POPA TANDA deIOAN SLAVICI

Demonstratie ca este o nuvela

Definitie- nuvela este o opera literara epica in proza, de dimensiuni mai ample, cu o actiune dezvoltata, cuprinzand o succesiune de episoade unite, ce formeaza o actiune complicata progresiv, si la care participa un numar mare de personaje, complex caracterizate.

Trasaturile nuvelei

1.Este o opera literara epica in care sentimentele autorului sunt exprimate indirect, prin intermediul personajelor si al actiunii;

2. Are dimensiuni mai ample;

3. Infatiseaza o succesiune de episoade unite intr o actiune complicata progresiv;

4. Actiunea ei se desfasoara intr-un timp mai indelungat si in locuri diferite;

5. Intriga sa genereaza conflicte puternice;

6. La actiune participa mai multe personaje, complex caracterizate, privite din mai multe unghiuri;

7. Unitatea nuvelei este data de impletirea naratiunii cu descrierea si dialogul;

Conflictul -exterior( intre doua personaje, intre personaj si societate)

interior (intre diverse stari, sentimente ,idei, ganduri ale aceluiasi personaj).

Caracterizarea personajelor

-directa: se realizeaza prin prezentarea trasaturilor pesonajului de catre narator, sau de catre alte personaje, sau chiar de personajul insusi;

-indirecta: rezulta din faptele, comportamentul, gandurile personajului, din mediul in care traieste, felul in care vorbeste, se imbraca, din numele sau sau din reactiile acestuia fata de alte personaje;

POPA TANDA

de IOAN SLAVICI

Timpul de desfasurare a actiunii este mai indelungat, iar locul de desfasurare este satul Saraceni, un sat de munte. Numele pe care-l poarta acest sat este semnificativ, sugereaza o asezare de oameni foarte saraci, care traiesc in conditii precare.

Naratiune- momentele subiectului

Expozitiunea: Parintele Trandafir este fiul dascalului din Butucani si a ajuns preot in acel sat

Intriga: Nemultumiti de comportamentul preotului, satenii au intervenit la protopop pentru a-l muta din sat. Astfel, acesta a ajuns preot in satul Saraceni, din Valea Seaca.

Desfasurarea actiunii : Ajuns aici, preotul a constatat doua aspecte : saracia dezolanta a asezarii si lenea teribila a oamenilor. Afectat si el de saracia oamenilor, isi propune sa schimbe aceasta stare de lucruri si, la slujbe, le predica oamenilor despre binefacerile muncii. Cu timpul, satenii inceteaza de a mai veni la biserica. Vazand ca aceasta practica nu da rezultate, preotul a inceput sa mearga pe la oameni pe acasa, sfatuindu-i, cu vorba buna, ce si cum sa faca, insa, tot fara rezultat. A incercat sa foloseasca ironia si batjocura, dar totul era inutil. Ajuns la disperare, caci zestrea preotesei se terminase si nu mai aveau alta sursa de venit, se apuca de treaba: repara peretii casei, apoi acoperisul, ingradi curtea si cultiva gradina. Prosperitatea rezultata din impletitul nuielelor si vanzarea leselor starnira mirarea satenilor, care-l numira "om al dracului".

Punctul culminant: Munca a dat roade. Casa preotului era curata si ingrijita, gradina plina de zarzavaturi, legume si porumb. A reusit chiar sa-si cumpere o caruta si cai.

Deznodamantul: Aspectul satului s-a schimbat total: casele sunt mari, cu gradini imbelsugate, biserica este noua si are un turn sclipitor, iar preotul locuieste intr-o casa noua, alaturi de fiica sa, de sotul acesteia ( devenit preot) si de copiii acestora.

Conflictul: exterior: opozitia dintre preot si sateni, care nu poate fi rezolvat prin vorbe, nici prin pilde, ci doar prin exemplul propriu.

interior: framantarile preotului de a gasi solutii in a-i determina pe sateni sa se apuce de munca.

Personajele:

Popa Tanda este personajul principal al operei literare. Porecla sa coincide cu titlul operei si provine de la verbul "a tandali", ceea ce semnifica "a pierde vremea". Acest verb se refera la incercarile multiple ale preotului de a-i determina pe sateni sa munceasca, incercari pe care acestia le considerau "tandaleli", pierderi de vreme.

Trasaturile personajului se contureaza din caracterizare directa, realizata de narator si de alte personaje.

Inca de la inceputul operei aflam ca preotul Trandafir era "om bun", care a invatat carte si canta foarte frumos. Era "harnic si grijitor.aduna din multe si face din nimica ceva. Strange, drege si culege, ca sa aiba pentru sine si pentru altii ." Singurul lui defect era ca spunea omului direct ce impresie are despre el, fara ocolisuri si menajamente". Este cam greu la vorba, cam aspru la judecata: prea de-a dreptul, prea fatis". (caracterizare directa -narator)

Firea sa dinamica si energica se manifesta in incercarile sale de a-i scoate pe sateni din nepasarea lor, sa-i determine ca prin munca sa-si schimbe situatia materiala, in felul acesta profitand si el. Exemplul sau personal, concretizat prin munca asidua, ii va determina pe sateni sa-si schimbe felul de a gandi si sa se apuce de munca. (caracterizare indirecta-fapte si comportament)

In finalul operei, oamenii il numesc "Tine-l Doamne, la multi ani, ca este omul lui Dumnezeu". (caracterizare directa - alte personaje).

Personaje secundare:   - preoteasa, care-si sustine sotul;

- vecinul, Marcu Florii Cucului, care-l ajuta pe preot la lucru;

Personaje episodice:copiii lor si satenii.

Modurile de expunere: unitatea textului se realizeaza prin imbinarea naratiunii cu dialogul si cu descrierea.

Naratorul este ominiscent si omniprezent, el povestind la persoana a III-a.

Slavici se dovedeste a fi un moralizator care intervine adesea cu judecati generalizatoare, ce exprima propriile ganduri si mentalitati.

Se remarca oralitatea stilului prin folosirea stilului retoric, a persoanei a II-a, a enumeratiei retorice: "O sotie bolnava, trei copii mici, al patrulea de lapte, o casa numai harb", a regionalismelor si a termenilor regionali: "parleaz", "barabule", "curechi".

Toate caracteristicile enumerate incadreaza opera literara Popa Tanda de Ioan Slavici in specia nuvelei.