Virusul mozaicului fasolitei transmisibil prin afide

Virusul mozaicului fasolitei transmisibil prin afide - Cowpea aphid-borne mosaic virus CABMV, Potyvirus, Potyviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 303). Sin. Cowpea common mosaic virus. Se cunosc tulpinile: europeana-tipica, africana neo-tipina, africana slaba si africana veinbanding. Virusul a fost descris prima data la Vigna unguiculata in Italia (Lovisolo si Conti, 1966, Neth. J. Pl. Path. 72, 265), ulterior fiind identificata in numeroase tari si, mai recent, la Arachis hypogaea in Brazilia (Pio-Ribeiro s.a., 2000, Plant Dis. 84, 760). În prezent, virusul este raspandit in Europa (Italia), Africa tropicala (Kenya, Uganda, Nigeria), Asia (India, Iran, Japonia si, propabil, China), Brazilia si S.U.A., avand o mare importanta economica datorita infectiilor ridicate, ca urmare a transmiterii prin samanta si foarte eficient prin afide. În natura, virusul infecteaza plantele de Vigna unguiculata, Arachis hypogaea   si o specie de Arachis spontana in Brazilia.

La V. unguiculata, in functie de tulpina virusului si soi, boala se caracterizeaza prin mozaic sever, plantele infectate manifestand benzi verzi de culoare verde inchisa in lungul nervurilor sau cloroze internervuriene, deformarea frunzelor, bombarea tesuturilor verzi spre fata superioara si piticire. Plantele de Arachis hypogaea infectate natural manifesta inele si pete clorotice, in statul brazilian Paraiba frecventa plantelor infectate fiind de 15-20 exemplare/ha pe suprafetele cultivate numai cu alune de pamant si de pana la 60 % pe cele intercalate cu fasolita. Plantele care cresc din semintele infectate manifesta mozaic stralucitor pe frunzele cotiledonale. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la specii de leguminoase si plante din familiile Amaranthaceae, Chenopodiaceae, Cucurbitaceae, Labiatae si Solanaceae. La inocularea cu o tulpina din Brazilia, susceptibile s-au dovedit plantele de Chenopodium amaranticolor, A. hypogaea, Arachis spp. spontana, Glycine max, Phaseolus vulgaris, V. unguiculata ssp. unguiculata si Nicotiana benthamiana si nesusceptibile C. murale, Cucumis sativus, Datura metel, N. debneyii si N.glutinosa. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale clorotice/necrotice fara infectie sistemica la C. amaranticolor, marmorare slaba cu benzi verzi in lungul nervurilor la Glycine max, leziuni locale necrotice cu centrul alburiu fara infectie sistemica la Ocimum basilicum, infectie sistemica latenta sau zone verzi-inchise inconjurand nervura principala la Petunia hybrida, leziuni locale clorotice/necrotice difuzante in lungul frunzelor inoculate la Ph. vulgaris cv-le The Prince, Canadian, Wonder, Saxa si Scotia, infectie sistemica putand apare la cv. Bataaf in cazul tulpinii europene-tipica sau cv. The Prince, in cazul tulpinii africane slabe. La Pisum sativum cv-le Onward, Greenfast si Koroza virusul produce marmorare clorotica si infectie sistemica latenta la alte soiuri, cum este Laxton.

O izolata braziliana de la A. hypogaea a produs leziuni locale clorotice la C. amaranticolor, inele si patari clorotice, deformarea frunzelor si marmorare la patru soiuri de A. hypogaea, marmorare la G. max cv. Vale do Rio Doce, leziuni locale necrotice la Ph. vulgaris cv. IPA-7419, mozaic la patru soiuri de V. unguiculata ssp. unguiculata, leziuni locale necrotice si necroze nervuriene locale, urmate de mozaic , necroze sistemice si moartea plantelor la soiul de fasolita Tvu3433 si infectii locale latente si mozaic sistemic la Nicotiana benthamiana. La Pisum sativum, virusul produce numeroase incluziuni granulare in celulele epidermice si mai putine in plantele de Petunia, invadand majoritatea partilor plantelor infectate, inclusiv polenul, anterele, ovarele si embrionul. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc. De la un an la altul se transmite prin samanta plantelor infectate si rezista in unele specii de Arachis spontane. În general, transmiterea prin samanta de Vigna este redusa, de 0-3 %, insa la soiul Kurodane 16 s-au constatat transmiteri in proportie de 21,5 %. În Brazilia, transmiterea a fost in proportie de 1/610 la Arachis si 47/796 la Vigna, iar dupa Gillaspie, de cca. 0 % la A. hypogaea. De la plantele infectate la cele sanatoase, transmiterea are loc, nepersistent, prin Aphis craccivora, A. fabae, A. gossypii, A. medicaginis, Macrosiphum eupharbiae si Myzus persicae, iar in Brazilia prin Aphis gossypii si Toxoptera citricidus. Izolatele difera putin intre ele in privinta stabilitatii, in suc de Vigna inactivarea termica avand loc intre 57 si 60°C, dilutia limita este intre 10^-3-10^-4, longevitatea in vitro 1-3 zile la 20°C, iar, in frunze inghetate, virusul ramane infectios cel putin 7 saptamani. Virusul este moderat sau puternic imunogen, iar virionii sunt filamentosi, flexuosi, lungi de cca. 750 nm. Masurile de prevenire constau in utilizarea de samanta libera de virus si combaterea insectelor vectoare. Pentru obtinerea de samanta libera de virus, se aplica un sistem bazat pe cultivarea si selectarea germoplasmelor in sera in decursul iernii si inmultirea celor sanatoase utilizand izolarea spatiala in camp, care s-au dovedit eficiente si in cazul altor virusuri ale leguminoaselor transmisibile prin samanta, testarea liniilor candidate la inmultire facandu-se prin testele ELISA sau RT-PCR.