Indicatorii de consum si de valorificare

Indicatorii de consum si de valorificare

Indicatorii de consum si de valorificare joaca un rol esential in asigurarea folosirii economiei a resurselor materiale si energetice avand o influenta deosebita asupra rezultatelor financiare ale intreprinderii in raport cu functiile pe care le-au indeplinit.

Functiile principale pentru indicatorii de consum sunt :

1.Reprezinta instrumente tehnico-economice justificative de baza folosite in determinarea volumului si structurii necesitatilor de materiale pentru fundamentarea planului si programelor de aprovizionare materiala a planului costurilor de productie si a altor sectiuni de planuri. Au ca baza de calcul si fundamentare proiectele si desenele de executie a produselor lucrarilor sau prestatiilor, devizele de materiale, retetele de fabricatie a produselor.

2.Sunt instrumente determinante stimulatoare si de cointeresare pentru folosirea economica a resurselor materiale si energetice fiind limite maxime de consum.

3.Sunt instrumente utile de mare eficacitate practica pentru urmarirea, controlul, analiza si evaluarea modului de folosire a resurselor materiale si energetice la fiecare punct de lucru.

Functia principala pentru indicatorii de valorificare:

1.Sunt instrumente utile pentru evidentierea intr-o forma sintetica, concentrata si expresiva a modului de valorificare a resurselor materiale, energetice la nivelul unitatii economice si a structurilor sale interne.

Indicatorii de consum si valorificare sunt instrumente esentiale in analiza comparativa a conditiilor in care sunt realizate produsele intr-o intreprindere comparativ cu alta.

Aceste functii ale indicatorilor de consum si valorificare orienteaza managerii asupra masurilor care trebuiesc aplicate pentru imbunatatirea acestora, masuri care trebuie sa asigure :

reducerea cheltuielilor materiale ;

diminuarea volumului de resurse materiale care trebuie aprovizionate ;

cresterea eficientei economice comparativ cu concurenta.

Pentru a determina efectele economice favorabile indicatorii de consum si valorificare trebuie sa raspunda mai multor cerinte:

1.sa fie revizuiti si imbunatiti sistematic adaptati permanent la noile conditii tehnice, tehnologice, organizatorice conform noilor rezultate ale cercetarilor stiintifice;

2.sa le asigure o buna fundamentare tehnica si economica, la dimensioarea lor fiind necesara luarea in calcul a conditiilor tehnice, tehnologice si de productie reale din activitatea perioadei respective;

3.indicatorii de consum si valorificare trebuie sa li se asigure un nivel mobilizator si stimulator pentru lucratorii antrenati in respectiva activitate, sa fie realizabili in conditiile data si in perioada de valabilitate stabilita;

4.trebuie sa se exprime un mod real si intr-o forma concentrata, analitica sau sintetica; aspectele de ansamblu sau detaliu ale modului de folosire a resurselor materiale si energetice;

5.sa reprezinte o baza de comparatie valabila pentru produsele proprii in comparatie cu cele similare ale altor firme.

Managementul societatii trebuie sa asigure aducerea la zi a indicatorilor de consum si valorificare, a colerarii acestora cu rezultatele cercetarilor stiintifice, dezvoltarilor tehnologice, tehnice.

Numai in aceste conditii pot stimula factorii de productie in folosirea economiei a resurselor.

Sistemul indicatorilor de consum si valorificare cuprinde normele de consum:

consumurile specifice din documentatiile tehnico-economice si sunt stabilite pentru materiile prime, materiale, piese de schimb, subansamble, repere, energie, combustibili, coeficienti tehnici de utilizare productiva;

consumurile de masa neta specifica a produselor;

consumurile de recuperare, reconditionare si refolosire a resurselor materiale si pieselor reutilizabile;

coeficienti de revalorificare a materiilor prime, a materialelor si refolosibile .

Nivelul acestor indicatori se foloseste atat anticipat periodic in gestiune cat su dupa inchiderea acesteia.

Nivelul prestabilit se interpreteaza ca limita minima sau maxima dupa caz si trebuie respectat.

Normele de consum de resurse materiale si energetice

Norma tehnica de consum cuprinde cantitatea maxima de material stabilit pe baza documentatiei tehnico-economice pentru a fi consumata in vederea realizarilor unitatii de produs de prelucrare sau prestatie in procesul tehnologic prevazut pentru aplicare cat si in fazele anterioare acesteia, respectiv in cadrul procesului de aprovizionare-depozitare.

Consumul special efectiv/consumul specific reprezinta cantitatea medie de resurse materiale si energetice efectiv folosite in procesul de fabricatie pentru obtinerea unitatii de produs, lucrare sau prestatie.

Pentru a aprecia din punct de vedere economic, folosirea resurselor materiale se compara consumul specific cu norma tehnica de consum. Consumul specific trebuie sa fie mai mic sau cel mult egal cu norma tehnica de consum. Daca este mai mare se impune analiza si implicat masurile.

Structura materiala a normei de consum poate include:

resurse materiale noi achizitionate din afara si din inauntru ;

resurse materiale refolosibile din afara si din interiorul firmei.

Unitatea de masura a normei de consum se prezinta sub forma unui raport intre unitatea de masura specifica fiecarei resurse materiale si cea a produsului lucrarii sau prestatiei la care se prevede folosirea acestuia.

Norma tehnica de consum de energie reprezinta cantitatea maxima admisa a fi consumata pe baza de documentatie tehnico-economica elaborata in conditiile incarcarii a parametrilor prevazuti a agregatelor si instalatiilor aplicarii masurilor care conduc la cresterea randamentului energetic, organizarea optima a procesului de productie, recuperarii resurselor energetice refolosibile de la utilajul sau procesul tehnologic care le-a generat.

Normele tehnice de consum energetic constituie elementele de calcul pentru elaborarea si fundamentarea planului si a programelor de aprovizionare cu resurse energetice cat si a planului costurilor de productie.

Acestea se pot elabora la nivelul fiecarui punct de consum si se exprima in tone, kw/ora, gigacalorii sau conventional raportate la o unitate de masura a produsului lucrarii sau prestatiei.

Normele de consum servesc la elaborarea planului si programului de aprovizionare, a planului costurilor de productie si a costurilor de deviz.

Norma de consum tehnologic exprima consumul maxim admis de materii prime, materiale, combustibili, energie electrica, energie termica, apa pentru executarea unei unitati de lucrare sau prestatie de serviciu in cadrul proceselor tehnologice de prelucrare si transformare folosite in unitatea economica.

Intre norma tehnica de consum de aprovizionare si norma de consum tehnologic difera de continut: primul are un continut mai larg incluzandu-o pe cea de a doua.

Consumul specific tehnologic reprezinta cantitatea medie de resurse energetice, efectiv folosite in procesul de fabricatie pentru obtinerea unei unitati de produs, lucrare sau prestatie.

Este un indicator statistic care serveste la comparatia rezultatelor unei unitati economice cu altele similare.

Consumul net/consumul util reprezinta cantitatea de materie prima sau material prevazuta a fi incorporata in lucrarea pe produs, lucrare sau prestatie, aceasta fiind prevazuta in documentatia de executie.

Folosirea economica a merialelor necesita analiza consumului net in sensul depistarii cailor de reducere a acesteia prin rationalizarea formelor si dimensiunilor, pieselor, produselor, lucrarilor insa in stransa corelatie cu functiile utile ale acestora.

Materiale recuperabile si pierderi in fazele tehnologice ce exprima cantitatea maxima de resturi materiale si de pierderi admisa a se inregistra in procesul de prelucrare consum a resurselor materiale.

Aceste rezultate sunt stabilite prin documentatiile de executie si proceselor tehnologice.

Materialele refolosibile pot fi recuperate in vederea reutilizarii ca atare ca materiile prime in procesul de prelucrare primara sau pot fi vandute la terti.

Cantitatea de materiale refolosibile este in functie directa de tehnologia de fabricatie care se aplica de utilaje, dispozitive si echipamente folosite la prelucrare dar si de natura materialelor folosite.

Ca materiale refolosibile se pot da ca exemplu spanul, talajul, bavurile, zgura, culeul, maselote, scurgeri, retele de turnare, sparturile si cioburile, bracul tehnologic in industria hartiei.

In norma de recuperare se includ si cantitatile de materiale rezultate din produsele rebutate in limita maxima stabilita in raport cu tehnologia de fabricatie folosita. Mai cuprinde cantitatea recuperabila din eprubetele de control si cea consumata pentru efecturea probelor si reglajelor si care nu se incorporeaza in produse finite.

Materialele care rezulta din procesul de productie sunt refolosibile ca atare si nu se includ nici in norma de consum, nici in norma de recuperare ci se predau la magazie fiind considerate materiale noi.

Pierderile tehnologice reprezinta cantitatea de materiale maxim admisa care nu se regaseste in produsul finit, lucrarea sau prestatia respectiva si nu poate fi recuperata in prestatia respectiva: volatilizari, vaporizari, pulverizari, etc care se stabilesc in functie de natura materialelor utilizate.

Norma de recuperare si de pierderi in fazele netehnologice exprima cantitatile de materiale nefolosibile si pierderile care rezulta din aprovizionare, transport, manipulare, depozitare, pregatire, conditionare, debitare, croire.

Cuprinde :

_ cantitatile de materiale care rezulta ca urmare a comandarii si aprovizionarii de materiale de alte dimensiuni decat cele fixe sau multiple din debitarea, croirea sau predebitarea care se realizeaza in cadrul depozitelor ;

_ materialele recuperabile rezultate din faramitare in procesul de aprovizionare, depozitare pana la eliberarea in sectiile de productie ;

_ materiale si semifabricate din afara unitatii cu defecte ascunse care au aparut in cursul proceselor de prelucrare ;

_ alte materiale care in afara procesului tehnologic isi pierd intr-un procent admis din caracteristicile fizico-mecanice-chimice impuse si care pot fi recuperate pentru a fi utilizate.

In cadrul acestor norme nu sunt pierderile produselor prin neglijenta, proaspat gospodarire care au condus la degradari ce puteau fi limitate.

Colectarea si limitarea materialelor si regie recuperabile si refolosibile prezinta interes economic deosebit, constituie o cale importanta de obtinere a unor venituri suplimentare sau reducere a costurilor de productie care influenteaza reducerea preturilor si cresterea competitivitatii produselor.

Diversitatea nomenclatorului de materii prime si materiale :

1. dupa elementele componente :

1.1. norma de consum tehnologic folosita la calculul cantitatilor de materiale elaborate din depozitul pentru consum;

1.2 norma de consum pentru aprovizionare folosita la fundamentarea necesarului de resurse ca indicatori ai planului de aprovizionare.

2. dupa destinatia de consum :

2.1. norme de consum pentru materiile prime de baza ;

2.2. norme de consum pentru materialele auxiliare .

3. In cadrul resurselor energetice :

3.1. norme de consum de combustibil diferentiat pentru scopuri economice: transport, etc ;

3.2. norme de consum de energie electrica folosita in scopuri tehnologice ca forte motrice pentru iluminat si alte scopuri.

4. dupa natura resurselor materiale :

4.1. norme de consum pentru materii prime, sidelurgice si materiale metalurgice ;

4.2. norme de consum pentru lemn si produse plate din lemn : palul, scandura, etc ;

4.3. norme de consum pentru materiale si produse chimice ;

4.4. norme de consum pentru carburanti ;

4.5. norme de consum pentru piese de schimb.

5. dupa orizontul de timp de aplicare sau perioada de valabilitate :

5.1. norme de consum pe TS : de obicei pe 1 an ;

5.2. norme de consum de perspectiva : pentru prognoze .

6. dupa modul de grupare si nivelul de agregare :

6.1. norme de consum individuale care se elaboreaza distinct pe tip sau varianta de produs ;

Acestea se stabilesc prin documentatiile de executie sau documentatia tehnologica in care se arata consumul din fiecare sortiment, dimensiune de material.

Prin insumarea pe produs a tuturor normelor de consum individuale rezulta norma de consum care se utilizeaza la caculul necesar de material pe produs si in final pe firma. Cantitatea rezultata se inscrie ca necesar de materiale in specificatiile de materiale si comenzile de aprovizionare care stau la baza incheierii contractelor economice.

6.2. norme de consum grupate pe materiale sau familia de materiale pe produs sau grupa de produse pe mai multe tipuri de utilaje si instalatii pe o veriga organizatorica a intreprinderii sau pe intreprinderi.

Acestea au un rol esential in elaborarea si fundamentarea planului si a programului de aprovizionare in prognozarea si previzionarea consumurilor ca o cale principala pentru protectia bugetului de aprovizionare si obtinerea de costuri reduse sau competitive.

Normele de consum se elaboreaza de compartimentul tehnic si servesc la determinarea necesarului de materiale pe intreprinderi de catre compartimentul aprovizionare.

Strategia in aprovizionarea materiala

Desfasurarea unei activitati eficiente de aprovizionare materiala in concordanta cu necesarul si interesele intreprinderii depinde in mod hotarator de strategia elaborata in acest sens.

Printr-o asemenea strategie trebuie fructificate avantajele concurentei pe piata de furnizare a resurselor materiale si energetice, a echipamentelor, etc.

Piata reprezinta terenul valorificarii a activitatii unui cerc larg si eterogen de intreprinderi, fiecare in parte urmareste ocuparea unei anumite pozitii in ansamblul pietei care sa asigure realizarea eficienta a produselor sau serviciilor oferite spre vanzare.

Esential, in procesul de aprovizionare materiala este comportamentul fata de furnizori. Acesta este influentat de mai multi factori comuni sau specifici a caror cunoastere se impune cu necesitate pentru a putea elabora o buna strategie in calitate de cumparator.