Nuvela Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi comentariu

Nuvela

Definitie: specie a genului epic in proza, cu dimensiuni intre schita si roman, avand un singur fir narativ, un conflict puternic si un numar redus de personaje, grupate in jurul unui protagonist.

Trasaturi:

- accentul cade asupra personajelor, nu pe situatie sau pe atmosfera ci pe ce intampla in

povestire;

- mai multa obiectivitate decat in povestire.

Tipuri:

-istorica

-psihologica

-sociala

-fantastica

Nuvela istorica:

- pleaca de la evenimente istorice pe care le reinterpreteaza;

- fictiunea se impleteste cu realitatea, asadar nu trebuie cautat adevarul istoric;

- apar "oamenii timpului".

Alexandru Lapusneanul

de Costache Negruzzi

- prima nuvela istorica din literatura romana;

- publicata in "Dacia literara", Iasi, 1840

Tema: prezentarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei

(sec. al XVI-lea). Este o epoca plina de lupte pentru tron, tradari, varsari de sange si abuzuri.

Surse de inspiratie: cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin

Realitate si fictiune:

A. REAL:

-revenirea lui Lapusneanu in tara cu ajutor strain;

- hotararea acestuia de a domni in ciuda rezervelor unor boieri:'Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!"; acest motto e inspirat din cronica lui Ureche, la fel si ultimul motto.

- Uciderea a 47 de boieri, fara a se socoti slugile lor;

- Calugarirea si moartea prin otravire.

B. FICTIV:-prezenta lui Motoc in tara (de fapt, fugise in Polonia cu Tomsa in timpul celei de-a doua domnii a lui Lapusneanu).

- Interventia doamnei Ruxanda pe langa sotul ei ca sa inceteze omorurile;

- scena din biserica;

- ospatul domnesc si piramida de capete;

- scena in care Motoc e dat multimii e inspirata din cronica lui Miron Costin unde se arata cum a fost aruncat gloatei Batiste Veveli, vistiernicul lui Alexandru Ilias.

Nuvela este

a) romantica:

- inspiratia din trecut;

-crearea culorii locale prin folosirea limbajului arhaic, descrierea vestimentatiei

d-nei Ruxanda sau a lui voda, a cetatii Hotinului, prezenta personalitatilor timpului, mentalitatile specifice, relatiile domn-boieri si boieri-norod;

- conflictul social-politic prin lupta dintre Lapusneanul si boieri;

- personajul romantic = erou exceptional care actioneaza in situatii exceptionale;

- antiteze: Lapusneanul vs. Ruxanda; Motoc vs. Stroici si Spancioc.

b) clasica:

- echilibrul constructiei;

- subtile observatii psihologice;

c) elemente realiste:

- personajul colectiv;

- tehnica detaliului.

Naratiunea si descrierea se impletesc cu dialogurile care dau dinamism.

Nuvela se apropie de o piesa de teatru prin situatiile spectaculoase, nepravazute si prin ponderea dialogului.

COMPOZITIA :4 capitole, fiecare avand cate un motto : 1. " Daca voi nu ma vreti, eu va vreu", 2. "Ai sa dai sama, doamna ! . "Capul lui Motoc vrem"4. "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu"

Momentele subiectului:

1) Expozitiunea: intoarcerea lui Lapusneanu in tara cu ajutor turcesc, intampinarea de catre solia de boieri alcatuita din Motoc, Veverita, Spancioc si Stroici, aproape de Tecuci.

2) Intriga: hotararea lui Lapusneanu de a ajunge la tron si de a se razbuna: "Sa ma-ntorc? Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarat."

3) Desfasurarea actiunii Lapusneanul ii promite lui Motoc ca il va cruta;

-Interventia Doamnei Ruxanda pe langa sotul ei pentru a inceta varsarile de sange;

-Discursul din biserica si invitarea boierilor la un ospat ca semn al iertarii.

4) Punctul culminat: uciderea celor 47 de boieri si aruncarea lui Motoc multimii.

5) Deznodamantul: retras le cetatea Hotinului, Lapusneanu este otravit de sotia lui la indemnul lui Spancioc si Stroici si cu complicitatea mitropolitului Teofan

Personaje:

Alexandru Lapusneanul

- Personaj eponim;

- Personaj romantic alcatuit din umbre si lumini;

- Domnul feudal care isi manifesta despotic vointa;

- Se individualizeaza prin fapte, gesturi, mimica, atitudine, vestimentatie, limbaj, mediul in care traieste. Aceste elemente constituie caracterizarea indirecta. Eroul este caracterizat si direct de catre narator sau alte personaje.

- Faptele sale dezvaluie o cruzime de neimaginat.

- Lapusneanu e diplomat fin si politician abil, deoarece vine in tara cu ajutorul unor straini si recucereste tronul.

-Casatoria strategica e si un act de viclenie, nu numai de diplomatie: doamna Ruxanda este fiica lui Petru Rares, domn iubit de norod.

-Varsarile de sange sunt impuse de necesitatile politice, dar ele denota si o inclinatie bolnava a voievodului spre sadism, spre macabru (v. piramida de capete).

-Bun cunoscator de oameni, speculeaza calitatile si slabiciunile semenilor. Lui Motoc ii spune: "Iti fagaduiesc ca sabia mea nu se va manji de sangele tau. Te voi cruta, caci imi esti trebuitor."

-Impulsiv de felul sau, cand doamna Ruxanda ii reproseaza multele crime, o lasa pe aceasta din brate, dupa care imediat duce mana la "junghi". De la gingasie si tandrete, trece brusc la violenta; de la apelativul "frumoasa mea doamna" ajunge sa o numeasca "muiere nesocotita".

-Lapusneanu e maestru in arta disimularii. De exemplu, la biserica, cand invita pe boieri la ospat, tine un discurs impaciuitor, iar acestia nu-si dau seama de intentiile lui (cu exceptia lui Spancioc si Stroici). Nu intamplator naratorul vine cu o precizare de ordin vestimentar: "printre bumbii dulamii se zarea o zea de sarma Aparenta vs. esenta). Naratorul observa ca voda era "imbracat cu toata pompa domneasca", "purta coroana Paleologilor" si ca " in minutul acela el era foarte galben la fata ".

-Exista elementul prevestitor:"racla sfantului ar fi tresarit".

- In biserica citeaza din Biblie si din intelepciunea populara = > duplicitate : « Sa iubesti pre aproapele tau ca insusi pre tine » ; « Bate-voi pastorul si se vor imprastia

oile »

-In general, replicile eroului au ramas celebre, subliniind hotararea, increderea in fortele sale, in izbanda (scena de la inceputul nuvelei cand raspunde soliei), dar si ironia: "Femeia tot femeie [.] in loc sa se bucure, ea se sperie" (cand arata doamnei piramida de capete); "prosti, dar multi" (ii rapunde lui Motoc, cand acesta a sugerat sa puna tunurile pe multime) sau disimularea (in biserica).

- Naratorul insoteste uneori replicile cu observatii asupra fizionomiei : « raspunse Lapusneanul a carui ochi scanteiara ca un fulger » ; « zise acesta silindu-se a zambi ».

- Sfarsitul lui e la fel de spectaculos ca si viata sa.

-Bolnav fiind, se calugareste ( noul nume e Paisie), avand frica de moarte si sperand in iertarea pacatelor; cand isi revine din delir, devine amenintator, isi numeste sotia « catea » si spune ca ii va omori copilul, ca in final sa fie otravit de doamna. Mitropolitul Teofan il caracterizeaza direct, spunandu-i Ruxandei : « Crud si cumplit este omul acesta, fiica mea ». Sunt tocmai atributele esentiale cu care Lapusneanu a ramas in istorie.

Personajul colectiv: pana la Negruzzi, Dimitrie Cantemir si Budai Deleanu au incercat sa surprinda psihologia multimii, insa Negruzzi reuseste cel mai bine sa faca acest lucru, anuntandu-l pe Rebreanu in "Rascoala".

- Gustave le Bon, in "Psihologia maselor": - multimea = o reuniune de indivizi oarecare, dar, din d.p.v. psihologic, capata o semnificatie aparte.

- Intr-o multime dispare personalitatea constienta a individului;

- Sentimentele si ideile tuturor se dirijeaza in acelasi sens

printr-un fenomen de contagiune mentala.

- Cand s-a produs fenomenul acesta, masa devine o multime organizata sau o multime psihologica ;

- Intr-o multime psihologica, individul are un sentiment de putere invincibila; poate savarsi gesturi contrare naturii sale;

- Individul traieste parca o stare hipnotica.

-Trasaturi: impulsivitatea, iritabilitatea, credulitatea, simplismul sentimentelor si exagerarea.

-La inceput gloata e dezorganizata, nu stie ce vrea: « Prostimea ramase cu gura

cascata » (cand armasul a intrebat care e motivul adunarii lor).

Se formuleaza apoi haotic nemultumirile, cineva rosteste numele lui Motoc ca vinovat de toate relele, iar atunci "toate glasurile se facura un glas si acest glas striga: Capul lui Motoc vrem!

Multimea se repede asupra victimei « ca o idra cu multe capete [.] si intr-o clipa il facu bucati ». Naratorul noteaza satisfactia inconstienta a gloatei dupa ce a facut crima :

« multamindu-se de asta jertfa, se imprastii ».

Stilul operei: sobru, concis, limpede. Rareori, naratorul intervine cu comentarii : "ticalosul", "marsavul curtezan", "desantata cuvantare".

Secventele epice sunt inlantuite cu mare arta. Este intalnita si elipsa. Capitolul IV incepe cu o mentiune de ordin temporal : « Patru ani trecusera de la scena aceasta. » Laconic, naratorul mentioneaza ca tiranul n-a mai facut crime, dar a inventat alte schingiuri.

Arhaismele sunt dozate cu masura, nefacand textul ilizibil, ci dandu-i un parfum cronicaresc.

"Alexandru Lapusneanul ar fi devenit o opera celebra ca si Hamlet daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale." (George Calinescu)