Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice
Acasa » scoala » literatura romana
Nuvela Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi comentariu

Nuvela Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi comentariu


Nuvela

Definitie: specie a genului epic in proza, cu dimensiuni intre schita si roman, avand un singur fir narativ, un conflict puternic si un numar redus de personaje, grupate in jurul unui protagonist.

Trasaturi:

- accentul cade asupra personajelor, nu pe situatie sau pe atmosfera ci pe ce intampla in

povestire;

- mai multa obiectivitate decat in povestire.

Tipuri:

-istorica

-psihologica

-sociala

-fantastica

Nuvela istorica:



- pleaca de la evenimente istorice pe care le reinterpreteaza;

- fictiunea se impleteste cu realitatea, asadar nu trebuie cautat adevarul istoric;

- apar "oamenii timpului".

Alexandru Lapusneanul

de Costache Negruzzi

- prima nuvela istorica din literatura romana;

- publicata in "Dacia literara", Iasi, 1840

Tema: prezentarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei

(sec. al XVI-lea). Este o epoca plina de lupte pentru tron, tradari, varsari de sange si abuzuri.

Surse de inspiratie: cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin

Realitate si fictiune:

A. REAL:

-revenirea lui Lapusneanu in tara cu ajutor strain;

- hotararea acestuia de a domni in ciuda rezervelor unor boieri:'Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!"; acest motto e inspirat din cronica lui Ureche, la fel si ultimul motto.

- Uciderea a 47 de boieri, fara a se socoti slugile lor;

- Calugarirea si moartea prin otravire.

B. FICTIV:-prezenta lui Motoc in tara (de fapt, fugise in Polonia cu Tomsa in timpul celei de-a doua domnii a lui Lapusneanu).

- Interventia doamnei Ruxanda pe langa sotul ei ca sa inceteze omorurile;

- scena din biserica;

- ospatul domnesc si piramida de capete;

- scena in care Motoc e dat multimii e inspirata din cronica lui Miron Costin unde se arata cum a fost aruncat gloatei Batiste Veveli, vistiernicul lui Alexandru Ilias.

Nuvela este

a) romantica:

- inspiratia din trecut;

-crearea culorii locale prin folosirea limbajului arhaic, descrierea vestimentatiei

d-nei Ruxanda sau a lui voda, a cetatii Hotinului, prezenta personalitatilor timpului, mentalitatile specifice, relatiile domn-boieri si boieri-norod;

- conflictul social-politic prin lupta dintre Lapusneanul si boieri;

- personajul romantic = erou exceptional care actioneaza in situatii exceptionale;

- antiteze: Lapusneanul vs. Ruxanda; Motoc vs. Stroici si Spancioc.

b) clasica:

- echilibrul constructiei;

- subtile observatii psihologice;

c) elemente realiste:

- personajul colectiv;

- tehnica detaliului.

Naratiunea si descrierea se impletesc cu dialogurile care dau dinamism.

Nuvela se apropie de o piesa de teatru prin situatiile spectaculoase, nepravazute si prin ponderea dialogului.

COMPOZITIA :4 capitole, fiecare avand cate un motto : 1. " Daca voi nu ma vreti, eu va vreu", 2. "Ai sa dai sama, doamna ! . "Capul lui Motoc vrem"4. "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu"

Momentele subiectului:

1) Expozitiunea: intoarcerea lui Lapusneanu in tara cu ajutor turcesc, intampinarea de catre solia de boieri alcatuita din Motoc, Veverita, Spancioc si Stroici, aproape de Tecuci.

2) Intriga: hotararea lui Lapusneanu de a ajunge la tron si de a se razbuna: "Sa ma-ntorc? Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarat."

3) Desfasurarea actiunii Lapusneanul ii promite lui Motoc ca il va cruta;

-Interventia Doamnei Ruxanda pe langa sotul ei pentru a inceta varsarile de sange;

-Discursul din biserica si invitarea boierilor la un ospat ca semn al iertarii.

4) Punctul culminat: uciderea celor 47 de boieri si aruncarea lui Motoc multimii.

5) Deznodamantul: retras le cetatea Hotinului, Lapusneanu este otravit de sotia lui la indemnul lui Spancioc si Stroici si cu complicitatea mitropolitului Teofan

Personaje:

Alexandru Lapusneanul

- Personaj eponim;

- Personaj romantic alcatuit din umbre si lumini;

- Domnul feudal care isi manifesta despotic vointa;

- Se individualizeaza prin fapte, gesturi, mimica, atitudine, vestimentatie, limbaj, mediul in care traieste. Aceste elemente constituie caracterizarea indirecta. Eroul este caracterizat si direct de catre narator sau alte personaje.

- Faptele sale dezvaluie o cruzime de neimaginat.

- Lapusneanu e diplomat fin si politician abil, deoarece vine in tara cu ajutorul unor straini si recucereste tronul.

-Casatoria strategica e si un act de viclenie, nu numai de diplomatie: doamna Ruxanda este fiica lui Petru Rares, domn iubit de norod.

-Varsarile de sange sunt impuse de necesitatile politice, dar ele denota si o inclinatie bolnava a voievodului spre sadism, spre macabru (v. piramida de capete).

-Bun cunoscator de oameni, speculeaza calitatile si slabiciunile semenilor. Lui Motoc ii spune: "Iti fagaduiesc ca sabia mea nu se va manji de sangele tau. Te voi cruta, caci imi esti trebuitor."

-Impulsiv de felul sau, cand doamna Ruxanda ii reproseaza multele crime, o lasa pe aceasta din brate, dupa care imediat duce mana la "junghi". De la gingasie si tandrete, trece brusc la violenta; de la apelativul "frumoasa mea doamna" ajunge sa o numeasca "muiere nesocotita".

-Lapusneanu e maestru in arta disimularii. De exemplu, la biserica, cand invita pe boieri la ospat, tine un discurs impaciuitor, iar acestia nu-si dau seama de intentiile lui (cu exceptia lui Spancioc si Stroici). Nu intamplator naratorul vine cu o precizare de ordin vestimentar: "printre bumbii dulamii se zarea o zea de sarma Aparenta vs. esenta). Naratorul observa ca voda era "imbracat cu toata pompa domneasca", "purta coroana Paleologilor" si ca " in minutul acela el era foarte galben la fata ".

-Exista elementul prevestitor:"racla sfantului ar fi tresarit".

- In biserica citeaza din Biblie si din intelepciunea populara = > duplicitate : Sa iubesti pre aproapele tau ca insusi pre tine ; Bate-voi pastorul si se vor imprastia

oile

-In general, replicile eroului au ramas celebre, subliniind hotararea, increderea in fortele sale, in izbanda (scena de la inceputul nuvelei cand raspunde soliei), dar si ironia: "Femeia tot femeie [.] in loc sa se bucure, ea se sperie" (cand arata doamnei piramida de capete); "prosti, dar multi" (ii rapunde lui Motoc, cand acesta a sugerat sa puna tunurile pe multime) sau disimularea (in biserica).

- Naratorul insoteste uneori replicile cu observatii asupra fizionomiei : raspunse Lapusneanul a carui ochi scanteiara ca un fulger ; zise acesta silindu-se a zambi .

- Sfarsitul lui e la fel de spectaculos ca si viata sa.

-Bolnav fiind, se calugareste ( noul nume e Paisie), avand frica de moarte si sperand in iertarea pacatelor; cand isi revine din delir, devine amenintator, isi numeste sotia catea si spune ca ii va omori copilul, ca in final sa fie otravit de doamna. Mitropolitul Teofan il caracterizeaza direct, spunandu-i Ruxandei : Crud si cumplit este omul acesta, fiica mea . Sunt tocmai atributele esentiale cu care Lapusneanu a ramas in istorie.

Personajul colectiv: pana la Negruzzi, Dimitrie Cantemir si Budai Deleanu au incercat sa surprinda psihologia multimii, insa Negruzzi reuseste cel mai bine sa faca acest lucru, anuntandu-l pe Rebreanu in "Rascoala".

- Gustave le Bon, in "Psihologia maselor": - multimea = o reuniune de indivizi oarecare, dar, din d.p.v. psihologic, capata o semnificatie aparte.

- Intr-o multime dispare personalitatea constienta a individului;

- Sentimentele si ideile tuturor se dirijeaza in acelasi sens

printr-un fenomen de contagiune mentala.

- Cand s-a produs fenomenul acesta, masa devine o multime organizata sau o multime psihologica ;

- Intr-o multime psihologica, individul are un sentiment de putere invincibila; poate savarsi gesturi contrare naturii sale;

- Individul traieste parca o stare hipnotica.

-Trasaturi: impulsivitatea, iritabilitatea, credulitatea, simplismul sentimentelor si exagerarea.

-La inceput gloata e dezorganizata, nu stie ce vrea: Prostimea ramase cu gura

cascata (cand armasul a intrebat care e motivul adunarii lor).

Se formuleaza apoi haotic nemultumirile, cineva rosteste numele lui Motoc ca vinovat de toate relele, iar atunci "toate glasurile se facura un glas si acest glas striga: Capul lui Motoc vrem!

Multimea se repede asupra victimei ca o idra cu multe capete [.] si intr-o clipa il facu bucati . Naratorul noteaza satisfactia inconstienta a gloatei dupa ce a facut crima :

multamindu-se de asta jertfa, se imprastii .

Stilul operei: sobru, concis, limpede. Rareori, naratorul intervine cu comentarii : "ticalosul", "marsavul curtezan", "desantata cuvantare".

Secventele epice sunt inlantuite cu mare arta. Este intalnita si elipsa. Capitolul IV incepe cu o mentiune de ordin temporal : Patru ani trecusera de la scena aceasta. Laconic, naratorul mentioneaza ca tiranul n-a mai facut crime, dar a inventat alte schingiuri.

Arhaismele sunt dozate cu masura, nefacand textul ilizibil, ci dandu-i un parfum cronicaresc.

"Alexandru Lapusneanul ar fi devenit o opera celebra ca si Hamlet daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale." (George Calinescu)





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.