CONSTANTIN BRANCOVEANU III mare ban, (1707-1762)

CONSTANTIN BRANCOVEANU III mare ban, (1707-1762)

Era fiul lui Constantin Brancoveanu II, decapitat la 15 august 1714. Maria sin Toma Chrisant Coslegianu, nepoata spatarului Cantacuzino - fiica acestuia maritandu-se cu Toma Paleologu, vel camaras, zis Iuliano Coslegianu -, el avea sa stinga in mainile sale, mai ales dupa ce a atins varsta maturitatii, cea mai insemnata parte a marii averi imobile brancovenesti, ca si din cea mobila scapata din urgia otomana.

In timpul decapitarii tatalui sau el avea abia 7 ani, fiind crescut si educat de bunica lui Doamna Marica. In decursul viatii sale el a detinut mai multe dregatorii: mare comis, mare stolnic, mare ban, mare clucer, mare logofat si mare spatar. La varsta de 35 de ani, adica mai exact la 20 iulie 1742, el face ca danie manastirii Sf. Gheorghe Nou din Bucuresti, mosia de la Puturoasa din judetul Olt pentru "oasele fericitilor lor intru pomenire mosilor si a tot neamul meu ca sant astrucate acolo". La 14 iunie 1743, daruieste manastirii Hurezi, cativa tigani "de casa".

La 2 iunie 1744 el cumpara mosia Belciugului din Ilfov. Fiindca s-a intamplat ca verisoara sa pe nume Mariuta, fiica lui Stefan Brancoveanu sa nu aiba urmasi si murind el i-a impartit averea ei luand numai "toata partea dumneaei, den banii de la Venetia, te 50.000 si den mosai parintesti, i den vii, tigani, rumani, de aicea den tara i du peste Olt, facandu-le in doua jumatate."³¹⁵.

O alta invoiala a fost incheiata, la 22 noiembrie 1752, inte el si verii sai Cretulesti, in legatura cu "dobanzile banilor de la Camara Chesariceasca"³¹⁶, in care este evocata si una anterioara dintre Brancoveanu si matusa sa Safta Cretulescu, din 1 ianuarie 1747. Constantin n-a reusit numai sa refaca puterea economica a neamului sau, dar el a reintrat firesc, chiar si in plina epoca fanariota, in randul marilor dregatori, dobandind succesiv demnitatile cele mai inalte, inclusiv cea suprema in ierarhia boiereasca, de mare ban³¹⁷. In vara anului 1762, nepotul domnului Constantin Basarab Brancoveanu a incetat din viata.

Fiii sai Nicolae si Manolache Brancoveanu, ca si tatal lor au urcat pe trepte mari ajungand fiecare sa detina marea banie Nicolae pentru intaia oara in 1788, iar Manolache in 1801³¹⁸. Ca si tatal lor, au incheiat invoieli cu unchii sau verii lor Cretulesti, ori intre ei, privind capitalul brancovenesc depus la Viena³¹⁹.

Un hrisov din 1798 mentiona ca Manolache Brancoveanu era "din slavita familie domneasca, mosii si stramosii dumisale vechi, pamanteni ai tarii acesteia"³²⁰. Nu a fost, de altfel, singurul document de acest fel evocator al insemnatatii familiei domnului pierit in 1714. Amestecati necontenit, in actiuni politice si suferind si represiuni - un raport austriac consular din primavara anului 1788 mentiona arestarea lor si trimiterea lor in temnitele Vidinului³²¹ - si chiar si un exil de doi ani, cei doi stranepoti ai domnului Brancoveanu, posesorii mosiei din Brancoveni care au fost exilati la Rodos, iar "satele mosiei se risipisera in tari streine"³²², iar casa lor avand nevoie de sprijin domnesc, pentru a se reface.din vapaia razmeritei. Nicolae Brancoveanu a murit prin 1804 (la 16 noiembrie 1803), nepotul sau Grigore ii anunta egumenului de la Hurez o suparare a unchiului sau Nicolae, care era deci inca in viata, iar Manolache la 25 aprilie 1811, la Brasov, unde a fost ingropat. Nicolae Brancoveanu a avut cu prima sotie (Maria Vacarescu) un fiu Constantin (cel de al IV lea Brancoveanu in arborele genealogic al familiei Brancoveanu) si care a murit inca copil fiind la Brasov, unde a fost si el ingropat. Un alt fiu tot cu acelasi nume Constantin i-a murit la Arvanitochori, unde a trebuit sa traiasca o vreme familiile boierilor exilati si unde o inscriptie i-a mentionat sfarsitul, si lui Manolache Brancoveanu, in vara lui 1790, cel disparut fiind atunci in etate foarte frageda "de ani douazeci". Spre deosebire de Nicolae, care n-a mai avut alti copii. Manolache a mai avut ca fiu pe Grigore Brancoveanu si doua fete Elena si Maria.