Virusul ingalbenirii cucurbitaceelor transmisibil prin afide

Virusul ingalbenirii cucurbitaceelor transmisibil prin afide - Cucurbit aphid-borne yellows virus, CABYV, Polerovirus, Luteoviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 296). A fost identificat in culturile de castraveti (Cucumis sativus), pepene galben (Cucumis melo) si dovlecel (Cucurbita pepo) din diferite regiuni ale Frantei, dovedindu-se unul dintre cele mai frecvente virusuri ale acestor specii (Lecoq s.a., 1992, Plant Patology 41, 749). Reduce semnificativ productia de pepene galben si de castraveti, prin micsorarea numarului de fructe pe planta, forma si dimensiunile acestora fiind neafectate. Avand aceleasi specii de buruieni ca surse de infectie si aceiasi vectori, apare frecvent impreuna cu Cucumber mosaic virus si Watermelon mosaic virus, producand pagube deosebit de mari, simptomele lui fiind adesea atribuite deficientelor de nutritie sau manifestarilor tarzii ale celorlalte doua virusuri. Infectate natural, plantele de castraveti (Cucumis sativus), pepene galben (Cucumis melo) si dovlecel (Cucurbita pepo) manifesta ingalbenirea si ingrosarea frunzelor bazale, simptomele sunt variate in functie de soiul cultivat si de sezon, fiind mult mai pronuntate vara decat in lunile cu temperaturi mai scazute. Soiul de dovlecel Védrantais, de tip Charentais, mult cultivat in Franta, manifesta simptome severe numai pe frunzele bazale, in timp ce la soiul Uzbechistan Ouzbèque toate frunzele, inclusiv cele tinere, devin de culoare galbena. În conditii controlate, plantele acestor specii infectate cu izolata CABY-N manifesta simptome similare cu cele din camp la 2-3 saptamani de la inoculare. La inceput, pe frunzele mai batrane apar pete clorotice confluente, iar, intr-un stadiu mai avansat, intreaga suprafata a limbului devine de culoare galbena deschis sau galbena stralucitoare. La castraveti, pierderile de productie datorita atacului au fost apreciate la 51 %, fiind corelate cu prezenta simptomelor de ingalbenire pe frunze, fructele avand aspect normal, scaderile de productie fiind atribuite, in cea mai mare masura, procentului ridicat de flori avortate, boala reducand numarul de fructe pe planta, greutatea si calitatea acestora ramanand, practic, neafectate.

La soiul de dovlecel (C. pepo) Diamant (hibrid F1), productia vandabila de fructe pe planta este practic neafectata de CABYV-N, simptomele acestuia fiind foarte slabe si legarea fructelor normala. Infectii naturale cu acest virus s-au mai gasit la speciile de buruieni Bryonia dioica (cucurbitacee perena) Capsella bursa-partoris, Senecio vulgaris si Lamium amplexicaule crescute pe terenurile cultivate anterior cu dovlecel. Prin inoculari cu Myzus persicae, virusul a fost transmis la Beta vulgaris, Lactuca sativa, Senecio vulgaris, Capsella bursa-pastoris, Crambe abyssinica, Citrullus lanatus, Cucumis melo, C. sativus, Cucurbita pepo, Papaver rhoeas si Montia perfoliata, plante dovedindu-se nesusceptibile. Inoculat artificial prin afide,virusul produce ingalbenirea frunzelor la Cucumis sativus, C. melo si Cucurbita pepo, inrosire slaba la Senecio vulgaris si inrosire pronuntata la Montia perfoliata. Toate izolatele virusului au fost transmise, persistent, prin Myzus persicae si Aphis gossypii. Virusul se raspandeste rapid in culturile de cucurbitacee, probabil, datorita existentei surselor de infectie si transmiterii eficiente prin afidul pepenului galben (Aphis gossypii), principala specie care se dezvolta pe culturile de cucurbitacee. Buruienile C. bursa-pastoris, L. amplexicaule si S. vulgaris sunt plante rezervoare atat pentru CABYV cat si pentru Cucumber mosaic virus si Watermelon mosaic virus 2 si gazde de iernare pentru M. persicae si A. gossypii, ceea ce explica frecventa simultana a acestor trei virusuri in culturile de castraveti. În preparate purificate colorate negativ cu molibdat de amoniu, virusul apare sub forma de particule izometrice, de cca. 25 nm in diametru, avand contur unghiular sau rotund si aranjamentul capsomerelor evident (Lecoq s.a., 1992, l.c.). Genomul este ARN monocatenar, unipartit. Masurile de prevenire constau in lichidarea sau evitarea surselor de infectie, combaterea afidelor vectoare si, in perspectiva, crearea si cultivarea soiurilor rezistente.