Urbanismul

Urbanismul

Orasul este cunoscut pentru prima oara in epoca bronzului din vechiul Orient, datorita concentrarii intr-un anumit loc a mestesu-garilor si negustorilor.

Dupa originea lor, distingem orase formate in jurul unui nucleu (templu ori resedinta unui sef), orase mesopotamiene si hittite au un plan haotic; orase intemeiate dupa un plan organizat. Teoreticianul normelor de intemeiere a oraselor printr-un plan sistematic a fost Hippodamos din Milet (secolul V i. Chr.).

Orasele intemeiate dupa un plan ordonat se impart in patru categorii (dupa caracteristicile acestuia): 1) planul reproduce ordinea cosmica (orasul chinezesc); 2) planul reproduce ordinea sociala (orasul Illahum intemeiat de faraonul Senusret II); 3) planul in tabla de sah (urbanistica greaca); 4) planul hippodamic (Pireu, Pergam, Olynthe).

In epoca romana, orasul pastreaza anumite caracteristici: pozitia extramuros a cimitirului; concentrarea unor mari constructii publice: bai, hambare, resedinta preotului, colegiul sacerdotal. Apoi, se remarca

tendinta de separare a cartierului religios de cel ce cuprinde institutiile publice ori economice.