Increngatura Porifera

Increngatura Porifera

lat. porus = por; ferre = a purta

Buretii de mare sau spongierii (gr. spongia = burete)

Organisme acvatice, majoritatea marine, solitare sau coloniale.

Intotdeauna sedentare in stadiul adult (traiesc fixati pe substrat), dar libere in stadiul larvar.

Nu au tesuturi adevarate, dar exista o specializare functionala a celulelor.

Corpul saculiform prezinta cavitati (pori) si canale prin care trece un curent de apa produs de celule flagelate (coanocite) cu rol in hranire.

Sunt diblastici, avand doua straturi celulare (extern si intern), intre acestea aflandu-se o masa gelatinoasa (mezoglee).

Prezinta un schelet mineral (format din spiculi de calcar sau siliciu) sau de natura organica (fibre elastice de spongina[1]), compozitia scheletului reprezentand criteriul pentru clasificarea in clase.

Reproducere asexuata (fragmentare, inmugurire, regenerare) si sexuata. Reproducerea sexuata: sunt hermafroditi, are loc o fertilizare incrucisata cu alti bureti: anumite amibocite din mezoglee se transforma in spermatozoizi, altele in ovule; fertilizarea si inceputul dezvoltarii au loc in mezoglee, rezulta o larva flagelata care paraseste corpul spongierului, odata cu curentul de apa, inoata 1-2 zile, apoi se ataseaza de un obiect solid si se fixeaza (mod de viata sedentar).

Sunt un grup foarte vechi, fosilele dateaza din Cambrian (cca. 540 Ma) sau Precambrian.

Abunda in ecosistemele recifelor de corali, unde nu au pradatori. Au nevoie de ape linistite si curate, altfel apa tulbure cu sediment poate astupa porii, facand dificila respiratia si hranirea.

Unele organisme traiesc in interiorul buretilor (comensalism, endosimbioza).

Exemple: buretele de sters (Euspongia officinalis) din Marea Adriatica si Marea Mediterana, este un spongier colonial cu schelet de spongina; cosuletul Venerei (Euplectella aspergillum) din Oc. Pacific, cu schelet silicios.