ABSOLUTISMUL LUMINAT IN AUSTRIA HABSBURGICA SI IN PRUSIA

ABSOLUTISMUL LUMINAT IN AUSTRIA HABSBURGICA SI IN PRUSIA

Absolutismul sau despotismul luminat a reprezentat un curent de idei si practici politice din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, specifice mai ales monarhiilor din centrul si estul Europei. In noua conceptie de guvernare se imbinau formele feudale de guvernare cu noile idei ale filosofiei luminilor. Din aceasta simbioza a rezultat un ansamblu de reforme care a ameliorat sitatia popoarelor din Europa Centrala si Rasariteana. Politica reformista se caracterizeaza printr-un ansamblu de pasuri luate de la nivelul monarhiei, concentrate in domeniul administratiei, justitiei si a finantelor, pentru a consolida statul feudal prin inglobarea elementelor capitaliste. In noua conceptie de guvernare, statutul monrahului apare schimbat. Puterea acestuia nu mai este de natura divina, ci este o delegare a puterii poporului; suveranul nu mai apare ca un trimis al lui Dumnezeu, ci ca un parinte al poporului sau.

In ciuda diversitatii formelor de manifestare, noua conceptie de guvernare are unele trasaturi comune: un absolutism centralizator, o ierarhie a functionarilor, o furie a guvernarii (concretizata prin interventia statului in economie, invatamant, religie), oconceptie unitara de guvernare. Gandirea economica a monarhilor luminati era mercantilismul. Se urmarea o balanta comerciala activa, monarhia sprijinind activitatea manufacturiera si comerciala. In plan social, statul intervine din considerente fiscale si umanitare, in raporturile dintre tarani si nobili, dorind sa faca din fiecare locuitor un contribuabil eficient. Este creat un aparat administrativ centralizat, avand in frunte suveranul care devine detinatorul tuturor parghiilor statului. Caracterul nationalist al activitatii de stat face ca educatia sa devina o problema de guvernare. Cat priveste religia, importanta Bisericii este mentinuta, dar ea este subordonata puterii de stat care cauta sa-i reglementeze activitatea. Printre cei mai cunoscuti despoti luminati au fost Maria Tereza si Iosif al II-lea (Imperiul Habsburgic), Frederic al II-lea (Prusia), Ecaterina a II-a (Rusia) si Constantin Mavrocordat (Tarile romane).

MARIA TEREZA A AUSTRIEI (1741-1790) din Casa de Habsburg, a fost conducatoarea Tarilor Ereditare Austriece intre anii 1740-1780, fiica imparatului Carol al VI-lea (1685-1750), sotia imparatului Francis Stefan si mama imparatilor Iosif al II-lea si Leopold al II-lea. Maria Tereza a initiat un amplu program de reforma, cunoscut sub numele de "Reforma tereziana de stat". A promovat dezvoltarea industriei textile si a comertului. In 1768 a adoptat un nou cod penal ("Constitutio Criminalis Theresiana"), iar in 1776 a interzis tortura. A imbunatatit situatia taranilor, in special cea a iobagilor, deschizand drumul spre desfiintarea iobagiei, masura adoptata in timpul domniei fiului ei, imparatul Iosif al II-lea (1780-1790).

Maria Tereza a inlaturat scutirea de impozit a nobilimii si a clerului, impunand totodata limitarea puterilor acestor categorii. In 1774 a promovat reforma scoalara ("Ratio educationis"), punand bazele invatamantului secularizat (de stat) pe tot cuprinsul Monarhiei Habsburgice. A inlaturat astfel monopolul bisericesc in domeniul educatiei. In timpul domniei Mariei Tereza cultura a cunoscut un avant deosebit, manifestandu-se atat in domeniul arhitecturii, cat si in cel muzical (Wolfgang Amadeus Mozart).

IOSIF AL DOILEA DE HABSBURG (1741-1790) a fost fiul imparatului Francisc I si al imparatesei Maria Tereza. Dupa moartea tatalui sau, in anul 1765 a devenit imparat german si tot din acel an a fost asociat la domnie, de mama sa, in Austria. De la moartea acesteia, in anul 1780, a condus singur, fiind imparat austriac pana in anul 1790. Prin reformele sale, a urmarit modernizarea, germanizarea si centralizarea statului austriac. In anul 1781 a promulgat edictul de toleranta, acordand libertate de cult tuturor confesiunilor din imperiu si abolind discriminarea fata de evrei. De asemenea, a fost secularizata o treime din proprietatile manastiresti. Prin organizarea institutiilor de invatamant pentru viitorii preoti, seminariile generale, care erau dependente de stat, imparatul a completat masurile prin care urmarea intarirea supravegherii si controlului asupra Bisericii. Inca de la inceput, ajutat de Kaunitz, a intitat reforme in spirit luminist. In afara de masura desfiintarii ordinelor calugaresti si a manastirilor care nu exercitau activitate scolara si de ocrotire a bolnavilor, s-au mai adoptat si altele: desfiintarea cenzurii cartilor si revistelor, acordarea catre tarani a dreptului de a prezenta plangeri in fata functionarilor de stat, abolirea politiei senioriale, abolirea iobagiei in posesiunile ereditare si in regiunile slave ale imperiului (toate aceste masuri au fost adoptate in anul 1781), iar prin masuri succesive a fost abolita iobagia si in alte teritorii (precum Austria propriu zisa si Ungaria pentru Transilvania), ca urmare a rascoalei condusa de Horia, Closca si Crisan din 1784-1785, a fost data, la 22 August 1785, patenta prin care era abolita servitutea personala a iobagilor. In 1783 a fost inlaturat criteriul apartenentei la o religie recepta in vederea ocuparii unor functii in stat, iar in anii 1787 si 1788 a fost introdusa o legislatie generala in spirit luminist. A introdus limba germana ca limba oficiala in intregul imperiu si a incurajat cultura germana care, in acea perioada, avea un prestigiu mai scazut decat altele, precum cea franceza si cea italiana. In cateva zone ale imperiului, unele clase sociale au opus rezistenta la aplicarea reformelor. Asa s-a intamplat, de exemplu, in Ungaria, unde nobilimea nu era de acord cu masura de abolire a serbiei.

Ca si mama sa, Iosif al II-lea a urmarit prin introducerea reformelor in spirit luminist, sa intareasca monarhia si statul austriac. In timpul domniei sale, a cautat sa cultive mitul bunului imparat. Astefl in 1773 si 1783, imparatul a vizitat Transilvania pentru a se interesa personal de situatia locuitorilor de aici. Dupa moartea lui 9la Viena, in 1790), majoritatea reformelor sale au fost anulate, din cauza puternicei opozitii a nobilimii, in afara de Edictul de toleranta si de masura de desfiintare a iobagiei.

FREDERIC AL II-LEA, CEL MARE (n. 24 ianuarie 1712, Berlin - d. 17 august 1786, Potsdam, rege al Prusiei (1740-1786), din dinastia de Hohenzollern. Fiul lui Frederic Wilhelm I si al Sophiei Dorothea de Hanovra, fratii lui au murit ca si copii.  Friedrich a fost crescut de tatal sau Friedrich Wilhelm I. (regele soldat) intr-un stil autoritar, dur, militaros. Din anul 1730 incepe sa duca impreuna cu prietenul sau Hans Hermann von Katte o viata diletanta, incercand sa scape de sub controlul tatalui sau printr-o incercare de a fugi in Anglia care esueaza.
Cei doi prieteni sunt arestati fiind inchisi in fortareata Küstrin, unde, in prezenta lui Frederic, prietenul este executat pentru dezertare.
Sub influenta prietenilor sai austrieci Friedrich Wilhelm von Grumbkow si Jacob Paul von Gundling se casatoreste in anul 1733 cu Elisabeth Christine von Braunschweig-Bevern o rudenie indepartata a casei de Habsburg o casnicie ramasa fara copii.

REGE

La o perioada scurta dupa urcarea pe tron incepe regele Razboiul de succesiune la tronul Austriei scopul sau era sa refaca economic Prusia saraca in materii prime, alipind regatului o provincie bogata.
In primul razboi generalul sau Kurt Christoph Graf von Schwerin cucereste Silezia.
In Al doilea razboi al Sileziei cuceririle din primul razboi sunt aparate cu succes.
In Razboiul de sapte ani trupele prusace patrund in Sachsen (Saxonia) regatul sasilor prin aceasta manevra determina vecinii sa se uneasca impotriva Prusiei intr-o alianta alcatuita din Austria Franta Rusia, raportul fortelor era de 1:3 in favoarea aliatilor, iscusinta sa strategica i-a determinat pe contemporani sa-l numeasca Frederic cel Mare.
Numai razboiul de sapte ani a costat viata a unui milion de oameni, regiuni intregi fiind depopulate, in acest context regele este numit monstru de scriitorul german Thomas Mann.
Cucerirea Sileziei (1740-1742)
Dupa Razboiul de succesiune la tronul Austriei,profitand de slabiciunea
Austriei dupa incheierea razboiului cu Turcia (1739)
Prusia devine una dintre cele 5 mari puteri din Europa Este perioada cand protestantii pretind sa fie tratati ca parteneri egali ai catolicilor. Impartirea Poloniei (1772) este initiativa Austriei, care impreuna cu Rusia devine aliata Prusiei (1764), Prusia anexeaza Prusia de apus. De la aceasta data se intituleaza Frederic regele Prusiei.
Ca rege tanar a atras atentia regilor si principilor europeni asupra Prusiei prin reformele sale, printre altele a interzis interogarea prin schingiuire (iunie 1740), acorda libertatea religiei, lozinca lui era eu sunt primul supus statului meu, a contribuit la dezvoltarea principiilor de drept,
In agricultura in timpul sau s-a introdus cultura cartofului, asanarea mlastinilor Drömling si Oderbruch, reforme in educatia militara si alcatuirea unei structuri stabile de functionari de stat, fiecare cetatean indiferent de obarsie fiind tratat la fel.
Prusacii avand in vedere avantajele economice printr-o repopulare a regatului, prezinta toleranta fata emigranti care erau de religie sau nationalitate diferita, toti cetatenii se pot adresa direct cu scrisori regelui. Prusia fiind primul regat in Europa unde s-a introdus libertatea (cu anumite limitari) a presei, ceea ce intr-un sistem feudal era pana atunci de neconceput.
Incercarea lui de a desfiinta iobagia esueaza in fata rezistentei masive a nobilimii latifundiare.
In timpul domniei lui fost cladite sute de scoli, fiind lipsa de cadre didactice de multe ori erau adusi suplinitori din randul subofiterilor trecuti in rezerva.  Friedrich moare pe scaunul sau la data de 17 august 1786 in palatul Sanssouci fiind inmormantat in Potsdam.