Virusul patarii necrotice a garoafelor

Virusul patarii necrotice a garoafelor - Carnation necrotic fleck virus, CNFV, Closterovirus, Closteroviridae. Sinonime: Carnation streak virus (Jones, 1945, Phytopathology 35, 37), Carnation yellow fleck virus (Smookler si Loebenstein, 1974 Phytopathology 64, 277), (Pop, 2009, TVV, IV, 52). La plantele de Dianthus caryphyllus, carnation streak virus a fost descris, in S.U.A., de Jones (1945, l.c.) si Hollings (1961, Ann. Rep. Glassh. Crops Res. Inst. for 1960, p. 72) in Anglia, carnation necrotic fleck virus, in Japonia, de Inouye si Mitsuhata (1973, Ber.Ohara Inst. Landw. Biol. 15, 195), iar carnation yellow fleck virus, in Israel, de Smookler si Loebenstein (1974, l.c.), un virus asemanator fiind izolat din plantele de garoafe de tipurile SIM si mediterranian cu simptome de stric in Franta (Poupet s.a., 1975, Ann. Phytopath. 7, 277). În prezent, virusul este raspandit in toate tarile unde se cultiva garoafe, mai ales in culturile infiintate cu material saditor necertificat, producand pagube importante atat la garoafele cultivate in sere cat si la cele din camp (Inouye, 1974, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 136, 3 pp). În  tara noastra, virusul a fost identificat de autor la culturile de garoafe de la fostele sere Brasov si Codlea infiintate cu material din import (Pop, nepublicat). Infectii naturale cu acest virus s-au gasit la Dianthus caryophyllus, plantele infectate manifestand marmorare, pete galbene, pete sau dungi galbui, gri sau rosietice care mai tarziu se necrozeaza. Simptomele descrise sub denumirea de patarea necrotica a garoafelor constau in aparitia pe suprafata frunzelor plantelor infectate a unor pete, dungi si puncte necrotice, de culoare alba-cenusie sau rosietica, simptomele fiind mascate la temperaturi scazute. Stricul garoafelor se caracterizeaza prin formarea unor dungi sau linii intrerupte, de culoare bruna-galbuie sau purpurie, care evolueaza paralel cu nervurile principale. Simptomele patarii galbene constau in formarea de marmorari galbene insotite de aparitia unor pete, dungi, necroze si decolorari rosietice pe suprafata frunzelor infectate. În conditii experimentale, virusul a fost transmis la Dianthus barbatus, D. chinensis, Lychnis chalcedonia, Montia perfoliata si Silene armeria. Transmis artificial, virusul produce clarifierea nervurilor si pete clorotice sau galbui dupa 3-7 saptamani de la infectie la Dianthus chinensis si D. barbatus. Virionii se gasesc in epiderma si floem, mai ales in partile plantelor care manifesta simptome externe. În celulele infectate se gasesc incluziuni, sub forma de corpuri X vizibili la microscopul optic in celulele epidermice. Experimental, virusul poate fi transmis, cu dificultate, prin inoculare de suc si usor prin altoire. În culturile de garoafe se transmite, in mod semi-persistent, prin afidul Myzus persicae, perioadele de achizitionare, inoculare si de retinere in vector fiind de 4 h, 30 minute si, respectiv 2 zile, virusul fiind pierdut la naparlirea insectelor. La distanta, se raspandeste prin multiplicarea si plantarea materialului saditor infectat. Sucul foliar contine multi virioni. Inactivarea termica are loc la 40-45ºC, longevitatea in vitro   este de 2-4 zile, iar dilutia limita 10^-4. Particulele virale sunt fragile si nu se coloreaza bine in sucul de garoafe. Virusul a fost purificat de Bar-Joseph si Smookler (1976, Phytopathology 66, 835). Virionii sunt filamentosi, flexuosi, de 1400-1500/12 nm, avand pasul helixului de 3 nm si arhitectura helicoidala evidenta (Inouye si Mitsuhata, 1973). La ultracentrifugarea preparatelor purificate apare o singura componenta, genomul este ARN monocatenar, iar virionii contin o singura proteina capsidala. Principalele masuri de prevenire si combatere constau in eliminarea totala a soiurilor puternic infectate din cultura, combaterea afidelor vectoare si plantarea de material saditor certificat, liber de virus, obtinut din plante selectate din material liber de infectie, testate serologic sau prin microscopie electronica, cercetari privind ecologia si combaterea fiind efectuate de Smookler si Loebenstein (1974, l.c.) si Poupet s.a. (1975, l.c.).