensabil. Este regretabil ca in Codul penal al Republicii Moldova nu s-au prevazut masuri

de siguranta aplicabile persoanelor juridice. Cu toate acestea, experienta statelor straine ne poate sugera masuri adecvate in acest sens: suspendarea unei anumite activitati a intreprinderii, interzicerea de a desfasura un anumit gen de activitate, inchiderea temporara a localurilor sau a unitatilor persoanei juridice, cautiunea baneasca etc.

Subliniem actualitatea reintoarcerii la pedeapsa penala sub forma de avertisment care consta intr-un repros oral solemn si adecvat, facut in fata publicului, pentru savarsirea unor infractiuni usoare.

Evidentiem o novela in legislatie penala moderna portugeza [93] care consta in detentiunea

in weekend si un sistem de semidetentiune pentru infractiuni usoare sau mai putin grave. Ca urmare, aceasta categorie de pedeapsa poate servi o alternativa pentru privatiune de libertate si la noi.

Rationamente privind implementarea muncii neremunerate in folosul comunitatii.

In cadrul substitutivelor derivate din pedepse penale vom analiza cea mai noua si controversata

pedeapsa - munca neremunerata in folosul comunitatii. Munca in interes general a fost definita

in doctrina ca o sanctiune principala alternativa constand in desfasurarea neremunerata a unei activitati cu valoare sociala si reeducativa favorizand integrarea sau reintegrarea sociala a condamnatului. [96, p. 73]

Pana sa ajunga a fi consacrata legislativ in formele pe care le cunoaste astazi, aceasta

sanctiune a cunoscut o evolutie indelungata. Dupa unii autori, ideea care a stat la baza acestei institutii i-a apartinut lui Cesare Beccaria, din tezele caruia s-ar fi inspirat si redactorii celui de-al XIII lea amendament la Constitutia SUA, dar prima consacrare legislativa a cunoscut-o in Anglia. Intr-o viziune moderna, la inceputul deceniului al VII-lea al secolului XX Consiliul Europei recomanda statelor membre instituirea in legislatiile nationale a unor masuri de natura a evita incarcerarea, propunand ca sanctiune obligarea infractorului la executarea unui numar de ore de munca neremunerata in folosul comunitatii. In prezent, munca in interes general si-a gasit consacrare legislativa in majoritatea tarilor din Europa, precum si in Canada, in Statele Unite.

In multe tari o mare atentie se acorda muncii in folosul comunitatii ca o masura alternativa. Muncile in folosul comunitatii sunt indeplinite in baza hotararii judecatoresti, potrivit careia acuzatului i se ofera posibilitatea de a compensa dauna provocata prin fapta sa. Aceasta compensare nu are loc insa prin incarcerarea persoanei. La muncile in folosul comunitatii sunt indreptate o categorie concreta de persoane care nu sunt periculoase pentru societate, dar care au comis anumite infractiuni. Serviciul in folosul comunitatii trebuie sa fie resimtit fizic si emotional de catre delincvent, fiind o limitare a libertatii, o impunere a unei autodisciplini si a respectului pentru ceilalti. Obiectivele urmarite prin prisma serviciului in folosul comunitatii este

reintegrarea delincventului in societate prin impunerea disciplinei unei munci neplatite si prin asigurarea faptului ca prin munca respectiva se acorda o despagubire comunitatii, un risc scazut

de recidiva si sansa sporita de adaptare a delincventului la standardele sociale acceptate.

Munca comunitara impune persoana de a se prezenta la munca si de a se lipsi de timpul liber aducand o compensatie comunitatii. Esenta muncii in folosul comunitatii se recunoaste ca o posibilitate reala de tratare psihologica. In mai multe tari din fosta URSS aceasta pedeapsa a devenit viabila, dovedindu-se o metoda eficienta de transformare a personalitatii delincventului.

Spre deosebire de alte sanctiuni, munca in interes general poate indeplini functii multiple,

in raport cu faza procesuala in care se recurge la aplicarea ei. In legislatia si jurisprudenta diferitelor state, munca in interes general cunoaste trei modalitati de utilizare: mijloc de evitare a condamnarii; pedeapsa aplicata de judecator in urma condamnarii; alternativa la plata amenzii. In prima modalitate, organul judiciar care instrumenteaza cauza poate sa-i ofere persoanei acuzate

de savarsirea unei infractiuni posibilitatea de a se renunta la urmarire sau la condamnare in schimbul obligatiei de a presta munca in interes general atunci cand apreciaza ca scopul reeducativ poate fi atins pe aceasta cale. Dar, numeroase legislatii au consacrat munca in interes general ca pedeapsa aplicabila in cazul infractiunilor sanctionate cu inchisoarea, deci ca o pedeapsa substitutiva. In Anglia aceasta masura a fost introdusa cu titlu de pedeapsa principala

la fel, in Franta, Portugalia, Federatia Rusa, aceasta sanctiune este reglementata, de asemenea, ca pedeapsa principala. Trebuie de mentionat, insa, ca in legislatia franceza ea este utilizata uneori

si ca pedeapsa complementara pentru delictele rutiere.

Alteori, munca in interes general este utilizata ca o masura care intregeste continutul suspendarii conditionate sub supraveghere, a executarii pedepsei. Astfel, potrivit paragrafului

56 b din Codul penal german, munca in interes general poate inlocui obligatiile care ar decurge pentru condamnat din acordarea suspendarii sub supraveghere. In dreptul francez, art. 132-54 din Codul penal consacra munca in interes general ca o modalitate speciala a executarii pedepsei - suspendarea insotita de obligatia de a presta o munca de interes general care se acorda in aceleasi conditii ca si suspendarea sub supraveghere, fiind de fapt o varianta a acesteia.

In legislatia penala romana, masura este aplicabila doar minorilor si ea se utilizeaza pentru

a intregi fie continutul masurii educative a libertatii supravegheate (art. 103 din Codul penal) fie continutul pedepsei privative de libertate cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei (art.

110 din Codul penal). Legislatia contraventionala, insa, a facut pasi importanti in aceasta directie prin adoptarea Legii nr. 82/1999 privind inlocuirea inchisorii contraventionale cu obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii.

In unele cazuri, munca neremunerata in folosul comunitatii poarta un caracter substitutiv.

In caz de sustragere cu rea-vointa a condamnatului de la munca neremunerata in folosul

comunitatii, ea se inlocuieste cu arest, calculandu-se o zi de arest pentru 2 ore de munca neremunerata in folosul comunitatii. Acest fapt subliniaza caracterul coercitiv al muncii date. Se considera sustragere cu rea-vointa de la executarea pedepsei sub forma de munca neremunerata

neprezentarea, la citarea serviciului de executare, a condamnatului de doua sau mai multe ori timp de o jumatate din termenul stabilit al pedepsei;

incalcarea de catre condamnat a disciplinei muncii de doua sau mai multe ori timp de o jumatate din termenul stabilit al pedepsei (sosirea la locul de munca cu intarziere sau parasirea acestuia inainte de termen, neexecutarea sau executarea intentionat eronata a dispozitiilor si indicatiilor persoanei responsabile de executarea lucrarilor etc.);

neprezentarea condamnatului la munca fara motive intemeiate de doua sau mai multe ori timp de o jumatate din termenul stabilit al pedepsei. [5]

Totodata, evidenta si controlul asupra comportamentului persoanelor condamnate la pedeapsa sub forma de munca neremunerata in folosul comunitatii sunt exercitate de subdiviziunile teritoriale ale Departamentului de executare a deciziilor judiciare si de Serviciul pentru lucrul cu minorii al Ministerului Afacerilor Interne - in privinta condamnatilor minori. Pedeapsa sub forma de munca neremunerata in folosul comunitatii se executa la obiective cu destinatie sociala de la locul de trai al condamnatului.

Obiectivele cu destinatie sociala sunt determinate de catre primarie (pretura , de comun acord cu serviciul de executare, la organizatii, institutii si intreprinderi, indiferent de forma organizatorico-juridica a acestora.

Din respectivele prevederi legale rezulta o serie de particularitati ale acestui tip de pedeapsa

executarea unei munci neremunerate, adica pentru lucrarile executate condamnatul nu este platit.

munca se executa in folosul comunitatii, ceea ce inseamna ca lucrarile executate de condamnat trebuie sa fie social-utile, adica sa aiba un impact pozitiv pentru intreaga societate - constructia drumurilor, amenajarea spatiilor verzi, intretinerea locurilor publice, inlaturarea consecintelor unor calamitati naturale sau sociale etc. Se interzice atragerea condamnatilor la munci de interes personal;

munca se executa in afara timpului serviciului de baza sau de studii: timpul in care se executa pedeapsa data nu trebuie sa coincida cu orarul lucrului prestat la locul de munca unde persoana este angajata in conformitate cu legislatia muncii, fie in timpul orelor din cadrul institutiilor unde condamnatul este antrenat intr-un proces de instruire;

munca este determinata de autoritatile administratiei publice locale, ceea ce inseamna

ca organele mentionate desemneaza lucrarile ce urmeaza a fi executate si, respectiv, sunt implicate in procesul de supraveghere a ispasirii pedepsei date.

Pedeapsa cu munca in folosul comunitatii se executa la unitatile cu destinatie sociala amplasate de obicei la locul de trai al condamnatului. Lista unitatilor cu destinatie sociala se determina de catre primarie (pretura) si se pune la dispozitia serviciului de executare. In acest scop, primaria (preturile de sector) colaboreaza cu organizatiile obstesti, organizatiile filantropice, fundatiile si organizatiile religioase, cu alte institutii si intreprinderi (de ex., scolile, spitalele, institutiile de asistenta sociala sau organizatiile private sau neguvernamentale considerate a fi corespunzatoare infractorului, potrivit delictului comis). Condamnatilor cu o stare buna a sanatatii li se poate cere sa efectueze munca manuala grea, cum ar fi curatarea copacilor sau constructia de drumuri, salubrizarea teritoriului.

In aceasta ordine de idei este necesar de a mentiona ca la 29 noiembrie 2005 s-a raportat asupra practicii aplicarii muncii neremunerate in folosul comunitatii si a problemelor ce apar la executarea ei. In raportul prezentat membrilor Colegiului s-a mentionat ca unul dintre obiectivele studiului efectuat la acest compartiment a fost stabilirea starii de fapt la etapa de implementare a acestei categorii de pedeapsa, evidentiind mijloacele de impulsionare si ameliorare a situatiei.

Studierea practicii de procuror la aplicarea acestei pedepse a dat posibilitatea de a aprecia lucrul efectuat in domeniu atat sub aspect cantitativ, cat si calitativ. Astfel, daca judecatoriile raioanelor Ungheni, Cantemir, Cahul, Floresti, Orhei, Soroca au condamnat la munca neremunerata in folosul comunitatii 83, 72, 50, 48, 43 si, respectiv, 42 inculpati, atunci Judecatoriile raioanelor Dubasari, Taraclia, Comrat, Cahul au aplicat aceasta pedeapsa numai in privinta a 2, 4, 4, 5 inculpati, iar in raioanele Ciadir-Lunga, Soldanesti si mun. Bender aceasta pedeapsa in genere nu a fost aplicata.

Controalele efectuate in oficiile teritoriale de executare a deciziilor judiciare au demonstrat

ca persista multiple cazuri cand sentintele de aplicare a muncii neremunerate in folosul comunitatii nu s-au pus in executare: Cahul, Causeni, Anenii-Noi, Riscani.

De asemenea, au fost depistate cazuri cand persoanele in privinta carora a fost stabilita

pedeapsa sub forma de munca comunitara s-au sustras de la executarea pedepsei.

In decizia adoptata, Colegiul Procuraturii a obligat sectia judiciar-penala a Procuraturii Generale, procurorii teritoriali si specializati sa asigure respectarea prevederilor legii de catre procurori la orientarea instantelor judecatoresti privind aplicarea masurii de pedeapsa - munca neremunerata in folosul comunitatii; sa exercite, conform prevederilor art. 174 din Codul de executare al Republicii Moldova, controlul respectarii legislatiei privind executarea muncii neremunerate, mai ales in cazul sustragerii cu rea-vointa de la executarea pedepsei stabilite si a imposibilitatii condamnatului de a plati amenda.

S-a mai mentionat utilitatea sesizarii Ministerului Justitiei asupra necesitatii urgentarii procesului de solutionare a problemei crearii conditiilor necesare pentru executarea acestei categorii de pedeapsa.

Avantajele pe care le ofera pedeapsa substitutiva a muncii in interes general sunt multiple.

In afara evitarii suprapopularii inchisorilor si realizarii unor economii bugetare, ea ofera

infractorului posibilitatea de a face un serviciu comunitatii, iar acesteia din urma posibilitatea de

a participa activ la resocializarea lui. Munca in interes general evita izolarea condamnatului, favorizand munca lui intr-un mediu deschis si valorificarea insusirilor sale personale; in acelasi timp, aceasta sanctiune ofera ocazia de a se evita o sterila privatiune de libertate.

Din cele expuse putem desprinde urmatoarele:

 Succesul pedepselor substitutive se explica tocmai prin esecul si inconvenientele pedepsei inchisorii, disparitiei progresive a avantajelor acesteia. Problema inchisorii si a sanctiunilor substitutive nu poate fi pusa doar in termenii teoriei penale sau ai sociologiei penale; ea trebuie pusa si in termenii unei economii politice a infractionalitatii.

 In aceasta perspectiva, sanctiunile substitutive patrund progresiv in sistemul judiciar. Astfel, recurgerea la sanctiunile substitutive este unul dintre punctele forte ale politicii penale in cele mai multe tari europene, precum si in cele din America de Nord. Promovarea sanctiunilor substitutive coincide, totodata, cu vointa larg exprimata de a asocia societatea civila la executarea sanctiunilor penale.

 Pentru aplicarea corecta a pedepselor alternative detentiei in Romania si Republica Moldova este necesar ca insisi judecatorii sa conceapa importanta acestor masuri si eficacitatea aplicarii acestora comparativ cu detentia.

 In cazul cand un numar considerabil de persoane sunt supuse pedepselor alternative, pot fi obtinute economii majore. Asemenea cazuri vor permite autoritatilor sa stopeze anumite programe de constructie a inchisorilor sau chiar de a inchide unele penitenciare. Din alt punct de vedere, chiar daca personalul va fi limitat, vor fi mai putini detinuti, aceasta va contribui la perfectarea sistemului printr-un aspect mai uman, mai usor de condus si mai igienic chiar. In acelasi timp, este dificil de a evalua cheltuielile in ceea ce priveste aplicarea masurilor alternative. O mare importanta are faptul ca societatea trebuie sa perceapa care este impactul acestora.

 Desigur, cel mai important lucru este ca alternativele sa influenteze asupra nivelului criminalitatii. Prin inlocuirea detentiei, persoana va fi protejata de un eventual risc de a deveni infractor trecand prin scoala inchisorii.

 In pofida eforturilor, indreptate impotriva discriminarii, trebuie sa constientizam ca orice libertate de aplicare a posibilelor variante, oferite organelor de justitie penala, mareste

inevitabil riscul discriminarii fata de unele categorii ale populatiei.

Nu trebuie sa avem iluzii: introducerea alternativelor este o problema ce tine de alegerea valorilor. Daca preferinta e de partea reducerii populatiei penitenciare, descarcarii instantelor si adoptarii unei pareri mai umane fata de criminalitate, principiul egalitatii in fata legii si uniformizarii fixarii pedepselor devin, intr-o anumita masura, principii inalienabile (de neinlocuit).