Virusul piticirii indoneziene a soiei

Virusul piticirii indoneziene  a soiei - Soybean Indonesian dwarf virus, ISDV, Luteoviridae, sinonim Indonesian soybean dwarf virus, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 294). A fost descris la Glycine max (Iwaki s.a., 1980, Plant Dis. 64, 1027) in Indonezia, in prezent fiind raspandit si in Thailanda, plantele infectate natural manifestand simptome persistente de piticire, marmorare si deformarea frunzelor. Virionii se gasesc in floem, transmiterea are loc, in mod persistent, prin afidul Aphis glycines, fiind retinut de insecte la naparlire. Sucul extras din frunze contine putini virioni. Virionii sunt izometrici, de 26 nm in diametru, avand profil rotund si aranjamentul capsomerelor neevident. La ultracentrifugare se separa un singur component, iar pentru combatere se recomanda tratamente chimice contra vectorului.