Este format din totalitatea muschilor din organism, care reprezinta cea mai mare parte din masa corpului.
Dezvoltarea embrionara. Sistemul muscular se dezvolta din mezodermul intraembrionar, cu exceptia muschilor irisului, care se dezvolta din ectoderm. celulele musculare se diferentiaza din mioblaste, care deriva din mezenchim. Mioblastele care vor diferentia muschii scheletici ai trunchiului, deriva din mezodermul miotoamelor somitelor. Muschii netezi se diferentiaza din mezenchimul splanhnic, care inconjoara endodermul intestinului primitiv si derivatele sale. Muschii netezi din peretele multor vase de sange si limfatice, se diferentiaza din mezodermul somatic.
Muschiul inimii se diferentiaza din mezodermul splanhnic din jurul inimii in formare.
Dupa structura fibrei musculare exista mai multe tipuri de muschi: netezi, striati (viscerali si scheletici) si striat al inimii.
Musculatura scheletica (somatica)
Muschii scheletici au insertia pe oase (determina creste, sau depresiuni), tegument sau ligamente, prin intermediul tendoanelor. Daca tendonul nu este vizibil, atunci insertia se numeste carnoasa. In majoritatea cazurilor, tendonul este bine dezvoltat, alb sidefiu, inextensibil.
Din cauza varietatii locurilor din organism in care se gasesc, muschii scheletici au forme si dimensiuni diferite: lungi (croitor), lati (latul dorsal), scurti (lombricali) si orbiculari (circulari in jurul unor orificii). Directia fibrelor musculare dintr-un muschi poate varia: paralele (tirohioidian), convergente (temporal) sau circulare (sfinctere). Denumirea muschiului este data si dupa locul in care este situat (tibial, peroneal, radial), directia fibrelor (oblic al capului), modul de actiune (flexor si extensor), numarul capetelor (biceps si triceps).
Functii. Muschii scheletici indeplinesc trei functii principale: contribuie la realizarea miscarii, prin tonusul muscular mentin postura corpului si asigura producerea de caldura.
Muschiul scheletic este un organ. Elementul structural din care este format este fibra musculara. Dupa structura, culoare si proprietati functionale exista, fibre rosii si albe.
Muschiul scheletic este format din corp si capete (originea- punctul fix in contractie, dispus proximal si insertia punctul asupra caruia actioneaza forta muschiului, dispus distal). Capetele muschiului prezinta pentru prinderea pe oase, sau alte suprafete tendoane (fascicule de tesut fibros).
Corpul muschiului este format din fibre musculare invelite in endomisium. Mai multe fibre musculare formeaza un fascicul, invelit in perimisium. Mai multe fascicule formeaza corpul muschiului, invelit in epimisium (fig.42 ).
capete
receptori endomisium perimeisium epimisium
Fig. 42 Muschiul scheletic, schema
Tendomul este format din tesut conjunctiv dens ordonat, grupat cu ajutorul altor tipuri de tesut conjunctiv, in fascicule tendinoase. In tesutul conjunctiv dintre fascicule, se gasesc vase de sange, nervi si receptori.
Tesutul conjunctiv al muschiului formeaza un sistem bine dezvoltat, un schelet cu rol mecanic multiplu. El grupeaza fibrele musculare in fascicule de ordine crescatoare si inveleste muschiul.
Vascularizatia muschiului este foarte bogata, deoarece este un organ cu metabolism intens. Vasele de sange si nervii patrund in muschi prin hilul neuromuscular si se raspandesc in tesutul conjunctiv. Dispozitia vaselor in interiorul muschilor se caracterizeaza printr-o mare regularitate.
Inervatia muschiului este asigurata de o singura ramura nervoasa, care formeaza un plex intramuscular, din care fibrele nervoase se distribuie fibrelor musculare si receptorilor. Nervii muschilor sunt micsti.
Anexele muschiului sunt formatiuni cu rol de protectie si usurare a functiilor musculare. Principalele anexe musculare sunt:
fasciile musculare, formatiuni conjunctive care invelesc muschiul sau muschii unui anumit segment al corpului, sau alte organe. Au structura asemanatoare cu a membranelor conjunctive si functii diverse: de protectie, suprafete articulare pentru alti muschi, servesc la alunecarea organului etc.
In corpul omenesc sunt trei fascii mari
retinaculele sunt ingrosari fibroase sub forma de panglici ale fasciilor de invelis. Ele mentin tendoanele in pozitia anatomica,
tecile sinoviale ale tendoanelor sunt formatiuni cu rol de a fovoriza alunecarea tendoanelor in interiorul canalelor osteofibroase. Au forma cilindrica si sunt cu peretii dubli, parietal si visceral, ceeea ce confera o mobilitate formatiunii din interior,
bursele sinoviale sunt saci conjunctivi dezvoltati la nivelul tendoanelor si chiar al muschilor, in acele locuri unde acestia sunt expusi la presiuni.
Principalele grupe de muschi scheletici
Musculatura scheletica este formata din mai multe grupe, dupa segmentul corpului caruia apartin: muschii capului, ai trunchiului si ai membrelor.
Muschii capului
Muschii mimicii (pielosi) prin contractia lor ajuta la exteriorizarea diferitelor stari. Se numesc asa din cauza ca una din cele doua insertii este obligatoriu pe piele. Sunt lipsiti de fascie, pielea se misca o data cu muschiul (fig.43 ).
m.micul zigomatic
m.marele zigomatic
m.rizorius
|
Fig. 43 Muschii capului, vedere laterala
Muschii auriculari sunt intrinseci si extrinseci. Cei intrinseci se prind cu un capat pe cartilajele urechii iar cu celalalt pe regiunile invecinate. Sunt rudimentari, actiunea lor este de obicei neinsemnata.
Muschiul fronto-occipital este format din doua regiuni, frontala si occipitala, intre care se dispune aponevroza fronto-occipitala. Insertia ososa este pe occipital, iar anterior insertia este cutanata.
Muschiul orbicular al globului ocular este situat in grosimea pleoapei si pe circumferinta orbitei. Este format din trei regiuni: palpebrala (intra in constitutia pleoapei), orbitala (inconjoara regiunea palpebrala) si lacrimala (situata inaintea sacului lacrimal). Orbicularul ochiului are atat functie mimica cat si de distribuire si drenare a lichidului lacrimal. Regiunea palpebrala inchide ochiul, regiunea orbitala se contracta in inchiderea fortata.
Muschiul sprancenar este un muschi arciform, situat sub muschiul orbicular al globului ocular. Insertia porneste de pe portiunea mediala a arcadei superciliare si regiunea nazala a frontalului, fasciculele merg in sus si se termina pe pielea regiunii mijlocii a sprancenei. Ca actiune trage spranceana medial si in jos.
Muschiul orbicular al buzelor reprezinta suportul muscular al buzelor. Este format din doua regiuni: marginala (provenita de la muschii vecini) si labiala partea centrala a muschiului. Orbicularul produce inchiderea gurii.
Muschiul buccinator este situat pe laturile cavitatii bucale, reprezinta suportul muscular al obrajilor. Insertia este pe procesul alveolar al maxilei si regiunea alveolara a mandibulei. Actiunea variaza dupa cum cavitatea bucala este plina sau goala. Cand gura este goala, muschiul trage de comisuri si largeste crapatura bucala. Cand gura este plina contractia aerului comprima aerul si-l expulzeaza.
Muschiul rizorius este mic, deseori poate lipsi. Este suprficial, directie transversa. Prin actiunea sa trage lateral comisura buzelor, intervenind in suras.
Muschii marele zigomatic este situat in regiunea centrala a obrazului si se insera pe fata laterala a osului malar. Contribuie alaturi de alti muschi la realizarea rasului, trage de comisura buzelor in sus si lateral.
Muschii globului ocular sunt patru drepti si doi oblici . Toti se prind cu un capat pe globul ocular iar cu celalalt diferit. Cei patru drepti se prind pe un inel fibros din fundul orbitei, cei doi oblici pe oasele acesteia (fig. 44).
Fig. 44 Muschii globului ocular, scheme
Muschii masticatori sunt inserati cu un capat pe mandibula si cu celalalt pe craniu. Sunt ridicatori ai mandibulei (temporal, maseter si pterigoidian intern) si coboratori ai mandibulei (digastric, milohioidian si pterigoidian extern).
Muschii gatului
Musculatura laterala este formata din: platisma, sternocleidomasteoidian si scaleni (fig.45).
m.suprahioidiei m.infrahioidieni m.sternocleidomasteoidian
Fig. 45 Muschii gatului, vedere laterala
Muschiul platisma sau pielosul gatului este o formatiune trapezoidala dispusa intre baza mandibulei spre umar si clavicula. Prin contractia sa increteste pielea si tractiunea comisurii labiale, inferior si lateral.
Muschiul sternocleidomasteoidian este un muschi lung si foarte puternic. Insertia se face inferior prin stern si regiunea mediala superioara a claviculei, superior pe fata laterala a procesului masteoidian. Cand se contracta un singur muschi, capul se inclina spre aceeasi parte, iar fata se roteste spre partea opusa. Contractia bilaterala flecteaza capul spre inainte.
Muschii scaleni sunt situati pe partile laterale ale gatului, in numar de trei anterior, mijlociu si posterior. Contractia de aceeasi parte inclina regiunea cervicala de partea lor, contractia de ambele parti mareste rigiditatea coloanei.
Musculatura osului hioid este formata din superficiali, dispusi in mai multe grupe in functie de osul hioid. Un grup este cel al suprahioidienilor din care fac parte: digastricul, stilohioidianul, geniohioidianul si milohioidianul. Grupul situat dedesupt este al infrahioidienilor format din: sternohioidian, omohioidian, sternotiroidian si tirohioidian.
Musculatura prevertebrala a gatului ocupa planul cel mai profund al gatului, fiind situati langa planul osos. Sunt in numar de trei: marele si micul drept anterior, lungul gatului si lung al capului.
Muschii trunchiului
Muschii spatelui si ai cefei
m.splenial al
capului m.micul
romboid m.dintat
m. trapez m. latul dorsal fascie toracolombara
Acesti
muschi sunt superficiali (leaga membrul superior de coloana
vertebrala) si profunzi (propirii coloanei vertebrale). Vom enumera
toti muschii din aceste grupe si-i vom descrie pe cei mai
importanti (fig.46).
Fig.46 Muschii spatelui si ai cefei
Muschii regiunii posterioare a trunchiului sunt dispusi in mai multe palnuri.
Muschii planului I
Muschiul trapez are forma triunghiulara cu baza la coloana vertebrala si varful la humerus. Insertia mediala se face pe linia nucala superioara, protuberanta occipitala externa, ligamentul nucal si procesele spinoase ale vertebrelor C7-T12. De aici fibrele converg spre centura scapulara.
Cand muschiul ia punct fix pe insertia mediala si se contracta in intregime, ridica umarul si-l trage inauntru. Restul miscarilor depind de regiunea muschiului care se contracta.
Muschiul marele dorsal este cel mai lat muschi al corpului, de forma triunghiulara, dispus in regiunea posteroinferioara a trunchiului. Are originea pe ultimile trei, patru coaste si pe fascia toracolombara prin care se insera pe procesele spinoase ale vertebrelor T5-T6 ale vertebrelor lombare precum si pe creasta sacrala mediana. De la origine fibrele converg spre axila si se termina in santul intertubercular al humerusului.
Actiunea muschiului deriva dupa situarea punctului fix. Cand este pe coloana vertebrala actioneaza asupra humerusuluicoborand bratul ridicat, il roteste inauntru si-l duce inapoi. Cand punctul fix este pe humerus ridica toracele si este inspirator.
Muschii planului II
Din grupul acesta fac parte ridicatorul scapulei, romboid, dintat posterior, splenius,.
Muschiul romboid este situat pe peretele posterior al toracelui. Insertiile sunt pe procesele spinoase ale primelor patru vertebre toracale si a ultimei vertebre cervicala, de unde fibrele coboara pe marginea mediala a scapulei.
Are actiune analoaga cu muschiul ridicator al scapulei fiind adductor si ridicator al umarului, deasemenea roteste scapula in jurul unghiului lateral.
Muschii planului III
Muschiul erector spine este un complex muscular care ocupa santurile costovertebrale, de la orificiul occipital pana la sacrum. Fasciculele sale leaga bazinul de torace si de coloana vertebrala, segmentele coloanei vertebrale intre ele si coloana de craniu. Este format din: masa comuna, iliocostal, longissimus si spinal. Acesti muschi participa la extensia capului si trunchiului, impreuna cu tricepsul sural si cvadricepsul femural asigura mentinerea pozitiei verticale a corpului.
Muschii planului IV
Grupeaza fascicule musculare care se intind de la procesul transvers al unei vertebre la procesul spinos subiacent, de aceea se considera ca fac parte din complexul muscular transversospinal. Din el fac parte semispinal, multifizi si rotatori.
Muschii planului V
Este planul cel mai profund, din ei fac parte muschii: interspinosi, intertransversali, rotatori ai capului si ridicatori ai coastelor.
Muschii toracelui
Muschii care formeaza peretele anterolateral al toracelui sunt reprezentati de muschii extrinseci (latissim, dintat anterior si marele pectoral) si intrinseci (intercostali interni si externi, intercostali intimi, subcostali si transvers al toracelui) (fig.47).
m. marele pectoral m.dintat anterior m. drept abdominal
m. intercostali
externi m. oblic
extern m. drept abdominal linia alba teaca fibroasa m. drept abdominal
Fig.47 Muschii trunchiului vedere frontala (a), vedere laterala, schema (b) dupa Papilian V. 1982
Muschiul marele pectoral este format dintrei fascicule superior (ia nastere pe jumatatea mediala a claviculei), mijlociu (de pe stern si cartilajele primelor sase perechi coaste) si abdominal (teaca dreptului abdominal).
Fasciculele comverg spre un tendon comuncare se insera pe creasta tuberculului mare humeral.
Actiunea difera dupa punctul fix. Daca acesta este pe torace este adductor, coborand bratul imprimand o miscare de rotatie interna. Daca are punct fix pe humerus ridica toracele si o data cu el corpul. Este si un muschi respirator auxiliar.
Muschiul micul pectoral are insertii pe trei digitatii de pe coastele III-V si se termina pe marginea procesului coracoid al scapulei (fig. 48).
m.marele
pectoral m.deltoid m.biceps
braheal
Fig.48 Muschi care actioneaza asupra membrului superior, scheme
Cand punctul fix este pe torace trage procesul coracoid si coboara umarul in jos si inainte. Participa la miscarea de basculare a scapulei. Cand punctul fix este pe procesul coracoid intervine in respiratie, ridicand coastele.
Muschii intercostali sunt situati in spatiile dintre coaste, unul intern (expirator) altul extern (inspirator).
Muschii abdominali
Muschii abdomenului in functie de dispozitia lor topografica se pot grupa in: ai regiunii antero-laterale (drept abdominal, piramidal, oblicii extern si intern, cremaster si transvers abdominal), ai regiunii posterioare(patratul lombelor), ai regiunii superioare (diafragma)si ai regiunii perineale.
Muschiul drept abdominal se intinde de la pube la regiunea anteroinferioara a toracelui. Este intretaiat transversal de trei intersectii tendinoase, rest al metameriei regiunii. Cei doi muschi drepti sunt separati unul de altul pe linia mediana, printr-un rafeu tendinos numit linia alba. Aceasta impreuna cu intersectiile tendinoase formeaza un schelet fibros puternic.
Insertiile sunt pe cartilajele coastelor V-VII, procesul xifoidian si ligamentul costoxifoidian. De aici merg in jos pe marginea superioara a simfizei pubiene unde se prinde pe un tendon.
Cand ia punct fix pe pube flecteaza toracele pe bazin si coboara coastele, cand ia punct fix pe coaste flecteaza bazinul spre torace.
Muschiul oblic extern este cel mai superficial si intins muschi al abdomenului. Are o regiune musculara si alta aponevrotica.
Insertia porneste de pe fata externa a ultimilor coaste (V-XII). Fasciculele se indreapta oblic in jos radiind pe peretele antero-lateral al abdomenului. Unele se termina pe creasta iliaca, altele formeaza lama anterioara a tecii dreptului abdominal sau se insera pe pube.
In contractia de o singura parte determina rotatia trunchiului de partea opusa pozitiei muschiului si flexia toracelui pe pelvis. Intervine in respiratie, coborand coastele.
Muschiul oblic intern este situat sub precedentul, cu directia inversa a fibrelor.
Insertia este reprezentata de fibre care se desprind de pe fascia toracolombara, de pe creasta iliaca, de pe ligamentul inghinal. De aici fibrele se termina pe marginea ultimilor perechi de coaste, pe aponevroza anterioara a oblicului intern sau pe fata anterioara a simfizei pubiene.
Contractia unilaterala cu punct fix pe insertia inferioara roteste toracele, ducand fata anterioara a toracelui si umarul de partea sa. In contractie bilaterala cu punct fix pe insertia inferioara produce flexia bazinului pe torace.
Muschiul diafragm este peretele care desparte cavitatea pulmonara de cavitatea abdominala, cu aspect de cupola. Fata superioara convexa este baza cavitatii toracice, fata inferioara concava este bolta cavitatii abdominale. Cupola diafragmei nu este uniforma, are o depresiune centrala corespunzatoare inimii si este strabatuta de esofag si vasele mai de sange. Structural diafragma are doua regiuni: centrala reprezentata printr-un tendon si periferica, musculoara. Componenta musculara are fibre care se prind pe vertebrele lombare, coaste si apendicele xifoidian.
Diafragma este principalul muschi inspirator, care perin contractie mareste cele trei diametre ale toracelui vertical, transversal si antero-posterior. In timpul contractiei fibrele iau punct fix pe coaste coborand centrul tendinos si punct fix pe centrul tendinos ridicand coastele si sternul.
In expiratie diafragma se relaxeaza si urca spre cavitatea toracica, iar viscerle isi reiau pozitia normala.
Muschii membrului superior
Acesti muschi se pot grupa in: ai umarului, bratului, antebratului si ai mainii.
Muschii umarului sunt: deltoid, supraspinos, infraspinos, marele si micul rotund, subscapular, din care ii vom descrie pe cei mai importanti.
Fig.49 Muschii membrului superior
Insertia superioara se face pe marginea claaviculei, acromion si spina scapulei. Fasciculele (anterior, mediu si posterior) care coboara spre humerus converg intr-un tendon care se prinde pe tuberozitatea deltoida.
Actiunea este diferita dupa fasciculul considerat. Fasciculul anterior executa proiectia inainte si rotatia interna a bratului, fasciculul posterior proiectia inainte si rotatia externa, iar fasciculul mijlociu este abductor. Actiunea sinergica produce abductia bratelor la orizontala.
Muschii bratului
Acesti muschi sunt dispusi in doua regiuni: anterioara (biceps brahial, brahial si coracobrahial) si posterioara (triceps brahial).
Muschiul biceps brahial este lung si fusiform cu doua capete, lung si scurt, cu originea pe scapula si partea inferioara pe extremitatea superioara a radiusului. Are actiune asupra bratului si a antebratului, flecteaza antebratul pe brat si este supinator al antebratului. Asupra bratului are actiune adductoare prin capatul scurt si abductoare prin capatul lung.
Muschiul triceps este un muschi voluminos, format din trei portiuni: un lunga si doua scurte.
Capul lung se insera pe tuberculul infraglenoidian al scapulei, capul lateral si capul medial pe fata posterioara a humerusului. Cele trei portiuni coboara si se insera pe fata posterioara a olecranului.
Muschiul este extensor al antebratului, tensor al capsulei articulare, prin capul lung extensor si adductor al bratului.
Muschii antebratului
Muschii antebratului sunt grupati in trei regiuni: anterioara, laterala ti posterioara.
Muschii regiunii anterioare sunt in numar de opt, dispusi in patru palnuri. Au regiunea musculara spre partea proximala a antebratului si tendoanele dispuse distal. Aceasta regiune grupeaza urmatorii muschi: rotundul pronator, flexorul radial al carpului, lungul palmar, flexor ulnar al carpului, flexor superfiical al degetelor, flexor profund al degetelor, flexor lung al policelui, patratul pronator.
Muschii regiunii posterioare sunt in numar de opt, dispusi in doua planuri: superficial (extensor al degetelor, extensor deget mic, extensor ulnar al carpului si anconeu) si profund (lungul abductor al policelui, scurtul extensor al policelui, lungul extensor al policelui si extensorul indexului).
Muschii regiunii laterale cuprinde patru muschi, dispusi pe doua planuri: superficial (brahioradial, lungul extensor al carpului si scurtul extensor radial al carpului) si profund (supinator).
Muschii mainii
Se gasesc numai pe fata palmara si in spatiile interosoase. Aparatul mucular este complex, in legatura cu miscarile fine ale mainii. Sunt 19 muschi grupati in trei regiuni: laterala care actioneaza asupra degetului mare, mediala pentru degetul mic si mijlocie cu muschii interososi si lombricali.
Muschii membrului inferior
Acesti muschi se grupeaza in muschii bazinului si ai membrului propriuzis.
Muschii bazinului se impart in grupul anterior (iliopsoas si psoasul mic) si posteriori (gluteul mare, gluteul mijlociu, gluteul mic, tensor al fasciei lata, piriform, obturator intern, gemen superior si gemen inferior, patratul femural si obturatorul extern).
Muschiul iliopsoas este un muschi complex format din muschii
- psoasul mare este un muschi lung, muschiul se prinde pe ultimile vertebre lombare si coboara pe trohanterul mic.
- iliac se insera pe fosa iliaca si cobara pentru a se fixa in acelasi loc pe trohanterul mic.
Acest muschi este singurul muschi multiarticular (coxofemurala si intervertebrale). Principala actiune o are asupra articulatiei coxofemurale. Actiunea principala este flexia coapsei pe pelvis, apropie coapsa de pelvis sau pelvisul de coapsa dupa cum ia punct fix in sus sau in jos.
Cand ia punct fix pe bazin sau coloana intervine in locomotie ducand coapsa membrului oscilant dinainte inapoi. Cand ia punct fix pe femur are rolstatic, nepermitand caderea inapoi a pelvisului si a trunchiului in pozitia sezand sau de drepti. In decubit ridica trunchiul , flectandu-l pe coapsa. Contractat unilateral, inclina trunchiul si-l flecteaza lateral.
Muschiul gluteu mijlociu este un muschi puternic de forma triunghiulara, cu varful in jos, acoperit de gluteul mare (fig. 50).
m.gluteul mare m.gluteul mijlociu
Fig. 50 Muschii posteriori ai bazinului
Se prinde pe campul osos cuprins intre linia gluteala anterioara si cea posterioara a aripii iliace si pe portiunea corespunzatoare a crestei iliace. Fasciculele musculare converg spre trohanterul mare.
Actiunea este comuna cu a muschiului gluteul mic.
Muschiul gluteul mic este un muschi triunghiular. Se formeaza pe campul osos al fetei gluteale, intre linia gluteala anterioara si cea inferioara, fasciculele converg spre trohanterul mare. Actiunea principala a celor doi glutei este de abductie cu punct fix pe femur.
Prin contractie unilaterala gluteul mic si gluteul mare devin indispensabili in mers. Contractia lor impiedica caderea pelvisului de partea membrului oscilant, greutatea trunchiului este adusa deasupra punctului de sprijin, asigurandu-se echilibrul.
Muschii coapsei
Acesti muschi sunt grupati in jurul femurului, iar dupa dispunere si actiune sunt trei grupe: anterior cu muschi extensori (croitor si cavdriceps), mediali care sunt adductori si posteriori care sunt flexori (biceps femural, semitendinos si semimembranos) (fig.51).
m.croitor m. drept
femural m. vast
lateral
Fig. 51 Muschii coapsei, vedere anterioara
Muschiul croitor strabate in diagonala regiunea anterioara a coapsei. Are originea pe spina iliaca anterioara si se termina pe fata mediala a tibiei. Actiunea principala este flectarea coapsei pe bazin. Este si un slab rotator spre inafara si abductor al coapsei, roteste gamba inauntru.
Muschiul cvadriceps femural este cel mai puternic si mai mare muschi al corpului (fig.52).
m. vast
lateral m. drept
femural
Fig. 52 Muschiul cvadriceps femural, scheme
Este format din trei vasti (medial, lateral si intermediar) si un drept femural. Se fixeaza pe coxal iar in jos cele patreu regiuni se unesc intr-un tendon care inglobeaza rotula si se fixeaza pe tuberozitatea tibiei.
Cvadricepsul femural actioneaza in intregime asupra articulatiei genunchiului ca extensor al gambei pe coapsa. Asupra articulatiei coxofemurale actioneaza numai dreptul femural. Este cel mai puternic flexor al coapsei si abductor puternic.
Muschii regiunii mediale
Sunt situati intre muschii anteriori si posteriori si cuprind muschii: pectineu, trei adductori si gracilis.
Ca origine circumscriu gaura obturata. De aici muschii iradiaza spre femur, inserandu-se pe partea posterioara sub trohanterul mic.
Au ca actiune principala adductia coapsei, sunt flexori si extensori.
Muschii regiunii posterioare
Aceasta regiune cuprinde trei muschi lungi (semimembranos, semitendinos si biceps), biarticulari, cu originea pe tuberozitatea ischiatica. Ei coboara separat, semitendinosul si semimembranosul spre tibie iar bicepsul pe fibula. Prin traiectul lor muschii delimiteaza fosa poplitee.
Muschiul biceps femural este situat in regiunea posterioara a coapsei, format din doua portiuni: una lunga cu origine pelviana (tuberozitatea ischiatica) si alta scurta cu origine femurala (linia aspra). Cele doua portiuni converg in jos pe capul tibiei.
Prin portiunea lunga este extensor al coapsei pe pelvis. Ambele portiuni sunt flexoare ale genunchiului.
Muschii gambei
Planul superficial
Acesti muschi sunt grupati asimetric in jurul celor doua oase, incat fetele mediala si marginea anterioara a tibiei raman neacoperite de musculatura. Sunt trei grupe de volum inegal anterior cuprinde muschi extensori (tibial anterior, extensorul lung al halucelui, extensorul lung al degetelor si peronierul al treilea),
posterior cuprinde muschi flexori (tibialul posterior, flexorul lung al halucelui, flexorul lung al degetelor si popliteu),
superficial (tricepsul sural si plantar).
Muschiul triceps sural
Tricepsul sural cuprinde doua componente, solearul cu fibre scurte, un muschi al fortei, cu randament economic si actiune de durata si gastrocnemianul, biarticular, cu fibre lungi, pentru actiuni de scurta durata si randament maxim (fig. 53).
gastrocnemian solear gemeni
Fig.53 Muschii gambei
Gastrocnemianul are originea in doua capete care fuzioneaza mai jos intr-un singur corp muscular, care se prinde printr-un tendon pe calcaneu impreuna cu solearul. Cele doua capete delimiteaza fosa poplitee.
Solearul este situat intr-un plan mai profund. Se prinde pe tibie, pe fibula si pe o arcada fibroasa dispusa oblic intre aceste oase. Fata posterioara este acoperita de gastrocnemian.
In ansamblu tricepsul este un flexor plantar si supinator-adductor al piciorului. Este cel mai puternic flexor al piciorului. Actiunea sa se manifesta asupra piciorului si articulatia genunchiului.
Planul profund cuprinde muschii popliteu, flexorul lung al degetelor, tibialul posterior si flexorul lung al halucelui.
Muschii labii piciorului
Sunt muschi dispusi plantar dar si dorsal (extensorul scurt al degetelor si al halucelui).
Muschii plantei se divid in trei grupe: medial (abductorul, adductorul si flexorul scurt halucelui), lateral (abductorul si flexorul scurt al degetului mic) si mijlociu (numerosi dispusi in mai multe planuri).
Biomecanica
Mecanica este studiul fortelor si a efectelor lor, biomecanica este studiul legilor mecanicii la organismele vii si in special la sistemul osos (structura, interactiunea acestuia cu sistemul muscular si ligamentele in cadrul articulatiilor).
Un aspect interesant al biomecanicii este cel referitor la structura unui os lung. Dispunerea lamelelor osoase sub forma de cilindri, continuti unul in altul, permite o descompunere a fortei care apasa asupra osului, in forte de valoare mai mica si cresterea rezistentei structurii. In epifize traveele osoase se dispun dupa directia fortelor care apasa asupra osului, asigurand descompunerea ei si transmiterea sistemele Havers ale osului compact.
Biomecanica articulatiilor este un capitol al biomecanicii care se ocupa de fortele mecanice care actioneaza asupra articulatiilor. Dupa proprietatile biomecanice articulatiile se pot clasifica in:
simple la realizarea articulatiei participa doua suprafete articulare. Un exemplu este articulatia gleno- humerala (articulatia umarului).
Articulatia umarului
Este articulatia cu cea mai mare mobilitate din corp (120°). Articulatia uneste capul humeral si cavitatea glenoida a scapulei, formand o articulatie sferoidala. Cavitatea glenoida este mai mica ca suprafata decat capul humeral, de aceea la periferia cavitatii s-a format un cadru din fibrocartilaj. La mentinerea oaselor in articulatie contribuie capsula (laxa ceea ce permite miscari ample, are un rol minor in mecanica articulatiei), ligamente (coracohumeral si glenohumerale) si muschii periarticulari (subscapular, supraspinos si rotundul mic).
Miscarile realizate de articulatie sunt diverse:
abductie-adductie , abductia produce indepartarea bratului de corp (muschii supraspinos, deltoid si biceps), adductia apropie bratul de corp (muschii marele pectoral, marele dorsal, deltoid, subscapular, subspinos, micul rotund si coracobrahial). Aceste miscari se realizeaza in jurul uni ax antero-posterior care trece prin capul humeral.
flexie si extensie, flexia este proiectia inainte a bratului (muschii deltoid, biceps, coracobrahial, marele pectoral), extensia este miscarea de proiectie inapoi (muschii deltoid, marele dorsal, subspinos, micul rotund si triceps).
rotatia inauntru si in afara, realizata de muschii rotatori intrni:subscapular, marele pectoral, marele dorsal, deltoid, biceps. Muschii rotatori interni sunt: subspinos, micul rotund.
compuse la realizarea articulatiei participa trei sau mai multe suprafete articulare. Ca exemplu articulatiile mainii.
Articulatiile mainii
Articulatiile mainii sunt: radiocarpiana (articulatie elipsoidala), intercarpiene (oasele pe doua randuri scafoid, semilunar, piramidal, pisiform si trapez, trapezoid, osul mare, osul cu carlig), carpo-metacarpiene si inter-metacarpiene.
Biomecanica este complexa, articulatiile sunt plane si miscarile sunt de amplitudine mica. Articulatia realizeaza
flexia-extensia, prima este miscarea prin care palma se apropie de fata anterioara a antebratului si implica mai mult articulatia radio-carpiala. Extensiunea este miscarea prin care dosul mainii se apropie de fata posterioara a antebratului.
adductia-abductia, prima este miscarea prin care semilunarul se inclina spre inafara. Abductia este miscarea prin care marginea ulnara a mainii se inclina spre marginea ulnara a antebratului.
complexe la realizarea articulatiei participa mai multe suprafete articulare si un disc sau menisc (articulatia genunchiului).
Articulatia genunchiului
Din punct de vedere functional si structural articulatia genunchiului are unele caracteristici:
mai putin protejata de parti moi,
mult solicitata in statica si locomotie, ceea ce ii grabeste uzura,
sediul a numeroase traumatisme.
Este formata din doua articulatii
femuro- patelara in care rotula este cuprinsa in grosimea tendonului muschiului cvadriceps femural,
femuro tibiala care uneste femurul cu tibia.
La realizarea articulatiilor contribuie si ligamente, capsula articulara si muschi. Articulatia are doua miscari principlae: flexia prin care gamba se apropie de fata posterioara a coapsei si extensia, prin care fata posterioara a gambei se indeparteaza de fata corespunzatoare a coapsei.
Parghia este o bara rigida care se misca in jurul unui punct fix, cand asupra ei actioneaza o forta. Dupa raporturile dintre elementele parghiei brat, punct de spijin (articulatia), forta activa (muschiul) si forta rezistenta (greutatea segmentului care se deplaseaza) se pot clasifica trei ordine de parghii.
parghia de ordinul I unde punctul de sprijin este localizat intre forta activa si forta de rezistenta (articulatia coxofemurala),
parghia de ordinul II la care forta rezistenta este localizata intre punctul de sprijin si forta activa (foarte rare, articulatia talocrurala),
parghia de ordinul III unde forta activa este localizata intre ax si forta de rezistenta (articulatia cotului).
Toate oasele corpului formeaza parghii de ordinul I si III, cele de ordinul II sunt foarte rare.
Pozitia de echilibru si mersul. Pozitia de echilibru se realizeaza atunci cand perpendiculara imaginara dusa din centrul corpului, cade in interiorul poligonului format din unirea varfurilor picioarelor cu ale calcailor. In acest caz corpul sta in pozitie verticala. Daca conditia de echilibru nu este realizata, corpul tinde spre o alta pozitie.
Sistemul nervos este format din sistemul nervos central (encefal si maduva spinarii) si o regiune periferica, sistemul nervos periferic (ganglionii nervosi, nervii spinali si nervii cranieni) Aceasta are o componenta somatica si una vegetativa.
Dezvoltarea embrionara. Sistemul nervos se dezvolta dintr-o regiune a ectodermului embrionar numita placa neurala, din care se formeaza prin etape intermediare, tubul neural.
Inchiderea neuroporului anterior al tubului neural si aparitia primei curburi a embrionului, duce la inchiderea comunicarii canalului neural intre regiunea sa anterioara si posterioara. Datorita rezistentei diferite la presiunea exercitata de lichidul cefalorahidian din tubul neural, peretii acestuia in regiunea anterioara vor diferentia trei vezicule: prozencefalul (creierul anterior), mezencefalul (creierul mijlociu) si rombencefalul (creierul posterior).
In timpul saptamanii a cincea, prima si ultima vezicula se imparte in alte doua, rezultand un encefal format din cinci vezicule: telencefal, diencefal, mezencefal, metencefal si mielencefal.
Tubul neural situat caudal primelor patru perechi de somite, va diferentia maduva spinarii. Peretele tubului neural este format dintr-un singur strat de celule, neuroepiteliu germinal. Aceste celule continua sa se divida, formand un al doilea strat spre exterior numit zona mantalei, celulele ramase vor forma zona ventriculara si mai tarziu diferentiaza ependimul. Celulele zonei mantalei se vor diferentia in neuroni si celule gliale. Zona mantalei care contine corpul neuronilor va forma substanta cenusie, iar axonii din zona marginala, substanta alba. Placile alare ale tubului neural vor forma substanta cenusie din coarnele dorsale, iar placile bazale substanta cenusie din coarnele ventrale.
Toate celulele somatice si viscerale ale sistemului nervos periferic se diferentiaza din celulele crestelor neurale. Inainte de inchiderea tubului neural, acestea se desprind si se dispun latero-dorsal, paralel cu tubul neural sub forma a doua benzi. Ulterior se vor segmenta, formand ganglionii nervilor crenieni in regiunea superioara si ai nervilor spinali in regiunea inferioara. O parte a ganglionilor migreaza spre interiorul corpului diferentiind ganglionii paravertebrali, previscerali si neuronii vegetative din plexurile nervoase intramurale.
In principal sistemul nervos are trei mari functii: receptioneaza stimulii interni si externi si ii transforma in impulsuri nervoase; integreaza aceste informatii; da comenzi pentru organele efectoare.
Gruparea neuronilor in sistemul nervos
In sistemul nervos neuronii pot forma structuri diferite.
Scoarta cerebrala si cerebeloasa reprezinta grupari de corpi neuronali cu o histoarhitecura specifica si grosimi variabile, structuri situate in emisferele cerebrale si cerebeloase.
Nucleii nervosi sunt grupari ale corpilor neuronali, situati in sistemul nervos central. Denumirea de centrii nervosi, se refera la aspectul functional al nucleilor. Sunt sinonimi cu ganglionii nervosi din sistemul nervos periferic.
Ganglionii nervosi sunt grupari ale neuronilor situati in sistemul nervos periferic si pot fi vegetativ sau senzitivi.
Nervii sunt grupari de fibre nervoase din sistemul nervos periferic. Pe o sectiune transversala printr-un nerv se poate observa ca fibrele nervoase sunt inconjurate de rare fibrocite si fibre de colagen dispuse longitudinal, care formeaza endonervul. Mai multe fibre se grupeaza si formeaza un fascicul care este delimitat de perinerv, format din fibrocite dispuse sub forma de lamele si fibre de colagen. La exterior nervul este invelit de epinerv format din fibrocite, fibre de colagen, vase de sange si limfatice.
Encefalul
Encefalul este reprezentat prin structurile nervoase situate in cutia craniana: bulbul rahidian, puntea lui Varolio, tuberculii cvadrigemeni, pedunculii cerebrali, cerebelul, talamusii, epitalamusul, hipotalamusul si emisferele cerebrale. Aceste organe se grupeaza pe regiuni dupa cum urmeaza: telencefal (emisferele cerebrale), mielencefal (bulbul rahidian), metencefal (puntea lui Varolio si cerebel), mezencefal (tuberculii cvadrigemeni si pedunculii cerebrali), diencefal (talamus, epitalamus si hipotalamus).
Emisferele cerebrale
Emisferele cerebrale sunt doua formatiuni laterale (dreapta si stanga), ovoidale, despartite incomplet de un sant interemisferic, pana la formatiunea de substanta alba numita corpul calos.
sant
central
Emisferelor
cerebrale li se descriu o suprafata laterala, una
mediala (interna) si o suprafata bazala. Suprafata
emisferelor are numeroase santuri: profunde (scizuri) care
delimiteaza lobi, sau mai putin adanci (sulci) care delimiteaza
circumvolutiile (giri).Fata externa prezinta trei
santuri Rolando (central), Sylvius (lateral) si perpendicular
extern (fig.54 ).
lob occipital lob parietal lob temporal lob frontal sant
perpendicular extern sant
lateral
Fig.54 Emisfera cerebrala, fata externa
Pe fata interna se observa scizura caloso-marginala (cinguli) si scizura corpului calos (fig.55).
scizura calosomarginala lobul cinguli scizura corpului calos corp calos lob frontal uncus sant
central lobulul
patrulater scizura
parietococipitala girus cuneat scizura
calcarina girus
hipocampic
Fig.55 Emisfera cerebrala, fata interna
scizura interemisferica lob frontal uncus lob temporal girus lingual lob occipital
bulb olfactiv tract
olfactiv nervi optici chiasma
optica corpi
mamilari mezencefal
Fig. 56 Emisferele cerebrale, fata bazala
Lobii emisferelor se denumesc in mare, dupa oasele in dreptul carora se gasesc.
Lobul frontal este dispus inaintea scizurii Rolando, in dreptul osului frontal. Are pe fata externa doua santuri care delimiteaza patru giri (circumvolutii) frontal superior, frontal mijlociu, frontal inferior si precentral (prerolandic sau frontal ascendent). Acestea sunt zone motoare. Fata bazala a lobului frontal este denumita si lob orbital, prezinta un sant olfactiv, paralele cu fisura interemisferica si un sant orbital in forma literei H.
Lobul parietal are pe fata externa un sant interparietal dispus oriziontal care se bifurca anterior si delimiteaza trei giri parietal superior, parietal inferior si postcentral (postrolandic sau parietal ascendent). Pe fata interna se observa lobulul patrulater si paracentral, continuarea de pe fata externa a girusurilor precentral si postcentral, care delimiteaza doua circumvolutii: lobul fusiform si girul hipocampic.
Lobul temporal are doua santuri orizontale care delimiteaza trei giri temporal superior, temporal mijlociu si temporal inferior. Pe fata bazala sunt doua santuri: colateral si al hipocampului.
Lobul occipital are pe fata externa doua santuri care delimiteaza trei giri: ocicipital superior, occipital mijlociu si occipital inferior, bazal exista mai multi giri printre care si girusul cuneat.
Lobul olfactiv este dispus pe fata bazala a lobului orbital in santul olfactiv si este format din bulbul olfactiv, tractusul olfactiv, trigonul olfactiv si striile olfactive, intre care se gaseste spatiul perforat anterior .
Lobul cinguli se gaseste pe fata interna a emisferelor cerebrale si este delimitat inferior de scizura corpului calos, iar superior de scizura calosomarginala (fig. 56).
Telencefalul sau creierul mare este o structura nervoasa in care corpul neuronilor formeaza substanta cenusie dispusa sub forma scoartei cerebrale(cortex cerebral) si a nucleilor bazali (nucleul caudat, nucleul lenticulat, claustum si amigdalian) (fig.57 ).
lobul insulei capsula
alba externa capsula
alba exterma antezid nucleu
lenticulat corp calos nucleul caudat pilier trigon talamus capsula alba interna
Fig. 57 Nucleii bazali, sectiune transversala telencefal, schema
Nucleii sunt separati prin capsule de substanta alba: interna (intre nucleul caudat si lenticulat), externa (intre nucleul lenticulat si claustrum) si extrema (intre claustrum si scoarta insulei Reil). Substanta alba este formata central din fascicule de fibre nervoase, nevroglii, tesut conjunctiv si vase.
Nucleul caudat este format din cap, corp si coada, dispus in jurul talamusului, pe fata laterala. Corpul este dispus in planseul cornului frontal iar coada in plafonul cornului temporal al ventriculului lateral.
Nucleul lenticulat are pe sectiune transversala o forma triunghiulara. In structura sa se disting mai multe zone putamen si globus palidus.
Claustrumul (antezid) este o lama subtire de substanta cenusie dispusa intre nucleul caudat si cortexul insulei lui Reil.
Nucleul amigdalian este situat sub putamen, in regiunea anteriora a lobului temporal.
Corpii striati (nucleii bazali) reprezinta o componenta principala a sistemului extrapiramidal.
Filogenetic se descriu trei tipuri de cortex cerebral: arheocortex, paleocortex si neocortex.
Arheocortexul este format din trei straturi celulare si se gaseste in hipocamp si girusul dentat. Axonii eferenti sunt orientati spre exterior si formeaza un strat oarecum superficial de substanta alba. Functiile sale sunt in legatura cu emotiile si memoria.
Primele forme de paleocortex prezinta o structura nucleat-reticulata cu un inceput de laminare. La om aceasta structura se pastreaza in regiunea olfactiva, in jurul valeculei creierului anterior.
Neocortexul este format din mesocortex care acopera sistemul limbic si ectocortex care acopera majoritatea suprafetelor cerebrale.
Scoarta cerebrala este formata in principal de cinci tipuri de neuroni (fig. 58).
celula
orizontala celula
stelata celula
Martinoti celula
piramidala fibre
aferente si eferente I II III IV V VI substanta alba
Fig.58 Structura scoartei cerebrale, schema adaptata dupa Wheater, P.R. 1991
Acestia difera in marimea si forma pericarionului, in sinapsele pe care le formeaza si lungimea axonilor. Primul tip este reprezentat de celule piramidale numite dupa forma pericarionului. Din varful si unghiurile laterale ale celulei se desprind dendrite de lungimi diferite. Axonul se formeaza la jumatatea bazei celulei si intra in alcatuirea substantei albe. In mod tipic, axonul formeaza ramificatii colaterale .
Neuronii piramidali ai stratului V, impreuna cu neuronii fusiformi ai stratului VI, formeaza principalii axoni ai cortexului cerebral. Neuronii lui Betz si Meynert, sunt doua tipuri de neuroni eferenti piramidali, mari. Neuronii Betz sunt localizati in stratul V al cortexului motor si sunt la originea tractului piramidal. Neuronii lui Meynert sunt neuroni din stratul V al cortexului vizual, al lobului occipital.
Neuronii stelati sunt neuroni mici, cu corpul celular stelat si aspect granular. Dendritele si axonul se extind pe o distanta scurta de la pericarion si raman in scoarta cerebrala. Exista mai multe subtipuri, care pot fi excitatori sau inhibitori. Neuronii lui Martinotti au corpul poligonal, dendritele scurt ramificate, axonul indreptat spre stratul superficial, unde se bifurca. Se gasesc in toata scoarta cu exceptia stratului I. Neuronii fusiformi au corpul fusiform orientat vertical, dendritele ramificate scurt si axonul indreptat spre stratul superficial. Sunt comune pentru stratul VI. Celulele orizontale au corpul fusiform orientat orizontal, cu dendritele scurte si axonul in stratul superficial. Sunt limitati la stratul I.
Histoarhitectura scoartei cerebrale in coloratia Nissl, are sase straturi: stratul molecular, plexiform sau tangential format din dendrite, axoni si sinapse; stratul granular extern format din corpul celulelor piramidale si stelate; stratul piramidal format din corpul celulelor piramidale mijlocii; stratul granular intern contine corpul celulelor stelate; stratul ganglionar contine celulele piramidale mari Betz, un numar redus de celule stelate si celule Martinoti; stratul polimorf (fusiform sau multiform) format din celule piramidale mici, celule Martinoti si celule fusiforme .
Celulele granulare au rol receptor, ele primesc impulsurile de la receptori. Celulele piramidale au rol de efectori, axonii lor conduc impulsurile motoare. In unele regiuni ale scoartei predomina celulele din straturile granulare, in altele cele din straturile piramidale.
Nu toata structura scoartei este formata din cele sase straturi descrie. De aceea se poate diferentia un isocortex (cu sase straturi celulare) si un alocortex (cu un numar variabil de straturi, ex. cortexul olfactiv si hipocampul).
Exista un numarii de arii sau campuri corticale diferentiate, care indeplinesc functii senzitivo-senzoriale, motorii, de asociatie sau vegetative.
Ariile senzitivo-senzoriale sunt localizate la nivelul lobilor parietali, occipitali si temporali. Aceste arii sunt
- aria somatosenzitiva primara localizata la nivelul girusului postcentral din lobul parietal. Aici se proiecteaza caile sensibilitatii exteroceptive (tactila, termica, dureroasa) si proprioceptiva inconstienta si are loc identificarea zonei din corp din care a venit excitatia.
Reprezentarea spatiala a acestei arii este un homunculus senzitiv, cu fata si mainile deosebit de dezvoltate (fig.59).
Fig. 59 Homunculus senzitiv, din DeMayer W., 1988
ariile vizuale sunt cele mai intinse, situate pe fata mediala a lobului occipital, in lungul scizurii calcarine,
ariile auditive se gasesc in girusul temporal superior,
ariile gustative sunt situate in regiunea inferioara a girusului postcentral,
ariile vestibulare sunt localizate la baza girusului postcentral.
Ariile motorii
Aceste arii sunt localizate la nivelul lobilor frontali. Reprezentarea spatiala formeaza un homunculus motor (fig.60)
Fig. 60 Homunculus motor, din De Mayer W., 1988
aria motricitatii voluntare este localizata la nivelul lobului frontal, in girusul precentral. Reprezentarea spatiala a acestor arii, este sub forma unui corp uman deformat, homunculus motor. De aici pronesc majoritatea fibrelor care formeaza fasciculele cortico-spinale si cortico-nucleare, terminate in nucleii motori ai trunchiului cerebral.
Aria motricitatii semivoluntare este dispusa anterior ariei motorii primare. Aici au originea fibrele extrapiramidale, cu traiect spre corpii striati, nucleul rosu si substanta neagra.
Ariile de asociatie
Cuprind o zona intinsa din scoarta cerebrala si sunt implicate in realizarea unor activitati specific umane care se invata in timpul vietii. Unii centri sunt motori (al vorbirii, in girusul frontal inferior la dreptaci pe emisfera stanga, la stangaci pe emisfera dreapta; al scrierii in acelasi gir, superior fata de primul), altii senzoriali (al intelegerii cuvintelor vorbite in lobul temporal langa aria auditiva; al intelegerii cuvintelor scrise in lobul parietal).
Ariile vegetative
Sunt zone ale scoartei cerebrale implicate in reglarea activitatii organelor interne.
Substanta alba este formata din trei categorii de fibre:
de proiectie (aferente si eferente) care vin si pleaca de la scoarta cerebrala si stabilesc legatura intre etajele nevraxului. Ele formeaza capsula alba interna.
comisurale care leaga cele doua emisfere. Comisurile cerebrale sunt: corpul calos (constituie plafonul ventriculilor laterali), trigonul cerebral (situat sub corpul calos si deasupra talamusului), comisura alba anterioara (langa peretele anterior al ventriculului III),
de asociatie unesc diferite regiuni ale aceleasi emisfere.
Nevrogliile substantei cenusii sunt: glia fibroasa, glia protoplasmatica, oligodendroglia si microglia.
Vascularizarea scoartei cerebrale este asigurata de ramuri arteriale din piamater si ramuri arteriale din substanta alba.
Bulbul rahidian
Bulbul rahidian (mielencefalul) este formatiunea encefalica de forma unui trunchi de con, dispus intre maduva si punte. Limita inferioara este reprezentata prin decusatia piramidelor, care-l separa de maduva, iar cea superioara de santul bulbo-pontin, care-l separa de punte (fig. 61 si 62).
val
medular superior eminenta
mediana aripa
alba externa aripa
alba interna aripa
cenusie fasciculul Goll fasciculul
Burdach tuberculii cvadrigemeni puntea pedunculii cerebelosi plexuri coroid ventricul IV bulb
Fig. 61 Trunchiul cerebral, fata dorsala, schema
infundibul sant
bazilar decusatia
piramidelor chiasma optica bandelete optice corpii mamilari piramide pontine nerv V oliva bulbara nerv XII nerv XI
Fig. 62 Trunchiul cerebral, fata ventrala, schema
In aceasta regiune au originea aparenta trei nervi crenieni abducens, faciali si acustico-vestibulari.
Pe fata anterioara se observa piramidele bulbare in continuarea cordoanelor anterioare ale maduvei. Pe fata posterioara in regiunea superioara sunt situate piramidele bulbare posterioare.
Pe fata anterioara superior se observa olivele bulbare, marginite de santurile preolivare, in care au originea aparenta nervii hipoglosi. Lateral olivele sunt marginite de santurile retrolivare, unde au originea aparenta nervii glosofaringeeni, vagi si accesori.
Bulbul rahidian are o structura diferita incepand dinspre maduva spre punte. In regiunea inferioara structura sa aminteste structura maduvii spinarii. Trasatura cea mai evidenta in regiunea superioara este nucleul olivar, care in sectiune transversala este cutat. Langa el se gasesc nucleii olivari accesori.
Daca in jumatatea inferioara canalul ependimal este redus, in jumatatea superioara el se largeste luand parte la formarea ventriculului IV.
Substanta alba este sub forma de cordoane ascendente si descendent,e care se incruciseaza fragmentand substanta cenusie in nuclei proprii (Goll si Burdach, respiratori, vasomotori, cardioinhibitori), vegetativi (dorsal al vagului si salivator inferior), senzitivi (trigeaman, facial, acusticovestibular, glosofaringian, vag) si motori (glosofaringian, accesor si hipoglos) (fig. 63).
nuclei
senzitivi nucl.n.trigeaman nucl.n.vestibular nucl.n.acustic nucl.tract
solitar nuclei motori nucl.n.oculomotor nucl.n. patetic nucl.n. trigeaman nucl.n.abducens nucl.n.vestibular nucl.n.ambiguu nucl.n.hipoglos nucl.n.vag nucl.n.spinal accesor
Fig.63 Nucleii trunchiului cerebral, din DeMayer W., 1988
Bulbul, puntea si mezencefalul formeaza trunchiul cerebral.
Puntea lui Varolio
Mai este numita si protuberanta inelara, situata intre bulb si pedunculii cerebrali, si reprezinta etajul mijlociu al trunchiului cerebral. Se numeste punte deoarece se prezinta ca o banda lata de substanta care leaga cele doua emisfere cerebeloase. Este separata inferior de bulb prin santul bulbo-pontin si superior de pedunclii cerebrali prin santul ponto-cerebelar.
Pe fata ventrala se observa piramidele pontine, continuate lateral cu bratele puntii (pedunculii cerebelosi mijlocii). Intre piramide se observa santul bazilar, pentru artera cu acelasi nume.
Pe fata dorsala contribuie la formarea podelii ventriculului IV.
Substanta cenusie este sub forma de nuclei proprii (reticulat mijlociu, olivele superioare), vegetativi (salivator superior si lacrimal), motori (masticator, facial si oculomotor extern) si senzitivi (cohleari, trigeaman).
Contine fibrele de substanta alba dispuse in fascicule. Regiunea bazala a puntii este formata din benzi longitudinale si transversale de fibre, intre care se gasesc grupari ale corpilor neuronali care constituie nucleii pontini.
Fibrele longitudinale de la baza puntii sunt formate din doua categorii de fibre descendente. Prima categorie o formeaza axonii neuronilor din cortexul motor, care trec spre neuronii motori din etajele inferioare ale coarnelor ventrale ale maduvei. A doua categorie este reprezentata de fibrele descendente, care au o intinsa origine corticala si care sinapseaza in nucleii puntii, din care fibrele trec in fasciculele transversale, incrucisandu-se pentru a intra in cerebel prin pedunculii mijlocii.
Regiunea dorsala este formata din tractul ascendent spinotalamic si nucleii nervilor cranieni de perechea cinci, sase si sapte. Lateral se remarca lemniscul medial.
Tuberculii cvadrigemeni (coliculi)
Sunt doua perechi de structuri, dispuse pe fata superioara a pedunculilor cerebrali, doi superiori (in legatura cu reflexul vizual de acomodare) si doi inferiori (in legatura cu reflexul auditiv de intoarcere a capului) (fig.64 ).
nerv optic chiasma
optica infundibul bandeleta
optica spatiul perforat anterior corp mamilar spatiul perforat posterior peduncul cerebral corpi cvadrigemeni
Fig.64 Sectiune mezelencefal si hipotalamus, schema
Coliculii inferiori au structura unui nucleu obisnuit, coliculii superiori au o structura complexa, comparabila cu a scoartei cerebrale. Coliculii inferiori au legatura cu calea auditiva prin corpul geniculat medial metatalamic si intervin in reflexele de orientare audutiva. Coliculii superiori au legaturi directe prin corpul geniculat lateral, cu calea oprica si realizeaza reflexe de orientare vizuala.
Pedunculii cerebrali
Formeaza regiunea ventrala a mezencefalului, ca doua cordoane divergente de substanta alba, intre care se delimiteaza spatiul perforat posterior. Substanta cenusie contine nuclei proprii (rosu, substanta neagra, nuclei din substanta reticulata), vegetativi (accesor al nervului III), motori (oculomotor comun, trohlear) si senzitivi (trigeaman).Substanta alba este formata din fascicule ascendente si descendente.
Cerebelul
Cerebelul este situat in regiunea postero-inferioara a encefalului, acoperit partial de emisferele cerebrale, deasupra puntii si a bulbului. Are o forma ovoida, format din doua emisfere cerebeloase unite prin vermis.
Cerebelul are o structura asemanatoare creierului mare, mult mai mic in dimensiuni (de aici denumirea de creierul mic). Este format din lobi (floculonodular, anterior si posterior), divizati in lobuli, iar acesti in lame si lamele cerebeloase (fig.65).
lobulul
central lobulul
patrulater culmen lobulul
semilunar superior delicve folium lobulul
semilunar inferior a
floculus nodulus amigdala uvula lob semilunar inferior piramis tuber
b
Fig.65 Cerebel, fata dorsala (a),fata inferioara(b), scheme
Lobulii de pe fata superioara a vermisului sunt: lingula, central, si monticulus, ultimul format din culmen si delicve, apoi folium. Pe fata inferioara a vermisului lobulii sunt: tuber, piramis, uvula si nodulus.
Lobulii emisferelor cerebeloase pe fata superioara sunt: patrulater si semilunar superior, iar pe fata inferioara semilunar inferior, biventer, tonsila si floculus. Lateral si superior lobului floculus se gaseste parafloculus.
Cerebelul este format din trei zone care au varste filogenetice diferite: arheocerebelul (lobul floculonodular), paleocerebelul (lobul anterior) si neocerebelul (lobul posterior).
Substanta cenusie formeaza scoarta cerebeloasa care are in structura ei trei tipuri de pericarioni ai neuronilor (Purkinje, Cajal si granulari), fibre nervoase si vase de sange. Substanta alba este dispusa spre interior. Din aceasta dispunere rezulta un aspect ca arborele vietii .
Histoarhitectura scoartei cerebeloase este formata din trei straturi celulare, in care se gasesc cinci tipuri de neuroni:
stratul molecular bogat in fibre cu putine celule stelate interne si externe;
stratul celulelor Purkinje format dintr-un singur rand de celule Purkinje. Celulele Purkinje au corpul in forma de amfora, cu dendritele ramificate arborescent in stratul molecular. Axonul strabate stratul granular si contribuie la formarea substantei albe;
stratul granular format din celulele Golgi II si granulare este cel mai gros strat, cu densitatea cea mai mare si dimensiunile celulare cele mai mici. Aceasta confera stratului o mare bazofilie (fig.66).
stratul celulelor Pukinje
stratul granular
Fig.66 Cerebel, sectiune longitudinala, hemalaun eosina, mox40
In scoarta cerebeloasa exista doua tipuri de fibre. Fibre musciforme groase, ondulate, cu numeroase ramificatii laterale. Aceste fibre se termina in stratul granular unde fac sinapsa cu dendritele neuronilor granulari sau cu axonii celulelor Gogi. Al doilea tip de fibre sunt fibrele "agatatoare", care traverseaza stratul granular si se termina pe dendritele celulelor Purkinje.
Substanta alba este formata din axoni ai celulelor Purkinje, celule gliale, tesut conjunctiv si vase de sange.
Talamusul
Formatiune voluminoasa, pereche, dispusa pe peretele lateral al ventriculului III si inglobat partial in emisferele cerebrale (fig.67).
cap nucleu
caudat nucleu
talamic anterior stria
medulara epifiza tuberculi
cvadrigemeni sept pelucid ventricul lateral pilieri trigon comisura alba anterioara comisura cenusie
Fig. 67 Regiunea habenulara si talamus fata superioara, schema
Are forma unui ovoid cu axul mare dirijat oblic, inainte si spre linia mediana. Pe fata dorsala pe langa alte formatiuni, se observa santul opto-striat in care se gaseste stria terminala (fibre care unesc rinencefalul cu hipotalamusul). Spre regiunea mediala fata dorsala a talamusului este marginita de o strie de substanta alba numita stria talami" sau habena. Spre extremitatea ei posterioara aceasta impreuna cu pedunculul mijlociu al epifizei formeaza triunghiul habenular in care se gaseste nucleul habenular. Pe fata mediala intre cei doi nuclei talamici se gaseste comisura cenusie, care traverseaza ventriculul III. Fata laterala a nucleilor este separata de nucleul lenticulat prin capsula interna a emisferelor cerebrale.
Metatalamusul
Metatalamusul este format din corpii geniculati, uniti prin brate conjunctive de corpii cvadrigemeni, unul lateral unit de corpul cvadrigeaman anterior si unul medial unit de corpul cavadrigeaman posterior.
Hipotalamusul
Este regiunea bazala a diencefalului, formeaza planseul ventriculului III si se extinde si pe peretii laterali ai acestuia pana sub santul lui Monro, care il separa de talamus. Pe fata inferioara, pe linia mediana se observa regiunea supraoptica, regiunea infundibulotuberiana corespunzatoare infundibulului ventriculului III si din care se desprinde tulpina hipofizei, regiunea mamilara cu doua proeminente rotunjite, corpii sau tuberculii mamilari si regiunile laterale dispuse lateral regiunilor descrise.
Hipotalamusul contine substanta cenusie sub forma de nuclei hipotalamici (centri superiori de integrare vegetativa) si substanta alba sub forma de fibre aferente si eferente.
Epitalamusul
Este situat deasupra talamusilor, format din epifiza (glanda endocrina situata intre tuberculii cvadrigemeni superiori), trigonul habenular (doua mase de tesut nervos dispuse lateral) si plexul coroid al ventriculului III.
Nervii cranieni
Sunt in numar de 12 perechi si apartin trunchiului cerebral (exceptie olfactiv si optic). Au o dispozitie metamerica si sunt notati cu cifre romane (I-XII).
Un nerv cranial este format din
originea reala pentru fibrele senzitive care este in ganglionii senzitivi de pe traiectul nervului,
originea reala pentru fibrele motorii care este in nucleii motori din trunchiul cerebral,
originea reala a fibrelor parasimpatice preganglionare (III, VII, IX si X), este in nucleii vegetativi parasimpatici din trunchiul cerebral,
originea aparenta locul in care nervul apare la suprafata trunchiului cerebral,
teritoriul de inervatie este la nivelul capului (exceptie nervii vagi),.
Nervii cranieni sunt:
I olfactivi sunt cei care conduc impulsurile declansate de stimulii in legatura cu senzatia de miros spre scoarta cerebrala. Au originea in mucoasa nazala.
II optici au originea in retina, dupa parasirea globului ocular si a orbitei se intersecteaza la nivelul chiasmei optice.
III oculomotori au originea reala la nivelul mezencefalului (nucleul oculomotor). Enerveaza patru din cei sase muschi ai globului ocular si ridicatorul pleoapei superioare. Originea reala a fibrelor parasimpatice este in mezencefal (nucleul accesor al nervului III).
IV trohleari au originea reala in mezencefal (nucleul trohlear). Originea aparenta este pe fata dorsala a trunchiului cerebral. Inerveaza muschii oblici superiori ai globului ocular.
V trigemeni au cea mai vasta distributie de la nivelul capului. Au trei ramuri principale: oftalmica (inerveaza etajul superior al fetei pana la vertex si o parte din ochi), maxilara (inerveaza tegumentul etajului mijlociu al fetei, bolta palatina, gingia si dintii) si mandibulara (inerveaza regiunea anterioara a limbii, gingia si dintii inferiori). Originea reala a fibrelor senzitive este in ganglionul Gasse, iar a fibrelor motorii in nucleul masticator din punte. Originea aparenta este pe fata anteriora a puntii.
VI abducens au originea reala in punte (nucleul abducens) iar originea aparenta la nivelul santului bulbopontin. Inerveaza muschiul drept extern al globului ocular.
VII faciali au originea reala a fibrelor senzitive in ganglionul geniculat si preiau informatii gustative de la mugurii gustativi de pe limba. Originea reala a fibrelor motorii este in punte (nucleul facial), inerveaza muschii mimicii. Originea reala a fibrelor parasimpatice este in punte (nucleii nazo-lacrimal si salivator superior). Originea aparenta este la nivelul santului bulbopontin, lateral de originea nervilor abducens.
Prin componenta lor vegetativa acesti nervi asigura inervarea majoritatii glandelor exocrine de la nivelul capului.
VIII acustico-vestibulari au doua ramuri, acustica (originea reala in ganglionul Corti) si vestibulara (originea reala in ganglionul Scarpa).
IX glosofaringieni au originea reala a fibrelor senzitive la nivelul a doi ganglioni de pe traiectul nervului. Inerveaza mucoasa urechii medii si a trompei lui Eustachio, amigdala palatina si mucoasa faringeana si linguala. Originea reala a fibrelor motorii este in bulb (nucleul ambiguu) si se distribuie la muschii constrictori ai faringelui. Originea reala a fibrelor parasimpatice este in bulb (nucleul salivator inferior) si inerveaza glanda parotida. Originea reala a nervilor glosofaringieni este in bulb la nivelul santurilor retroolivare.
X vagi asigura inervatia a numeroase organe din torace si abdomen. Originea reala a fibrelor senzitive este in doi ganglioni senzitivi de pe traiectul nervului si inerveaza o parte din tegumentul conductului auditiv extern, pavilionul urechii, mucoasa laringelui, a limbii si epiglota. Fibrele vegetative culeg informatii de la viscerele toracale si abdominale.
Originea reala a fibrelor motorii este in bulb (nucleul ambiguu). Inerveaza muschii faringelui, ai laringelui, intervin in deglutitie si fonatie. Originea reala a fibrelor parasimpatice este in bulb (nucleul dorsal al vagului) ca si originea aparenta, in santul retroolivar, inferior originii nervilor glosofaringieni.
XI spinali asigura inervatia muschilor trapezi si sternocleidomasteoidieni.
XII hipoglosi au originea reala in nucleul hipoglos din bulb, originea aparenta in santurile preolivare si enerveaza muschii limbii.
Functional nervii cranieni sunt senzitivi (I, II si VIII), motori (III, IV, VI, XI, si XII) si micsti (V, VII, IX si X) (fig.68).
infundibul bandeleta piramide
medualare decusatia
piramidala n.optic chiasma optica bandeleta optica n.oculomotor comun n.trohlear ggl.n.trigheaman radacina senzitiva radacina motoare n.abducens radacina motoare n.stato acustic n.Wrisberg n. vestibuloclohlear n.glosofaringean n.spinal accesor n.vag n. spinal accesor
Fig.68 Nervi cranieni, din DeMayer W. 1988
Nervii cranieni intra sau ies din cutia craniana prin orificiile de la baza cutiei si se distribuie la organele din regiunile cefalica, cervicala sau chiar abdominala. Nervii cranieni impreuna cu nervii spinali, care enerveaza restul teritoriului, formeaza sistemul nervos periferic.
Maduva spinarii
Maduva spinarii este regiunea SNC adapostita in canalul medular, intre orificiul occipital (limita arbitrara cu bulbul) si prima vertebra lombara (L1).
Caracteristica principala a maduvii spinarii este structura sa segmentara (metamerica), fiecare metamer da nastere unei perechi de nervi spinali care controleaza un segment muscular si unul cutanat, impreuna cu viscerele din zona.
Maduva spinarii are cinci regiuni si din ea se desprind 31 perechi de nervi spinali: cervicala (opt), toracala (12), lombara (cinci), sacrala (cinci) si coccigiana (unul).
Forma maduvei in sectiune transversala este variabila, in functie de regiune, de la rotunda la ovala, cu doua dilatari (intumescente) cervicala si lombosacrala, de la care pornesc nervii spinali pentru membrele superioare si inferioare. Regiunea terminala are forma de con si se numeste con medular, prelungit prin firul terminal format din celule gliale, pana in regiunea coccigiana (fig.69).
coarne
posterioare canal
ependimal coarne
anterioare sant
median anterior sant
median posterior puntea intumescenta cervicala intumescenta lombara firul terminal
Fig. 69 Maduva spinarii, aspect extern (a), sectiune transversala (b)
In lungul maduvei spinarii exista mai multe santuri longitudinale: median dorsal si fisura mediana ventrala care marcheaza planul sagital; dorsolateral si ventrolateral care marcheaza locul radacinilor dorsale si ventrale ale nervilor spinali.
Maduva spinarii este formata din substanta cenusie dispusa central si substanta alba periferic. Substanta cenusie indeplineste functia de centru reflex, iar substanta alba realizeaza functia de conducere.
Substanta cenusie are o structura spongioasa si este formata din corpul neuronilor, dendrite, celule de sustinere si vase de sange. Majoritatea neuronilor din structura substantei cenusii sunt multipolari de forme si marimi diferite.
Pe sectiune transversala substanta cenusie are forma literei H" sau de fluture cu aripile deschise. Se disting trei perechi de coarne: anterioare, ventrale iar in regiunea toraco-lombara si laterale (fig.70).
Fig.70 Maduva spinarii, sectiune transversala,1a.fascicul corticospinal lateral,1b.fascicul corticospinal anterior,2a.fascicul rubrospinal,2b.fascicul reticulospinal,2c.fascicul vestibulospinal,2d.fascicul olivospinal,3a.fascicul Goll,3bfasciculul Burdach,4a.fascicul spinocerebelos posterior,4b.fascicul spinocerebelos anterior,5a.fascicul spinotalamic lateral, 5b.fascicul spinotalamic lateral. www.wikipedia.ro
Coarnele dorsale (posterioare) ale substantei cenusii au functii senzitive si primesc aferentele somatice generale. Sunt mai lungi si mai subtiri, au mai multe regiuni: varf, cap, gat si baza. Sunt despartite de marginea substantei albe printr-o zona numita tractul Lissauer. Regiunea capului este acoperita de o zona de substanta gelatinoasa de tip nevroglic numita substanta gelatinoasa Rolando.
Coarnele ventrale au functii motorii si trimit eferente somatice generale. Sunt mai scurte si mai groase, au o baza si un cap. Sunt separate de suprafata maduvei spinarii printr-o zona subtire de substanta alba care contine fibre ale radacinilor anterioare ale nervilor spinali.
Intre coarnele anterioare si posterioare, lateral, substanta cenusi prezinta prelungiri fine care poarta numele de formatiunea reticulata.
Substanta cenusie este organizata in nuclei si lamine. In centrul substantei cenusii se gaseste canalul ependimal. Regiunea de substanta cenusie dispusa inaintea canalului se numeste comisura cenusie anterioara, cea dispusa posterior formeaza comisura cenusie posterioara. Canalul ependimal este captusit cu un epiteliu prizmatic ciliat, inconjurat de o zona subtire de substanta gelatinoasa interna.
Substanta alba este formata din benzi de fibre, celule gliale si vase de sange. Fibrele strabat si substanta cenusie. Substanta cenusie imparte substanta alba in cordoane perechi: dorsala, ventrala si laterale. Acestea sunt fascicule care conduc informatiile in sens ascendent (fascicule ascendente sau ale sensibilitatii) sau descendent (fascicule descendente sau ale motilitatii).
Caile sensibilitatii sunt formate din trei neuroni. Protoneuronul este situat in ganglionul spinal, dendrita sa ajunge la receptori iar axonul patrunde prin radacina posterioara a nervului spinal in maduva spinarii. Deutoneuronul este deobicei in cornul posterior, axonul formeaza fascicule ascendente. Al trei-lea neuron este situat deobicei in talamus, axonul are proiectia in girusul postcentral al lobului parietal.
Caile sensibilitatii corpului sunt:
1. sensibilitatea exteroceptiva (termica, tactila si dureroasa) care poate fi:
grosiera cu primul neuron in ganglionul spinal. Al doilea neuron in cornul medular posterior, axonul trece in cordonul anterior de partea opusa (fasciculul spinotalamic anterior-tactil) sau in cordonul lateral (fasciculul spinotalamic lateral-termic dureros).
fina cu primul neuron in ganglionul spinal, axonul patrunde in maduva in cordonul posterior de aceeasi parte (fasciculele spinobulbare gracilis-Goll si cuneatus-Burdach). Al doilea neuron este la nivel bulbar in nuclei Goll si Burdach. Al treilea neuron este thalamic si axonul se proiecteaza in girusul postcentral.
2. sensibilitatea proprioceptiva poate fi:
constienta care este comuna cu calea sensibilitatii tactile,
inconstiente cu primul neuron in ganglionul spinal. Al doilea neuron in cornul posterior al maduvei, iar axonul formeaza fasciculul spinocerebelos direct (Flechsig) si spinocerebelos incrucisat (Gowers). In cerebel se gseste al treilea neuron al carui axon nu ajunge la nivelul scoartei cerebrale.
3. sensibilitatea interoceptiva are primul neuron in ganglionul spinal. Al doilea neuron se gaseste in coarnele posterioare sau laterale, axonii lor pot urma fasciculul spinotalamic lateral sau calea spino-reticulo-talamo-corticala. Al treilea neuron este talamic cu proiectie corticala difuza.
Caile moticitatii sunt:
piramidale (cortico-spinale) pentru comenzi voluntare fine, precise, au originea in lobul frontal, girusul postcentral. Sunt formate din doi neuroni. Primul situat la nivelul scoartei cerebrale, al doilea la nivelul coarnelor medulare anterioare. Axonii primului neuron formeaza fasciculele piramidale, care la nivelul bulbului se incruciseaza (decusatia piramidala 85% din fibre) la nivelul fasciculului corticospinal incrucisat dispus in cordonul medular lateral. Fibrele care nu se incruciseaza formeaza fasciculul corticospinal direct dispus in cordonul anterior. Ambele fascicule se termina in coarnele anterioare unde fac sinapsa cu neuronii somatomotori, axonii lor prin radacinile anterioare ale nervilor spinali ajung la muschii scheletici.
2. extrapiramidale (fascicule tectospinal, rubrospinal, olivospinal, vestibulospinal si reticulospinal) pentru miscarile semivoluntare, automate, se formeaza in regiuni diferite ale scoartei si trunchiului cerebral si fac sinapsa in corpii striati. Ele ajung in cordoanele anterioare si laterale ale maduvei si fac sinapsa cu neuronii somatomotori din coarele anterioare.
Nervii spinali
Sunt 31 perechi dispusi de fiecare parte a maduvii spinarii.
Un nerv spinal este fromat din doua radacini (posterioara senzitiva si anterioara motoare) si mai multe ramuri. Radacina senzitiva are pe traiectul ei un ganglion format din neuroni pseudounipolari (fig.71).
ram
comunicant alb ggl.parasimpatic radacina
ventrala ram comnuicant
cenusiu
Fig. 71Nerv spinal, schema DeMayer W. 1988
Radacinile se unesc inainte de a parasi canalul medular si formeaza trunchiul nervului spinal, care paraseste canalul medular prin orificiile intervertebrale. Deoarece exista diferente de lungime intre maduva si coloana vertebrala date de vitezele diferite de dezvoltare, intre locul de formare al radacinilor nervilor spinali si locul de iesire al lor din canalul medular apar diferente care in regiunea lombosacrala formeaza coada de cal.
Dupa iesirea din canal, nervul spinal se imparte in patru ramuri:
dorsale, scurte si subtiri, care se distribuite la nivelul tegumentului si muschilor spatelui
ventrale, mai voluminoase pentru zonele anterolaterale ale trunchiului, membrele superioare si inferioare. Ramurile nervilor din regiunea toracala (T2-T12) isi pastreaza dispozitia segmentara, ramurile ventrale ale nervilor cervicali, lombari si sacrali nu pastreaza dispozitia segmentara. Din mixiunea fibrelor lor rezulta plexuri nervoase (cervical, brahial, lombar, sacral si sacrococcigian).
comunicante (albe si cenusii) fac legatura intre trunchiul nervului spinal si ganglionii vegetativi simpatici latero-vertebrali. Sunt doua ramuri comunicante: alba care contine fibre viscerosenzitive si visceromotorii (preganglionare) si cenusie cu fibre postganglionare.
meningeala pentru meninge si vasele de sange ale meningelor.
Meningele
Sistemul nervos central este invelit in trei formatiuni conjunctive care dinspre interiorul spre exteriorul organismului sunt pia mater, arahnioda si dura mater. Vom descrie meningele in cele doua etaje principale ale sistemului nervos central, maduva spinarii si encefalul.
Meningele maduvii spinarii. Piamater este foarte subtire, puternic vascularizata si adera la suprafata maduvii spinarii. Arahnoida este putin mai groasa, despartita de pia mater prin spatiul subdural plin cu lichid cefalorahidian si de dura mater prin spatiul subdural. Dura mater nu vine in contact cu peretele canalului vertebral fiind despartit de acesta prin spatiul epidural care contine tesut adipos si o retea venoasa (fig.72).
piamater
arahnoida
duramater
radacini nerv spinal
canal osos vertebral
Fig.72 Meningele maduvii spinarii
Meningele encefalice. Piamater are aceeasi structura ca la nivelul maduvei si trimite prelungiri vasculare in ventriculii cerebrali sub forma plexurilor coroide care secreta lichidul cefalorahidian.
Arahnoida trimite prelungiri in sinusurile durale sub forma vilozitatilor arahnoidiene cu rol in reabsorbtia lichidului cerebrospinal in sangele venos. Spatiul subarahnoidian nu este uniform, prezentand zone mai dilatate, cisternele arahnoidiene (cisterna corpului calos, cisterna pontica, cisterna interpedunculara si cisterna cerebelobulbara).
Duramaterul este formata din doua straturi: periostal care adera la suprafata oaselor cutiei craniene (periost) si meningeal care emite prelungiri compartimentand cutia craniana. Aceste prelungiri sunt: coasa creierului (intre cele doua emisfere cerebrale), coasa cerebelului (intre cele doua emisfere cerebeloase), cortul cerebelului (intre emisferele cerebrale si cerebeloase) si diafragma seii (delimiteaza loja hipofizei din osul sfenoid).
Intre cele doua straturi din loc in loc se gasesc spatii care formeaza sinusurile durale.
Lichidul cefalorahidian
Este un lichid clar, produs de piamater prin filtrarea sangelui la nivelul plexurilor coroidiene ventriculare si aflat intr-o circulatie continua. Are o compozitie asemanatoare limfei continand 99% apa, substante organice (aminoacizi, glucoza), substante minerale (ex.NaCl) si putine limfocite.
Ocupa spatiul dintre piamater si aranhnoida, iar la nivel encefalic umple ventriculele cerebrale. Este resorbit continuu in sange la nivelul spatiului subarahnoidian. Prezenta barierei hematoencefalice nu permite trecerea in lichid a moleculelor mari sau a produselor toxice.
Lichidul cefalorahidian este un mijloc de hranire si aparare pentru structurile sistemului nervos central. Prin densitatea sa protejeaza structurile nervoase de socurile mecanice.
Ventriculii cerebrali
Sunt cavitati la nivelul encefalului, care comunica intre ele si se prelungesc la nivelul maduvei prin canalul ependimal (fig.73).
orificul
Monroe ventricul III apeduct
Sylvius ventricul IV ventricul
lateral II ventricul
lateral I
Fig.73 Ventriculi cerebrali
In interiorul lor circula lichidul cefalorahidian produs continuu la nivelul plexurilor coroide (ventricule laterale si ventriculul IV) si drenat prin vilozitatile arahnoidiene in singe.
Ventriculii laterali (I si II) se gasesc la nivelul emisferelor laterale, au trei prelungiri (coarne) spre lobii frontal, occipital si temporal. Comunica intre ei prin orificiile lui Monroe.
Ventriculul III este ingust, situat la nivelul diencefalului si se continua cu apeductul lui Sylvius la nivelul mezencefalului.
Ventriculul IV este dispus in regiunea dorsala a bulbului si puntii. El comunica cu spatiul subarahnoidian prin doua orificii laterale (Lusckha) si un orificiu median (Magendie).
Sistemul nervos vegetativ
Sistemul nervos vegetativ asigura coordonarea activitatii organelor (dubla si antagonica)(fig.74 ). Este format din urmatoarele componente: sistemul nervos simpatic, sistemul nervos parasimpatic si sistemul nervos enteric.
1. sistemul nervos simpatic este format din:
regiunea centrala care se gaseste la nivelul coarnelor laterale ale maduvii toraco-lombare. Aici se gasesc centrii cardioacceleratori, pupilodilatatori, bronhiodilatator, vasomotori, pilomotori, genitospinali, anospinali, vezicospinali si sudoripari;
regiunea periferica contine: ganglionii laterovertebrali (23 perechi) legati intre ei prin fascicule interganglionare si cu nervii spinali prin ramuri comunicante; ganglionii prevertebrali situati la nivelul marelui plex aortic.
2. sistemul nervos parasimpatic este format din
regiunea centrala care contine parasimpaticul cranian (nuclei accesor al oculomotorului din mezencefal, salivator superior si nazolacrimal din punte, salivator inferior dorsal al vagului din bulb)si sacral (nucleul parasimpatic sacral),
regiunea periferica formata din ganglioni previscerali (ganglionul ciliar din orbita, sfenopalatin, otic si submandibular)si intramurali (inima, plamani, tub digestiv).
3. sistemul nervos enteric este un sistem de fibre nervoase care inerveaza sistemul gastrointestinal (intestinele, ficatul, pancreasul, etc.). Neuronii sunt dispusi in doua plexuri nervoase mienteric (Auerbach) care se gaseste intre straturile muscularei sistemului gastrointestinal si submucos (Meissner) dispus in submucoasa.
Este socotit un al doilea creier deoarece poate actiona autonom, este complex in structura (neuroni aferenti, eferenti si interneuroni), secreta aceeasi neurotransmitatori ca Sistemul Nervos Periferic (acetilcolina, dopamina si serotonina).
ggl.mezenteric inferior ggl.mezenteric superior ggl.celiac ggl.cervical ggl.otic ggl.submandibular ggl.sfenopalatin ggl.ciliar
Fig. 74 Sistemul nervos simpatic si parasimpatic, din DeMayer W.1988
|
Politica de confidentialitate |
 .com |
Copyright ©
2024 - Toate drepturile rezervate. Toate documentele au caracter informativ cu scop educational. |
Personaje din literatura |
| Baltagul – caracterizarea personajelor |
| Caracterizare Alexandru Lapusneanul |
| Caracterizarea lui Gavilescu |
| Caracterizarea personajelor negative din basmul |
Tehnica si mecanica |
| Cuplaje - definitii. notatii. exemple. repere istorice. |
| Actionare macara |
| Reprezentarea si cotarea filetelor |
Geografie |
| Turismul pe terra |
| Vulcanii Și mediul |
| Padurile pe terra si industrializarea lemnului |
| Termeni si conditii |
| Contact |
| Creeaza si tu |
