Virusul mozaicului vallotei

Virusul mozaicului vallotei - Vallota mosaic virus, ValMV, Potyvirus, Potyviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 308). A fost raportat prima data la Vallota speciosa, in Olanda (Inouye si Hakkaart, 1980, Neth. J. Pl. Path. 86, 265), ulterior fiind identificat si in Regatul Unit, plantele infectate natural manifestand simptome persistente de pete foliare clorotice alungite si patarea florilor. Experimental, virusul a fost transmis la unele plante ierboase producand leziuni locale clorotice fara infectie sistemica la Chenopodium amaranticolor, C. quinoa si Hyoscyamus niger si leziuni locale clorotice, pete sau/si inele verzi fara infectie sistemica la Gomphrena globosa, mozaic sistemic la Freesia spp. si infectii latente la Nicotiana clevelandii si Spinacia oleracea. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor mezofilului foliar, unde apar si incluziuni de tip "pinwheels". Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc, iar in natura se transmite, in mod nepersistent, prin afidul Myzus persicae. Sucul foliar contine putini virioni. Inactivarea termica are loc la 60-65ºC, longevitatea in vitro este de 4-8 zile, iar dilutia limita 10^-4-10^-5. Virionii sunt filamentosi, de regula flexuosi, avand o lungime modala clara de 750 nm, 13 nm in diametru, canalul axial obscur si structura helicoidala obscura. Masurile de prevenire constau in eliminarea plantelor infectate si combaterea afidelor vectoare.