Precipitatiile atmosferice in Romania - Regimul eolian in Romania (vanturile)

Precipitatiile atmosferice in Romania - Regimul eolian in Romania (vanturile)

Precipitatiile atmosferice au o distributie altitudinala clasica, cresc deci cantitativ dinspre campie spre munte. In plan orizontal insa ele descresc cantitativ de la V – E, destul de mult datorita diminuarii severe a efectului oceanic benefic al maselor de aer antrenate in circulatia dominanta de vest, dupa traversarea Carpatilor.

Cele mai reduse valori de precipitatii, de sub 400mm anual, caracterizeaza sud-estul tarii respectiv sudul Dobrogei, Delta Dunarii si litoralul Marii Negre (fig. nr.1).

Valori de 400-500 mm anual se inregistreaza in nordul Dobrogei dar si in Baragan, in sudul Campiei Olteniei si in sudul Podisului Moldovei, dar si in nord-estul sau adica in Campia Jijiei.

Dobrogea, Baraganul, sudul si estul Podisului Moldovei sunt afectate frecvent de secete (linia intrerupta din fig. 1 delimiteaza acest areal).

Valori de 500-700 mm anual caracterizeaza -aparent paradoxal- centrul si vestul Campiei Romane si totodata Campia de Vest, Depresiunea colinara a Transilvaniei, centrul si nord-vestul Podisul Moldovei. Se observa ca vestul si centrul Campiei Romane intra in aceeasi categorie pluviometrica cu Campia de Vest a tarii numai ca aceste cantitati, mediate se realizeaza prin activitati atmosferice de tipuri diferite.

Valori de 700-1000 mm anual caracterizeaza Subcarpatii si muntii josi din Carpatii Occidentali sau cei mijlocii din Carpatii Orientali.

Valori de 1000-1200 mm anual se intalnesc in Carpatii Meridionali, la altitudini cuprinse intre 1000 si 2000 m, iar in grupa nordica a Carpatilor Orientali si in cea mai mare parte a Carpatilor Occidentali se intalnesc la altitudini cuprinse intre 1000-1600 m.

Valorile cele mai mari, de peste 1200 mm anual, se inregistreaza in toate masivele muntoase mai inalte de 2000 m din Carpatii Meridionali precum si in Carpatii Orientali (Gutai, Tibles, Suhard, Calimani, Gurghiu dar indeosebi in Muntii Rodnei si Maramuresului) si Occidentali (indeosebi in Bihor si Vladeasa) chiar daca semetia acestora nu atinge “stacheta” standard de 2000 m.

Aceste valori de precipitatii asigura o alimentare pluvio-nivala buna a raurilor ce izvorasc din Carpati.

Exista variatii naturale anuale care conduc la aparitia unor ani ploiosi sau secetosi succesivi sau singulari, ceea ce arata regimul neregulat al precipitatiilor in Romania climei temperat-continentale[1] de tranzitie.

Regimul eolian in Romania (vanturile)

Situata la “rascruce de vanturi meteorologice“ (dupa cum foarte expresiv sugereaza fig.1), Romania are un regim eolian[2] foarte interesant de o parte si de alta a arcului carpatic. Are insa o directie dominanta, cea de vest (Fig.2), care certifica relatia ei atmosferica majora cu masele de aer ce vin dinspre vest, nord-vest sau sud-vest si nu din est ca directie preferata. Iata cateva dintre vanturile caracteristice intr-o parte sau alta a teritoriului (caci, reluam ideea, nu exista o uniformitate de directie ca in Olanda sau Danemarca, spre exemplu), sugestiv redate in figurile amintite:

  Vanturi permanente sunt Vanturile de Vest si derivatele

acestora; sunt specifice intregii tari. In Crisana, Transilvania si zona de munte ele frecvent ating viteze moderate sau mari.

  Vanturi locale (fig.2):

a. Crivatul este binecunoscutul vant rece, aspru de iarna cu directie nord-estica, estica sau nordica (depinde de provincie) vant local specific partii extracarpatice a teritoriului Romaniei. El bate de regula in Podisul Dobrogei, in Campia Romana, mai ales in est si centru, in Podisul Moldovei dar patrunde frecvent si in Subcarpatii Moldovei; se muleaza, se deformeaza in jurul Subcarpatilor Curburii(fara a afecta major depresiunile acestora) pentru a inainta apoi cu forta, in Campia Romana pana la Bucuresti. Crivatul se cupleaza cu fenomenul complex de viscol despre care se vorbeste la capitolul 9.

b. Austrul este vantul specific pentru sud-vestul tarii noastre. Directia lui este dinspre SV spre NE. El este o componenta indubitabila a

circulatiei atmosferice de tip mediteranean, de aceea este cald si uscat vara, cald si ploios iarna.

Vanturile strict locale - sunt de tip: föehn, bora si briza

- Vantul Mare este un föehn al depresiunilor submontane, bate mai frecvent in depresiunile Fagaras si Targu Jiu - Campu Mare. De asemenea, vanturi cu caracter de föehn mai bat in culoarul Alba Iulia - Turda in depresiunile din Carpatii si Subcarpatii Curburii si in Pod. Mehedinti sau Subcarpatii Olteniei.

- Cosava - vant cald, de acelasi tip, este specific Banatului estic submontan si depresionar (Oravita).

- Nemira - este un vant rece de tip bora (catabatic), care bate din directie est-nord estica in estul depresiunii Brasov, numai in anumite conditii sinoptice.

- Brizele marine au caracter diurn si bat in lungul fasiei litorale a Marii Negre pe o latime de circa 2o-30 km de la tarm; brizele montane sunt orientate ziua dinspre fundul depresiunii sau culoarului de vale spre varfuri, iar noaptea invers.