CREAREA DACIEI ROMANESTI

CREAREA DACIEI ROMANESTI

Prin victoriile pe campul de lupta, ca si prin tratative, ingenios purtate, Mihai Viteazul a stavilit catva timp primejdia externa si a asigurat libertatea tarii. Acest fapt i-a deschis drumul spre implinirea marilor lui planuri. In cateva luni a reusit sa uneasca sub sceptrul sau cele trei Tari Romane, intitulandu-se: "Io Mihai voievod, din mila lui

Dumnezeu, domn al Tarii Romanesti si al Ardealului si a toata tara Moldovei".

Privita in contextul realitatilor socio-politice ale vremii, unirea Tarilor Romane, realizata prin geniul militar si iscusinta diplomatica ale lui Mihai Viteazul, apare ca expresia concreta a polarizarii in jurul lui a intregului popor roman, constient de unitatea sa

Existenta constiintei unitatii de neam explica de ce Mihai Viteazul a optat pentru varianta planului "dacic", in conditiile in care, prin victoriile repurtate impotriva Imperiului otoman, in fata voievo­dului roman se conturau si alte variante de planuri, cum era varianta balcano-bizantina, la care indemnau si in care isi pusesera sperante popoarele sud-dunarene. Acestea doreau ca Mihai Voda sa fie in frun­tea luptei lor de eliberare si sa se incoroneze ca rege la Sofia sau ca imparat la Constantinopol. O alta varianta, cea poloneza, rezerva domnului roman rolul de conducator al stradaniilor lor de eliberare si de rege al Poloniei.

Alegerea variantei de plan dacic, care-si propunea sa reconstituie in forma romaneasca vechea unitate politica pe care o reprezentase in antichitate Dacia, s-a soldat cu o mare biruinta. Temporara din punct de vedere politico-militar, izbanda lui Mihai Viteazul avea sa dureze pe plan ideologic si sa stimuleze dezvoltarea constiintei nationale.

Structurile social-economice, existente in Tarile Romane, cu elemente comune de origine straveche, dar si cu trasaturi caracteristice fiecarei provincii in parte, datorita separarii lor indelungate, timpul scurt cateva luni de stapanire a lui Mihai Viteazul, ca si rapidele schimbari politice, atat externe, cat si interne, in defavoarea lui Mihai Viteazul, l-au lipsit pe temerarul domn de fortele pe care s-au sprijinit monarhii absoluti ai vremii, de mijloacele economice ale acestora si de ragazul necesar desavarsirii operei sale, admirabil incepute.

Stradania lui Mihai Viteazul de a face din Tarile Romane reunite o puternica monarhie a augmentat constiinta unitatii romanesti. Anii domniei lui Mihai Viteazul au fost si ani de larga raspandire a limbii romane in cancelaria domneasca, in administratie, in scrierile laice si religioase, fapt ce a contribuit la faurirea unitatii culturale a romanilor.

Se poate spune ca daca constiinta unitatii de neam a alimentat "planul dacic", urmarit de Mihai Viteazul, victoriile si masurile intre­prinse de el pe ansamblul teritoriului romanesc au intarit increderea in forta reprezentata de strangerea intr-un intreg politic a Tarilor Romane.

Prin anvergura actiunilor intreprinse si vastitatea planurilor care au inspirat aceste actiuni, prin calitatile exceptionale de comandant de osti si vitejia personala, ca si prin relatiile politico-diplomatice pe plan european, pe care a reusit sa le creeze, Mihai Viteazul a ridicat pe o noua treapta destinele si orizontul istoriei romanesti. Marea lui fapta unirea Tarilor Romane din 1599-1600, care purta in ea taina din adancuri a vietii poporului roman -, desi de scurta durata, a devenit peste vreme moment de referinta, torta spre lumina careia s-au indrep­tat toate generatiile din etapele ulterioare in lupta pentru unirea romanilor. Cei mai destoinici dintre domnitorii romani, urmasi ai lui Mihai Viteazul, au cautat si ei, in functie de imprejurarile istorice, sa-i imite opera.