1848 in Ardeal: ungurii si romanii in tabere opuse

1848 in Ardeal: ungurii si romanii in tabere opuse

Trebuie sa vorbim acum si despre ce s-a intamplat in acest rastimp in Transilvania. Acolo lucrurile au stat cu totul altfel. Revolutia incepuse si in Ungaria. Unii dintre revolutionarii din principate, mai cu seama Nicolae Balcescu, ar fi vrut sa ne aliem cu ungurii, fiindca dusmanul nostru, al tuturor, in gandul lui, era Rusia. Din pacate, ungurii, reprezentati mai ales de aristocratia lor, au avut alte scopuri nationale. Nobilimea maghiara, chiar de pe vremea Mariei Tereza, era foarte puternica si forma o mare parte din armata austriaca. Asa se explica cum a reusit revolutia ungara sa tina piept austriecilor timp de un an. S-a crezut chiar ca vor forma o Ungarie libera. Austriecii au continuat insa lupta contra lor, si i-au chemat in ajutor pe rusi.

intre timp, romanii din Transilvania ar fi spus ungu­rilor: noi suntem alaturi de voi pentru a lupta impotriva imparatiei, cu conditia sa ne acordati, in Transilvania, egalitate in drepturi. Ungurii n-au acceptat, ba au mers, dimpotriva, mai departe: au proclamat in 1848 unirea Transilvaniei cu Ungaria. Pana atunci, sub dominatia imparatului, cu toate ca puterea era in mana Dietei maghiare, Ardealul reprezenta o unitate aparte.

Romanii n-au putut admite unirea cu Ungaria — ar fi devenit minoritari in unitatea administrativa nou creata. Degeaba s-a dus Nicolae Balcescu sa discute cu Kossuth, pentru a face legatura intre Kossuth si Avram Iancu, seful re­volutionarilor romani. Nu s-a putut ajunge la o intelegere, asa incat taranii romani, in jurul lui Avram Iancu, au luat armele impotriva ungurilor, deci oarecum in alianta cu stapanul de la Viena. Acelasi lucru s-a intamplat si cu croatii, asa incat doua mari minoritati din imparatia aus­triaca, croatii si romanii, se aliaza cu guvernul central de la Viena impotriva revolutionarilor unguri. Iar cand, in fine, maghiarii inteleg ca interesul lor e sa se alieze cu romanii si semneaza cu Balcescu o intelegere conform careia acorda romanilor egalitate de drepturi in Transil­vania, e prea tarziu. Armata rusa intra in Ardeal condusa de generalul Paskievici, iar armata ungara este nimicita. Desi infranta, revolutia maghiara din 1848-l849 a servit, in mod paradoxal, ungurilor. Austriecii nu i-au rasplatit pe croati si pe romani care ii ajutasera impotriva ungurilor, nu le-au acordat drepturi suplimentare, in schimb, dupa mai putin de 20 de ani, vazand ca aceasta imparatie nu mai poate rezista condusa doar de austrieci, au creat in 1867 o uniune austro-ungara, adica au dat ungurilor autoritate asupra jumatatii de rasarit a impe­riului, ceea ce a fost o nenorocire pentru minoritatile din zona ungara. S-a reconstituit intr-un fel coroana Ungariei din Evul Mediu, iar ungurii, care nici macar nu erau majoritari in teritoriul atribuit, au avut astfel autoritate asupra slovacilor, romanilor, rutenilor din Ucraina sub­carpatica si asupra unei parti a croatilor si sarbilor; pe cand austriecii, in partea apuseana a imperiului, pastrau, in plus fata de Austria propriu-zisa, Boemia (Cehia), sud-vestul Poloniei, Bucovina si o parte din Croatia. Acesta a fost „compromisul' de la 1867, care a primit denumirea de „Dubla Monarhie', cu doua capitale, Viena si Buda­pesta, doua parlamente, doua guverne, numai Externele, armata si cateva administratii fiind comune. Pentru romanii transilvaneni a fost o nenorocire, fiindca ma­ghiarii deveniti stapani au incercat sa maghiarizeze prin tot felul de mijloace populatiile minoritare.

Aici as mai deschide o paranteza. Am spus deja ca, dupa pacea de la Adrianopol, evreii imigreaza cu zecile de mii in Moldova. Un fenomen asemanator se petrece la aceeasi epoca in Ungaria. Reactiile romanilor si ungurilor vor fi insa diferite. La noi nu exista o burghezie, iar reactia a fost, asa-zicand, aceea a unei scoici care se inchide. Noi vorbeam romaneste, ei vorbeau idis, iar timp de zeci de ani romanizarea lor a decurs foarte lent. Asa se face ca, la multi dintre romani, a aparut sentimentul ca exista un corp strain in tara lor. Ungurii, in schimb, au avut diba­cia sa-i maghiarizeze pe evrei si sa le acorde imediat cetatenia. Explicatia tine de interesul lor national. La recensamant, doar adaugind populatia evreiasca celei maghiare, au ajuns ungurii sa fie majoritari in propria lor tara. Rezultatele acestor reactii diferite se simt si azi. Desi in ultimul razboi mondial ungurii i-au predat nem­tilor pe evreii lor, care au ajuns sa fie exterminati in camerele de gazare, totusi, in mare parte, evreimea inter­nationala simpatizeaza mai curand cu Ungaria decat cu Romania.