Viroidul palirii fructelor de castraveti - Cucumber pale fruit viroid CPFVd, considerat o tulpina a lui HSVd-C,
(Ref. Pop, 2009, TVV, III, 256).
Boala a fost observata incepand cu anul 1963 la culturile de
castraveti din serele olandeze raspandite in toata
tara, proportia plantelor infectate fiind, in majoritatea
cazurilor, de sub 0,1 % (Van Dorst
si Peters, 1974, Neth. J.
Pl. Path. 80, 85). Ulterior viroidul a fost identificat
si in alte tari europene sau de pe alte continente.
Infectii naturale s-au raporatat la soiurile de castraveti (Cucumis sativus) cultivate in
sere, negasindu-se insa la soiurile de castraveciori. Inoculat
artificial in sera CPFVd a produs la Cucumis sativus micsorarea frunzelor, rugozitatea limbului, cu
bombarea spre fata superioara a tesuturilor internervuriene,
curbarea marginii limbului, si, in special, a varfului
acestuia, spre fata inferioara, pipernicirea florilor si
cresterea marginilor petalelor, franarea cresterii si
aspectul albastrui al plantelor, micsorarea dimensiunilor si
culoarea verde-pala sau alburie a fructelor, la Cucumis melo, Citrullus vulgaris si C. colocynthis
au aparut cloroze nervuriene pe frunzele tinere, care se extind treptat
in mezofil, tranformandu-se apoi in necoze. Internodiile
si frunzele sunt de dimensiuni reduse, plantele in intregime
avand un aspect tufos. Pe
lastarii secundari, se formeaza numerosi muguri floriferi,
in special pistile, insa numai putine din acestea se
transforma in flori. Plantele de C. melo pot fi complet distruse, iar la C. melo soiul Witte Suiker apare o retea de
crapaturi brune-cenusii, late si adanci, pe
suprafata fructelor. În cazul plantelor de Cucumis anguria, C. dipsaceus si C. myriocarpus, cresterea este mult
franata, internodurile extrem de scurte, frunzele mici, mugurii
floriferi numerosi, florile inchircite, iar fructele, desi
leaga, nu se mai dezvolta normal. Simptome grave caracteristice
prezinta Luffa spp., si
alte specii de cucurbitacee.
Runia si Peters
(1980, Neth. Pl. Path. 86, 135) arata ca viroidul
produce piticire severa si aglomerarea frunzelor in rozete la
cartoful Arka, piticire la soiurile de tomate Moneydor si Rutgers si necroze severe la soiul de vinete
Mammout. Susceptibile fara simptome s-au
dovedit plantele de Cirsium vulgare,
Datura stramonium si Senecio
vulgaris. Experimental, viroidul se transmite
usor prin inoculare de suc, altoire si retezarea tulpinii cu o
lama de barbierit. In
cultura boala a fost raspandita prin lucrarile de
intretinere si de recoltare, la 60 zile dupa
inceperea acestora, cultura devenind infectata in
proportie de 100 %. Boala s-a gasit in
culturi la sfarsit de aprilie sau la inceput de mai,
infectiile avand loc, probabil, in februarie sau martie.
Vara si toamna plante bolnave se gasesc foarte rar.
Genomul este format dintr-o molecula
circulara de ARN monocatenar. Se recomanda examinarea culturilor de
castraveti din sere, in cursul lunilor aprilie-mai, cu privire la
prezenta simptomelor viroidale, eliminarea cu atentie a exemplarelor atacate si aplicarea masurilor
pentru evitarea raspandirii viroidului prin contactul dintre
plantele sanatoase si bolnave.
.com