Analiza raportului cerere - venit

Modificarea venitului banesc, daca preturile raman constante, antreneaza, in mod normal, variatii ale cantitatilor cumparate. Pentru cea mai mare parte a bunurilor, o crestere a veniturilor banesti conduce la o crestere a cererii si, invers.

Pentru a fixa cadrul analizei vom face aceleasi presupuneri ca si la paragraful 1.1., cu deosebirea ca de aceasta data venitul consumatorului V este variabil, iar preturile bunurilor "1" si "2", respectiv p₁ si p₂ sunt fixe.

Asa cum am mai vazut, cresterea venitului determina o deplasare a dreptei bugetului spre dreapta.

Fie V₁,V₂ si V₃ trei niveluri ale venitului aflate in relatia V₁ < V₂ < V₃.

In acest caz, pentru cele trei valori vom obtine trei drepte ale bugetului:

Reprezentand cele trei drepte in planul x₁Ox₂, obtinem trei drepte paralele (figura nr. 1.9.).

Figura nr. 1.9: Determinarea curbei consum - venit.

Pentru fiecare nivel al venitului si, deci, pentru fiecare dreapta a bugetului, vom obtine echilibrul consumatorului respectiv in punctele E₁, E₂ si E₃. Unind aceste puncte obtinem o curba numita curba consum - venit, care arata cum se modifica echilibrul consumatorului cand venitul sau variaza.

Curba consum - venit reprezinta locul geometric al punctelor din planul bunurilor care indica cuplurile de cantitati ce maximizeaza starea de satisfactie a consumatorului la diferitele niveluri ale venitului monetar, pentru valori ale preturilor nominale considerate constante.

Aceasta curba ofera o prima informatie asupra manierei in care se modifica structura consumului pe masura ce venitul variaza.

Notand pe abscisa venitul si pe ordonata cantitatile consumate din cele doua bunuri vom obtine curbele lui Engel pentru acestea. O curba Engel reda cantitatile cerute dintr-un bun, la echilibru, functie de venitul banesc al consumatorului, pretul bunului fiind considerat constant (figurile nr. 1.10. si nr. 1.11.).

Atunci cand veniturile consumatorului cresc, consumurile din cele doua bunuri cresc. Daca partea din venit alocata consumului din bunul "1" scade in timp ce partea alocata pentru cel de-al doilea bun creste, atunci bunurile de tipul "1" poarta denumirea de "bunuri prioritare", iar bunurile de tipul "2" sunt considerate "bunuri de lux".

Figura nr. 1.10: Curba lui Engel pentru bunul 1.

Figura nr. 1.11: Curba lui Engel pentru bunul 2.

In cazul bunurilor prioritare, cel mai adesea, este vorba de bunurile de prima necesitate (hrana, imbracaminte, locuinta etc.), in timp ce bunuri de lux sunt considerate bunurile de folosinta indelungata etc. Este evident, spre exemplu, ca daca se dubleaza venitul unui consumator acesta nu va dubla consumul sau de alimente sau suprafata apartamentului in care locuieste. Atunci cand venitul creste, cumparaturile de prima necesitate fiind efectuate, consumatorul va consacra o parte mai importanta bunurilor considerate de lux. Exista insa posibilitatea ca pe masura cresterii venitului, consumul dintr-un bun oarecare sa scada. Este cazul bunurilor asa-zise "inferioare", bunuri de calitate relativ slaba, pentru care exista bunuri de calitate mai ridicata ce le pot substitui usor in consum pe primele. In aceasta analiza este necesar insa sa nu facem generalizari caci preferintele individuale sunt singurele care conteaza. Totusi, ne putem imagina si cazul particular cand curbele de indiferenta sunt omotetice si consumul tuturor bunurilor creste in aceeasi proportie cu venitul, precum si situatia in care consumul unui anumit bun este independent de venitul consumatorului.