Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice
Acasa » scoala » psihologie psihiatrie
HIPOTALAMUSUL

HIPOTALAMUSUL


HIPOTALAMUSUL

Hipotalamusul reprezinta partea ventrala a diencefalului care formeaza planseul ventriculului trei fiind singura portiune a diencefalului care apare la suprafata. La suprafata, hipotalamusul este delimitat de chiasma optica, de tracturile optice si de spatiul perforat posterior. In fata spatiului perforat posterior apar tuberculii mamilari. Aceasta este portiunea mamilara a hipotalamusului. Zona bombata dinaintea tuberculilor mamilari se numeste tuber cinereum. De partea cea mai decliva a lui tuber cinereum se prinde tija pituitarei de care se leaga hipofiza.

Hipofiza sau glanda pituitara este o glanda cu secretie interna, strans legata de hipotalamus nu numai topografic ci si functional.

Nucleii hipotalamici



Nucleii vegetativi ai hipotalamusului se gasesc dispusi mai ales subependimar in apropierea cavitatii ventriculului trei. Nucleii hipotalamici pot fi impartiti in 4 grupe: grupul anterior, medial, lateral, posterior. Grupele medial si lateral sunt simetrice astfel incat in total exista 6 grupe nucleare.

Conexiunile hipotalamusului

Hipotalamusul este un important centru nervos in legatura cu aparatul organovegetativ. Este o veriga intermediara intre talamus si scoarta cerebrala pe de o parte si sistemul nervos vegetativ pe de alta parte. Hipotalamusul are rol coordonator asupra unor sectoare ale vietii vegetative ca: circulatia, termoreglarea, digestia, excretia. Pe de alta parte, hipotalamusul are mare influenta si asupra sistemului endocrin prin intermediul hipofizei.

Consideratii functionale

S-a relevat ca hipotalamusul este legat de controlul central al sistemului nervos autonom, al functiilor vegetative si a celor endocrine. El este cel mai important centru subcortical de reglare a activitatilor simpatice si parasimpatice. Coordonarea acestei activitati este facuta in scopul mentinerii unei stari interne adecvate a organismului si a supravietuirii optime.

Activitatea parasimpatica este elaborata de regiunile hipotalamice anterioara si mediala. Stimularea acestor regiuni da brahicardie, vasodilatatie periferica, cresterea aciditati sucului gastric, cresterea tonusului tubului digestiv si vezical si scaderea tensiunii arteriale.

Activitatea simpatica este legata de hipotalamusul lateral si posterior. Stimularea acestei portiuni duce la intensificarea activitatii somatice si metabolice caracteristica stresului emotional, atacului si fugii. Ea se exprima prin dilatatia pupilelor, piloerectie, tahicardie, ridicarea tensiunii arteriale, inhibitia peristaltismului si a tonusului muscular al vezicii si intestinului.

Dupa Hess ar exista o zona trofogena anterolaterala (excitarea induce somn) si una dinamogena mediala si posterioara. Hipotalamusul are un rol important in reglarea activitatii simpatice si parasimpatice, reglarea sistemului cardiovascular, reglarea somnului, reglarea temperaturii, reglarea foamei si a aportului de hrana si in reglarea setei. Distructia nucleilor supraoptici sau a tractului supraopticohipofizar sau a intregii neurohipofize, da diabet insipid (sete, ingestie crescuta de lichide, poliurie, fara hiperglicemie).

Functia endocrina

Majoritatea hormonilor pituitarei anterioare sunt controlati de catre neurohormonii peptidici ai hipotalamusului numiti releasing factor (factori de eliberare). Din grupa substantelor hipotalamice care stimuleaza eliberarea hormonilor pituitarei anterioare fac parte: TRH (thyrotropin releasing hormone), CRH (corticotropin releasing hormone), GnRH (gonadotropin releasing hormone), FSHRF (follicle stimulating hormone releasing factor), PRF (praloctin releasing factor), LHRH (luteinizing hormone releasing hormone), GHRH (growth hormone releasing hormone), MRH(melanocyte releasing hormone).

Toti acesti releasing factori regleaza hipofiza anterioara. Hipotalamusul regleaza si functia de reproducere, metabolismul (glucidic, lipidic, ureic, protidic), elemente figurate ale sangelui si memoria (datorita legaturilor hipotalamusului cu formatiunea reticulata si cu sistemul limbic) . Memoria se pierde la cei cu leziuni ale corpilor mamilari. Mai pregnanta ea apare in lezarea hipotalamusului ventro-medial. Hipocampul e important pentru memoria pe termen scurt. Pacientii cu leziuni strict hipotalamice ventro-mediale au severe tulburari de inteligenta iar unii au tulburari dementiale si delir.

Tulburarea sferei emotionale

Furia, agresiunea si teama reprezinta cele mai comune tulburari comportamentale care apar la om in cazul leziunilor hipotalamice ventro-mediale. Ele apar si in cadrul comportamentului normal ca raspuns la un stimul de amenintare sau de restrangere a hranei. Telencefalul are influente reglatoare asupra acestui comportament agresiv.

Stimularea regiunii hipotalamice posterioare provoaca mai curand reactii de groaza decat de furie. Hipotalamusul isi exercita influenta asupra comportamentului pe trei cai: motorie, autonoma si endocrina. Hipotalamusul normal produce un comportament adecvat starii afective si influenteaza intensitatea fiecarui act comportamental.





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.