NORMAREA TEHNICA SI CALITETEA PROCESELOR TEHNOLOGICE

NORMAREA TEHNICA A PROCESELOR TEHNOLOGICE

Volumul de munca necesar pentru realizarea unei faze de lucru sau pentru realizarea unui produs finit se poate evidentia prin consumul de timp. Norma de timp creeaza posibilitatea de a se cunoaste anticipat timpul necesar pentru executia in anumite conditii a unei faze a procesului tehnologic sau a unui reper.

Micsorarea normei de timp conduce la marirea numarului de produse finite care pot fi realizate intr-un schimb de lucru, conducand deci la cresterea productivitatii muncii. Prin urmare, norma de timp este un indicator important al productivitatii muncii.

Norma de timp se defineste ca fiind durata de timp necesara pentru realizarea unei anumite lucrari in anumite conditii tehnico-organizatorice.

Norma de productie se defineste ca fiind cantitatea de repere care se realizeaza intr-un anumit interval de timp.

Norma de timp (T) se evalueaza in unitati de timp.

Norma de productie (N) se evalueaza in unitati naturale (bucati).

Intre normele T si N exista relatia:

Timpul de lucru productiv reprezinta intervalul de timp in care, pe percursul desfasurarii procesului tehnologic, operatorul (muncitorul) executa lucrari de manuire, masurari, citiri, supraveghere, interpretare a fiselor tehnologice si alte lucrari similare.

Timpul de lucru neproductiv reprezinta intervalul de timp in care operatorul (muncitorul) executa lucrari de transport a semifabricatelor, a materialelor, a sculelor, lucrari de intretinere, reglare, reparare a instalatiilor, agregatelor, masinilor si alte lucrari similare.

Organizarea eficienta a procesului tehnologic inseamna reducerea timpului de lucru neproductiv.

Timpul efectiv (operativ) reprezinta durata de timp necesara pentru executarea lucrarilor de prelucrare propriu-zise.

Timpul efectiv se calculeaza cu relatia:

Timpul de baza (timp tehnologic) reprezinta durata de timp pe parcursul careia se produce modificarea formei (starii) semifabricatelor pentru transformarea lor in produse finite.

Timpul auxiliar reprezinta durata de timp necesara pornirii - opririi instalatiilor, agregatelor, masinilor, fixarii semifabricatelor pentru prelucrare, masurarii dimensiunilor, transportului produselor finite si altor lucrari similare.

Caracterstic celor doua durate de timp de baza si auxiliar este faptul ca o parte a timpului auxilar poate sa corespunda  cu o parte a timpului de baza. In norma de timp operativ nu se include durata de timp auxiliar care se suprapune cu timpul de baza.

Valorile normelor de timp sunt influentate de structura proceselor tehnologice si de caractersiticile productiei.

Metodele folosite, in general, pentru stabilirea normelor de timp sunt urmatoarele:

metoda experimental statistica

metoda comparativa

metoda analitica

Dintre aceste metode, metoda analitica este metoda cea mai precisa deoarece se bazeaza pe analiza temeinica a elementelor componente ale procesului tehnologic. Aceasta analiza trebuie sa conduca la determinarea posibilitatilor de executie a operatiilor procesului tehnologic cu un consum cat mai mic de timp.

Principalele metode folosite pentru evaluarea normelor de timp pe baza de observatii sunt urmatoarele:

fotografierea zilei de lucru

cronometrarea zilei de lucru

fotocronometrarea zilei de lucru

filmarea zilei de lucru

Metoda filmarii se foloseste pentru urmarirea unor elemente de timp avand durata foarte redusa.

Observarea zilei de lucru prin filmare premite studierea proceselor tehnologice in timp si in spatiu.

CALITATEA PROCESELOR TEHNOLOGICE

In sens general, calitatea reprezinta o masura a valorii materiale indiferent de produs si scop.

Indicatorii de calitate caracterizeaza materia prima, materialele auxiliare si produsele finite din punct de vedere calitativ. Conditiile de calitate corespunzatoare fiecarui produs sau material (materie prima) sunt prevazute in standarde de stat, in norme intrene sau in caiete de sarcini.

Calitatea proceselor tehnologicese exprima prin randamente, consumuri specifice, indicatori de utilizare intensiva si extensiva, grad de mecanizare, automatizare, cibernetizare, robotizare, cheltuieli de reparatii si intretinere a instalatiilor, agregatelor, masinilor.

Calitatea unui produs finit se exprima prin urmatoarele caracteristici:

caracteristici tehnice

caracteristici economice

carcateristici estetice si organice

fiabilitate

mentenabilitate

Fiabilitatea reprezinta conceptul prin care se exprima conservarea indicatorilor de preformanta ai produsului finit.

Mentenabilitatea reprezinta aptitudinea produselor, instalatiilor, utilajelor, masinilor, sistemelor, exprimata calitativ sau cantitativ de a fi reparate si repuse in functiune in caz de defectare.

Ansamblul conceptelor de fiabilitate si mentenabilitate reprezinta conceptul de disponibilitate.

Din punct de vedere structural calitatea unui produs se poate descompune in urmatoarele componente:

calitatea conceptiei in etapa de proiectare

calitatea fabricatiei in etapa de productie

calitatea intretinerii in etapa de exploatare a produsului

Dualitatea calitate-cost reprezinta conceptul fundamental al aspectului competitiv al calitatii.

Indicatorii de fiabilitate (caracteristicile de fiabilitate) sunt marimi care evidentiaza, calitativ si cantitativ, fiabilitatea produselor. Acesti indicatori sunt:

probabilitatea de buna functionare

probabilitatea de defectare

timpul de functionare a unui produs finit cu o anumita probabilitate

functia de frecventa

rata defectiunilor

timpul mediu de buna functionare

dispersia

Fiabilitatea operationala consta in supravegherea organizata a produsului finit pe parcursul exploatarii sale.

Absenta preocuparilor privind evolutia ulterioara a produsului finit in exploatare conduce la ignorarea unor elemente necesare pentru proiecte viitoare si nu permite obtinerea nici unei concluzii valabile cu privire la problema coordonarii fiabilitatii subansamblului in raport cu durata de viata fizica sau morala a produsului.

Baza activitatii operationale o constituie chestionarele, fisele de interventii si rapoartele de exploatare.