Virusul mozaicului lucernei

Alfalfa mosaic virus AMV - Virusul mozaicului lucernei, Alfamovirus, Bromoviridae, se cunoaste tulpina 425 Leiden, (Pop, 2009, TVV, II, 390). A fost descris prima data la Medicago sativa in S.U.A. (Weimer, 1931, Phytopathology 21, 122), in prezent fiind raspandit in toata lumea, avand importanta economica deosebita la diferite culturi. Infecteaza numeroase plante de cultura, producand mozaic, marmorare, deformarea frunzelor si franarea cresterii la lucerna, pete galbene-portocalii, partial alburii, in spatiile internervuriene la fasole, cloroze nervuriene, pete galbene pe suprafata limbului si desene in forma frunzei de stejar la soia, cloroze nervuriene sau o patare clorotica difuza insotita de striuri necrotice pe tulpini si deformarea pastailor la mazare, desene clorotice lineare sau in forma de scut urmate de dungi necrotice in lungul tulpinii la bob si alte boli caracteristice la lupin, trifoi, ardei, tomate, tutun, cartof, vita de vie si alte plante cultivate sau spontane. Virusul prezinta un conglomerat de tulpini (17, Hull, 1969, Adv. Virus res., 15, 365) care difera intre ele prin simptomele produse la diferite plante sensibile. În conditii de inoculari artificiale, produce leziuni locale necrotice (majoritatea tulpinilor), leziuni locale clorotice sau marmorare sistemica (unele tulpini), necroze nervuriene si deformarea frunzelor la Phaseolus vulgaris, leziuni locale si/sau ofilirea frunzelor inoculare, urmate de necroze tulpinale sistemice si moartea plantelor la Pisum sativum, leziuni locale necrotice fara infectie sistemica, unele izolate producand diferite simptome sistemice la Vigna unguiculata, leziuni locale necrotice negre, necroze tulpinale si moartea plantelor (putine izolate induc marmorare sistemica) la Vicia faba, mozaic galben la Ocimum basilicum, leziuni locale necrotice si clorotice (unele tulpini nu produc simptome locale) urmate de marmorare, benzi nervuriene, patare inelara si, mai rar, deformarea frunzelor la Nicotiana tabacum si leziuni locale clorotice urmate de patari clorotice si necrotice sistemice la Chenopodium amaranticolor si C. quinoa, prin acestea VML deosebindu-se de virusul mozaicului castravetilor. În cercetarea virusului se folosec mai ales plantele de Chenopodium amaranticolor, C. quinoa si Phaseolus vulgaris cu reactie locala si sistemica si Vigna unguiculata cu reactie locala, iar la multiplicarea si mentinerea virusului plantele de Nicotiana glutinosa si N. tabacum. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor si cloroplastele din toate partile plantelor, in cloroplaste producand si invaginari citoplasmice. În citoplasma celulelor infectate se gasesc incluziuni sub forma de corpusculi vacuolati sau nevacuolati,continand virioni agregati, iar in nucleu, s-au pus in evidenta corpusculi tubulari. În conditii experimentale, virusul poate fi transmis relativ usor prin inoculare de suc, uneori neinfectand insa plantele cu aceeasi regularitate, din cauza variatiei concentatiei virusului in plante, mai scazuta la temperaturi ridicate. Frunzele de ardei contin substante cu efect inhibitor iar virusul este inactivat de toxine. În natura, este transmis de cel putin 13 specii de afide. Virusul este de tip nepersistent, perioada de hranire pentru achizitionare fiind de 5 minute, depinzand, in mare masura, de concentratia virusului in plantele infectate, care la lucerna este maxima in primavara, scazuta in iunie-iulie si moderata la sfarsitul lunii august. La lucerna, s-a constatat o transmitere de pana la 50 % prin samanta recoltata separat de la plantele infectate si o transmitere de pana la 10 % la samanta comercializata. Transmiterea are loc, de asemenea, prin polen infectat la viitoarea samanta. Deoarece plantutele tinere crescute din seminte infectate nu manifesta adesea simptome evidente, pentru stabilirea ratei transmiterii este necesara testarea individuala a plantutelor. Tošić si Pesici (1975, Phytopath. Z. 83, 320) constata o rata a transmiterii prin samanta de 17-26 %. Sucul foliar contine multi virioni. Inactivarea termica are loc la 60-65°C, longevitatea in vitro este de 2-4 zile, mai indelungata la pH 7 - 7,5 si la extractia in tampon fosfat 0,01-0,5 M, dilutia limita este 10^-3-10^-4, iar in frunze uscate cu CsCl, majoritatea tulpinilor rezista 8-9 ani, iar altele 1-6 ani. Particulele virale pot fi contrastate cu acid forfotungstic pH 3 sau acetat de uranil, in primul caz, fiind necesara fixarea prealabila a acestora cu formaldehida. Virionii unor tulpini sunt stabili in molibdat de amoniu. Virusul este tipic multicomponent, avand patru tipuri de particule baciliforme, fara anvelopa, de 18 nm in diametru si cu lungimi modale de 30, 35, 43 si 56 nm. În preparate, se gasesc si particule considerate sferice, de 18 nm in diametru, reprezentand, probabil, virioni fragmentati sau incompleti. La ultracentrifugare, in preparatele purificate apar cel putin patru componente, genomul este multipartit, format din trei parti de ARN monocatenar, linear. În prezent, nu dispunem de masuri radicale pentru combaterea virusului mozaicului luvcernei ci numai de recomandari bazate pe rezultatele cercetarilor privind biologia si ecologia acestuia. Ca masura cu efect partial, se recomanda insamantarea lucernei la distanta de lucernierele si trifoistile mai vechi, de terenurile intelenite, sau de alte culturi care formeaza surse de infectie cu acest virus. Deoarece la lucerna virusul se transmite prin samanta iar proportia plantelor atacate creste cu anul de folosire, se recomanda adoptarea si generalizarea metodologiei elaborata de I. Moga, de obtinerea semintei de lucerna in primul an de cultura, ceea ce va reduce considerabil gradul de infectie al stocurilor de samanta. În campurile experimentale, datorita mentinerii mai indelungate in cultura a unor clone si existentei parcelelor cu plante de diferite varste, frecventa atacului virusului mozaicului lucernei este foarte ridicata. Pentru prevenirea partiala a acestuia, se recomanda izolarea in spatiu a culturilor de diferite varste, intre acestea intercalandu-se culturi de cereale. În campurile experimentale se vor aplica tratamente chimice contra afidelor vectoare, stropirea plantelor cu preparate uleioase dovedindu-se, de asemenea, de perspectiva. Clonele de lucerna deosebit de valoroase care se inmultesc pe cale vegetativa pot fi eliberate de virusul mozaicului lucernei prin cultivarea lor la 35-36°C si inradacinarea separata a varfurilor de 1-2 cm lungime, crescute la acesta temperatura. Prevenirea atacului la toate leguminoasele anuale susceptibile se realizeaza prin amplasarea lor in camp la distanta de 0 -1 km de culturile de lucerna si trifoi, precum si de terenurile intelenite. În cazul culturilor mai valoroase, cum sunt cele pentru samanta, se pot aplica, de asemenea, tratamente chimice contra afidelor sau stropiri cu uleiuri minerale. La fasole, boala poate fi combatuta efectiv prin cultivarea soiurilor hipersensibile. În cazul soiei, nu se cunosc soiuri rezistente, dar Wando si Horal s-au dovedit tolerante la unele tulpini ale virusului mozaicului lucernei.