Virusul latent al socului

Virusul latent al socului - Elderberry latent virus, ElLV, Carmovirus, Tombuisviridae, sin. Pelargonium ringspot virus, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 119). A fost raportat prima data la Sambucus canadensis, in Scotia (Jones, 1972, J. gen. Virol. 70, 49), in prezent fiind raspandit in Regatul unit si alte tari europene, Canada si S.U.A. (Jones, 1974, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No.127, 4 pp). Plantele de Sambucus canadensis infectate natural nu manifesta simptome externe, iar la cele de Pelargonium hortorum virusul produce, ocazional, desene lineare. Artificial, a fost transmis la Beta vulgaris, Chenopodium amaranticolor, C. quinoa, Cucumis sativus, Datura stramonium, Gomphrena globosa, Lycopersicon esculentum, Nicotiana benthamiana, N. clevelandii, N. debneyi, N. glutinosa, N. rustica, N. tabacum, Petunia hybrida si Spinacia oleracea, iar nesusceptibile sunt Anthriscus cerefolium, Brassica campestris ssp. pekinensis, Pastinaca sativa, Phaseolus vulgaris, Pisum sativum si Raphanus sativus. Inoculat experimental, virusul produce leziuni locale clorotice si, uneori, pete sistemice la Chenopodium amaranticolor si C. quinoa si infectii latente la Cucumis sativus, Nicotiana clevelandii, N. tabacum cv. Xanthi si Petunia hybrida. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc si altoire, iar in natura rezista si se raspandeste prin sol in absenta vectorilor. Inactivarea termica are loc la 65ºC, longevitatea in vitro este de 7 zile, iar dilutia limita 10^-5-10^-6. Virionii sunt izometrici, de 30 nm in diametru, avand profil rotund si aranjamentul capsomerelor neevident. La ultracentrifugarea preparatelor purificate se obtin doua comonente, punctul izoelectric este pH 4 , genomul este ARN monocatenar, unipartit, iar capsida este formata dintr-o singura proteina.