Procese meteoclimatice in Romania, induse de Carpati

Procese meteoclimatice in Romania, induse de Carpati

Din cele prezentate mai sus si daca insistam cu mintea asupra hartilor de vant (Fig. 1 si 2, Cap.8.4) vom intelege de ce meteorologii spun, mai in gluma mai in serios, ca „Romania este asezata nu numai la rascruce de vanturi istorice ci si la rascruce de vanturi meteorologice”. Aceasta deoarece, prin pozitia sa geografica, Romania se afla la distante apreciabile de principalii centri barici de actiune atmosferica euroatlantica, adica Depresiunea Islandeza, Anticiclonul Azoric, aria ciclonica mediteraneana sau Anticiclonul est eust-european de iarna (impropriu numit, asa cum spuneam anterior, si „ruso-siberian”).

De aceea evolutia vremii de la o zi la alta in diversele sale provincii este de foarte multe ori determinata nu numai de unul dintre centri, ci de doi sau chiar de patru dintre acestia. Asa se face ca in mod direct, Depresiunea Islandeza, fara a traversa tara noastra, poate determina advectii de aer oceanic pana in Romania, aer cald si umed iarna, racoros si umed primavara sau toamna, pana la noi, iar ciclonii mediteraneeni, fara a-si alege traiectorii clare transromanesti, pot determina, numai prin simpla traversare a Peninsulei Balcanice si a bazinului Marii Negre, ploi abundente in sudul si estul Romaniei, sau, iarna, viscole puternice, tot aici. Exemplele pot continua demonstrand ca Romania se afla la o adevarata „rascruce de vanturi”. Nu trebuie insa, neglijata alcatuirea ei morfologica in trepte de amfiteatru fata de arcul Carpatilor, realitate fixa ce face ca, oricand, o parte din trupul ei armonios sa ramana ferit de vicisitudinile vremii.

Daca meteorologii norvegieni, islandezi sau englezi pot surprinde si studia cu usurinta contextul aero-sinoptic care determina evolutia zilnica a vremii in tara lor (intrucat Ciclonul Islandez sau prelungirile Anticiclonului Azoric sunt aproape totdeauna centrii atmosferici principali de actiune), meteorologul roman nu o poate face deoarece teritoriul lui de supraveghere prognostica se afla, de cele mai multe ori, la periferia oricaruia dintre centri barici majori de actiune atmosferica euroatlantica.

Exista, bineinteles, diferite dominante, de la un anotimp la altul, dar persistenta mai mult timp a actiunii unui anume centru baric cunoscut si important este totdeauna privita de meteorologul cercetator, ca un prilej rar oferit de natura, pentru ca el sa-si poata lamuri particularitatile de vreme ce apar la el in tara in cazul dat.

De aceea, prognozele de vreme nu sunt greu de realizat cand Romania este traversata de serii de fronturi ciclonice sau de formatiuni anticiclonale, ci atunci cand NU este traversata in mod direct de nici una dintre acestea. Cu alte cuvinte, atunci cand teritoriul de interes ramane fie la margine de anticiclon, fie la periferia unor mari depresiuni barice sau cand ramane in saua barometrica descrisa in capitolul 5 sau in culoarul depresionar, ori in mlastina barometrica, atunci variantele de evolutie a vremii sunt diverse si contradictorii fata de modelele prognostice. In circa 50% dintre cazurile reale, asa stau lucrurile in Romania.

Iata cateva tipuri de „situatii limita” numite astfel numai pentru ca tara noastra, ca intreg, se afla la limita dintre doi centri barici, periferia fiecaruia dintre ei influentand in mod diferentiat anumite provincii romanesti.

Un fenomen mai putin studiat[1] este interferenta circulatiilor troposferice de V si E in sectorul central al Campiei Romane .

El este posibil circulatiile troposferice clasice nu se pot desfasura liber in spatiul nostru geografic ci sufera deformari mezoscalare (adica la scara mai mica decat cea continentala) de mare importanta in manifestarile meteorologice locale.

Interferenta circulatiilor se regaseste pe plan climatologic printr-un plus de precipitatii si un grad accentuat de nebulozitate in cadrul unui areal central-sudic delimitat de localitatile Mizil, Urziceni si de valea Mostistei, in est, iar in vest aproximativ de valea Oltului, aceasta ultima limita fiind adesea depasita spre vest.

Interferenta circulatiilor troposferice reprezinta intrepatrunderea sau intersectarea unor sensuri majore de miscare a maselor de aer, in cadrul circulatiilor semnificative pentru Campia Romana la momente de timp diferite sau nu, dar cu precadere asupra arealului geografic mai sus delimitat.

Configuratia Carpatilor, mai ales a celor romanesti, induce, printre altele, interferenta circulatiilor de vest si de est in Campia Romana.

Figurile (1 si 2 Cap.8.4) cu vanturile generale si locale precum si figura izotahelor medii indica spatiul geografic de interferenta. In figura 2 sunt surprinse tipurile de deformare a zonelor marginale ale formelor majore de relief atmosferic euroatlantic la impactul cu relieful orografic carpatic. Urmarile acestei „incomodari” sunt uneori spectaculoase in mersul vremii, dar totdeauna creatoare de diferentieri termice sau pluviale intre regiunile nordice si sudice sau intre cele estice si vestice ale Romaniei. De aceea vom insista explicand sensul figurii 2.

	Fig.1 Distributiile dominante ale vantului in Campia Romana la sol si distributia izotahelor medii pe directiile dominante

	Fig.2 Tipuri si structuri barice - induse de prezenta si forma lantului carpatic - in care se realizeaza, in mod evident, interferenta circulatiilor de vest si de est in sectorul central al Campiei Romane

1.     Deformatii in camp ciclonic de tip islandez (a)

Configuratia de ansamblu a Carpatilor Romanesti (Orientali, Meridionali si Occidentali) este cea a unui grandios arc. Masivitatea lor precum si desfasurarea aproape intre 45⁰si 50⁰ latitudine N favorizeaza penetratii reci pericarpatice mai accentuate prin Moldova spre centrul Campiei Romane. Asadar in cazul ciclonilor de origine islandeza, daca se realizeaza circulatie zonala la scara europeana (de la V la E) apare o deformare periferica a acesteia la E de Carpatii Orientali izobarele sufera o deformatie vizibila luand forma unui talveg de deformare care se insinueaza pe langa prima curbura montana, cea beschido-maramureseana ca in figura 2 punctul a. Campul baric sufera deci in zona mentionata modificari notabile, liniile de curent muland indeaproape geometria de ansamblu a muntelui (legile fluidului spune ca acesta muleaza orice perete intalnit).

Secventa grafica b) a aceleiasi figuri ne indica acelasi fenomen de deformare produs insa la cea de-a doua curbura a Carpatilor, cea din cotul Vrancei. Ca sa aiba loc acest tip de deformare barica, Depresiunea Islandeza a trebuit sa ajunga foarte rapid de la locul ei de origine pana deasupra Campiei Ruse si sa aiba centrul aproximativ in zona Moscovei.

Secventa grafica c) reprezinta o deformare mai acuta si anume: pana spre centrul Campiei Romane, a partii periferice a unei Depresiuni Islandeze ajunsa la un moment dat, in stepele ucrainene si centrata in zona Kievului si avand, inca, o remarcabila vitalitate.

Racirile bruste si masive asociate cu ploi sau ninsori locale (nu racirile seci de iarna), care au loc uneori in toata Moldova dar ajung rapid si in Campia Romana, se afla in legatura cu acest tip de circulatie ciclonica deformata pericarpatic.

Nuanta de climat “scandinavo-baltic” pe care o atribuie unii climatologi, Moldovei de Nord sau Bucovinei are legatura cauzala dupa parerea noastra si cu invaziile de aer rece dar de cele mai multe ori si umed, ajunse aici prin intermediul tipului de circulatie prezentat in figurile a, b si c.

Aerul rece de advectie este originar din subzona climei temperat-rece studiata in capitolul precedent.

2. Deformatii in camp anticiclonic

Formatiunile anticiclonice la randul lor sunt influentate de Muntii Carpati intr-un mod mai variat decat Depresiunea Islandeza si anume:

- Anticiclonul azoric isi poate trimite o dorsala ingusta dar puternica in lungul paralelei de 50° N pana in Polonia iar de aici adeseori “varful” dorsalei se deformeaza bizar pentru ca ocoleste Carpatii Orientali si de Curbura ca in secventele d) si g) ale fig… aducand aer rece si instabil pana la Bucuresti intr-un mod foarte brutal si intr-un timp foarte scurt.

Anticiclonii est-europeni de iarna adeseori invadeaza chiuveta carpato-balcanica unde persista intre 3-14 zile ca in secventele e) si f). Determina o vreme geroasa si uscata in estul Romaniei dupa ce, initial, a produs vanturi puternice dar seci, din directie nord-estica sau estica din categoria celor care poarta numele local de CRIVAT (vezi fig. cu vanturile locale).

In secventa f) este prezentat un anticiclon puternic est-european a carui deformare periferica este modesta si numai in cotul Carpatilor. Acest caz este important pentru ca anticiclonul dat se cupleaza de cele mai multe ori cu o depresiune mediteraneana ajunsa deasupra Marii Negre si determina fenomenul de viscol.

Anticiclonul Scandinav sau anticiclonii mobili,ocazionali, ajunsi in Germania sau Polonia, deci la N de arcul carpatic, ca in secventele h) si i), in tendinta lor de inaintare spre Marea Mediterana, pe o directie perpendiculara pe Carpati, se vor mula pericarpatic (neputand traversa acest lant) determinand un fenomen local specific romanesc numit ciclogeneza orografica de tip carpatic.

3.     Ciclogeneza orografica de tip carpatic

Presupune dislocarea aerului cald anterior existent in Campia Romana

de catre 2 LOBI ANTICICLONICI pericarpatici, cu multa brutalitate si greu de prevazut prin mijloace clasice. Asadar in contextul sinoptic general exprimat in secventele h) si i) in care la nord de Carpati se afla un anticiclon rece cu tendinta de deplasare spre sud, iar deasupra Marii Mediterane si Peninsulei Balcanice se afla un ciclon mediteranean, oricand este posibila o ciclogeneza orografica de tip carpatic figura 3. Daca se indeplinesc conditiile limita, ciclogeneza orografica carpatica detaliata in figura 4 aduce surplus net de precipitatii in centrul Campiei Romane, mai exact, intre Valea Ialomitei, la nivelul localitatii Urziceni in est si Valea Oltului in vest.

Daca vrei sa stii mai mult…Definirea ciclogenezei orografice carpatice pe baza cauzelor determinante[2]

(relief terestru si conjuncturi aerosinoptice)

Numeroase sunt trasaturile specifice pamantului romanesc, trasaturi care il individualizeaza net in ansamblul geografic european: de la asezarea sa in cadrul continentului (Romania este asezata in sud-estul Europei centrale, mai concret, la contactul acesteia cu Europa orientala si cu cea balcanica) pana la dispunerea radiara a retelei sale hidrografice si alternanta spectaculos de rapida a invaziilor atmosferice arctice cu cele subtropicale, maritim polare sau continentale, uneori in mai putin de 24 de ore.

In seria trasaturilor specifice ale teritoriului Romaniei isi face loc si ciclogeneza orografica carpatica, proces atmosferic local, propriu straturilor de aer din imediata apropiere a suprafetei terestre. Apartenenta unui proces atmosferic la teritoriul geografic al unei tari nu este, in cazul de fata, o fortare a lucrurilor, ea decurgand tocmai din cauzele generatoare ale procesului respectiv.

Ciclogeneza orografica carpatica inseamna generarea la un moment dat si conservarea in timp (de la 6 ore la trei zile) a unui turbion ciclonic local, de mica dezvoltare verticala, aproape fara traiectorie in plan orizontal, dar de cele mai multe ori, de mare insemnatate in evolutia nefavorabila a vremii in Romania.

Aceasta generare de cicloni locali carpatici nu ar fi insa posibila daca pe teritoriul romanesc nu s-ar afla lantul montan carpatic asa cum se prezinta el, masiv continuu, amplu arcuit. Existenta lui respecta prima conditie limita[3] pentru generarea unor cicloni de adapost care suna astfel: „prezenta obligatorie a unui lant montan major, orientat cvasiperpendicular pe directia advectiilor troposferice reci si usor concav spre aria de adapost”.

A doua conditie limita ceruta de teoria ciclogenezelor de adapost este: „prezenta unei intinse suprafete de apa sau a unei mari campii, la adapostul direct sau indirect al lantului montan” cerut de prima conditie.

Incercand descifrarea unor deformari, care pareau cu totul anormale ale campurilor troposferice (de presiune. temperatura, etc.) deasupra Romaniei, in anumite conjuncturi aero-sinoptice (atat la nivelul suprafetei terestre cat si la nivelul troposfereiinferioara si medie), autorii teoriei ciclogenezei orografice carpatice au ajuns la concluzia ca:

-la adapostul Carpatilor Romanesti se nasc si evolueaza cicloni localide adapost dar de o factura neclasica, particulara si cu totul proprie spatiului geografic romanesc.

Neidentitatea cu ciclogeneza genoveza, skageraka sau caucaziana s-a evidentiat inca de la compararea conditiilor limita, dupa cum se va vedea in continuare.

In primul rand, lantul montan carpatic este dublu si foarte strans arcuit incat realizeaza aproape un cerc inchis pe teritoriul Romaniei (fig.3 si 4). Deci nu este unul usor arcuit, ca o „spranceana” ridicata spre campie, cum este cazul Alpilor care invaluie protector, prin deschiderea lor spre sud, Campia Padului. Mai mult, dupa ce se arcuiesc la 90⁰ in cotul Vrancei, Carpatii Romanesti se sudeaza bine le lantul Muntilor Balcani, inchizand intre meterezele lor comune „chiuveta terestra Carpato-Balcanica”, in cadrul careia un loc important il ocupa Campia Romana.

Din punctul de vedere al celei de a doua conditii Radinovici, Campia Romana este una dintre cele mai insorite si mai plane campii europene. Ea poate incalzi accentuat aerul din imediata sa apropiere, facilitandu-i miscari ascendente remarcabile, dar numai in jumatatea calda a anului. Iarna, toamna si chiar primavara (cand nu mai poate juca acest rol) ea nu este suplinita de nici o intindere de apa care sa fie mai calda decat uscatul din jur, si deci capabila sa incalzeasca aerul de deasupra sa, asa cum face Golful Genovei, care suplineste iarna Campia Padului.

In ceea ce priveste cauzele atmosferice care conduc la ciclogeneze de adapost, Radinovici mentioneaza ca o advectie de aer rece maritim-polara din directie nordica trebuie sa fie sustinuta in stratul mediul sol/500mb de un talveg pozitionat la vest de Muntii Alpi – care va suferi o deformare in zona montana. Invazia rece vest perialpina spre vestul Mediteranei se va declansa dupa momentul scaderii maxime a presiunii aerului deasupra vestului Mediteranei (sau vara deasupra Campiei Padului).

Acelasi autor considera ca debutul unei ciclogeneze de adapost este posibil cu trei ore inaintea aparitiei primei izobare inchise pe harta sinoptica cea mai apropiata in timp real.

Cercetarile romanesti au gasit numeroase aspecte de neidentitate intre ciclogenezele clasice orografice si cea carpatica, pornind asa cum s-a spus de la conditiile limita. Aceste aspecte sunt:

invaziile reci perpendiculare pe

prima arcuire carpatica, cea beskido-maramuresana, se muleaza dublu, aproape simetric, dar la timpi diferiti, se muleaza deci la peretele carpatic si el dublu arcuit, intrand rapid in Baragan, dar mai putin rapid in Campia Tisei (fig. 2 h. si i. si fig.3). Din aceasta decurge dubla „lobare” pericarpatica a masei reci (fig.4), lobare de tip dorsalic, comparabila numai partial cu invazia rece perialpina din ciclogeneza orografica genoveza. Deosebirile dintre cele doua cazuri fiind ulterior majore.

factorul advectiv este major atat

in domeniul aerului rece cat si in cel al aerului cald cand suplineste advectia calda sau sustine componenta dinamica, deoarece Campia Romana nu se incalzeste iarna de la soare ca sa poata incalzi aerul de deasupra ei pana la faza necesara formarii unor curenti ascendenti semnificativi in procesul studiat. Asadar, in conceptia autorilor romani, se atribuie rolul initial factorului advectiv pana in momentul in care centri barici obligatoriu conjugati (adica anticiclon la nord de Carpati si ciclon deasupra centrului si estului Mediteranei) se cupleaza in mod perfect pe teritoriul Romaniei (fig.3), pentru a putea permite desfasurarea procesului atmosferic ciclogenetic local prezentat.

In concluzie, ciclogeneza orografica carpatica este un proces troposferic mezoscalar unic, necomparabil cu ciclogeneza genoveza de adapost alpin sau cu cea skagerako-kategata de adapost scandinav si, cu atat mai putin, cu altele. Ea este un proces atmosferic specific romanesc, recunoscut ca atare in meteorologia romaneasca, precum si in cea europeana.

Fig.4 Campul baric mediu in intervalul 12-13 IV 1971 pune in evidenta ciclogeneza orografica de tip carpatic care aduce intotdeauna un plus de precipitatii in partea central

Ecouri ale interferentei circulatiei in peisajul geografic romanesc

Prezenta “Codrilor Vlasiei” cunoscuti sub denumirea de Padurea Central-Munteana este un „dat” al mediului natural initial in zona. Prezenta si mentinerea padurii seculare de quercinee in plina zona de campie este un rezultat local si al mentinerii in timp a conditiilor meteorologice initiale speciale, create de deformarile circulatiei troposferice de tipul celor studiate anterior. Numai acestea au asigurat si mai asigura un plus constant de precipitatii tocmai in partea centrala a Campiei Romane intre Mostistea la E si Olt la V adica tocmai acolo unde sunt prezente si solurile brun roscate de padure dar si resturile codrilor Vlasiei in celebrele paduri de la Comana, Snagov, etc.

In schimb in “Baraganele” situate atat in estul Campiei Romane cat si in vestul ei adica in Campia Olteniei, solurile de tip cernoziomic atesta climatul constant de stepa care le-a creat. Partea centrala a Campiei Romane avand sol brum roscat de padure a evoluat in altfel de conditii paleoclimatice dintre care astazi unele se pot explica si inca foarte bine prin intermediul teoriei „interferentei circulatiilor” troposferice.